POLITICA O MESERIE MAI PERICULOASĂ CA CEA A SOLDATULUI DIN RĂZBOI

sursa

Deși vine cam târziu reacția mea în legătură cu afirmațiile unuia dintre liderii ALDE, consider că este încă o temă care ar trebui intens dezbătută de media, mediul internaut și mai ales de către cetățenii de rând – ei fiind practic cei care dau girul unor astfel de personaje … (puteți pune ce adjective doriți în locul punctelor de suspensie).

Personal, consider că afirmațiile de genul celor date de către senatorul Daniel Barbu la una dintre întâlnirile la care a luat parte: meseria de politician este una grea, este cea mai grea dintre meserii, politicienii își riscă zi de zi viața în libertate, sănătatea – este o afirmație extrem de aberantă, dacă nu chiar nesimțită, mai ales dacă ținem cont de faptul că a fost făcută în fața aleșilor locali.

În loc să-i susțină să meargă pe un drum corect, în care chiar fac proiecte pentru cetățenii care i-au trimis în funcții, și nu truchează licitații, derulează acțiuni extrem de costisitoare pentru diferitele tipuri de bugete, costuri inutile cu panseluțe, boscheți de mii și zeci de mii de euro, drumuri făcute din gumilast care se topesc la venirea ploilor/zăpezii, tovarășul de la ALDE le plânge de milă penalilor și anchetaților. Nesimțirea a întrecut orice limită atunci când ante-menționatul senator (din păcate încă în funcție), a afirmat că meseria de politician (sau politruc pușcăriabil) este mai periculoasă decât cea de militar pe câmpul de luptă, de exemplu din Afganistan. Nu mai are rost să spun că a jignit o categorie de oameni, care încă își fac bine treaba.

Probabil în mintea acestui tovarăș cu creierii pe alte meleaguri meseria de politician a devenit atât de riscantă după apariția DNA-ului, căci într-acolo băteau aluziile sale, încât săracii politicieni nu mai pot lua și ei o șpagă și nu mai pot să-și pună creaturile, pe care le numesc odrasle, în funcții înalte și nu ne mai pot lua la mișto atât de bine cum o făceau până cu până nu de mult timp. Cred că acest deontolog într-ale politicii dâmbovițene consideră mai periculoasă misiunea politicianului de a lua șpagă și de a face lobby multinaționalelor, în dauna firmelor românești, decat pe aceea a soldatului aflat între talibani gata să se arunce în aer și să-l ucidă. Pentru el este mai indezirabil să nu ia șpagă decât să fie omorât sau să fie lăsat infirm.

Cred că grotescul situației actuale în care avem un Parlament supra-dimensionat în care au intrat numai neica-nimeni ar trebui să înceteze și românii să se trezească și să meargă la vot în decembrie, să aibă capul pe umeri și să-și asume decizia de a pune ștampila pe X sau Y, în speranța că decizia va fi una mult mai favorabilă nouă decât a fost până acum. Pentru cei care au simțul umorului recomand video-ul.

Cât pentru domnul senator Daniel Barbu, îi dorim să pună în practică prima dorință, de bun simț, a oricărui roman, care-i vine în minte la auzul afirmațiilor politicianului – o sursă de inspirație.  

PERFORMANȚELE MERITĂ MENȚIONATE - VICTORIE FANTASTICĂ A ASTREI ÎN ANGLIA

Rezultat fantastic pentru fotbalul din România abținut de către echipa campioană, Astra, în fața echipei engleze West Ham United – scor 1-0 obținut chiar pe terenul englezilor.

După ce în tur echipa din Giurgiu a reușit să obțină un rezultat de 1-1, destul de chinuit, doar inspirația de moment a lui D. Alibec reușind să-i salveze de la o înfrângere. Și de data aceasta Astra s-a bazat pe inspirațiile și talentul unor jucători precum D. Alibec, F. Teixeira și S. Lung Jr care au făcut o partidă mare.

Așa cum era de așteptat West Ham a atacat pe parcursul întregului meci, fiind susținută din tribune de 57.000 de suporteri care-i încurajau frenetic, numai că norocul a fost de partea echipei românești care a reușit să marcheze în minutul 45 prin F Teixeira, gol care i-a pus în încurcătură pe englezi.

