Pro sau Contra orei de religie în şcoli

De câteva zile, pe toate posturile de ştiri şi pe toate site-urile de socializare s-a dezbătut intens subiectul: pro sau contra orei de religie.  Un subiect inutil, din punctul meu de vedere.

Adică ne punem problema religiei şi a faptul că în câţiva ani nu o să aibă România pupători de moaşte şi deştia care sunt mândri că sunt români, fără să respecte vreun pic legile şi bunul simţ, în general.

La noi chestia cu religia şi cu crezutul sau nu în Dumnezeu a ajuns să se rezume la făcutul de cruci infinite la fiecare trecere pe lângă un lăcaş de cult, la pupat icoane, moaşte şi la aruncat bani cu nemiluita în cutia milei, devenită un fel de spagă către popă – ca să se roage el pentru noi, oamenii de rând. Deşi încrederea în Biserică, în ceea ce-i priveşte pe români, depăşeşte 70-80%, conform majorităţii studiilor făcute, iar românii se consideră credincioşi şi bisericoşi, habar-n-au ce se sărbătoreşte de Crăciun sau de Paşte (căutaţi filmuleţe pe youtube – nu vreau să le fac publicitate, dar dacă sunteţi curioşi le puteţi căuta). Cu toate că în majoritatea statelor laice, occidentale, Biserica este la grade de incredere mult sub cea din România, această instiţie socială este mult mai implicată în societate, construieşte şcoli, spitale, azile şi se ocupă de oamenii străzii. La noi în schimb, Înalpreasfinţitul nu ştie altceva decât să  mai ceară  bani pentru instuţia pe care o  păstoreşte, de la Bugetul de Stat, pentru a mai construi biserici. Conform unor estimari, destul de realiste, numărul de clădiri aparţinând Bisericii va depăşi 21000 până în anul 2020, în prezent numărul  situându-se în jurul valorii de 18-19000, comparativ cu numărul de şcoli şi grădiniţe de numai 3000.

După ce vedem la televizor abundenţa şi bunăstarea în care se scaldă mai marii Bisericii şi chiar unii dintre popii de rând (intenţionat am folosit termenul de popă), iar sistemul de învăţământ şi cel sanitar se zbat în mizerie, sunt unii dintre noi care au sărit, destul de vehement, să ia apărarea profului de religie, care va rămâne fără slujbă. În primul rând, majoritatea celor care susţin ora de religie au o cultură îndoielnică sau se lăfăie din banii publici şi-şi câştigă mandatele cu ajutorul pochilor, cum spuneau unii pe la Tv. Cu alte cuvinte, au tot interesul să existe în continuare oameni spălaţi pe creier, pupători de moaşte.

Cred cu tărie că există multe alte subiecte sociale care merită mult mai multă atenţie şi ore de dezbatere publică. Unele dintre acestea, ca să ne legăm şi de sitemul de învăţământ, sunt de genul: educaţia sexuală, bunele maniere, etica şi morala – care nu sunt învăţate la ora de religie sau abandonul şcolar extrem de ridicat. Ei bine, niciunul dintre aceste subiecte nu este dezbătut măcar în spaţiul public, darămite să se caute şi soluţii. Noi de ne ocupăm de săracii profi de religie şi de Biserică. Niuna dintre acestea (religia şi Biserica),  nu îi ajută pe copii să reuşească în viaţă, pe când un sistem de învăţământ performant – DA.

 (sursa)

De ce nu se face asta – să se investească în învăţământ, probabil pentru faptul că oamenii mai educaţi, mai instruiţi sunt mai greu de fraierit să dea votul către corupţi şi banii către biserică şi taxe aberante, ei sunt mai exigenţi, caută performanţa – ştiu ce-i aia o VALOARE şi nu pot fi prostiţi chiar atât de uşor. Uneori e mai bine să ai de aface cu zombii intelectuali, oameni de manevră, care acceptă pe nemestecate orice li se aruncă în materie de informaţie.

Ca să nu o mai tot lungesc atâta inutil, o să-mi expun în punctul de vedere foarte clar: NU SUSŢIN ORA DE RELIGIE ÎN ŞCOLI, aş scoate-o definitiv chiar, dar probabil sunt unii care ar dori ca progeniturile să înveţe câteva rugăciuni, iar ei nu au suficient timp pentru asta, ŞI NU VREAU SĂ FIU OBLIGAT SĂ-MI LAS COPILUL SĂ FIE TRANSFORMAT ÎN ZOMBI CARE NU GÂNDEŞTE, NU ACŢIONEAZĂ, DAR SE DUCE SĂ PUPE ICOANE.

O vorbă din bătrâni spunea aşa: ne naştem inteligenţi, dar educaţia ne ruinează (îndeosebi cea religioasa). Să ne gândim puţin câte state dezvoltate cunoaştem, cu un standard ridicat al vieţii, în care Biserica şi religia sunt în prim-planul a orice mişcă în ţara respectivă – rezultatul=ZERO. Cu alte cuvinte – când religia primează învăţăturii, populaţia se imbecilizează, iar ţara se năruie.

Vă recomand să citiţi şi: PRO sau CONTRA Bisericii?! Pro sau Contra Bisericii 2, Învăţămânutul celor frumoşi şi deştepţi