marți, 27 ianuarie 2015

Daimon-Eidolon by Xaara - 2

Tot am vorbit acum câteva zile despre faptul că blogării au talent, mă refeream atunci la Xaara, care şi-a lansat prima expoziţie. Spre ruşinea mea nu au reuşit să ajung la lansare, dar m-am revanşat, am ajuns aseară. Am şi dovada J, sunt alături chiar de autoarea picturilor.

Trebuie să ştiţi că expoziţia va mai dura câteva zile, aşa că va trebui să vă grabiţi, dacă nu a-ţi văzut-o până acum. O să reiau câteva dintre tablourile Xaarei, că poate vă convingeţi că merită să vă duceţi să le vedeţi live.




Şi pentru că tot am spus că blogării au talent, mai am o dovadă în acest sens:

-          Cursulde fotografie. Desfăşurat tot în cadrul Casei de Cultură Traian Demetrescu, este gratuit şi este susţinut în fiecare zi de luni, începând cu orele 18:00.

luni, 26 ianuarie 2015

Bancul de saptamana asta

Un număr suspect de mare de teleormăneni au ales un sejur în Grecia chiar în perioada alegerilor, întorcându-se în ţară cu tone de ulei de măsline şi feta; (sursa)

vineri, 23 ianuarie 2015

Moment de relax

De când a început 2015 pot spune că am avut un program foarte încărcat  că abia mai am timp de relax şi odihnă. Dar nu mă plâng, ci doar că simt în unele momente  că aş avea nevoie de pauză, că anul a început prea în trombă.  Şi cum te-ai putea relaxa în Craiova, în timpul săptămânii şi eventual să te poţi şi concentra în linişte la lucru? Răspunsul nu este prea greu, deşi nu-mi aparţine, că a fost altul mai rapid în gândire decât mine, Daniel, mi-a sugerat pauze de relaxare la salină. Cu o astfel de ocazie aş putea să fac şi un tratament preventiv.

Dacă nu ştiaţi, în Craiova există o salină artificială, pe care am şi vizitat-o în câteva rânduri, nu că am avut nevoie, ci pentru că aşa am simţit. Este un loc în care te poţi relaxa, am şi dovada J.
Pentru săptămâna viitoare mi-am propus să ajung măcar de două ori la Salina Fulvia, cu laptopul sau cu tableta, ca să pot să mai lucred câte puţin sau poate doar ca să ascult nişte muzică bună, că vorba aia: muncă muncă, dar ne mai şi relaxăm.
Aşa că ne vedem acolo, la un pahar de socializare live.

marți, 20 ianuarie 2015

19 decembrie, cea mai deprimantă zi din an

Se zice că ziua de 19 ianuarie este cea mai deprimantă zi din an, sincer să fiu nu am înţeles de ce şi nici nu cred. Oricum se pare că rezultatele certătătorilor englezi, cei care au afirmat acest lucru, încep să pară de mult timp nişte bazaconii. De data aceasta se pare că nişte români, Times New Roman,  le-au venit în ajutor şi au găsit nişte argumente mult mai solide J

• Ponta e premier; 
• TVA-ul e de 24%;
• Iliescu trăieşte; 
• Adrian Năstase e liber; 
• Măruţă are emisiune la TV; 
• Oprescu e primarul Capitalei; 
• Teleormănenii au drept de vot; 
• Buzoienii nu recunosc că sunt moldoveni; 
• Mihai Trăistariu are 147.000 de fani; 
• Antena 3 încă e aici; 
• Poptămaş are câte 10.000 de Like-uri la o postare; 
• Avem 600 de parlamentari, deşi am votat să avem 300; 
• Maria Grapini ne reprezintă în Parlamentul European; 
• Inna nu şi-a mai arătat sfârcul de circa 3 ani, iar Antonia e combinată cu Velea; 
• Catedrala Mântuirii Neamului e finanţată în continuare din banii noştri; 
• 90% din libertatea de expresie e folosită pentru a prezenta ce mai face Mihaela Rădulescu pe la Monaco; 
• Vedetele care fac audienţă sunt Bobonete şi Capatos; 
• Cel mai mare gânditor al României e Andrei Pleşu, care vrea limitarea libertăţii de expresie şi religie obligatorie în şcoli; 
• În continuare îl propunem în fiecare an la Nobel pe Mircea Cărtărescu; 
• În continuare suntem vecini cu Bulgaria, Ucraina şi Moldova, în loc să fim cu Austria şi Elveţia; 
• Şi, mai presus de orice, situaţia cuplului Bianca Drăguşanu-Victor Slav este în continuare incertă.