Deși au avut numeroase ocazii jucătorii lui West Ham nu au reușit să puncteze, lovindu-se de Silviu Lung Jr care a fost într-o zi de grație reușind numeroase parade in extremis.

Ce a surprins totuși la echipa din România, a fost spiritul de echipă destul de solid și mai ales meciul bun făcut, inclusiv în faza de atac. Faptul că Astra nu s-a băgat cu totul în defensivă reușind chiar să aibă câteva ocazii bune de a mai marca este un lucru rarisim în fotbalul mioritic, de cele mai multe ori echipele românești aflate într-o astfel de situație se retrăgeau cu totul mizând totul pe cartea apărării. Acest tip de joc s-a dovedit de cele mai multe ori falimentar – atât din punct de vedere fotbalistic (al spectacolului propriu-zis), cât și din punct de vedere financiar (nu ai rezultate, nu vin nici banii).

Modul în care s-a desfășurat partida și mai ales rezultatul ne dau speranțe că poate într-o zi vom avea și noi în România parte de meciuri de fotbal, nu de bambilici jucat la alibi pentru că niște cocalari analfabeți să-și încaseze salariile uriașe pentru nivelul de dezvoltare al țării, iar mai apoi să vină să ne dea lecții de la tv că nu știm să-i apreciem.

Complice la toată situația mizerabilă în care se află nu doar fotbalul, ci întreg sportul românesc, este și media, care nici măcar după astfel de rezultate nu alocă mai mult spațiu în care se prezinte rezultatele cu adevărat importante. Chiar și după o astfel de victorie muncită sunt doar câteva titluri răzlețe și articole de câteva rânduri despre performanța Astrei.

Asta doar pentru că echipa se numește Astra și Steaua sau FCSB. Dacă victoria era obținută de echipa bucureșteană cel puțin o săptămână s-ar fi vorbit despre acest lucru și ni se prezentau legitimații clubului ca fiind cel puțin extratereștrii cu puteri divine, în schimb acum se vorbește foarte puțin, iar mâine nu se va vorbi deloc.

Așa stau lucrurile și în cazul altor sporturi – când echipa de scrimă, fete, a obținut medalia de aur la Olimpiada de la Rio, evenimentul a fost prezentat 2 minute în programele de știri sportive, în schimb s-au alocat ore de emisie pentru a dezbate problemele cu care se confruntă Steaua la nivelul lotului, se iau declarații și de la copiii de mingi care asistă la antrenamente și de la Neica-Nimeni care-și dau cu presupusul, dar fetelor de la scrimă li s-au luat interviuri doar la întoarcerea în țară și doar 2 minute.

Atâta timp cât nu știm să apreciem ceea ce avem, atâta timp cât mai avem, vom ajunge să rămânem doar cu ciobani multi-milionari, analfabeți care scriu mai multe cărți decât au citit într-o viață întreagă care ne spun ei diverse inepții pe care ajungem să le luăm drept învățături elementare pentru viață.

Deși nu am un blog de sport am ales să scriu din când în când și despre diferite performanțe sportive ale oamenilor cu caracter, care obțin performanțe notabile în condiții mizere.

SUMMITUL NATO ȘI FALIMENTUL PROIECTELOR ROMÂNIEI

Mă tot gândeam în ultimele zile de ce la emisiunile de știri și analiză de la TV nu apar suficiente știri și analize asupra a ceea ce s-a discutat și ce decizii s-au luat la Summitul NATO de la Varșovia. Deși la această întâlnire la nivel înalt a liderilor lumii se puteau lua decizii care vor privi întregul continent european, America de Nord și chiar Federația Rusă, presa din România a stat mai mult în expectativă și a relatat destul de generalist aceste știri, mulțumindu-se să transmită în direct discursul președintelui Johannis și cel mult un interviu cu unul sau doi ambasadori ai țărilor implicate. Cu alte cuvinte am avut mai puține știri și transmisiuni directe de la Summitul NATO decât de la Campionatul European de Fotbal.

