Brâncuși: nu apreciem ce avem

 

Începând cu 30 septembrie, Muzeul Național de Artă Timișoara ne invită să pătrundem în universul fascinant al celui mai ilustru sculptor român: Constantin Brâncuși!

Dând curs invitației, Blogoltenii, 20 la număr s-au suit în autocar și au pornit spre Timișoara, nu ca să o invadeze, ci ca să o viziteze, cu targetul bine definit: expoziția "Brâncuși: surse românești și perspective universale".

Organizatorii expoziției s-au îngrijit și au strâns laolaltă 22 de sculpturi, 11 desene și 55 de fotografii, adunate cu grijă pentru a ilustra traiectoria inconfundabilă a acestui maestru al sculpturii moderne.

Expoziția se poate vizita de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 20:00, între 30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024.

Expoziția a fost posibilă datorită împrumuturilor excepționale de sculpturi de la instituții de prestigiu precum Muzeul Național de Artă Modernă/ Centrul Pompidou din Paris, Tate Modern din Londra, Fundația Guggenheim Veneția, Muzeul de Artă din Craiova. Un regal artistic și cultural!

Expoziția nu conține, așa cum ne-am aștepta doar sculpturi, ci și cu o selecție amplă de opere fotografice și fragmente video filmate de însuși Brâncuși. O incursiune captivantă în mintea și sufletul acestui titan al artei.

Biletele pentru Expoziția Brâncuși Timișoara sunt disponibile începând cu 2 septembrie pe brancusi-2023.info și toate veniturile obținute din vânzarea de bilete vor susține Muzeul Național de Artă din Timișoara în proiectele sale și pentru menținerea infrastructurii.

Titlul este dublu, odată că noi ca românii nu apreciem elitele naționale, și, a doua oară, ca noi craiovenii nu ne ducem la muzeu. Domnișoara Pogany a fost împrumutată de la Muzeul de Artă Craiova.

Felicitări curatoarei Doina Lemny și mulțumim Art Encounters  care ne-a arătat ce piese frumoase sunt și la Craiova.

Degustare de vin cu iz istoric

Legenda spune că într-o sticlă de vin de calitate se află mai multă filozofie decât în toate cărțile lumii scrise până în prezent. Într-adevăr, dacă este să analizăm cum au fost create marile invenții ale lumii – după un pahar de vin în plus și o minte pusă pe năzbâtii, dar și faptul că mai toții marii filosofi, artiști și conducători ai lumii au fost atrași de această licoare, putem spune că vinul este o substanță magică.

Poate tot de magie și misticism este vorba și de rolul important pe care l-a jucat vinul și pe care încă îl mai joacă, în diferitele ritualuri și rituri religioase, plecând de la religiile precreștine până în prezent.

Se cunoaște faptul că actualul teritoriu al României a fost, este și cu siguranță va fi în continuare, strâns legat de producerea vinului. Încă de pe vremea vechilor daci, locuitorii acestei zone au fost atrași într-un mod special de această băutură, pe care mulți o considerau – licoarea zeilor. Cunoaștem deja celebra poveste cu  Burebista și cu faimoasa s-a decizie de a arde viile. Evenimentul s-a petrecut în contextul în care dacii ajunseseră să iubească atât de mult vinul încât uitau să mai muncească și să se mai ocupe și de treburile cu adevărat importante pentru societatea de la acea vreme – munci, familie, războaie. Chiar dacă acum 2000 de ani s-a încercat prima măsură prohibitivă din istoria omenirii, ea nu a reușit, oamenii acestor teritorii reușind să-și refacă relativ rapid culturile de viță de vie, chiar dacă valoarea produsului finit a avut de suferit.

Poate iubirea deosebită a dacilor/românilor pentru vin poate fi trecută de unii la capitolul așa nu, dar oamenii se mândresc cu tradițiile lor și consideră producerea/savurarea vinului parte a identității naționale la care nu vor renunța prea curând.

Și pentru că tot am făcut o scurtă trimitere la istoria legată de vin, trebuie să menționăm și faptul că dacii și ulterior românii aveau un adevărat ritual al băutului/degustatului vinului – îl savurau băut din pocale cât mai modeste sau chiar din cornul unor animale, fără adaos de apă sau îndulcitori sau plante aromate, pentru a nu-i altera calitățile; fiind preferat vinul cât mai corpolent, bogat în tanini și cât mai alcoolizat. Ba mai mult, dacii îi desconsiderau pe cei care își permiteau să schimbe ceva la acest ritual.

Tot despre istorie și vin a fost vorba și la Brânzeturi cum se cuVin, evenimentul organizat de AsBO și dictionarculinar.ro la Hotel Rexton.

Evenimentul a fost desfășurat după modelul clasic: s-au prezentat câteva vinuri, s-au degustat, s-a povestit despre istoria lor, iar apoi s-a încercat combinarea lor cu brânzeturi de calitate.

Nu întâmplător am făcut o scurtă introducere cu referințe istorice. La degustare am avut plăcerea de a servi numai vinuri originare de pe teritoriul României, fiind practic soiuri marcă înregistrată națională, combinate, ca de obicei cu brânzeturi de calitate. Este vorba despre: FeteascăRegală  – Brie, crackers, Fetească Neagră –  Cașcaval Sofia Delaco, struguri negri, Băbească Neagră – Grana Padano Delaco, piper mozaic.  Combinațiile au fost propuse de către un somelier și un pasionat de bucătărie.

Chiar dacă gusturile sunt extrem de subiective și diferă destul de mult de la un om la altul, pot spune că și de această dată combinațiile propuse au fost reușite și merită încercate și acasă. Personal nu m-am putut decide care a fost combinația pe aș putea-o pune pe primul loc, așa că las la alegerea fiecăruia să încerce fiecare dintre acestea și să decidă singur care este mixtul preferat.

Și pentru că tot am făcut referire la istorie în cursul acestui articol, vreau să închei tot în aceeași notă, de data aceasta cu o scurtă povestire/legendă cu privire la originea denumirilor de Fetească și Băbească, pe care am aflat-o la acest eveniment:

Legenda spune ca Stefan cel Mare a dat numele celor 2 soiuri de vin, Fetească Neagră și Băbească Neagră. Se spune ca întorcându-se înfometat și însetat după o bătălie, s-a oprit într-un sat și a cerut ceva de mâncare și de băutură. O tânără fată i-a adus un vin roșu si bun, iar o femeie în vârsta i-a adus un vin roșu cu un gust minunat. Pentru ca vinurile n-aveau nume, Stefan cel Mare le-a numit Feteasca Neagra si Băbească Neagra.

