Ziua Națională a României văzută prin ochii unui naționalist

Ieri, 1 decembrie, a fost sărbătorită ziua națională a României cu mare fast în aproape toate colțurile țării. La evenimente au fost prezenți, după cum era de așteptat și politicieni, care aflați în plină campanie electorală s-au întrecut în discursuri sforăitoare, goale de conținut, care trădează capacitățile intelectuale, atât ale celor care e susțin, cât și ale celor care aplaudă la finalul acestora. Și cei care aplaudă astfel de discursuri sunt la fel de vinovați ca și cei care vin în fața publicului cu astfel de cuvântări.

Există două categorii de oameni care apreciază astfel de speech-uri: prima categorie sunt cei care chiar le apreciază și cei care aplaudă pentru că așa trebuie să facă, o fac din bun simț (zic ei). Ambele categorii sunt la fel de vinovate. În primul rând că prin poziția pe care o adoptă față de vorbele goale ale politicienilor, îi încurajează pe aceștia să își continue practicile și îi conving că acea vorbărie este utilă, benefică și apreciată.

Personal cred că ar trebui să avem fiecare o formă de protest la adresa susținătorilor de discursuri de ziua națională, mai ales la adresa acelora care prin acțiunile lor au demonstrat că nu au nimic în comun cu țara, cu societatea, ci doar cu buzunarul propriu și cu neamul de care aparțin. Nu mă refer aici la neam = popor, ci la neamul în sens restrâns – cumetrii, rude de sânge etc. Cu alte cuvinte, pentru acești oameni, ziua națională nu reprezintă decât un alt pretext de a veni în fața noastră și de a ne prosti în față, de a ne spune cât de mult contează pentru ei țara, oamenii, cât de mult îi apreciază ei pe înaintașii români, pe eroii naționali, dar nici măcar nu le știu corect numele, iar plebea nu face altceva decât să-i aplaude neîncetat, profund marcați de discursurile pe care nici măcar nu le-au ascultat în întregime și ceea ce au auzit nu au ascultat.

Pentru românul de rând a fi naționalist, a fi un bun român este echivalent cu – mâncatul fasolei cu ciolan, băutului de alcool, ascultatul cântecelor patriotice etc. doar în ziua de 1 decembrie.

Majoritatea acestor patrioți, atunci când ajung în străinătate se prezintă ca cetățeni ai altor țări, evită să spună că sunt români, nu cunosc mai mult de trei foști conducători români, nu au habar de istorie – pe care o consideră inutilă în viață, votează numai după ce au primit o găleată de la partid sau nu se duc la vot, închid ochii atunci când un semen este agresat și votează tot corupți.

Acești naționaliști de zi, care nu cunosc nici măcar o strofă întreagă din imnul național se prezintă la evenimentele de 1 decembrie numai pentru a-și mai face un selfie pe care să-l pună pe net în speranța de a primii niște like-uri.

Poate în timp ce citești acest articol mă înjuri că nu am găsit energia necesară unei postări pozitive pentru Ziua Națională, așa cu fac toți ceilalți, dar dacă ai ajuns la acest rând înseamnă că ești parțial de acord cu mine sau poate ești doar masochist, oricum îți mulțumesc pentru răbdare.

Numai că eu iubesc această țară nu doar de ziua de 1 decembrie, o iubesc în fiecare zi, eu nu mă declar de altă naționalitate, numai ca să par mai bun în fața străinilor, sunt român cu bune și cu rele, iar acest articol este forma mea de protest la adresa tuturor naționaliștilor de 1 decembrie, acelor iubitori de țară pentru 24 de ore, după care o scuipă și îi neagă valorile.

Eu de 1 decembrie, de Ziua Națională nu am vrut să fiu prezent la paradă, pentru prima dată după mai bine de 10 ani, pentru că nu mai vreau să fiu alături de cei care nu cunosc semnificația zilei. Cu siguranță că acolo au fost oameni care cu adevărat simt ceva pentru România, pentru ei tot respectul, iar pentru ceilalți am un mesaj – dacă tot vă duceți la parade, măcar citiți ceva din istoria românilor, poate veți ajunge să și înțelegeți ceva.

Pentru final, dacă ați avut răbdare să ajungeți aici vă recomand un discurs genial al unui personaj de serial, vă las pe voi să trageți concluziile.

