Ce fraieri! În timp ce americanii le dau bani ruşilor ca să le ducă oamenii pe staţia spaţială, nouă ne dau bani ca să nu ne părăsim graniţele;
Noi suntem un popor cu adevărat internaţional! În pieţele din Torino poţi cumpăra ţigări L&M netimbrate cu lei, dar nu şi cu ruble;
Ei au un teritoriu de 10 milioane de km pătraţi, dar noi avem vecini care ne revendică teritorii de 15 milioane de km pătraţi!
(sursa)
joi, 26 martie 2015
miercuri, 25 martie 2015
GROW UP - incluziune socială şi dezvoltare locală
În perioada 01.03.2015 - 01.05.2016 se va derula proiectul Grow Up, care
are ca scop - crearea premiselor de dezvoltare locală pentru 5 comune din
judeţul Dolj. Acţiunile principale se axează pe grupurile de romi şi pe integrarea
socială a acestora, dar şi pe crearea unor strategii de dezvoltare locală care
să prevadă acţiuni complexe şi de durată, cum ar fi: integrarea socală a
comunităţilor de romi, atragerea de investiţii în aceste zone şi creşterea
nivelului de trai al locuitorilor din satele vizate.
Lansarea proiectului se va face în mod
oficial 30 martie 2015, la ora 10.30 la
sediul Casei de Cultura Traian Demetrescu. Anunţul a fost făcut public de către
asociaţia care se ocupă de implementarea activităţilor - Asociaţia Allons-y,
prin intermediul unui comunicat de presă.
La conferinţă vor fi invitaţi
reprezentanţi ai presei, ai ONG-urilor şi bloggeri.
Fondul ONG în România
Componenta 2 - Justitie socială
Subcomponenta 2.1. Dezvoltarea comunitătilor rurale interetnice
Titlul
proiectului: „Grow Up”
Contract de finanţare: RO2014_C2.1_39
Promotor: Asociatia Allons- y
COMUNICAT DE PRESĂ
CONFERINTA DE LANSARE A PROIECTULUI „GROW UP”
Asociatia Allons-y, beneficiar
al contractului de finanţare
RO2014_C2.1_39 pentru implementarea proiectului „Grow Up”, proiect finanţat
prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, anunţă
începerea proiectului prin organizarea unei conferinte de deschidere.
Aceasta va avea loc luni in
data de 30 martie 2015, la ora 10.30 la
sediul Casei de Cultura Traian Demetrescu.
Proiectul „Grow Up” se derulează în parteneriat cu Asociatia Evolve si vizeaza
informarea, conştientizarea, sensibilizarea cetăţenească cu privire la
problemele integrării romilor, precum şi asupra rolului ONG-urilor în
dezvoltarea comunităţii şi cetăţenia activă. Astfel proiectul isi propune sa găsească şi să propună soluţii viabile pentru a
creşte gradul de implicare al locuitorilor şi diminuarea problemelor cu care se
confruntă cele 5 comunităţi vizate: Barca,
Cerat, Sadova, Lipov, Malu Mare.
Obiectivele
proiectului sunt:
1. Creşterea gradului de participare activă a cetăţenilor,
pentru dezvoltarea comunităţilor.
2.
Conştientizarea
şi implicarea membrilor comunităţilor interetnice cu privire la responsabilităţile
lor în dezvoltarea locală.
3. Crearea şi dezvoltarea de strategii locale care să vizeze
integrara socio-culturală a romilor.
Durata de
implementare a proiectului este de 14 luni, începând cu luna martie 2015,
bugetul total eligibil aferent proiectului fiind de 50.059,72 euro, din care
asistenţa financiară nerambursabilă aprobată este de 45.022,30 euro.
Persoană de contact: Camelia Dumitrache – Responsabil informare în cadrul proiectului Grow Up –
implementat de Asociatia Allons-y, e-mail:dumitrachecamelia@ymail.com, telefon: 0766424968.
Pentru informaţii
oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org şi www.fondong.fdsc.ro.
joi, 19 martie 2015
Bancuri de săptămână
Examen la drept:
– Care este pedeapsa pentru bigamie?
– Două soacre…
***
Un bancher discută cu prietenul său:
– Îți închipui, m-am îndrăgostit! Ea are 20 de ani, eu 65!
Ce crezi, șansele mele vor crește dacă îi voi spune că am 50?
– Șansele tale vor crește dacă îi vei spune că ai 80! (sursa)
– Care este pedeapsa pentru bigamie?
– Două soacre…
***
Un bancher discută cu prietenul său:
– Îți închipui, m-am îndrăgostit! Ea are 20 de ani, eu 65!
Ce crezi, șansele mele vor crește dacă îi voi spune că am 50?