luni, 19 ianuarie 2015

Românii vor putea scăpa de vizele pentru USA

Victoria Nuland şi ministrul de externe al României, Bogdan Aurescu, au purtat discuţii despre eventualitatea înlăturării regimului de vize pentru cetăţenii români care doresc să călătorească în USA în scop turistic sau afaceri.
Se pare totuşi că intrarea ţării noastre în Programul Visa Waiver depinde în mare măsură de Congresul USA, care trebuie să decidă dacă rămâne valabil pragul de 10% al cererilor respinse. În prezent, principala impunere a americanilor pentru ţările care doresc să elimine regimul de vize pentru proprii cetăţeni este ca gradul de respingere a solicitărilor de obţinere a vizelor să fie sub 10%. În anul fiscal 2013-2014 România a avut o rată a respingerilor de 9.8%, ceea ce i-ar permite să intre în acest program, numai că în prezent în Congres se discută ca acest plafon să ajungă la 3%, ceea ce ne-ar face munca mai grea.
Oricum ar fi trebuie remarcat faptul că România a făcut progrese importante în ceea ce priveşte relaţia cu USA, reuşind să devină unul dintre cei mai stabili parteneri strategici din această regiune şi chiar la nivel mondial. Pot părea cuvinte pompoase aruncate aiurea, dar realitatea ne arată altceva, faptul că ţara noastră a fost prezentă alături de armata USA în conflictele din Afganistan, Irak şi faptul că a susţinut ferm toate propunerile americanilor în ceea ce priveşte politicile strategice mondiale.
Nu este puţin lucru să rămâi ferm pe poziţii în actualul context  global, iar acest lucru a fost reuşit de către România.
Trebuie să spunem că în ceea ce priveşte înlăturarea vizelor, beneficiem de un lobby extrem de puternic, cei 17 membrii ai Consiliului de Afaceri Româno-American, din care fac parte şi companii ca Chevron, ExxonMobil sau Cargill, companii care fac parte din planurile strategice economice ale americanilor.

În cazul în care România va reuşi să acceadă în Programul Visa Waiver va avea o companie selectă, din rândul celor mai dezvoltate state din lume: Andorra, Australia, Austria, Belgia, Brunei, Cehia, Coreea de Sud, Danemarca, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Islanda, Italia, Japonia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Monaco, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Portugalia, San Marino, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.

duminică, 18 ianuarie 2015

Legenda lui Fleming şi a penicilinei

Să începem cu, aşa cum o fac mai toate poveştile copilăriei, a fost odată ca niciodată, pentru că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, un sărman fermier scoţian, care în timp ce-şi muncea cu sârg pământul a auzit nişte strigăte de disperare dinspre o mlaştină din apropiere. A lăsat lucrul şi s-a îndreptat către acel loc şi a observat un copil care se zbătea să scape dintr-o mlaştină, unde cel mai probabil ş-ar fi găsit sfârşitul dacă nu era ajutat.
A doua zi  a venit la poarta casei sale o superbă trăsură, din carea coborât un nobil cu un aer impunător, Lord Randolph Churchill, care l-a întrebat pe fermier dacă el este cel care a salvat copilul din mlaştină. Fermierul, Fleming, a răspuns că el este cel carel-a salvatpe micuţ de la o moarte lenţă şi cumplită. Nobilul s-a oferit să-i ofere o sumă considerabilă de bani, dar fermierul a replicat că nu poate accepta să primească o sumă de bani pentru simplul fapt că a salvat un copil dintr-o mlaştină.
Văzându-se refuzat, nobilul i-a mai făcut o ofertă lui Fleming, fermirul, lunându-şi angajamentul să-i plătească studiile în integralitate fiului ferimerului care a urmat unele dintre cele mai bune şcoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary’s Hospital Medical School din Londra şi a ajuns cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming – cel care a înventat (official) penicilina.
Se zice că într-o zi, cel care fusese salvat de la moarte dintr-o mlaştină de către fermier s-a îmbolnăvit de pneumonie şi că cel care l-a salvat de data aceasta a fost Sir Alexander Fleming – fiul fermierului scoţian J, iar dacă vă întrebaţi cum îl chema pe băieţelul salvat: Winston Churchill.


PS: se pare că legenda aceasta ar avea şi câteva sincope:
-       Se pare că primii care au descoperit penicilina au fost nişte nord-africani cu peste 1000 de ani în urmă, care cunoşteau beneficiile mucegaiului penicilinic;
-       Primuleuropean care a făcut publice beneficiile pe care le poate aduce mucegaiul penicilinic, după ce a susţinut că şi-a vindecat cobaii din laborator, însă nu a fost luat în seamă datorită hobbz-urilor sale – legate de cobai şi a  faptului că era foarte tânăr;
-       Nu există dovezi clare că  Winston Churchill a fost tratat chiar cu penicilină.
Cu toate acestea  pare că restul legendei este adevărată.

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Daimon-Eidolon by Xaara

Să mai zică cineva că blogării nu au talent.  Ieri, 16 ianuarie a avut loc expoziţia de debut a unei pictoriţe talentate (asta-i părerea mea sinceră), şi nu una oarecare, ci o  pictoriţa/blogăriţa. Interesantă alăturarea de calităţi J, dar nu întâmplătoare.
Din păcate nu am reuşit să ajung la lansarea Xaarei, aşa cum ne este nouă cunoscută – ăsta-i numele de cod/scenă, aşa cum au mai toţi marii artişti; motivul – a trebuit să lucrez la un proiect pentru integrarea socială a romilor, ce să-i faci-munca asta!?

Expoziţia, sub numele de Daimon-Eidolon, a avut loc la Casa de cultură Traian Demetrescu din Craiova, începând cu orele 18:00. O să prezint câteva fotografii ale câtorva tablouri, făcute de către Sergiu, pe care nu l-am înştiitat că o să-i fur creaţiile fotografice, dar o să afle el după ce citeşte articolul J
Expozitia va fi deschisa timp de două săptămâni.