UN NECAZ NU VINE NICIODATĂ SINGUR

Cunoaștem cu toții expresia conform căreia un necaz nu vine niciodată singur. Ei bine se pare că nici Craiova nu a scăpat de data aceasta. Este vorba despre două evenimente neplăcute legate de Municipiul Craiova care au avut loc în cursul zilei de 11.12.2015.

De dimineață am aflat că orașul Craiova a fost scos înafara competiției Capitală Culturală Europeană 2021, în finală mergând doar 4 orașe din cele 14 înscrise în competiție. Finalistele sunt: Timișoara, Cluj-Napoca, București și Baia Mare, restul orașelor din concurs, perdante, nu le mai amintim – lumea își va aminti doar de câștigători.

Nu știu cum vor reuși autoritățile locale să dreagă busuiocul, după această usturătoare înfrângere (să nu apuci nici finala), după ce anunțaseră cu surle și trâmbițe că vor câștiga detașat, că nimeni nu ne poate sta în cale etc. Cu astfel de slogane nu poți câștiga o competiție de o astfel de anvergură, dacă ele nu sunt și concretizate și puse în practică prin măsuri prompte și sustenabile. Aroganța și infatuarea i-a costat enorm pe mai marii craioveni, care erau cu nasul pe sus și plini de obrăznicie, cel puțin la capitolul imagine și au stârnit indignare peste tot în țară. Asta am simțit-o pe propria piele când mă ducem oriunde în România (exceptând zona Olteniei) și lumea auzea că vin din acest oraș, reacționa destul de ciudat, până îți dădeau seama că nu îi țin partea Olguței și își dădeau drumul la gură – și nu vreți să știți cum erau bălăcăriți oltenii din pricina ei – din apelative de genul comuniști, asistați social, aroganți, tâmpiți și nesimțiți nu scotea nimeni. Și pentru ce? Doar pentru simplul fapt că suntem reprezentați de o individă care este caracterizată de astfel de apelative, eram băgați cu toții în aceeași oală.

Când celelalte orașe capitale de regiuni evoluau și își atrăgeau investitori pentru a crea locuri de muncă, acest oraș era reprezentat de un om care nu vorbea nicio limbă străină, cerea șpagă la orice, dar nu era nesimțit. Acum l-am schimbat cu o tipă arogantă, proastă, fără viziune, cu suspiciuni de plagiat, rea de gură și nesimțită – care nu a făcut nimic din a corecta greșelile din trecut. În afară de  proiectul Craiova Capitală culturală Europeană 2021 nu a avut nici un proiect major, care să conteze pentru cetățeni – iar această pălărie s-a dovedit a fi prea mare pentru capitala Olteniei.

Cine va deconta acest eșec? Rămâne o întrebare la care vom căuta răspunsul până la mijlocul anului viitor, până atunci sperăm că proiectul de promovare a culturii în acest oraș nu se va încheia odată cu pierderea statutului de oraș candidat. Este singurul lucru bun făcut de actuala administrație, dar care nu a fost făcut suficient de bine. Nu poți face lucruri în domeniul culturii pe repede înainte. Pentru a deveni oraș cultural și mai ales capitală culturală trebui ca cetățenii ei să fie consumatori de cultură, să știe cu ce se mănâncă acest domeniu, trebuie să plătească atunci când se duc la un spectacol – fie el de teatru, film sau eveniment sportiv. Cu o populație săracă nu poți face cultură (sunt cca. 36 000 angajați în Craiova din 264 000 de locuitori – judecați voi această situație).

În plus toate celelalte orașe au tradiție îndelungată în domeniul cultural, au festivaluri de amploare internațională pe toate domeniile – teatru, film, muzică pictură/sculptură – Craiova în afară de Teatrul Național Marin Sorescu (odată la doi ani) și Filarmonica Oltenia nu există proiecte de amploare, iar oamenii nu sunt consumatori de astfel de evenimente.

Trăgând o concluzie – eșecul era de așteptat, cel puțin pentru cei care aveau ochii deschiși și nu se lăsau orbiți de mândria locală. Oricum ar fi sper sincer ca acest oraș să evolueze în domeniul cultural și poate cine știe, cândva cumva o să și câștigăm acest statut – de Capitală Culturală, sub o administrație ceva mai capabilă și mai realistă, dar cu viziune.

Și pentru că la început ziceam de necazul care nu vine niciodată singur – astăzi a mai avut loc un eveniment nefericit – a fost unincendiu de amploare la Târgul Zilnic Municipal (fost Târg Romanești – relocat), care se pare nu avea niciun fel de plan pentru situații de acest fel – având în vedere că apare la scurt timp după Colectiv, se pare că municipalitatea nu a învățat nimic din  acel episod nefast. Sincer vă spun că era de așteptat că acolo să apară un incendiu, dat fiind modul în care era organizat acest târg, totul era claie peste grămadă și se pare că era tolerat așa.

EXPOZIȚIE INEDITĂ ÎN CRAIOVA

De câteva ori până acum am avut ocazia de a vă prezenta lucrările unor artiști locali, mai mult sau mai puțin amatori, dar, cel mai important – foarte pasionați de ceea ce fac.

Pe majoritatea îi caracterizează modestia și sincer cred că așa ar trebui să și fie, nu ai cum să fii un artist, să poți crea ceva în acest domeniu, dacă nu ești puțin țăcănit – în ideea că de foarte multe ori ai o percepție și o viziune asupra vieții pe care doar tu le înțelegi, iar ceilalți te consideră puțin… Oricum ar fi, eu în general îi apreciez pe artiști pentru faptul că reușesc să se dedice unui domeniu din pură pasiune, nu neapărat pentru a face bani – deși, fie vorba între noi, nu poți  trăi din nimic, fără finanțe.

De cele mai multe ori artiștii mai scot din când în când la vânzare unele din operele lor, nu pentru a se umple de bani, ci pentru a vedea cât de apreciați sunt cu adevărat de către public, mergând pe considerentul: dacă într-adevăr te place sau doar îți cântă în strună să spună ceea ce cred, dacă le place pot da câțiva lei pentru un exponat, dacă nu… ori nu-și permit, ori nu sunt interesați.

Vedeam, în cele câteva ieșiri ale mele din țară, baruri în care tinerii artiști/debutanți își începeau cariera. Nu, nu mă refer la cariera legată de aburii alcoolului, ci la cea de artist. Până la urmă și ei trebuie să își expună și să prezinte publicului larg realizările lor, pentru ca aceștia să le transmită un feedback, pentru că orice artist are nevoie de recunoștință.