– Șansele tale vor crește dacă îi vei spune că ai 80! (sursa)
luni, 16 martie 2015
DELICOM - Dezvoltare locală integrată sub responsabilitatea comunităţii
Aşa cum vă informam
printr-un articol precedent, în perioada mai 2014-octombrie 2015 se desfăşoară
proiectul DELICOM, ce se adresează dezvoltării a trei comunităţi din Dolj, în
special prin crearea unor premise favorabile integrării grupurilor vulnerabile,
cu un puternic carater etnic. De curând acest proiect, derulat în trei
localităţi doljene – Catane, Calopăr şi Coţofenii din Faţă, a intrat în a doua
etapă a implemetării sale – culegerea ultimelor date de pe teren, din care să rezulte care sunt problemele concrete,
punctuale cu care se confruntă membrii acestor comunităţi, dar şi care ar putea
fi soluţiile prin care aceste carenţe să fie diminuate sau chiar eliminate;
construirea unor strategii de dezvoltare locală care să includă şi specificul
grupurilor vulnerabile – în mod deosebit cel al grupurilor etnice; şi crearea
unor ONG-uri interetnice locale, care să monitorizeze de la nivel local modul
în care autorităţile implementează măsurile prevăzute în cadrul strategiilor
nou-create.
De asemenea, cele trei
ONG-uri vor fi susţinute să întocmească şi să implementeze proiecte cu
finanţare europeană care să aducă investiţii la nivel local, care să se muleze
pe profilul fiecărei localităţi, astfel încât să ducă spre diminuarea
problemelor comunităţilor şi implicit la creşterea gradului nivelului de trai
al cetăţenilor din comunităţile vizate.
Poate suna pompos
ceea ce s-a propus, dar trebuie precizat că, până în prezent, lucrurile au
decurs conform planului, iar asta nu este doar părerea mea şi a echipei de
proiect, ci şi a finanţatorului, cel care a făcut posibilă derularea unei
astfel de iniţiative. Vineri, 13 martie, reprezentanţii Fondului ONG, au făcut
o vizită la sediul proiectului prin care au urmărit să cunoască, mai în
detaliu, cum stau lucruile şi cum decurg activităţile. Evident, au fost
impresionaţi de modul de lucru al echipei şi de rezultatele obţinute până în
prezent. Acest lucru acordă premisele favorabile, dacă mai era cazul, atingerii
scopului final al întregului proiect – crearea
unui plan de dezvoltare locală funcţionabil.
Trebuie precizat şi
faptul că membrii comunităţilor vizate au început să aibă încredere în
rezultatele acestui demers, al Asociaţiei Mereu pentru Europa (MPE)– cea care coordonează
acest proiect. Încrederea acestor cetăţeni în întreaga echipă de proiect şi în
asociaţia care derulează acest proiect a reieşit şi din faptul că simpli cetăţeni
au apelat la MPE, pentru a-i ajuta şi în alte
iniţiative locale – neapelând la instituţiile statului, care erau obligate să
ofere sprijin în acest sens.
Pentru cei care
doresc să obţină mai multe informaţii despre proiect pot contacta echipa de
proiect prin intermediul adresei de e-mail: mpe@mpe.ro sau la telefon: 0351176824, 0730 250 630.
marți, 10 martie 2015
Matematică bisericească
V-aţi întrebat vreodată ce o să facă la şcoală copiii noştri după ce o să fie reintrodusă religia ca disciplină obligatorie?
Iată răspunsul
Iată răspunsul
(sursa)
sâmbătă, 7 martie 2015
Pro sau Contra orei de religie în şcoli
De câteva zile, pe
toate posturile de ştiri şi pe toate site-urile de socializare s-a dezbătut
intens subiectul: pro sau contra orei de
religie. Un subiect inutil, din
punctul meu de vedere.
Adică ne punem problema religiei şi a faptul că în câţiva
ani nu o să aibă România pupători de moaşte şi deştia care sunt mândri că sunt
români, fără să respecte vreun pic legile şi bunul simţ, în general.
La noi chestia cu
religia şi cu crezutul sau nu în Dumnezeu a ajuns să se rezume la făcutul de
cruci infinite la fiecare trecere pe lângă un lăcaş de cult, la pupat icoane,
moaşte şi la aruncat bani cu nemiluita
în cutia milei, devenită un fel de spagă
către popă – ca să se roage el pentru noi, oamenii de rând. Deşi încrederea în
Biserică, în ceea ce-i priveşte pe români, depăşeşte 70-80%, conform
majorităţii studiilor făcute, iar românii se consideră credincioşi şi
bisericoşi, habar-n-au ce se sărbătoreşte de Crăciun sau de Paşte (căutaţi
filmuleţe pe youtube – nu vreau să le fac publicitate, dar dacă sunteţi curioşi
le puteţi căuta). Cu toate că în majoritatea statelor laice, occidentale,
Biserica este la grade de incredere mult sub cea din România, această instiţie
socială este mult mai implicată în societate, construieşte şcoli, spitale,
azile şi se ocupă de oamenii străzii. La noi în schimb, Înalpreasfinţitul nu
ştie altceva decât să mai ceară bani pentru instuţia pe care o păstoreşte, de la Bugetul de Stat, pentru a
mai construi biserici. Conform unor estimari, destul de realiste, numărul de
clădiri aparţinând Bisericii va depăşi 21000 până în anul 2020, în prezent
numărul situându-se în jurul valorii de
18-19000, comparativ cu numărul de şcoli şi grădiniţe de numai 3000.