Banc de actualitate

Un tânăr arab îl întreabă pe taică-su:
- Tată…
- Da, fiule!
- Pentru ce purtăm pe cap pălăria asta bizară?
- Se numește burnuth iar în deșert te apără de soare, răspunde tatăl.
- Aha… dar tată…
- Da, fiule!
- Da’ ce-i cu rochia asta pe care o purtăm?
- Este burka, iar în deșert, unde este foarte cald, îți protejează corpul.
- Bun! Dar, tată…
- Da, fiule!
- Ce-i cu pantofii ăștia, cam urâți, pe care-i purtăm în picioare?
- A… sunt babouches și sunt pentru ca atunci, când mergi prin deșert, să nu te arzi la picioare.
- Bun… O ultimă întrebare, tată.
- Ce mai este, fiule?
- De ce locuim în Paris?

vineri, 16 ianuarie 2015

Bancul de saptamana *2

Merge un om la frizerie sa se barbiereasca. Si ii spune barbierului ca niciodata nu a putut fi bine ras pe obraji. 
- Nici o problema, spune barbierul scotand o bila mica, de lemn, dintr-un sertar. 
- Luati in gura bila asta si tineti-o intre gingii si obraz. Omul face asta si capata cel mai fin barbierit din cate a simtit vreodata. Apoi intreaba: 
- Si daca inghiteam bila? 
- Nici o problema, o aduceati a doua zi inapoi, la fel ca toti ceilalti clienti.


In timpul unei pauze la repetitia dinaintea nuntii, mirele si cavalerul de onoare(prieteni de-o viata si mare amatori de aventuri erotice) isi compara cuceririle: 
- In afara de viitoarea mea sotie, cele doua surori ale mele si mama le-am avut pe toate femeile din incapere. 
- Intre noi fie vorba, raspunse cavalerul de onoare, eu le-am avut pe toate.

miercuri, 14 ianuarie 2015

2015 - anul crizelor economice?

Deşi susţineam în articole precendente că anul 2015 poate reprezenta anul ieşirii din amorţeală a României, se pare că sunt păreri şi nu puţine, care susţin contrariul.
Nu este vorba că argumentele aduse de mine anterior nu ar fi corecte sau superficiale, ci doar că ele ar putea fi anulate de altele mult mai puternice ca efecte. Ar fi două principale contra-argumente, a ceea ce susţineam cu ceva timp în urmă: posibila criză economică globală ce va putea apărea din 2015 şi lipsa unor măsuri solide, sustenabile de către mediul politic românesc.
În ceea ce priveşte primul punct, legat de posibila  criză globală din 2015, ea are ca principale fundamente jocurile geo-strategice ale marilor puteri, Federaţia Rusă şi USA, iar pe de altă parte lipsa unor politici şi reforme dure la nivel european.
Cunoaştem cu toţii prezentul conflict dintre lumea occidentală şi blocul est-european – Federaţia Rusă în special şi nou creata Uniune Euroasiatică. Acest conflict a dus la impunerea unor restricţii, de către ambele tabere,  menite să submineze acţiunile economice ale adversarilor. Deşi public se pune accentul pe faptul că Rusia a resimţit şocul cel mai puternic,  în realitate, jocurile acestea de-a şoarecele şi pisica, au afectat, aproape în proporţii egale, ambele tabere, ceea ce a adus la crearea premiselor pentru apariţia unei noi crize financiare la nivel global, mult mai  puternice decât cea din 2007. Un astfel de semn prevestitor este prăbuşirea în gol a preţului petrolului. În fapt semnele sunt mult mai numeroase şi evidente, dar pe care nu o să le expun, ci vă pot lăsa să le consultaţi fiecare în parte.
În ceea ce priveşte lipsa reformelor din statele Uniunii Europene, este la fel de evident că nu s-a făcut mai nimic la nivel macro, ci conducătorii majorităţii statelor au aşteptat să treacă de la sine criza economică începută în 2007, simulând doar o implicare reală în rezolvarea problemelor de fond şi de structură, care au cauzat implozia economică.
În privinţa României, lucrurile sunt oarecum în cursul european, ne prefacem că facem reforme, că restructurăm şi că revoluţionăm economia şi o putem pe roate, iar în realitate mergem pe aceleaşi principii arhaice şi falimentare pe care le-a implementat timp de 25 de ani. Reformele care se anunţau în domeniul sănătăţii, învăţământului sau fiscalităţii sunt în continuare în stand-by, iar recent pe ordinea de zi sunt aruncate o serie de alte subiecte: strategia de securitate, de infrastructură etc.
Nu zic că acestea nu sunt importante,  ci doar că reformele la noi se fac doar pe hârtie în cel mai bun caz, dacă nu cumva doar din vorbă.
În loc să le ia pe rând, dacă nu au resurse pentru a le face pe toate odată, şi să le ducă până la capăt, de fiecare dată le cârpim pe cele anterioare şi nu facem altceva decât să punem în cârca generaţiilor viitoare neputinţa şi delăsarea noastră.
În prezent, actualii guvernanţi se laudă cu performaţele economice ale măsurilor lor, de genul: inflaţia anuală de 0,83%, cu deficitul în limitele stabilite la nivel european, creşterea economică de 1,8% (după unele analize). Toţi aceşti indicatori i-au făcut pe politrucii de la guvernare să ia măsuri populiste în 2014, an cu două rânduri de alegeri, ceea ce a făcut ca deficitul să crească şi creşterea economică să scadă comparativ cu capacitatea reală.
Deşi o inflaţie sub-unitară poate părea un semn bun, mai ales dacă o comparăm cu din 1993 când se apropia de 300%, în realitate nu este aşa. BNR-ul se vede pus în situaţia de a lupta acum cu deflaţia (inversul inflaţiei), după ce aproape un sfert de veac s-a luptat să ţină preţurile cât de cât stabile.
O inflaţie mică, de genul celei din România din 2014, este semnul unei depresiuni economice ce anunţă o posibilă contractare bruscă a economiei – pe scurt – criză economică. Economiştii susţin că deflaţia este mult mai perversă şi mai periculoasă decât inflaţia mare.
Dacă atunci când este inflaţie, cumpărătorii se înghesuie să cumpere, să prindă preţuri mai mici, în deflaţie efectul este invers – cumpărătorii aşteaptă preţuri mai mici pentru a cumpăra. Prin această spirală a deflaţiei se crează un vid al lichidităţilor din piaţă, ceea ce generează criza. Fără lichidităţi pieţele economice nu-şi pot reveni, pentru că nu au resurse, e ca şi cum am aştepta ca un bolnav în comă să-şi revină după ce i-am scot tot sângele din el.
Dacă e să  analizăm creşterea economică anunţată cu surle şi trânbiţe de către Guvern, de 1,8%, putem, la fel, spune că este un semn bun, mai ales că în luna august 2014 se anunţase că România a reintrat în recensiune. Este totuşi un lucru bun să avem creştere economică în locul recensiunii. Dacă ne uităm mai atent, la cum s-a obţinut creşterea economică, lucrurile nu mai sunt aşa de roze. Creşterea încasărilor bugetare a venit din mărirea numărului de taxe şi impozite (ex. celebra taxă pe stâlp), din tăierea sumelor alocate investiţiilor şi din faptul că am beneficiat de un an agricol bun – cu alte cuvinte – creşterea nu a fost creştere reală, ci una fabricată să dea bine. Oricum am analiza, o creştere de 1,8 în cazul României este egală cu ZERO, ea nu se resimte real în economie sau în buzunarele cetăţenilor.
Păstrarea deficitului în parametrii estimaţi este, probabil, cea mai perversă măsură luată de guvernanţii politruci de care beneficiem. Acest lucru s-a realizat prin tăierea drastică a banilor destinaţi investiţiilor, adică banii care puteau aduce mai mulţi bani la buget. Singurele cheltuieli masive au fost în diferitele măsuri sociale, denumite popular pomeni electorale – adică bani duşi pe Apa Sâmbetei.