Pentru că în general spațiile în care un pictor, sculptor sau un artizan în mixed-media-scrapbooking își pot expune realizările sunt limitate, foarte costisitoare și de cele mai multe ori este aproape imposibil să aduci vizitatori, mai ales când ești la început de carieră artistică, mulți dintre ei apelează la patronii de baruri și/sau restaurante. În speță, este vorba despre o relație simbiotică, adică artistul are nevoie de spațiu pe care îl poate oferi un bar, patronul are nevoie de diversitate pentru a atrage clienții, trebuie să înfrumusețeze localul și să ofere ceva nou, inedit care de cele mai multe ori costă enorm.

Din această simbioză poate câștiga și clientul, care poate admira printre gurile de cafea un tablou de ceea ce se cheamă mai nou – mixed-media scrapbooking. Este un termen ciudat, nou în limbajul nostru, dar care în Occident a început de multă vreme să prindă contur și să fie din ce în ce mai apreciat. Sincer sa fiu nu vreau să divulg prea mult din ceea ce înseamnă acest mod de a crea, pe lângă cele câteva fotografii cu anumite opere de acest fel. Pentru cei care vor să afle ce înseamnă și cu ce se mănâncă mixed-media- scrapbooking, sunt invitați la unul dintre barurile noi din Craiova – 12 (Doișpe) unde este o astfel de expoziție.

La expoziție se regăsesc operele a trei artiști care combină, cu succes aș spune eu, mai multe tehnici din domeniul artelor plastice, iar, dacă vă plac anumite creații, le puteți lua acasă să vă îmbogățiți colecția personală – bineînțeles, contra unei sume modice J

Europa season –Cipru pe plaiuri mioritice

Dupa cum va povesteam intr-un articol precedent, la Filarmonica Oltenia se desfarsoara in aceasta perioada un sezon al concertelor din intreaga Europa, intr-un gest de infratire trans-nationala, din care cei mai castigati sunt, desigur, spectatorii prezenti la spectacole.

Daca pana acum au incantat publicul cunoscator cu performantele lor artistii din Filarmonica Austriei si a Cehiei (doua tari cu traditie mondiala in domeniul muzicii clasice), saptamana trecuta a venit randul Ciprului sa isi etaleze maiestria muzicala. Desi fara sa fie precedati de prestigiul unor nume europene ca cele mentionate mai sus, reprezentantii Ciprului au mentinut stacheta si nu au dezamagit asteptarile auditoriului craiovean.

Reprezentatia tinuta de acestia a reunit, in mod inspirat, o serie de compozitii clasice (Schubert, Ravel, Beethoven) cu unele contemporane. Mai precis, au fost interpretate, in prima auditie, cateva piese compuse atat de dirijorul trupei, Yiannis Hadjiloizou, cat si de tatal si mentorul muzical al acestuia, Michalis Hadjiloizou. Elementele care frapau auzul publicului roman erau tocmai cele care aminteau de folclorul nostru traditional, un soi de suflu vital comun est-european. Acesta nu poate decat sa confirme ipoteza ca, dincolo de odrasla belicoasa a secolului XIX: nationalismul ca ideologie de stat si motor de razboaie, puntile de legatura dintre diferitele culturi ale lumii sunt mai profunde si mai legate de latura inconstienta a firii umane decat se admite de obicei.

Aprecierile celor prezenti s-au indreptat si spre tanarul prim-violonist, Andreas Zinonos, care, la doar 17 ani, a obtinut numeroase burse si premii la nivel international. Sper sa va fi oferit macar un mic imbold sa participati la viitoarele concerte, daca din orice motive (pretexte) ați pierdut ocaziile de pana acum. Invitata saptamanii in curs este Polonia, asa ca deliciile auditive se vor tine lant.

O săptămână culturală

Ştiu că în ultima perioadă am cam lăsat-o mai moale cu scrisul pe blog, dar nu-i neapărat vina mea, ci a timpului, care-mi pare din ce în ce mai puţin şi mai grăbit.

Deşi am fost mai leneş cu scrisul de articole, mi-am făcut totuşi ceva timp pentru câteva pasiuni, pe care le cam lăsasem puţin de izbelişte: filmele (la cinematograf) şi evenimentele culturale – ale Filarmonicii Oltenia şi ale Operei Române.

Da, săptâmâna trecută a fost puţin mai aglomerată, pe partea de desfătare culturală, care a venit de minune după programul de la birou, puţin prelungit, că de – trebuie ternimate rapoartele. În fine, ideea e că toate cele trei evenimente, la care am participat, m-au uns pe suflet, deşi am fost rupt de oboseală ele au avut un efect mai ceva ca al cafelei negre, neîndulcite (pentru că, nu-i aşa, cafeaua cea mai bună se bea simplă pentru ai simţi aroma).

Pe scurt evenimentele au fost următoarele:

+ am văzut celebrul film despre viaţa lui Stephen Hawking, un film care sincer m-a impresionat, dar despre care nu o să dau prea multe detalii, vă las plăcerea de a-l viziona, bine-nţeles, într-o companie plăcută, aşa cum am avut şi eu J

+ concertul de vineri seara de la Filarmonica Oltenia a fost unul de excepţie, venit în urma unui parteneriat cu Asociaţia Interculturală Româno Koreană. În urma acestei colaborări au fost derulate mai multe spectacole, dar acesta a avut ceva deosebit. Pe lângă dirijorul sud-korean, LEE GEUN-WOO, pianista HYE-WON LEE şi SUNGHO SONG – bariton, am avut-o pe scenă şi pe micuţa violonistă KIM JUNG-A, de numai 9 ani, dar care în ciuda vârstei extreme de fragede a reuşit să ridice sala în picioare după reprezentaţia sa.

+ şi nu în ultimul rând am vizionat şi celebrul spectacol ELIXIRUL DRAGOSTEI – L’elisir d’amore, a lui Gaetano Donizetti, pusă în scenă de către Andras Kurthy, în premieră în Craiova. Opera este despre povestea de dragoste dintre Nemorino şi Adina.  Sincer să fiu, nu mă dau în vânt după astfel de poveşti, ba chiar evit, pe cât posibil, astfel de spectacole, care nu de puţine ori mi s-au părut plicticoase şi puerile, dar de această dată lucrurile au stat puţin diferit, am reuşit să fiu atent până la sfârşit şi chiar să trăiesc momentul. Şi de data aceasta am avut tentaţia să refuz invitaţia, fără să cunosc detalii despre piesă sau despre autor. Am avut totuşi noroc să  ajung la premieră, la insistenţele Mirelei, al cărei articol despre spectacol vi-l recomand.  Şi chiar mi-a părut bine că am dat curs invitaţiei, opera în sine nu trebuie povestită, pentru că nu aş reuşi să fac altceva decât să distrug, prin descrierea mea, curiozitatea voastră şi poate nu o să vă duceţi la viitoarele puneri în scenă ale operei. Dacă eşti pasionat de cultură şi ai un oarecare simţ al umorului şi mai ales dacă ţi-a plăcut viaţa, este imposibil să nu-ţi placă această piesă şi mai ales să nu te regăseşti într-unul dintre cele două personaje. Mie mi-a plăcut şi rolul doctorului, creator de elixiruri miraculoase, care arată adevărata faţă a oportunistului autentic.  Iar ca un sfat de viaţă, dacă-mi permiteţi – nu cautaţi elixiruri magice, ci căutaţi soluţiile în voi înşivă, s-ar putea să aveţi mai mult succes.