ZIUA NAȚIONALĂ LA CENTRU CULTURAL POLONEZ - PARTEA A DOUA

Pentru al doilea an consecutiv bloggerii craioveni petrec ziua națională la Centrul Cultural Polonez. Ne-am propus ca în fiecare an să petrecem ziua națională într-un  mod atipic, în sensul că nu facem ca toată lumea, în loc să dea naționalismul peste noi timp de o zi (ca în cazul majorității conaționalilor) și să ne ducem în restaurantele cu specific românesc doar pentru a ne face selfie-uri și a le posta pe Facebook, iar după să comandăm pizza; noi am ales un mod mai … european, am ales-o ca gazdă pe Magda, cea care se ocupă de Centrul de CulturăPolonez.

Am petrecut cu mâncăruri și băuturi tradiționale românești și poloneze, ca vorba aia, doar suntem europeni.

Și pentru că suntem bloggeri și lumea se mai îndură și de noi, am primit și câteva produse tradiționale românești, spre degustare, din partea unei fabrici de profil, recent deschisă în Ișalnița – Jack and Jones – produse pe care sperăm noi să le regăsim cât de curând și în marile magazine din oraș, mai ales  că produsele sunt făcute după metode tradiționale și cu ingrediente de calitate. Pentru cei mai aventuroși în ale mâncărurilor, recomand o ciudățenie (cel puțin eu așa am privit-o), de murături – un gogoșar murat umplut cu struguri albi murați, deși poate părea ciudată combinația, este una de efect. La aceste varietăți am mai adăugat și niște sortimente de brânzeturi de la Delaco, brânză tartinabilă cu diferite mixturi, iar preferata mea a fost cea cu somon.

Si după ce am făcut deschiderea cu un aperitiv lichid, un soi de vodca poloneză, am trecut la un mini concurs de artă culinară desfășurat incognito, prin care trebuia să construim opere de artă din ceea ce aveam pe masă și în care să se regăsească și culorile tricolore – albastru, galben, roșu.

Nu știu cine a câștigat, pentru că nu s-a pus în joc nici un premiu și toată lumea a pus ochii pe murăturile de la Jack and Jones și pe colțunași (erau varianta polonă, dar nu am reținut denumirea).

Și pentru că suntem europeni și încercăm să promovăm multiculturalismul am făcut urări României în două limbi – română și poloneză.

Ziua Naţională a României la Centrul Cultural Polonez

Şi pentru că tot este astăzi ziua naţională a României, evident, am decis şi noi să sărbătorim. Zic noi, referindu-mă la blogării craioveni, sau o parte dintre noi. Şi nu am sărbătorit oricum, ci am fost, ca tot românul la Parada Militară, după care am petrecut la Centrul Cultural Polonez din Craiova. Cu alte cuvinte: blogării olteni au petrecut Ziua Naţională a României la Centrul Cultural Polonez din Craiova.

Sună interesant nu? Mai ales că până în urmă cu două săptămâni habar-n-aveam că există un astfel de centru la noi în oraş. Recent am primit (toţi blogării olten), o invitaţie de la Magdalena Filary, cea care coordonează activitatea instituţiei, prin intermediul lui Daniel, iar o astfel de invitaţie nu poate fi refuzată – doar onorată J

Şi pentru că tot a fost ziua naţională, nu a putut lipsi fasolea cu ciolan afumat (din partea casei), pe care am garnisit-o cu nişte murături şi evident vin de ţară adus de către Daniel. Unii dintre noi, mai simandicoşi, am înlocuit vinul cu vodcă originară din Polonia.

Pentru cei care nu au apucat să viziteze până acum Centrul Cultural Polonez din Craiova, trebuie să ştie că o pot face aproape în fiecare zi, iar periodic se organizează aici diferite acţiuni culturale.

În data de 4 decembrie începând cu orele 18:00, va rula filmul „Ida” în regia lui Paweł Pawlikowski cu subtitrare în limba română. Sediul instituţiei este str. Tehnicii, cartier Lăpuş, în clădirea Bibliotecii Universității (lângă căminul 10).

Personal aş avea o sugestie pentru cei de la Centrul Cultural Polonez din Craiova, să organizeze evenimente culturale în şcoli, în care să se facă prezentări despre cultura şi tradiţiile poloneze şi să se facă o paralelă între acestea şi elementele culturale româneşti, pentru a se evidenţia punctele de legătură dintre ele

.