marți, 2 septembrie 2014

Pro sau Contra Bisericii?!

Astăzi unul dintre prietenii de pe facebook a postat următoarea fotografie:

Mi-am amintit că de mult timp vroiam să scriu un articol pe această temă care stârneşte pe zi ce trece din ce în ce mai multe valuri.
Unii sunt de acord cu ceea ce face Guvernul, că alocă bani în continuare pentru Biserică, alţii critică cu ardoare acest demers sub diferite considerente. Nu vreau să deschid discuţia despre cei care sunt împotriva acestei decizii, care sunt denumiţi uneori atei. Nu cred că astfel de discuţii îşi au rostul. Este dreptul fiecăruia să creadă sau nu în ceva.
Pe de altă parte nu cred că polemica ar trebui să fie dusă în direcţia pro sau contra Bisericii, ci dacă sunt normale astfel de investiţii sau nu, că până la urmă astfel de cheltuieli aşa sunt argumentate de către cei care ne conduc.
O să-mi expun cât se poate de scurt punctul de vedere în ceea ce priveşte acest subiect, pentru că este unul fierbinte şi care necesită mult mai multe resurse.
Într-un fel este normal ca după Revoluţie să fie construite şi biserici, având în vedere că în perioada comunistă au fost demolate foarte multe astfel de clădiri, iar oamenilor le erau impuse diferite restricţii în ceea ce priveşte participarea la slujbele religioase. Iar când oamenii s-au văzut liberi au refulat şi au cătat să facă ce le era restricţionat într-o anumită perioadă. Toate bune şi frumoase, până când această descătuşare, a luat amploare şi s-a transformat în fenomen.  
Evident că au apărut şi beneficiari de pe urma acestui fenomen. Şi nu mă refer la cei care construiau, care îşi câştigau existenţa ca lucrători în construcţii, ci la reprezentanţii Bisericii şi la politicieni. Primii au văzut o oportunitate de a-şi creşte influenţa în societate şi de a recupera din terenul pierdut, dar şi o oportunitate de a face bani, chiar dacă pare cinic este un fapt cât se poate de real.
Cea de a doua categorie s-a folosit de prima pentru a putea controla mai uşor masele şi cu ajutorul preoţilor care-i girau să câştige voturi şi astfel să ajungă la putere şi să controleze resursele bugetare.
Deşi sunt multe argumente legate de cifre pro şi contra, că ar fi prea multe lăcaşe de cult şi prea puţine spitale sau şcoli, lucrurile trebuiesc privite ŞI DINCOLO de numere. Este nevoie de astfel de investiţii? Evident că răspunsul este DA. Era nevoie şi de biserici, având în vedere că România este un stat laic. Dar de la avea nevoie, până la a construi în exces, la fiecare colţ de stradă, în fiecare parculeţ câte o biserică este deja prea mult.
Sunt de înţeles şi cei care susţin că trebuiau construite mai multe şcoli, spitale noi, dar numai că acestea din urmă nu au reprezentat un interes real. Cu toate că pare cinic, în realitate s-a gândit în felul următor: oamenii analfabeţi se duc la vot, sunt uşor de cumpărat şi astfel sunt utili pentru cei care ne conduc; iar cei care sunt bolnavi au o predilecţie mai mare către religie şi preoţi, care la rândul lor îi îndreaptă către politicienii pe care-i girează.  În plus, cei bolnavi dau bani cu nemiluita, în speranţa că se vor vindeca, atât la biserică, cât şi pe medicamente mult prea scumpe, fără să-şi pună prea multe semne de întrebare, mai ales dacă sunt şi analfabeţi.
Poate părea mult prea dur ceea ce afirm, dar încercaţi să analizaţi şi voi rezultatele din ultimii 24 de ani: în ce zone au dispărut şcoli şi în ce zone s-au construit biserici; care sunt zonele cele mai sărace, care sunt zonele cu ce-i mai mulţi analfabeţi, dar cu oameni care se calcă în picioare la moaşte. O să constataţi că ele se suprapun. În plus încercaţi să vă duceţi de câteva ori la slujbe şi să vă uitaţi în jurul vostru care sunt oamenii care vin cu regularitate şi făceţi-le un portret simplu: vârstă, nivel de pregătire profesională şi zona din care provin.
Nu vreau să se creadă că îi susţin pe atei, din contră. Cu toţii credem în ceva, trebuie să ne răspundem într-un fel sau altul la întrebarea: cine ne-a creat? Evident că acest răspuns nu trebuie să aibă neapărat legătura cu religia. Şi până la urmă: dacă avem cu toţii un Dumnezeu, de ce există mai multe religii? Răspunsul este simplu, pentru că există mai multe grupuri de interese.
Şi totuşi nu cred că dacă am construit atâtea biserici este adevărata problemă, ci faptul că s-au construit numai biserici. Bani au fost, sunt şi vor mai fi, suficienţi cât să ajungă şi pentru spitale şi pentru şcoli, însă nu există interes. Oamenii mai culţi, mai citiţi, mai instruiţi vor fi mai greu de condus, de corupt, vor fi capabili să facă diferenţa între bine şi rău, între ce trebuie să facă şi ce nu, nu vor vota cu cine le zice preotul şi vor avea grijă de regimul de viaţă pe care-l duc.
Mai apar totuşi şi alte întrebări. Dacă tot s-au investit bani în biserici, de ce nu s-au investit în cele existente, în reabilitarea celor de patrimoniu, cu vechime, cu încărcătură istorică? Simplu, pentru că nu s-a dorit. Ele ar fi dovada clară a istoriei şi luptelor pe care strămoşii noştrii le-au dus pentru a-şi putea apăra credinţa. Dar în acelaşi timp ele ar face indirect trimitere la conştiinţa naţională, la identitatea poporului, ceea ce nu se doreşte, pentru că ar trezii plebea.
Personal aş mai ridica nişte întrebări pentru cei care sunt religioşi şi bisericoşi (fac distincţia între aceste categorii şi credincioşii adevăraţi): care a fost rolul Bisericii în societate după 1990, în beneficiul ei; câte centre pentru bătrânii abandonaţi, câte şcoli pentru orfani şi câte centre de economie socială a creat Biserica (în special cea Ortodoxă)? În Vest, Biserica s-a implicat activ în aceste domenii, în România în schimb aproape deloc, chiar dacă au avut fonduri şi cadrul legal de a face acest lucru. De ce nu au făcut nimic, de ce vedem preoţi la volanul unor Mercedes-uri sau BMW-uri? Atunci o să întelegem şi de ce s-au construit atâtea biserici.
Atunci când o să înţelegem că putem fi mult mai creştini când stăm acasă, dar să ne respectăm aproapele, îi ajutăm pe cei care au nevoie, nu înjurăm-blestemăm şi citim o carte în plus şi nu aşteptăm să ne pice din cer, ci punem osul la muncă, decât dacă pupăm moaşte, ne călcăm în picioare şi punem 100 în cutia milei; România va fi mult mai bogată şi cu oameni mult mai fericiţi.

Până când o să ne deşteptăm ca naţie, vă recomand următorul clip.

Un comentariu:

  1. Mersi pt comentariu. Totusi, trebuie retinut corect ca eu nu am luat partea cuiva in disputa asta. Ci doar am sesizat ca critica sub titlul de 18300 biserici... pur si simplu e incorecta si imorala, manipulativa.
    Personal, indiferent cine le construieste, prefer sa se faca biserici, decat cazinouri, malluri si baruri.

    RăspundețiȘtergere