Iar dacă vrei să fii un devorator de evenimente culturale live te invit la Filarmonica Oltenia şi la Opera Română, unde se vor derula o serie de spectacole dintre cele mai interesante şi nu vreau să  fiu crezut pe cuvânt, ci convingeţi-vă singuri, participând la spectacole.

PS: am fost şi în culise după spectacolul de la Opera Română, L’elisir d’amore, unde am socializat cu artiştii, cei care au pus în scenă, in mod fabulos, personajele şi ne-au cufundat într-o lume fantastică, în care am trăit pe viu emoţiile întâmplărilor.

Parlamentul ne vrea proşti - Taxa pe cultură

Ştiţi zicala populară: ai carte, ai parte? Ei bine, până acum nu ne-am pus problema ce se întâmplă în caz contrar: dacă nu ai carte, ce se întâmplă?  Când vorbesc despre carte nu mă refer doar la acel obiect de hartie care zace plin de praf în biblioteca, ci şi la cultura per ansamblul său.

Într-adevăr o societate, un popor care nu are o cultură bogată nu supravieţuieşte în timp. Puterea unui stat se măsoară şi prin gradul de cultură al cetătenilor de rând. Ziceţi-mi un singur stat potent economic, militar, dar ai cărui cetăţeni sunt analfabeţi. Nu există, pentru că un astfel de stat nu are cum să existe. Cu cât gradul de cultură este mai scăzut, cu atât standardul de viaţă este şi el mai scăzut, iar într-o astfel de situaţie se va instala rapid anomia socială şi o criză a sistemului de valori.

Un sistem de valori nu poate fi funcţional decât prin cultură.

Se cunoaşte deja faptul că România stă foarte slab la capitolul consum cultural (dacă-mi permiteţi expresia), comparabil cu statele occidentale şi dezvoltate ale lumii. Vedem cum scade dramatic de la an la an numărul de cărţi vândute de către edituri, că sălile de teatru abia în ultima perioadă au mai început să fie frecventate de către tineri. Faptul că  românul nu a fost niciodată consumator înrăit de cultură, nu înseamnă că refuză să se culturalizeze, ci că nu şi-a putut permite acest lux. Totuşi, la spectacolele gratuite sălile sunt pline de cele mai multe ori, ceea ce arată că românul are acea sete de cunoaştere.

Am spus mai sus că a fi consumator de cultură în România, este un lux, nu este o aberaţie, ci o realitate care s-ar putea să se acutizeze în timp. Faptul că mulţi români nu-şi permit să meargă la teatru sau la film sau măcar la un concert, o dată pe an se datorează veniturilor mizere ale majorităţii cetăţenilor.

Mai nou, se pare că şi mai bravii noştri aleşi s-au gândit că a cumpara un bilet la filarmonică sau o carte este un viciu grav ce trebuie taxat drastic, nu de alta, dar un popor mai cult nu-i va mai vota pe oligofreni să ajungă parlamentari – şi vă daţi seama ce tragedie pe poporul asta să nu mai fie reprezentat de cei ca Becali, Vadim sau Eba (aştia sunt doar câţiva, mai cunoscuţi).

Şi ca să nu cumva să ne aflăm într-o astfel de situaţie extrem de nocivă unii s-au gândit să pună o taxă de timbru pe cărţi şi pe biletele la spectacole. Taxa în sine nu pare foarte mare – 1 leu, indiferent de valoarea elementului cultural, nociv taxat – dar în realitate ea ridică artificial preţul şi scade accesul la cultură şi aşa scăzut al românilor.

Ce au putut avea în cap acei 84 de parlamentari, senatori, care au putut vota o astfel de inepţie, nu pot decât să-mi dau cu presupusul, însă pot spune cu certitudine că evenimentul cu pricina – votul tacit al acestei taxe de timbru, a trecut fără să facă prea multe valuri, chiar şi după ce s-a aflat de el.

Oricum ar fi, sperăm că forul decizional, Camera Deputaţilor, este ceva mai plin, decât Senatul, de oameni mai cu capul pe umeri – nu de alta, dar ne-am cam face de tot râsul Europei, fiind singura ţară care pune semnul egal între alcool, ţigări şi cultură.

Aştept reacţiile voastre în rubrica de comentarii!

Daimon-Eidolon by Xaara - 2

Tot am vorbit acum câteva zile despre faptul că blogării au talent, mă refeream atunci la Xaara, care şi-a lansat prima expoziţie. Spre ruşinea mea nu au reuşit să ajung la lansare, dar m-am revanşat, am ajuns aseară. Am şi dovada J, sunt alături chiar de autoarea picturilor.

Trebuie să ştiţi că expoziţia va mai dura câteva zile, aşa că va trebui să vă grabiţi, dacă nu a-ţi văzut-o până acum. O să reiau câteva dintre tablourile Xaarei, că poate vă convingeţi că merită să vă duceţi să le vedeţi live.

Şi pentru că tot am spus că blogării au talent, mai am o dovadă în acest sens:

-          Cursulde fotografie. Desfăşurat tot în cadrul Casei de Cultură Traian Demetrescu, este gratuit şi este susţinut în fiecare zi de luni, începând cu orele 18:00.

Daimon-Eidolon by Xaara

Să mai zică cineva că blogării nu au talent.  Ieri, 16 ianuarie a avut loc expoziţia de debut a unei pictoriţe talentate (asta-i părerea mea sinceră), şi nu una oarecare, ci o  pictoriţa/blogăriţa. Interesantă alăturarea de calităţi J, dar nu întâmplătoare.

Din păcate nu am reuşit să ajung la lansarea Xaarei, aşa cum ne este nouă cunoscută – ăsta-i numele de cod/scenă, aşa cum au mai toţi marii artişti; motivul – a trebuit să lucrez la un proiect pentru integrarea socială a romilor, ce să-i faci-munca asta!?