Pentru a putea spera ca România să nu fie grav avariată economic de către mişcările mondiale în contextul noilor conflicte geo-strategice, va trebui să demareze în trombă reformele deja întârziate şi să le facă AŞA CUM TREBUIE, să investească mult mai mult în infrastructură – în proiecte mari/stretgice, chiar dacă deficitul va creşte- aceste cheltuieli se vor întoarce în economie, multiplicate, ceea ce va duce în final la o creştere sănătoasă a economiei, care va putea fi resimţită şi de către cetăţeni şi  nu vor mai reprezenta doar nişte cifre pe o hârtie cu care suntem aburiţi în preajma alegerilor.

marți, 13 ianuarie 2015

Realitate

Şi ca să fim political corect, propun cateva caricaturi geniale 




Ahmed - Je suis Charlie

Şi pentru că tot am văzut în presa de tot râsul din România, mesaje de genul: şi-au căutat-o cu lumânarea, şi-o meritau etc. mesaje referitoare la deja celebrele atentate de la trustul de presă Charlie Hebdo din Paris; se pare că este cineva care le dă peste bot acelora care au încercat, mai voalat sau direct, să argumenteze acele atrocităţi. Nu este vorba chiar de ultimul om de pe stradă, ci de Primarul, musulman al Rotterdam-ului, Ahmed Aboutaleb, care a transmis un mesaj radical pentru jihadişti: Faceţi-vă bagajele şi plecaţi dracului de aici

