Am avut plăcerea de a degusta mai multe din preparatele de toamnă-iarnă la restaurantul Olive, adăugând momentului o degustare de vin.
Locul este amenajat cu foarte mult bun gust, nu foarte mare să fie gălăgios, dar nici mic sa te strângă, acompaniat de ospătari îmbrăcați regulamentar, cu lecția învățată atât în materie de mancare cât și în materie de vinuri.
În ceea ce privește combinațiile de mâncare cu vinuri am avut o revelație. Personal nu am înghițit anchoa niciodată. Mai ales pe pizza. La degustare lucrurile s-au schimbat în favoarea micilor peștici, astfel i-am servit ca atare (din conservă), cu minimă preparare împreună cu Pinot Grigio, un vin lin, cald, enigmatic, cu o culoare galben-pai și arome de mere verzi şi pere. Combinația a fost potrivită cele două produse potențându-se reciproc.
În aceeași seară am avut plăcerea să o cunosc pe doamna Mariana Hopirtean, co-fondator Olive.
Împărtășesc mai jos viziunea dânsei despre Restaurantul Olive:
“Credem că un restaurant poate deschide în imaginația oaspeților o călătorie în lumea pe care o reprezintă. De aceea, ne dorim ca fiecare vizită la Olive să îi facă pe clienţi să se bucure de o experienţă autentică ce îi transpune în povești cu mirodenii şi arome. Restaurantul Olive nu sunt este doar locul în care poţi mânca, ci punct de plecare pentru o călătorie culinară în Mediterană.”
Și nu o împărtășesc pentru ca aduce ceva extraordinar, ci pentru că este autentică. Cum am ajuns eu la concluzia asta? Simplu … După o seară cu inviat special la Craiova Business Club, împreuna cu doamna Hopirtean care a participat la acel eveniment de business, mai mulți membri din comunitatea locală și speker-ul evenimentului ne-am îndreptat spre Restaurant Olive să luam masa. Întrucât am ajuns pe rând, masa s-a tot mărit. Pe măsură ce ospătarii aduceau scaune, membrii clubului soseau. La un moment dat mi-am dat seama că ajunseseră toți, eram așezați toți dar doamna Hopirtean rămăsese fără scaun. Am invitat-o să ia loc pe scaunul meu și mi-a raspuns: “Vă mulțumesc, dar nu este nevoie. Am o mulțime de musafiri astă seară și cred ca de-abia voi reuși să vorbesc cu fiecare.”. La prima vedere nimic special, dar daca citim mai atenți vedem că doamna considera clienții restaurantului musafiri. Nu m-aș fi gandit niciodată sa numesc clienții musafiri. Jos pălăria!
Concluzie mai veche: omul sfințește locul. Și cand locul este coquet, cu mancare bună, servire impecabilă și vin rece totul devine o experiență dezirabilă. Încercați!