Un posibil răspuns la această situație ar putea fi faptul că suntem considerați o țară de mâna a doua, iar noi nu facem nimic pentru a schimba această percepție. Poate ar trebui să ne cunoaștem interesul și să ne jucăm cărțile pe care le avem în mână atunci când suntem puși la masa tratativelor – poziția geo-strategică, resursele naturale etc. Numai  că în loc să jucăm curajos, în realitate ne-am făcut preș în fața altora, asta poate și pentru faptul că nu știm ce să facem cu acele cărți pe care le avem, ne votăm conducători penali, șantajabili, fără viziune și fără tărie de caracter și spirit de luptători. Într-adevăr, cu foarte mici excepții, România a avut oameni incapabili să reprezinte țara pe plan extern, nu am avut o strategie clară pe care să o urmăm, cu ținte precise. Cu alte cuvinte nu avem o politica de țară pe termen lung și nici nu pare să ne intereseze prea mult acest lucru.

Incoerența vine în primul rând din greșelile pe care le fac liderii politici de la București, dar și din faptul că populația începe să-i plângă de milă pe corupții dovediți și își pune in minte să-i repună în funcții fără prea mare regrete. Într-o astfel de situație, cărțile pe care le ai se dovedesc inutile dacă la masa de joc, în loc să-ți joci așii, îi arunci și păstrezi doiarii și treiarii sperând să faci o formație câștigătoare. Probabilitatea ca să se reușească o formulă care să ne ajute să nu ieșim lefteri de la masa negocierilor cu cărți de 2 și de 3 este aproape nulă, știind faptul că sunt unii cu cărți mult mai mari.

În ultimii 26 de ani, de când România a luat-o de la 0 după ce sistemul din care a făcut parte a falimentat, nu a existat un proiect de țară viabil care să fie unanim acceptat de factorii politici și de către cetățeni.

Au fost totuși câteva excepții, venite în timp, din partea unor adevărați politicieni, puțini ce-i drept, unii din ei eșuând lamentabil. O să-i trecem în revistă, cu tot cu proiectele lor:

-        Corneliu Coposu – a propus aderarea României la NATO și UE imediat după 1990. Acest lucru s-a realizat abia 14-17 ani mai târziu și s-a dovedit singurul proiect viabil pe care l-a avut țara noastră în ultimul sfert de veac. Tot el a mai propus și ca România să redevină monarhie – proiect eșuat până în prezent, din cauza factorilor politici, în anii 90 existând o emulație de simpatie în acest sens.

-        Ion Rațiu – propusese privatizarea întreprinderilor și schimbarea modului de a face economie, cât mai rapid, altfel România risca să intre în faliment – acest proiect a fost aplicat prost și târziu pentru că Nu am vrut să ne vindem țara, iar apoi am dat-o gratis la casat precum și rechinilor imobiliari, iar statul a evitat la mustață falimentul la sfârșitul anilor 90.

-        La începutul anilor 2000 a existat un personaj care a câștigat mandatul de președinte mizând pe lupta împotriva corupților – proiectul s-a dovedit greoi din cauza sistemului putred și a corupților infiltrați în toate sectoarele economiei, iar când au început să apară rezultatele, populația s-a răzvrătit asupra celor care au reușit să mai prindă și să condamne câțiva corupți și i-a repus în funcții pe unii dintre escroci. Tot acest personaj ne-a vorbit de alte două proiecte destul de interesante, dar care nu au putut fi puse în practică în mandatul lui, iar urmașii par incapabili să le înceapă – reunificarea României (unirea cu R. Moldova) și alianța strategică cu SUA și Marea Britanie. Dacă în privința unirii nu au existat voci care să se opună, ci doar au făcut să fie amânată o decizie asumată public și începerea proiectului, în ceea ce privește alianța strategică cu  americanii și cu englezii au apărut voci din ce în ce mai vehemente care susțin contrariul.

Alte proiecte de țară nu au mai existat, deși realitatea actuală o impune de la sine. România trebuie să-și construiască rapid un proiect național complex, pe care să-l urmeze cu strășnicie, fără duplicitate și fără schimbări bruște de macaz, dacă realitatea nu o impune.

După ieșirea Marii Britanii din Uniune lucrurile par să se schimbe, iar configurarea strategiei naționale pare să fie imperios necesară, dacă nu vrem să pierdem și această oportunitate, așa cum s-a întâmplat și în urmă cu 26 de ani, când i-am repus pe comuniști în funcții să ne conducă către economia de piață. Acest lucru îl dorește și actualul Guvern Cioloș, care a pus pe ordinea de zi crearea unui proiect național pentru următorii 10-20 de ani. Din păcate este extrem de târziu pentru acest lucru. Proiectul trebuia să existe de ani de zile, iar în această perioadă trebuia doar reconfigurat. Sperăm că acest demers va avea succes și că proiectul va fi adoptat și de către următorul guvern care va prelua frâiele din toamnă.