După ce vedem la
televizor abundenţa şi bunăstarea în care se scaldă mai marii Bisericii şi
chiar unii dintre popii de rând (intenţionat am folosit termenul de popă), iar sistemul de învăţământ şi cel
sanitar se zbat în mizerie, sunt unii dintre noi care au sărit, destul de
vehement, să ia apărarea profului de religie, care va rămâne fără slujbă. În primul
rând, majoritatea celor care susţin ora de religie au o cultură îndoielnică sau
se lăfăie din banii publici şi-şi câştigă mandatele cu ajutorul pochilor, cum spuneau unii pe la Tv. Cu alte
cuvinte, au tot interesul să existe în continuare oameni spălaţi pe creier,
pupători de moaşte.
Cred cu tărie că
există multe alte subiecte sociale care merită mult mai multă atenţie şi ore de
dezbatere publică. Unele dintre acestea, ca să ne legăm şi de sitemul de
învăţământ, sunt de genul: educaţia sexuală, bunele maniere, etica şi morala –
care nu sunt învăţate la ora de religie sau abandonul şcolar extrem de ridicat.
Ei bine, niciunul dintre aceste subiecte nu este dezbătut măcar în spaţiul
public, darămite să se caute şi soluţii. Noi de ne ocupăm de săracii profi de religie şi de Biserică.
Niuna dintre acestea (religia şi Biserica), nu îi ajută pe copii să reuşească în viaţă, pe
când un sistem de învăţământ performant – DA.
(sursa)
De ce nu se face
asta – să se investească în învăţământ, probabil pentru faptul că oamenii mai
educaţi, mai instruiţi sunt mai greu de fraierit să dea votul către corupţi şi
banii către biserică şi taxe aberante, ei sunt mai exigenţi, caută performanţa –
ştiu ce-i aia o VALOARE şi nu pot fi prostiţi chiar atât de uşor. Uneori e mai
bine să ai de aface cu zombii intelectuali, oameni de manevră, care acceptă pe
nemestecate orice li se aruncă în materie de informaţie.
Ca să nu o mai tot
lungesc atâta inutil, o să-mi expun în punctul de vedere foarte clar: NU SUSŢIN
ORA DE RELIGIE ÎN ŞCOLI, aş scoate-o definitiv chiar, dar probabil sunt unii
care ar dori ca progeniturile să înveţe câteva rugăciuni, iar ei nu au
suficient timp pentru asta, ŞI NU VREAU SĂ FIU OBLIGAT SĂ-MI LAS COPILUL SĂ FIE
TRANSFORMAT ÎN ZOMBI CARE NU GÂNDEŞTE, NU ACŢIONEAZĂ, DAR SE DUCE SĂ PUPE
ICOANE.
O vorbă din bătrâni
spunea aşa: ne naştem inteligenţi, dar educaţia ne ruinează (îndeosebi cea religioasa). Să ne gândim puţin câte state dezvoltate cunoaştem, cu
un standard ridicat al vieţii, în care Biserica şi religia sunt în prim-planul
a orice mişcă în ţara respectivă – rezultatul=ZERO. Cu alte cuvinte – când
religia primează învăţăturii, populaţia se imbecilizează, iar ţara se năruie.
Vă recomand să citiţi
şi: PRO sau CONTRA Bisericii?! Pro sau Contra Bisericii 2, Învăţămânutul celor frumoşi şi deştepţi
Bancul domnitei
În magazin, vânzătorul, zâmbind, o întreabă pe clientă:
– Ce doreşte, domniţa?
– Domniţa doreşte o sticlă de Martini, un bărbat adevărat şi sex sălbatic, dar a venit după pâine.
– Ce doreşte, domniţa?
– Domniţa doreşte o sticlă de Martini, un bărbat adevărat şi sex sălbatic, dar a venit după pâine.
joi, 5 martie 2015
O săptămână culturală
Ştiu că în ultima
perioadă am cam lăsat-o mai moale cu scrisul pe blog, dar nu-i neapărat vina
mea, ci a timpului, care-mi pare din ce în ce mai puţin şi mai grăbit.