Expoziţia, sub numele de Daimon-Eidolon, a avut loc la Casa de cultură Traian Demetrescu din Craiova, începând cu orele 18:00. O să prezint câteva fotografii ale câtorva tablouri, făcute de către Sergiu, pe care nu l-am înştiitat că o să-i fur creaţiile fotografice, dar o să afle el după ce citeşte articolul J
Expozitia va fi deschisa timp de două săptămâni.

Ziua Naţională a României la Centrul Cultural Polonez

Şi pentru că tot este astăzi ziua naţională a României, evident, am decis şi noi să sărbătorim. Zic noi, referindu-mă la blogării craioveni, sau o parte dintre noi. Şi nu am sărbătorit oricum, ci am fost, ca tot românul la Parada Militară, după care am petrecut la Centrul Cultural Polonez din Craiova. Cu alte cuvinte: blogării olteni au petrecut Ziua Naţională a României la Centrul Cultural Polonez din Craiova.

Sună interesant nu? Mai ales că până în urmă cu două săptămâni habar-n-aveam că există un astfel de centru la noi în oraş. Recent am primit (toţi blogării olten), o invitaţie de la Magdalena Filary, cea care coordonează activitatea instituţiei, prin intermediul lui Daniel, iar o astfel de invitaţie nu poate fi refuzată – doar onorată J

Şi pentru că tot a fost ziua naţională, nu a putut lipsi fasolea cu ciolan afumat (din partea casei), pe care am garnisit-o cu nişte murături şi evident vin de ţară adus de către Daniel. Unii dintre noi, mai simandicoşi, am înlocuit vinul cu vodcă originară din Polonia.

Pentru cei care nu au apucat să viziteze până acum Centrul Cultural Polonez din Craiova, trebuie să ştie că o pot face aproape în fiecare zi, iar periodic se organizează aici diferite acţiuni culturale.

În data de 4 decembrie începând cu orele 18:00, va rula filmul „Ida” în regia lui Paweł Pawlikowski cu subtitrare în limba română. Sediul instituţiei este str. Tehnicii, cartier Lăpuş, în clădirea Bibliotecii Universității (lângă căminul 10).

Personal aş avea o sugestie pentru cei de la Centrul Cultural Polonez din Craiova, să organizeze evenimente culturale în şcoli, în care să se facă prezentări despre cultura şi tradiţiile poloneze şi să se facă o paralelă între acestea şi elementele culturale româneşti, pentru a se evidenţia punctele de legătură dintre ele

.

Evenimente culturale Craiova

Şi ca să nu rămânem cantonaţi în subiectele legate de politică, am decis să public şi un calendar al evenimentelor ce urmează a fi desfăşurate în Craiova în perioada următoare, în cazul în care decideţi să vă ocupaţi timpul liber şi cu altfel de activităţi J

Miercuri 19 Noiembrie   Casa de Cultura Traian Demetrescu La Galeria Vollard, de la ora 15:00 are loc Cenaclul Literaria, De la ora 17:00, in Salonul Medieval au loc Serile Veteranmont, La Galeria Vollard, de la ora 18:00, se desfasoara Atelierul de pictură pentru adulţi, coordonat de Roberta Ionescu.

Teatrul National “Marin Sorescu” De la ora 18:30, in Sala studio “Ion D. Sîrbu” se joaca piesa Năpasta, de I. L. Caragiale, regia Kincses Elemer.

Joi 20 Noiembrie   Casa de Cultura Traian Demetrescu De la ora 17:00, la Galeria Volard are loc Atelierul de scrapbooking, coordonator Veronica Svanström.

Teatrul National “Marin Sorescu” De la ora 18:00, in Sala studio “Ion D. Sîrbu” se joaca piesa Năpasta, de I. L. Caragiale, regia Kincses Elemer.

Vineri 21 Noiembrie   Casa de Cultura Traian Demetrescu De la ora 16:00, la Galeria Volard se desfasoara Cursul pictură pentru copii, prof. coordonator Magda Buce-Răduţ.

Teatrul National “Marin Sorescu” De la ora 17:00, in Sala studio “Ion D. Sîrbu” se joaca piesa Cabina artistelor, de Arnost Goldflam, regia Raluca Păun, De la ora 18:30, in Sala “Amza Pellea” se joaca piesa Ultimul amant fierbinte, de Neil Simon, regia Mircea Cornişteanu.

Filarmonica “Oltenia” Craiova   De la ora 19:00 suntem invitati la deschiderea Festivalului Internaţional Craiova Muzicală, ediţia a 41-a, printr-un concert Franz-Joseph-Haydn sustinut de Orchestra Simfonica a Filarmonicii Oltenia. Dirijor Cristian Orosanu. Solisti: Diana Tugui - soprană, Carmen Topciu - mezzosprană, Cristian Mogosan - tenor, Marius Manyov - bas.   In program: Haydn – Simfonia nr. 92 in Sol major, “Oxford”/ Oxford Symphony Haydn – Missa in Re minor, “Nelson” (pentru solisti, cor si orchestra) / Nelson Messe

Sambata 22 Noiembrie   Filarmonica “Oltenia” Craiova De la ora 11:00, suntem invitati la Ateliere de creaţie cu instrumente muzicale neconvenţionale in cadrul Festivalului Internaţional “Craiova Muzicală”.

Casa de Cultura Traian Demetrescu De la ora 11:00, in Salonul Medieval suntem invitati la Atelier de dezvoltare personală prin tehnici teatrale - coordonator Daniela Ionescu, La Galeria Vollard, de la ora 11:00 suntem invitati sa descoperim Puterea cuvântului şi vindecarea spiritului - Ileana Stănculeasa.

Teatrul de Papusi “Colibri”   De la ora 18:00, cei mai mici spectatori sunt invitati la spectacolul Inima de piatra.  

Teatrul National “Marin Sorescu” De la ora 18:30, in Sala “Amza Pellea” se joaca piesa Ultimul amant fierbinte, de Neil Simon, regia Mircea Cornişteanu.