Privind în ansamblu situația înțelegem de ce România nu poate încă să emită pretenții foarte mari de la negocierile cu marile puteri locale și mai ales cu cele mondiale, cel puțin nu atâta timp cât nu știm să ne jucăm cărțile.

Când va veni vremea ca România să-și respecte înțelegerile până la capăt, când nu va mai avea politicieni care să stea în genunchi doar ca să mai facă o poză de grup pe la summituri sau conferințe internaționale și când oamenii de rând nu-i vor mai plânge pe hoți și înjura pe cei care se străduiesc (doar pentru că au ochelari și fețe de tocilari), poate putem emite ceva pretenții. Până atunci nu vom reuși decât să ne batem cu pumnii în piept că suntem naționaliști, că ne este mai bine singuri în prostia și sărăcia noastră, că nu avem nevoie de armată și investiții în infrastructură și să ne mirăm de ce nu reușim să facem ceva pe niciun plan (economic, social, politic, sportiv)...dar vom fi mulțumiți că privim la TV cum niște cocalari câștigă mulți bani, visându-ne în locul lor.

PS: pentru final vă recomand discursul fostuluipreședinte american atunci când a vizitat România în urmă cu mai mulți ani, în care ne-a dat de înțeles că trebuie să mergem pe același curs, început atunci, acela de a fi alături de Occident.

PSD NE VREA ALĂTURI DE RUSIA, ÎNAPOI ÎN COMUNISM

Citeam reacțiile unora și altora după alegerile locale de duminica trecută și constat că tabăra câștigătoare a început să-și arate adevărata față. Unul dintre articole mi-a atras atenția în mod special și asta dintr-un singur motiv – de mult timp bănuiam că partidele de stânga din Europa, inclusiv România, sunt plătite din bani proveniți dinspre Federația Rusă, iar dacă acest lucru nu este demonstrat decât în puține situații (este cazul lui Marine Le Pen din Franța), ele, partidele, sunt simpatizante ale politicii rușilor de azi și de acum zeci de ani când exista URSS-ul.

Nu ar fi nicio problemă dacă ar exista păreri și păreri și ar fi vot democratic cu adevărat, dar nu este așa. Voturile sunt furate pe față, oamenii sunt forțați să voteze cu X pentru că patronul are afaceri cu statul și trebuie câștige PSD-ul. A forța oamenii să te voteze nu este democrație, astea sunt metode staliniste – acum rebranduite. Pericolul nu vine din faptul că a câștigat X sau Y și a pierdut Z, ci din faptul că X sau Y apelează la metode care nu sunt din sfera democrației.

Revenind la articolul de care vă vorbeam, se pare că acesta a fost postat și pe pagina de FB a actualului primar de Craiova, dar șters între timp, scris de unul care se pretinde artist. Este libertatea fiecăruia să aibă ce părere dorește, dar problema apare atunci când pretinzi că ești mielușel, când tu de fapt ești lup. Lupul poate pretinde că este ce dorește ca să-și atingă scopul – de a-l mânca pe mielușel, dar victima nu are nicio scuză dacă-l crede pe prădător și este nimicit. În situația asta este acum România, lupul este PSD, iar mielușelul este poporul. PSD-ul mimează democrația, iar mieii îl cred și sar în gura prădătorului.

Ca să mă fac mai bine înțeles, când fac astfel de afirmații, vă spun pe scurt – Rusia (URSS) = comunism, conducători impuși cu pistolul (armata), averi și bunuri ale oamenilor de rând confiscate (naționalizarea), oameni închiși în pușcării pentru că nu aveau opinii și rădăcini sănătoase (deținuții politici din perioada comunistă – de ex. Coposu), iar exemplele pot continua la infinit. Aș mai adăuga și foametea din anii 80, când se stătea la rând cu orele pentru lapte, ouă, salam cu soia, adidași (copite de porc), că de carne nici nu se punea problema. România este dată drept exemplu ca PRIMA ȚARĂ ÎN FALIMENT ECONOMIC CARE DECIDE SĂ-ȘI PLĂTEASCĂ DATORIILE EXTERNE (asta s-a făcut în dauna oamenilor care mureau de foame pentru un ideal aberant).