Ahmed Aboutaleb şi-a exprimat în direct furia faţă de acei musulmani care refuză să se adapteze la noul mediu, specificând că el a făcut acest lucru după ce s-a mutat în Olanda, în 1976. 
"Este de neînţeles că vă puteţi întoarce spatele libertăţii...Dar dacă nu va place libertatea, pentru numele lui Dumnezeu, faceţi-vă bagajele şi plecaţi", a spus primarul.
"S-ar putea să existe un loc în lume unde puteţi fi voi inşivă, unde puteţi fi sinceri cu voi şi unde nu trebuie să mergeţi să omorâţi jurnalişti nevinovaţi. Şi dacă nu vă place aici pentru că nişte umorişti care nu vă sunt pe plac scriu la un ziar, aş putea spune că puteţi pleca dracului", a afirmat Ahmed Aboutaleb.
"Aceasta este o prostie, este ceva de neînteles. Dispăreţi din Olanda dacă nu vă gasiţi locul aici. Toţi musulmanii bine-intenţionaţi de aici vor fi priviţi ciudat acum", a adăugat primarul. 
Peste jumatate din populaţia Rotterdam-ului este formată din minorităţi etnice sau persoane care nu s-au născut în Olanda.
Aboutaleb s-a nascut în Maroc şi a devenit primarul Rotterdam-ului în 2008. 
Aceasta nu este prima oară cand Aboutaleb face comentarii controversate la adresa musulmanilor olandezi. 
În 2004, actualul primar a spus că musulmanii care nu vor să practice valorile olandeze sunt liberi să prindă primul avion şi să plece din ţară. (sursa)
Am şi eu o întrebare, pentru aşa-zişii deontologi într-ale presei: cum vă simţiţi acum, când un musulman a susţinut cauza acelor ziarişti asasinaţi în atentatul terorist? Oare nu vă este ruşine puţin de modul arhaic de a gândi de care da-ţi dovadă? Se pare că nu.
Şi nu este singurul caz, în care un musulman condamnă răspicat acele  atentate şi modul în care unii semeni de-ai lor înţeleg să-şi impună punctul de vedere. Chiar astăzi, stăteam de vorbă cu un tip, sirian musulman, care mi-a spus, aproximativ cu aceleaşi  cuvinte ca ale primarului Rotterdam-ului, că musulmanii care sunt dezgustaţi de viaţa din Occident, să se întoarcă la ei acasă. Eu nu am venit aici, în România, ca să trăiesc ca acolo. Dacă imi plăcea acolo, în Siria, rămâneam sau plecam în Arabia Saudită. Mie îmi place aici, sunt respectat şi respect oamenii din ţara asta.
Aşadar, domnilor deontologi, mai încercaţi să vă folosiţi şi sinapsele, nu doar să vă daţi cu presupusul aiurea în tramvai!


duminică, 11 ianuarie 2015

Ce înseamnă mesajul "Je suis Charlie"

Am susţinut în articole precedente, ce înseamnă pentru mine Je suis Charlie, mesajul în sine nu reprezintă neapărat o acceptare a ceea ce făceau acei jurnalişti de la publicaţia franceză – Charlie Hebdo, ci el reprezintă un mesaj de susţinere a ideii de libertate, de a putea face ce doreşti, să spui ce doreşti – atât timp cât nu-i afectezi pe cei din jur.
Pot înţelege faptul că mulţi creştini sau musulmani s-au simţit ofensaţi de acele caricaturi publicate în mai sus amintita publicaţie, dar asta nu poate justifica atacurile armate soldate cu victime. Cei care doreau să îi atace pe cei de la Charlie Hebdo, o puteau face paşnic, tot printr-o publicaţie sau prin proteste democratice, nu să recurgă la crime şi asasinate. Folosirea muniţiei şi a armelor de război împotriva civililor reprezintă un act criminal în sine, care nu va face altceva decât să inflameze spiritele şi mai puţin să închidă gura unora sau altora.  
Cei care cred că violenţa îi poate reduce la tăcere pe cei care au puncte de vedere, mai mult sau mai puţin argumentate, care ne convin sau nu, se înşală amarnic, ele vor duce chiar la o escaladare a unor reacţii violente pe toate planurile.
Revin la mesajul pe care am dorit să-l transmit şi pe care îl voi transmite ori de câte ori voi avea ocazia: când te duci într-o ţară, într-o societate – respectă-i regulile, dacă vrei să fi acceptat, dacă nu vrei să o faci, eşti liber să te cari de unde ai venit.
Acelaşi mesaj a fost transmis, ce-i drept, mult mai bine şi de către Prim-ministrul Australiei, Kevin Rudd, care le-a propus musulmanilor care doresc sa trăiască după legile islamice să părăseascăa Australia, în contextul în care guvernul a ţintit radicalismul într-o încercare de a decapita potenţiale tentative de atac terorist.
“IMIGRANŢII ŞI NU AUSTRALIENII TREBUIE SĂ SE ADAPTEZE. Asta e, vă convine sau nu. Sunt sătul de ingrijorarea acestei naţiuni în privinţa ofensării unor indivizi sau a culturii acestora. De la atacul terorist din Bali încoace suntem martorii unui val de patriotism venit din partea majoritaţii australienilor.
Această cultură s-a creat în peste două secole de zbateri, încercări şi victorii a milioane de bărbati şi femei în căutarea libertăţii.
Vorbim mai cu seamă ENGLEZA, nu spaniola, libaneza, araba, chineza, japoneza, rusa sau orice alta limbă. În consecinţă, dacă doriţi să fiţi parte a acestei societăţi, învăţaţi limba!
Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu. Asta nu e vreo aripă creştină de dreapta sau o presiune politică, ci un fapt, întrucât bărbaţi şi femei de credinţă creştină, pe principii creştine, au fondat această naţiune, ceea ce este clar documentat. E cu siguranţă adecvat a se afişa asta pe pereţii şcolilor noastre. Dacă Dumnezeu este o ofensa pentru voi, vă sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a culturii noastre.
Vom accepta credinţele voastre fără a va întreba de ce. Tot ce vă cerem este să o acceptaţi pe a noastra şi sa trăiţi cu noi în armonie şi bucurie paşnică.
Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL NOSTRU şi STILUL NOSTRU DE VIAŢĂ şi vă vom permite orice oportunitate pentru a vă bucura de toate acestea. Dar imediat ce încetaţi a vă mai plânge, văita şi îngrozi de Steagul nostru, de Onoarea noastră, de crezul nostru Creştin, de Stilul nostru de Viaţă, vă recomand cu căldură să profitaţi de o altă mare liberatate australiană, LIBERATATEA DE A PLECA.
Dacă nu sunteţi fericiţi aici, atunci PLECAŢI. Nu v-am obligat noi să veniţi aici. Voi aţi solicitat să fiţi aici. Asadar, acceptaţi ţara pe care VOI aţi dorit-o.”
Cuvintele acestea trebuie băgate la cap de către orice găgăuţă care crede că lui i se cuvine totul. Nu-ţi convine, pleci, cu atât mai mult cu cât tu ai venit în căutarea unui trai mai bun.
Ţine-ţi minte: cu toţii avem acelaşi Dumnezeu, chiar dacă avem credinţe diferite, nicio religie nu promovează violenţa şi crima, ci pacea şi armonia.


sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Banc cu povaţă

- Eunuc! Adu-mi nevasta nr. 2.
Fuge ăsta repede şi o aduce.
- Eunuc ! Nevasta 80 !
Ăsta aleargă iar şi o aduce şi pe aceasta. Şi tot asa...
La un moment dat eunucul nu mai răspunde. Iese sultanul furios şi-l găseşte mort.
Morala: Nu sexul te omoară, ci alergatul după femei.

(sursa)
http://www.hotnews.ro/stiri-international-19056296-video-imaginile-rusinii-tineri-magrebieni-sfideaza-miliarde-oameni-fac-semnul-victoriei-spatele-reporterilor-care-transmit-direct.htm

http://www.gds.ro/Local/2015-01-09/colegiul-fratii-buzesti-din-craiova-pe-locul-3-topul-celor-mai-bune-licee-din-tara/

vineri, 9 ianuarie 2015

Feriţi-vă de muncă! Mai bine pensionar decât salariat

Cred că majoritatea dintre noi simţim un sentiment de neîncredere când ne gândim la stat, cu tot ceea ce reprezintă el: servici medicale, învăţământ, siguranţă naţională şi mai ales sistemul de taxe şi impozite. Faptul că avem printre cele mai mari taxe şi impozite din Uniunea Europeană, raportat la venituri contribuie în mare măsură la crearea acestui sentiment, care este amplificat şi de situaţia precară a veniturilor unei familii obişnuite.
Ei bine, dacă până acum doar credeaţi acest lucru, acum avem şi dovada. O analiză recentă a datelor oficiale în ceea ce priveşte creşterea pensiilor şi a salariilor pe ultimii 7 ani,  ne arată că statul român încurajază nemunca şi îi obligă pe cetăţeni să caute să se pensioneze mai devreme.
Deşi au fost numeroase discuţii, cu precădere în campaniile electorale, că guvernele din perioada de criză au tăiat pensiile şi salariile, în realitate datele ne arată că acestea au crescut, cu procente diferite, în favoarea pensionariilor.
În ultimii 7 ani pensia medie în România a crescut cu 112%, de la doar 399 lei în 2007 la 845 lei în 2014. Evident că nu putem spune că pensionarii trebuiesc invidiaţi, nivelul lor de trai este în continuare printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană.
Lucrurile nu stau la fel de bine şi pentru cei care lucrează, salariul mediu net lunar a crescut cu doar 61% în aceeaşi perioadă, de la 1042 de lei în 2007,  la 1684 lei în anul 2014.

Dacă facem o analiză, de nespecialişti într-ale economiei, ne putem da totuşi seama că ritul de creştere al veniturilor pensionarilor a crescut mult mai mult comparativ cu cel al salariaţilor, în ultimii 7 ani, fiind procentual vorbind, dublu.