Filarmonica “Oltenia” Craiova De la ora 19:00, la Muzeul de Arta, in Sala Oglinzilor, are loc un concert de de muzică veche - Kajoni Concert Barolt. Conducerea muzicala: Gyulai-Gyorgy Éva. În program: Pange melos lacrimosum – Anonim (sec. XII) Stella splendens – Llibre Vermell de Monserrat (sec. XIV) Alleluia cantio – Codex Montpellier (sec. XIV) Orlando di Lasso (1532?-1594): Magnificat din Codicele Cajoni Vanitas vanitatum – Codicele Cajoni Esterhazy Pal (1635-1713): O quam pulchra, Dulcis Jesu – Colecţia Harmonia Caelestis (1711) Giacomo Moro da Viadana: Alleluia. Gaudeamus omnes, Codicele Cajoni Jacob Arcadelt (1505?-1568): Ave Maria Jacob Arcadelt (1505?-1568): Il bianco e dolce cigno Adrian Willaert (1480?-1562): A quand’ a quand’ haveva, O bene mio famm’uno favore, Madonna mia fa, Vecchie lettrose. Siebenbürger Tanz – Tabulatura lui Nicolaus Schmall pentru lăută (1608-1613) Valentin Greff Bakfark (1506?-1576): Gagliarda „Non dite mai” Johannis Honterus (1498-1549): Odae cum harmoniis (1548), Rectius vives Lycini (Horatius), Vitam que faciunt (Martialis), Da puerum plectrum choreis (Prudentius) Dansuri maghiare şi româneşti din Codicele Cajoni

Duminica 23 Noiembrie   Teatrul de Papusi “Colibri” De la ora 11:00, cei mai mici spectatori sunt invitati la spectacolul Invitatie la joaca.

Filarmonica “Oltenia” Craiova De la ora 17:00, la Cafe-Teatru „PLAY” suntem invitati la un concert neconvenţional alaturi de Benedict Popescu (teramin) si Florinel Lăutaru (pahare de sticlă).

Teatrul National “Marin Sorescu” De la ora 18:30, in Sala “Amza Pellea” se joaca piesa Al de l-a vazut pe Dumnezeu, de Marin Sorescu, regia Mirela Cioabă.

Filarmonica “Oltenia” Craiova   De la ora 19:00 suntem invitati alaturi de Orchestra de camera Virtuozii din Bucuresti. Dirijor: Horia Andreescu, solista Cristina Anghelescu - vioara.   În program: Wolfgang Amadeus Mozart: Mica serenadă nocturnă, K. 525 Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul nr. 5 în La major pentru vioară şi orchestră, K. 219 Wolfgang Amadeus Mozart: Simfonia nr. 40 în Sol minor, K. 550 .

Luni 24 Noiembrie   Filarmonica “Oltenia” Craiova Micro-recitaluri susţinute în cadrul orelor de educaţie muzicală, in cadrul Festivalului Internaţional “Craiova Muzicală” De la ora 19:00 este Seara Liceului de Arte “Marin Sorescu” - Concert susţinut de elevi ai Liceului de Arte „Marin Sorescu” in cadrul Festivalului Internaţional “Craiova Muzicală”. Dirijor – Florian George Zamfir

Casa de Cultura Traian Demetrescu De la ora 18:00, in Salonul Medieval are loc Atelierul de artă fotografică susţinut de Diana Adina Burciu.

(sursa: Craiova Forum)

Promenadă pe strada Unirii

Acum câteva luni am descoperit pe internet blogg-ul unei tinere din Craiova care a făcut o prezentare interesantă a unor locuri din acest oraş, pe care, după cum ne mărturiseşte chiar ea, le iubeşte şi o definesc. Voi posta integral acest articol, cu accepţiunea ei.

   

   Craiova  este  locul copilariei si al adolescentei mele, locul unde am prins radacini , unde am primit o educatie, unde am trait cele mai frumoase amintiri  si  unde m-am maturizat. Cu greu as putea sa raspund la intrebarea: Ce iti place cel mai mult la Craiova? Ar fi o gramada de lucruri: locuri, momente, oameni.

Prima imagine care imi apare in minte din Craiova este Strada Unirii, locul care imi trezeste cele mai multe amintiri si de care ma simt legata, caci este strada pe care ma plimbam cu mama, aici se afla cofetaria unde am mancat pentru prima data o prajitura cu sora mea dar si strada pe care m-am plimbam prima data cu un baiat de mana, simtiind primii fiori ai dragostei. Strada Unirii imi cunoaste toate secretele caci inca ma plimb pe aici, meditand la problemele, ideile si sperantele mele, strada pe care, pe vremuri indragostitii se plimbau , plecand de la Cartea Rusa (azi Galeria de Arta) pana la New York si inapoi.

Strada Unirii oglindeste , poate,  cel mai bine imaginea Craiovei si va invit dragii mei la o scurta promenada  pentru a o descoperi si a  vedea dincolo de o strada prafuita, plina de magazine sufocante si de masini care circula haotic -  arhitectura cladirilor si aerul boem frantuzesc..

Luati-va inima in dinti si hai sa ne bucuram impreuna de o plimbare relaxanta pe Calea Unirii.  Plecam de la Ceas . Primul popas il facem CASA CONSTANTIN VALIMARESCU, numele primindu-l  de la primul proprietar, cladirea  a fost construita dupa planurile francezului Albert Galleron. Dateaza de la sfarsitul secolului al  XIX-lea . Imobilul a fost inclus în Lista Monumentelor Istorice din județul Dolj în anul 2004. În Casa Vălimărescu funcționează astăzi sediul băncii Unicredit Țiriac Bank.

Vis-a- vis de  Casa Constantin Vălimărescu, se afla Casa STOILOV-BOLINTINEANU,  imobilul datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a aparținut generalului Simion Stoilov  ( ce provenea dintr-o familie de sârbi refugiați în România.), tatăl marelui matematician român Simion Stoilov.

Va iau de mana si trecem pe langa un monument istoric ce gazduieste de peste 125 de ani, Banca Națională a României – Filiala Dolj, o cladire superba construita in   stilul arhitectural specific sfârșitului de secol XIX, ce combină eclectismul european și neoclasicismul cu influențe Art Deco.

Mergem, mergem si ne oprim sa vizitam biserica Evanghelică Luterană fiind cel mai vechi lăcaș de cult protestant din Oltenia. Cladirea aparține stilului neo-renascentist.  Pasim in curtea bisericii  ,pasim pe alee , pintre copaci si va intreb: ne odihnim ? simtiti linistea?

Dar la drum dragii mei! Suntem abia la inceputu si mai avem o multe de vizitat.

Ne apare in stanga impunatorul palat Jean Mihail, construit de catre arhitectul Paul Gottereau  in stilul academismului francez, cu elemente arhitecturale ce aparţin barocului târziu. Iata encore une fois l’influence francais

Exista o legenda conform careia propietarul Constantin Mihail a dorit aprobarea regelui pentru a acoperi palatul cu monede de aur. Regele a fost de acord cu conditia ca monedele sa fie asezate in dunga.