Deşi am fost mai leneş cu scrisul de articole, mi-am
făcut totuşi ceva timp pentru câteva pasiuni, pe care le cam lăsasem puţin de
izbelişte: filmele (la cinematograf) şi evenimentele culturale – ale Filarmonicii
Oltenia şi ale Operei Române.
Da, săptâmâna
trecută a fost puţin mai aglomerată, pe partea de desfătare culturală, care a venit
de minune după programul de la birou, puţin prelungit, că de – trebuie ternimate
rapoartele. În fine, ideea e că toate cele trei evenimente, la care am
participat, m-au uns pe suflet, deşi am fost rupt de oboseală ele au avut un
efect mai ceva ca al cafelei negre, neîndulcite (pentru că, nu-i aşa, cafeaua
cea mai bună se bea simplă pentru ai simţi aroma).
Pe scurt
evenimentele au fost următoarele:
+ am văzut celebrul
film despre viaţa lui Stephen Hawking, un film care sincer m-a impresionat, dar
despre care nu o să dau prea multe detalii, vă las plăcerea de a-l viziona,
bine-nţeles, într-o companie plăcută, aşa cum am avut şi eu J
+ concertul de
vineri seara de la Filarmonica Oltenia a fost unul de excepţie, venit în urma
unui parteneriat cu Asociaţia Interculturală Româno Koreană. În urma acestei
colaborări au fost derulate mai multe spectacole, dar acesta a avut ceva
deosebit. Pe lângă dirijorul sud-korean, LEE GEUN-WOO, pianista HYE-WON LEE şi SUNGHO SONG – bariton,
am avut-o pe scenă şi pe micuţa violonistă KIM JUNG-A, de numai 9 ani, dar care
în ciuda vârstei extreme de fragede a reuşit să ridice sala în picioare după
reprezentaţia sa.
+ şi nu în ultimul rând am vizionat şi celebrul
spectacol ELIXIRUL DRAGOSTEI – L’elisir d’amore,
a lui Gaetano Donizetti,
pusă în scenă de către Andras Kurthy, în premieră în Craiova. Opera este despre
povestea de dragoste dintre Nemorino şi Adina. Sincer să fiu, nu mă dau
în vânt după astfel de poveşti, ba chiar evit, pe cât posibil, astfel de
spectacole, care nu de puţine ori mi s-au părut plicticoase şi puerile, dar de această dată lucrurile au stat puţin diferit, am reuşit să fiu atent până la sfârşit şi chiar să trăiesc momentul. Şi de
data aceasta am avut tentaţia să refuz invitaţia, fără să cunosc detalii despre
piesă sau despre autor. Am avut totuşi noroc să
ajung la premieră, la insistenţele Mirelei, al cărei articol despre spectacol vi-l recomand. Şi chiar mi-a părut bine că am dat curs
invitaţiei, opera în sine nu trebuie povestită, pentru că nu aş reuşi să fac
altceva decât să distrug, prin descrierea mea, curiozitatea voastră şi poate nu
o să vă duceţi la viitoarele puneri în scenă ale operei. Dacă eşti pasionat de
cultură şi ai un oarecare simţ al umorului şi mai ales dacă ţi-a plăcut viaţa,
este imposibil să nu-ţi placă această piesă şi mai ales să nu te regăseşti
într-unul dintre cele două personaje. Mie mi-a plăcut şi rolul doctorului, creator de elixiruri miraculoase, care
arată adevărata faţă a oportunistului autentic. Iar ca un sfat de viaţă, dacă-mi permiteţi –
nu cautaţi elixiruri magice, ci căutaţi soluţiile în voi înşivă, s-ar putea să
aveţi mai mult succes.
Iar dacă vrei să fii un devorator de evenimente culturale
live te invit la Filarmonica Oltenia şi la Opera Română, unde se vor derula o
serie de spectacole dintre cele mai interesante şi nu vreau să fiu crezut pe cuvânt, ci convingeţi-vă
singuri, participând la spectacole.
PS: am fost şi în
culise după spectacolul de la Opera Română, L’elisir d’amore, unde am socializat cu
artiştii, cei care au pus în scenă, in mod fabulos, personajele şi ne-au
cufundat într-o lume fantastică, în care am
trăit pe viu emoţiile întâmplărilor.
duminică, 1 martie 2015
Bancul de săptămână
Tatăl îi spune fiului:
- A cunoaşte o femeie pe internet este un lucru neserios.
- Dar, tată, ru unde ai cunoscut-o pe mama?
- La cazinou ... :)
- A cunoaşte o femeie pe internet este un lucru neserios.
- Dar, tată, ru unde ai cunoscut-o pe mama?
- La cazinou ... :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)