joi, 8 ianuarie 2015

Je suis Charlie

Nu s-au dezmeticit bine francezii după ziua de ieri, în care a avut loc măcelărirea pur şi simplu a unor ziarişti, chiar la ei în birouri, că astăzi, încă de la primele ore ale dimineţii, au mai avut loc câteva incidente. Unul dintre acestea seamănă izbitor cu cel de ieri, diferenţa este că acesta  s-a soldat doar cu uciderea unui singur poliţist, o femeie şi rănirea gravă a colegului acesteia. Actul terorist a fost săvârşit de către doi cetăţeni înarmaţi cu arme automate, asemănătoare celor pe care le-au avut şi atacatorii de ieri. La scurt timp după acest incident au avut loc alte trei incidente, de data aceasta fără victime. Incidentele de această dată au privit locaţii frecventate de către musulmani – locaşuri de cult sau restaurante. Acestea ne arată foarte clar că situaţia în Franţa s-a agravat şi că sunt posibile oricând astfel de incidente, justificate religios şi care doresc răzbunare, din partea ambelor tabere.
În ceea ce priveşte evenimentul de ieri, de la publicaţia Charlie  Hebdo, după ultimele informaţii făcute publice, se pare că atacatorii au venit chitiţi să-i omoare pe Stephane Charbonnier, Jean Cabut , Bernard Verlhac şi Georges Wolinski, care conduceau publicaţia franceză. După ce au întrat în biroul redacţiei, acolo unde jurnaliştii tineau o şedinţă de rutină, le-au strigat numele celor trei, i-au tras deoparte, iar apoi i-au executat cu câte un glonţ în cap. Acest lucru denotă clar că atacatorii nu erau simplii fanatici care doreau să răzbune umilinţa profetului Mahomed, ci ei au acţionat, cel mai probabil la ordin, execuţia fiind comandată,  nefăcând obiectul unui act terorist întâmplător, organizat de nişte descreieraţi.
Modul în care au acţionat ucigaşii arată clar că aceştia nu erau simplii musulmani, ci beneficiaseră de instrucţie militară, fiind foarte bine organizaţi şi riguroşi în acţiuni. Cu alte cuvinte, aceşti terorişti au fost defapt mercenari/asasini care au acţionat la comanda, cel mai probabil, a unui şeic sau calif.
 Într-un astfel de context, în care sunt săvârşite acte teroriste la comandă de către oameni bine instruiţi şi în care cetăţeni născuţi în occident se alătură benevol grupărilor teroriste, ne putem aştepta oricând la apariţia unor cazuri similare sau chiar de o amploare sporită şi cel mai probabil din partea ambelor tabere.
Oricum ar fi, sincer condamn toate incidentele desfăşurate în Franţa în ultimele două zile, atât actele de terorism săvârşite de către musulmani, cât şi actele de răzbunare săvârşite de către creştini (aşa cum se crede la această oră). Personal nu am cum să argumentez sau să susţin un act terorist sau unul de răzbunare, în care se folosesc arme de război asupra unor cetăţeni simplii în plină stradă.
 Trebuiesc comdamnate la fel de ferm toate actele de acest gen, pentru că ele nu fac altceva decât să ducă la escaladarea violenţelor şi vor încinge şi mai tare spiritele de ambele tabere, iar o astfel de situaţie este de evitat.
 Dacă suntem cu adevărat credincioşi – fie creştini, fie musulmani – şi credem cu tărie în puterea unei forţe divine, nu recurgem la astfel de demersuri, în care nu facem altceva decât să stricăm ceea ce Dumnezeu/Allah a creat.
 În încheiere o să vă aduc aminte o vorbă din bătrâni: peniţa este mai ascuţită decât sabia, lasă urme mai adânci şi crează efecte ce nu mai pot fi şterse cu buretele. Adaptaţi şi voi contextului actual şi veţi vedea cine a câştigat în final partida de ieri, cei care s-au luptat pentru libertatea cuvântului sau cei care au folosit armele, pentru a-i reduce la tăcere? 