Palatul Jean Mihail - Muzeul de Arta de astazi este locul unde s-a scris o fila de istorie, aici avand loc tratativele romane-bulgare, in urma carora pe 7septembrie 1940 , Romania a cedat Bulgariei Cadrilaterul.

Muzeul prezintă publicului colecţii de pictură universală (şcoala olandeză, flamandă, franceză, italiană) şi românească (secolele XVI- XX, lucrări de Constantin Lecca, Theodor Aman, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, ea mai amplă şi valoroasă colecţie de pictură şi grafică Ion Ţuculescu, ilustrând toate perioadele de creaţie ale artistului, din anii studiilor liceale până în ultimul an de viaţă. Tot aici vă puteţi întâlni cu Domnişoara Pogany sau  Ecorseul alături de alte opere ale lui Constantin Brâncuşi.

 In anii liceului, am avut placerea sa vizitez la Muzeul de Arta   Expozitia de figurine din ceara, o experienta de neuitat, avand in vedere ca i-am vazut de aproape pe Hitler, pe Leonardo Di Caprio, pe Charlie Chaplin. In anii ‚tinertii  vizitam des Muzeul de Arta si de fiecare dataa ramaneam impresionata de constructia interioara cu scările din marmură de Carrara, oglinzile venetiene si cartusele pictate. Admirand candelabrele cu ornamente din cristal de Murano si peretii tapisati cu matase de Lyon  aveam impresia ca ma aflu intr-un palat frantuzesc. Sunt cucerita de imaginea  muzeului , de eleganta si de bunul gust  cu care a fost realizat

Inaintam spre un loc drag mie – Piata Socio-Umana, Piata Prefecturii,  Piata Revolutiei sau mai nou Piata Mihai Viteaza, locul unde a fost construita prima fantana muzicala din Romania . In Piata Mihai Viteazu, veneam mereu la concertele in aer liber. Aici i-am vazut pe cei de la 3 Sud Est, Animal X si Cristiana Raduta, mai stiti acel turneu anti-drog? nu-mi venea sa cred ce aproape ii vedeam.

Priviti statuia lui Mihai Viteazu – o adevarata personalitatea a Craiovei. In anii de scoala admiram Banul Craiovei – omul care a reusit sa realizeze Prima Mare  Unire, un erou ce a luptat pentru libertate. Imi vin in minte lectiile de istorie – parca si vad poza lui in manulul de istorie de clasa a XII – a si apar victoriile lui de la Calugareni, Nicopole, Vidin, Cladova,Selimbar,este un scris mic intr-o  carte murdara de cerneala, plina de insemnari, sublinieri si pagini indoite….

Se zice ca domnii din Prefectura au fost foarte nemultumiti ca statuia lui Mihai Viteaza pe cal era asezata in fata Prefecturii, ca un adevarat conducator in fata ostirii. Insa,’’domnii’’ admirau zilnic funduletul calului si au cerut ca Miahai Viteazu , cu tot cu calul lui sa fie asezati invers – insa mie imi pare acum ca Mihai se lupta cu Prefectura , cam la asta ma duce cu gandul. Desi , se poate, ca fantoma lui Mihai Viteazu sa ii bantuie pe ’’domnii’’ din Prefectura. Si daca tot am amintit de Prefectura ,va propun sa o admiram mai de aproape pentru ca este o merveilleuse construction!

Prefectura Dolj este fostul Palat Administrativ al municipiului construit de arhitectul Petre Antonescu (1873-1965), acesta fiind un promotor al stilului neoromanesc in arhitectura. Cladirea reflecta conceptia clasica a arhitectului cat si atasamentul sau pentru arhitectura traditionala romaneasca,  evidenta prin decoratia fatadelor.

Urmeaza Filarmonica fondata in anul 1904 si reorganizata prin decret regal in anul 1947 – locul unde mi-am descoperit afinitatea pentru pian. Aveam cam 12 ani cand am vazut si am auzit pianul, instrumentul care ma face sa tresar. La Filarmonica va recomand sa mergeti la spectacolul Carmina Burana – exceptional! Vizionarea lui , pentru mine a fost cea mai frumoasa experienta muzicala. O fortuna , desi este in latina, ramane piesa mea preferata.

Mai jos descoperim Minerva, datand din jurul anului 1900 – una din cladirile superbe din Craiova. Monumentul arhitectural Minerva a fost hotel, restaurant, cu cramă, cu grădină de vară, a fost construit in stil arab -  maur cu decoratii superbe. Sala Maur impresioneaza prin maretia constructiei, oglinzile vieneze care pastreaza aerul boem a secolului XX . La Minerv aisi  dateau randez-vous artistii, scriitorii sau oameni proveniti din lumea buna. Aici au fost gazduiti oameni importanti ai lumii: Generalul Charles De Gaule, Ciu-En-Lai, Imparatul Pahlavi al Iranului, presedintele Gomulka al Poloniei

.           Coboram usor catre New York…ploua …simt apa pana la piele si  amintirile  ce ma sufoca,  inchid ochii….imi amintesc cum ma plimbam de mana cu parintii mei de la Mercur spre Parc  povestindu-mi amintirile lor despre Strada Unirii  : Pe vremea noastra ne plimbam pe Unirii  sau mergeam la cofetarie. Tata imi arata mereu o casa de pe Unirii – Aici am stat pentru prima data in gazda cand am venit in Craiova. Apare o casa trista si darapanata. – Comunistii au confiscat casele…si tata incepea sa vorbeasca despre istorie . Zambesc acum, imi amintesc cu cata placere de copil ii ascultam istorioarele.

New York  - una din cladirile importante ale secolului XX , numita initial Hotel  Geblescu,  - dupa primul proprietar. Figura importanta a Craiovei Constantin R. Geblescu, a fost important  om politic. Doctorand in Drept la Paris a fost prefect de Dolj,deputat in Parlament si senator de Dolj. A fost preocupat de soarta taranilor, infiintand un spital la Bechet si unul la Plenita

Astazi New York si-a pierdut luxul dar ramane totusi o constructie impunatoarea , ce adaposteste sediul Universitatii Craiova.

Voila  Perinita !  Un restaurant vechi, care si-a pastrat aerul boem al Craiovei.…mai jos One …clubul in care m-am intalnit cu multi dintre voi si  stati linistiti! Nu spun nimic !

Urmeaza Covrigul de Haur…da! Exista vreun craiovean care sa nu fi mancat un covrig de acolo?!

Mancam o prajitura? La stanga vedem vechea cofetarie Gabrielle – locul unde am savurat prima prajitura in oras impreuna cu sora mea.

