De câteva zile, pe
toate posturile de ştiri şi pe toate site-urile de socializare s-a dezbătut
intens subiectul: pro sau contra orei de
religie. Un subiect inutil, din
punctul meu de vedere.
Adică ne punem problema religiei şi a faptul că în câţiva
ani nu o să aibă România pupători de moaşte şi deştia care sunt mândri că sunt
români, fără să respecte vreun pic legile şi bunul simţ, în general.
La noi chestia cu
religia şi cu crezutul sau nu în Dumnezeu a ajuns să se rezume la făcutul de
cruci infinite la fiecare trecere pe lângă un lăcaş de cult, la pupat icoane,
moaşte şi la aruncat bani cu nemiluita
în cutia milei, devenită un fel de spagă
către popă – ca să se roage el pentru noi, oamenii de rând. Deşi încrederea în
Biserică, în ceea ce-i priveşte pe români, depăşeşte 70-80%, conform
majorităţii studiilor făcute, iar românii se consideră credincioşi şi
bisericoşi, habar-n-au ce se sărbătoreşte de Crăciun sau de Paşte (căutaţi
filmuleţe pe youtube – nu vreau să le fac publicitate, dar dacă sunteţi curioşi
le puteţi căuta). Cu toate că în majoritatea statelor laice, occidentale,
Biserica este la grade de incredere mult sub cea din România, această instiţie
socială este mult mai implicată în societate, construieşte şcoli, spitale,
azile şi se ocupă de oamenii străzii. La noi în schimb, Înalpreasfinţitul nu
ştie altceva decât să mai ceară bani pentru instuţia pe care o păstoreşte, de la Bugetul de Stat, pentru a
mai construi biserici. Conform unor estimari, destul de realiste, numărul de
clădiri aparţinând Bisericii va depăşi 21000 până în anul 2020, în prezent
numărul situându-se în jurul valorii de
18-19000, comparativ cu numărul de şcoli şi grădiniţe de numai 3000.
După ce vedem la
televizor abundenţa şi bunăstarea în care se scaldă mai marii Bisericii şi
chiar unii dintre popii de rând (intenţionat am folosit termenul de popă), iar sistemul de învăţământ şi cel
sanitar se zbat în mizerie, sunt unii dintre noi care au sărit, destul de
vehement, să ia apărarea profului de religie, care va rămâne fără slujbă. În primul
rând, majoritatea celor care susţin ora de religie au o cultură îndoielnică sau
se lăfăie din banii publici şi-şi câştigă mandatele cu ajutorul pochilor, cum spuneau unii pe la Tv. Cu alte
cuvinte, au tot interesul să existe în continuare oameni spălaţi pe creier,
pupători de moaşte.
Cred cu tărie că
există multe alte subiecte sociale care merită mult mai multă atenţie şi ore de
dezbatere publică. Unele dintre acestea, ca să ne legăm şi de sitemul de
învăţământ, sunt de genul: educaţia sexuală, bunele maniere, etica şi morala –
care nu sunt învăţate la ora de religie sau abandonul şcolar extrem de ridicat.
Ei bine, niciunul dintre aceste subiecte nu este dezbătut măcar în spaţiul
public, darămite să se caute şi soluţii. Noi de ne ocupăm de săracii profi de religie şi de Biserică.
Niuna dintre acestea (religia şi Biserica), nu îi ajută pe copii să reuşească în viaţă, pe
când un sistem de învăţământ performant – DA.
(sursa)
De ce nu se face
asta – să se investească în învăţământ, probabil pentru faptul că oamenii mai
educaţi, mai instruiţi sunt mai greu de fraierit să dea votul către corupţi şi
banii către biserică şi taxe aberante, ei sunt mai exigenţi, caută performanţa –
ştiu ce-i aia o VALOARE şi nu pot fi prostiţi chiar atât de uşor. Uneori e mai
bine să ai de aface cu zombii intelectuali, oameni de manevră, care acceptă pe
nemestecate orice li se aruncă în materie de informaţie.
Ca să nu o mai tot
lungesc atâta inutil, o să-mi expun în punctul de vedere foarte clar: NU SUSŢIN
ORA DE RELIGIE ÎN ŞCOLI, aş scoate-o definitiv chiar, dar probabil sunt unii
care ar dori ca progeniturile să înveţe câteva rugăciuni, iar ei nu au
suficient timp pentru asta, ŞI NU VREAU SĂ FIU OBLIGAT SĂ-MI LAS COPILUL SĂ FIE
TRANSFORMAT ÎN ZOMBI CARE NU GÂNDEŞTE, NU ACŢIONEAZĂ, DAR SE DUCE SĂ PUPE
ICOANE.
O vorbă din bătrâni
spunea aşa: ne naştem inteligenţi, dar educaţia ne ruinează (îndeosebi cea religioasa). Să ne gândim puţin câte state dezvoltate cunoaştem, cu
un standard ridicat al vieţii, în care Biserica şi religia sunt în prim-planul
a orice mişcă în ţara respectivă – rezultatul=ZERO. Cu alte cuvinte – când
religia primează învăţăturii, populaţia se imbecilizează, iar ţara se năruie.
Vă recomand să citiţi
şi: PRO sau CONTRA Bisericii?! Pro sau Contra Bisericii 2, Învăţămânutul celor frumoşi şi deştepţi