miercuri, 7 ianuarie 2015

Când toleranţa nu are limite

   Vorbeam zilele trecute despre diferitele crize ale Europei şi ale lumii occidentale, de la cele economice la cele ideologice. Nu am vorbit însă despre o altă problemă, la fel de gravă, cea legată de imigranţii stabiliţi aici, în occident, care încearcă să îşi impună valorile sau ceea ce înţeleg unii dintre aceştia ca fiind valori.
   Mulţi dintre aceşti imigranţi vin în occident pentru a-şi face o viaţă mai bună decât cea pe care şi-o puteau permite în ţările de origine. Nimic spectaculos până aici. Dar dacă analizăm mai atent ne dăm seama că lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Mulţi dintre aceştia nu înţeleg valorile şi principiile după care întreaga lume civilizată se ghidează: toleranţă, libertate de exprimare etc. Pentru mulţi, în special musulmani, aceste volori nu sunt recunoscute drept valori, ci mai degrabă pseudo-valori şi din acest motiv ei nu se pot regăsi şi nu se pot adapta lumii occidentale. Majoritatea dintre ei depun eforturi pentru a se intergra sau de a convieţui paşnic cu cetăţenii ţării adoptive. Dar există şi grupuri care încearcă să adapteze noul context social, cel occidental, valorilor lor, după care şi-au dus traiul în zonele de origine. Tocmai din aceste forţări, se nasc conflicte, unele dintre ele ajung să degenereze şi se soldează cu victime.
   Este şi cazul ultimului atentat terorist (aşa cum a fost el catalogat de către mediile occidentale), din Paris, soldat până în acest moment cu 12 morţi şi 7 răniţi (acestea sunt cifrele oficiale). Atentatul a fost produs de către fanatici religioşi simpatizanţi ai grupării jihadiste (aşa cum se auto-intitulează adepţii săi), Al-Qaeda. Justificarea acestui atac a fost: apariţia în nenumărate rânduri, în ziarul francez Charlie Hebdo, a unor caricaturi cu profetul Mahomed. Aceşti terorişti au dorit să răzbune denigrarea imaginii profetului lor. Din punctul lor de vedere, apariţia acestor caricaturi aduceau ofensă liderului lor spiritual, profetul Mahomed. Trebuie precizat că în publicaţia franceză au apărut numeroase caricaturi şi cu Iisus, diferiţii papi sau cu alţi lideri religioşi sau  politici. Şi caricaturile cu Iisus sau cu lideri ai Bisericii Creştine (în special Catolică), au stârnit valuri de indignare în rândurile creştinilor şi au fost de nenumărate ori criticate de aceştia, dar creştinii nu au recurs la acte violente sau de sorginte teroristă.
   În ciuda valurilor de nemulţumiri, au existat şi oameni care apreciau umorul jurnaliştilor francezi, de la publicaţia Charlie Hebdo, ceea ce  i-a făcut pe aceştia să continue în acelaşi stil, urmând una din regulile pieţei – dacă există cerere, există şi ofertă.
   Dacă atunci când mă refeream la musulmanii proveniţi din zona arabă sau Africa de Nord, care aveau anumite obiecţii la adresa unor astfel de apariţii media, reacţiile lor (obiecţiunile lor neviolente), le puteam înţelege – din simplul fapt că pentru ei aceste lucruri reprezentau o noutate pe care o puteau înţelege cu greu, sau deloc – în ceea ce îi priveşte pe cei născuţi în Franţa, spre exemplu, nu pot fi la  fel de îngăduitor – pentru simplul fapt că au trăit numeroase astfel de experienţe şi le puteau accepta mult mai uşor, nu neapărat să fie şi susţinători ai acestor caricaturi (ca să analizăm doar acest exemplu).
   Oricare ar fi justificarea unor astfel de reacţii, de genul atentatelor, ele nu rămân în picioare în faţa evenimentelor în sine. Nu poţi susţine sau argumenta într-un fel sau altul uciderea unor semeni, pe motiv că nu-ţi împărtăşesc convingerile religioase sau că apelează la umor pentru a-şi susţine punctul de vedere (chiar dacă prin acest umor se depăşesc limitele bunului-simţ). Oricum am lua-o, uciderea unor oameni sau săvârşirea unor atentate teroriste trebuie condamnată şi respinsă vehement, prin cele mai dure metode.
    Problema cu cetăţenii de origine musulmană din Occident nu este o  noutate, dar ea este ignorată de către mai toate sferele de conducere şi de către cei care ar putea/ şi trebui să ia decizii în acest sens. O să mai dau un exemplu, la care am fost martor: în decembrie 2012 am fost într-o excursie la Bruxelles şi am constat cu stupoare că în pieţele lor publice nu mai erau împodobiţi brazi de Crăciun, deşi până atunci o făcuseră, ci în locul lor erau amplasate nişte hărăgăiopere de artă (aşa cum erau ele descrise de către cei care luaseră decizia de a le amplasa). Nedumerit, am încercat să întreb şi eu ce reprezintă acele obiecte, iar răspunsul a fost de genul – sunt brazi de Crăciun, reacţia mea a fost una pe care nu v-o descriu. Apoi am fost lămurit – acele obiecte existau pentru că cetăţenii de origine musulmană au protestat public, faţă de amplasarea brazilor de Crăciun, pe motiv că aceştia ar fi în contradicţie cu prevederile Coranului (în Bruxelles numărul musulmanilor se ridică la 33% din numărul total al populaţiei), iar ca urmare – brazii au fost înlocuiţi cu opere de artă. Chiar dacă exemplul meu nu este unul important, el ne arată cum cei pe care-i primim cu braţele deschise şi încercăm să le oferim posibilitatea unui viitor mai bun, ajung să îşi bată joc de tradiţiile noastre, pe motiv că ele contravin principiilor lor.
   Păi dacă vi la mine în casă, atunci trebuie să-mi respecţi regulile şi valorile, dacă ele contravin atât de mult principiilor tale, atunci caută-ţi alt loc sau adaptază-te, nu mă obliga să mă schimb ca să-ţi fie ţie bine. Dacă veneam la tine acasă, atunci da, îţi impuneai valorile, iar eu eram obligat să le respect. Atâta timp, cât tu eşti cel care caută un trai mai bun, iar eu te ajut, atunci respectă-mă.
   Exact asta nu au pus în aplicare liderii europeni. Toleranţa fără margini faţă de oaspeţi şi impunerea de restricţii populaţiei băştinaşe, nu poate duce niciunde. Eventual ne poate transforma în ceea ce este acum Africa sau Orientul Mijlociu, unde omul nu are nicio valoare.
   Atâta timp cât nimeni nu i-a forţat pe imigranţii proveniţi din zonele obscure ale planetei să-şi schimbe religia, ba mai mult, le-a permis să-şi construiască lăcaşuri de cult – ceea ce nu este un lucru rău – atunci şi ei trebuie să respecte principiile şi valorile noastre – cum ar fi libertatea presei.
   Atunci când o să fie obligaţi (prin orice mijloace), aceşti imigranţi să ne respecte valorile şi să nu ne mai calce în picioare (pentru că aşa le spune imamul), probabil vom avea o viaţă mai bună, chiar  unii alături de ceilalţi. Cei care consideră că principiile şi valorile occidentale sunt denigratoare şi neadecvate omenirii sau decadente, sunt invitaţii mei să părăsească această zonă şi să o caute pe aceea unde valorile lor sunt la putere.

PS: nu susţin că trebuie ca musulmanii care vin în Europa, spre exemplu, trebuie să renunţe la religia lor, ci să respecte valorile noastre. Coranul nu susţine că adepţii lui Mahomed trebuie să ucidă creştini, ci astea sunt aberaţiile unor bolnavi mintal.