Mai jos incep casele fie ele fastuase , fie darapanate. Incep cladirile – monumente istorice asa cum apare pe placutele lipite pe case. Majoritatea sunt in paragina, neintretinute dar incerc sa imi pun niste ochelari si sa vad casele care au fost altadata – unde rasunau  frantuzismele, petreceriile boeme, lectiile de pian , case ce apartineau unor boieri, oameni educati cu studii la Paris, pe aceasta strada simtiti voi influenta franceza? Parca vad doamnele cu rochiilor infoiate cum coboara din trasura  sau cum se intalnesc pe strada si isi spun Bonjour. Din pacate, casele ne apar azi ca un cimitir ridicat amintirea  perioadei  de dezvoltare a Craiovei – secolele  XIX-XX.  Din fericire , unele cladiri au fost reconditionate pastrandu-si fatada de alta data. De exemplu:

Casa Universitarilor – vechea casa a lui Nicolae  Romanescu, primar al Craiovei care adus un important aport dezvoltarii orasului nostru. Construita de catre arhitectul I.D. Berindey şi antreprenorului C. Roschovsky, casa a gazduit oameni importanti caci lui Nicolaescu i-au fost oaspeti: Nicolae Iorga şi George Enescu, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, Elena Văcărescu, C.A. Rosetti, Alexandru Macedonski . Iubesc oamenii din Craiova care au reusit sa sprijine dezvoltarea comunitatii, sunt oamenii care trebuie sa ii apreciem mai mult si sa ii dam/luam ca exemplu.    

Si pentru ca toti avem pacate, mergem la biserica ! La Mantuleasa – Une merveilleuse église ! Legenda spune ca pe acest loc se afla un cimitir,  iar tinerii care  se casatoresc aici se despart.  Ramane  o biserica superba, moderna care reuseste sa isi impuna maretia pe Strada Unirii.

 De mic copil o admiram, este o  biserica ridicata pe la 1790 pe fundatiile unei biserici de lemn,  construita in stilul arhitectural gotic bizantin cu  pictura  realizata in stil renascentist. Ma intorc in trecut….aveam 10 ani si veneam cu mama aici, privesc  femeile imbracate frumos…este Vinerea Mare , inainte de Pasti,  clopetele rasuna si acopera zgomotele …mama ma tine strans de mana sa nu ma pierd in multime, simt si acum caldura mainii ei. Ma intorc in  prezent…. Imi continuui drumul si mai retraiesc o amintire.

Ma uit cu tristete la Gradina Patria -  un loc perfect pentru vizionat filme,in aer liber, unde se creea acea atmosfera de  film – mai ales daca partenerul te tinea de gat pe tot parcursul filmului.

Mergem, mergem, hai sa ne grabim, trecem pe langa Circa ! – Locul unde se afla doftorii  cei rai, ce dau mereu injectii de facut  copiilor.  

Mai jos , vedem fantana arteziana care  vara serveste drept strand pentru puradei.

Trecem pe langa Restaurantul Dragonul de Aur  - poate vom face o intalnire aici pentru a manca serpi la gratar sau picioruse de broscute marinate in sos de bambus. Ce ziceti incercam?

Va arat in continuare Scoala Sf. Dumitru – infiintata in 1960 -  este scoala unde am absolvit clasele I-VIII.  Clasa mea a fost la etajul al II-lea, in laboratorul de matematica.

Trecem pe langa fostul Felinar Galben  - locul unde am facut banchetul de clasa a VIII-a, ultima petrecere cu colegii mei de generala  dar prima la care am avut biletul de voie mai lung. Bineinteles intalnirea de 10 ,de la terminarea clasei a VIII-a am avut-o tot la Felinarul Galben. Desi au trecut ani, am fost placut surprinsa  sa  mi vad colegii parca neschimbati si i-am simtit la fel de apropiati ca atunci cand aveam 14 ani.  Si astazi  vin foarte des aici cu actualii mei colegi….tot de scoala generala.

 Ploua, unde sa ne adapostim?!

La Cofetaria Parc- una din cele mai vechi cofetarii din Craiova, care a produs mereu prajiuri de foarte buna calitate. Cand eram copil veneam mereu aici pentru a-mi cumpara prajituri iar vara, imi luam inghetata la cornet , SI CUM OBICEIURILE bune nu se schimba niciodata, si astazi , vin la aceasta cofetarie impreuna cu prietenii.

Si incheiei itinerariul cu Parcu Romanescu – al treilea parc natural din Europa

Parcul Poporului, asa cum a fost numit in perioada comunista, a fost proiectat la initiativa lui Nicolae Romanescu de catre   arhitectul francez Edouard Redont. A fost premiat la Paris la Expoziția Universală de la Paris (1900

Parcul este locul pe care il vizitez foarte des si raman( asa cum glumeau prietenii mei) pana  mi se  descarca bateriile  la aparatul foto….. . Gandul meu imi zboara la primul meu aparat foto un Olympus , model vechi, cu 2 mp, de care eram extrem de mandra. Fugeam mereu in parc, cu aparatul in geanta, cu o prietena pasionata de fotografie… mi se parea magic sa apas pe un buton si voila ! Reuseam sa imortalizez imagini, trairi, stari de spirit. Parcul ramane  piesa de rezistenta pe strada Unirii. Locul ideal unde sa mergi pentru a te relaxa, petru a contempla, pentru a picta, pentru a fotografia. Parcul este acel ceva care ne rupe de viata  orasului sumbru, sufocant, poluat. O data ce pasim in parc, grijile ni le lasam la intrare.

Ma uit la copiii care se dau in leagane, il simt pe tata langa mine Hai Adi , te dau in leagan !  imi vad zambetul de copil. Tresar si deschid ochii, parcul a ramas la fel, dar il privesc cu alti ochi…

Strada Unirii reuneste toate caracteristicile Craiovei- aici se afla principalele institutuii- centru militar, tvr , casa universitarilor, Prefectura, casa casatoriilor ( locul unde se afla motivul principal al divorturilor – casatoria. )   Posta Romana , Filarmonica,  este un melange intre nou si vechi( fantana muzicala si casele construite in perioada interbelica) , intre lux si saracie Strada unirii reprezinta o fereastra catre amintirile mele,  reprezinta simbolul evolutiei mele – de la kinder la matur.  Locul in care m-am perindat pentru a merge scoala, a ma distra, a ma culturaliza. Pe strada Unirii gasesc tot ce iubesc la Craiova – Amintiri, Locuri, Oameni

 Articolul şi blogg-ul ei le puteţi găsi aici, lectura placută!