Să începem cu, aşa
cum o fac mai toate poveştile copilăriei, a fost odată ca niciodată, pentru că
dacă n-ar fi nu s-ar povesti, un sărman fermier scoţian, care în timp ce-şi
muncea cu sârg pământul a auzit nişte strigăte de disperare dinspre o mlaştină
din apropiere. A lăsat lucrul şi s-a îndreptat către acel loc şi a observat un
copil care se zbătea să scape dintr-o mlaştină, unde cel mai probabil ş-ar fi
găsit sfârşitul dacă nu era ajutat.
A doua zi a venit la poarta casei sale o superbă
trăsură, din carea coborât un nobil cu un aer impunător, Lord Randolph
Churchill, care l-a întrebat pe fermier dacă el este cel care a salvat copilul
din mlaştină. Fermierul, Fleming, a răspuns că el este cel carel-a salvatpe
micuţ de la o moarte lenţă şi cumplită. Nobilul s-a oferit să-i ofere o sumă
considerabilă de bani, dar fermierul a replicat că nu poate accepta să
primească o sumă de bani pentru simplul fapt că a salvat un copil dintr-o
mlaştină.
Văzându-se refuzat,
nobilul i-a mai făcut o ofertă lui Fleming, fermirul, lunându-şi angajamentul
să-i plătească studiile în integralitate fiului ferimerului care a urmat unele
dintre cele mai bune şcoli ale vremii, a absolvit
Scoala de Medicina St. Mary’s Hospital Medical School din Londra şi a ajuns
cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming – cel care a înventat (official) penicilina.
Se zice
că într-o zi, cel care fusese salvat de la moarte dintr-o mlaştină de către
fermier s-a îmbolnăvit de pneumonie şi că cel care l-a salvat de data aceasta a
fost Sir Alexander Fleming – fiul fermierului scoţian J,
iar dacă vă întrebaţi cum îl chema pe băieţelul
salvat: Winston Churchill.
PS: se pare că legenda aceasta ar avea şi
câteva sincope:
-
Se
pare că primii care au descoperit penicilina au fost nişte nord-africani cu
peste 1000 de ani în urmă, care cunoşteau beneficiile mucegaiului penicilinic;
-
Primuleuropean care a făcut publice beneficiile pe care le poate aduce mucegaiul
penicilinic, după ce a susţinut că şi-a vindecat cobaii din laborator, însă nu
a fost luat în seamă datorită hobbz-urilor sale – legate de cobai şi a faptului că era foarte tânăr;
-
Nu
există dovezi clare că Winston Churchill
a fost tratat chiar cu penicilină.
Cu toate acestea pare că restul legendei este adevărată.