În contrapondere, avem lumea Occidentală (criticată în articol), în care oamenii își permit să trăiască decent, să nu ducă grija zilei de mâine, în care își pot face concediile în străinătate etc. Într-adevăr la ora actuală această lume este într-o criză acută, nu de resurse, ci de lideri, de modele care să grupeze în jurul lor masele care să lupte pentru valori comune. Faptul că lumea Occidentală nu mai are lideri adevărați, nu înseamnă că ea trebuie denigrată și abandonată, ci trebuie păstrăm valorile reale ale ei – libertatea omului, drepturile sale, proprietatea, posibilitatea de a avea un trai decent și de te plimba pe unde dorești. Acestea sunt lucruri la care nu trebuie să renunțăm, cu atât mai mult în favoarea unora care vor să reimpună un model care a dat faliment peste tot în lume, ultimul exemplu este Venezuela care a ajuns mai rău decât era România în anii de tristă amintire. Privind lucrurile astfel putem să înțelegem de ce majoritatea liderilor de dreapta vin în alegeri cu slogane – să nu iasă PSD-ul, pentru că PSD-ul = foame și sărăcie, zonele patronate de ștabii lor sunt la nivelul de acum 100-200 de ani, consumul de alcool este record, violența domestică asemenea, infrastructura lipsește, iar locurile de muncă sunt inexistente (dacă nu faci parte din partid te-ai lins pe bot de a-ți mai găsi un job).

Pe de altă parte și liderii PSD au dreptate când afirmă că votanții de dreapta îi desconsideră pe cei care aleg PSD. Este oarecum îndreptățit acela care, plătind din munca lui lenea și prostia altuia, să-l critice. Poate că cei cu viziuni de dreapta nu au făcut multe pentru cei săraci, din mediul rural și analfabeți, dar nici PSD-ul nu a făcut nimic pentru ei. Ba, dacă analizăm mai atent, putem spune că cei care sunt în antreprenoriat plătesc ajutoarele sociale ale celor care votează PSD.

Singurul păcat substanțial al celor de dreapta este acela că sunt autiști când vine vorba de a știi cum se face politica. Nu trebuie să vii doar cu slogane – nu PSD, ci trebuie să spui foarte clar de ce nu PSD, trebuie să-i atragi pe oameni către tine, să-ți susțină proiectele/opiniile/inițiativele, altfel nu vei câștiga nimic la alegeri și te trezești cu PSD cu peste 60% , fără să înțelegi de ce.

Nici PSD-ul nu vine în alegeri cu proiecte, dar mesajele lui sunt clare, înțelese de orice individ (cu școală sau nu), se bazează pe o structură din vremuri…  În fața electoratului nu vii cu proiecte gen – pârtii de schi, autostrăzi (cum proceda Ion Rațiu în 1990), ci vii cu slogane ca ale lui Ion Iliescu: salam cu soia...

Omul de rând, grosul alegătorilor, nu înțelege mesajul abstract, mecanicist, ingineresc, de corporație, vrea mesaje simple pe care le poate interpreta ușor.

Până când dreapta nu va știi să-și traducă discursurile din limbajul de lemn, cu multe neologisme, cu termeni pretențioși preluați din limbi străine, în limbajul grobian de mahala, cu termeni ca pâine, mâncare, potol (a-ți astâmpăra foamea), nu vom avea în România o opoziție viabilă și vor câștiga alegerile cei cu „democrația” lor stalinistă, cu viziuni comuniste care ne vor duce la nivelul Venezuelei de astăzi.

REACȚII DUPĂ ALEGERILE LOCALE DIN DUMINICA ORBULUI

În cele din urmă, am decis să scriu un articol despre impresiile mele legate de aceste alegeri. Nu promit că o să mă abțin și nu o să folosesc cuvinte dure, așa că dacă sunteți mai pudici stați deoparte și lăsați-i pe cei mai cu capul pe umeri să citească, dacă vor.

După 26 de ani, ziua votului a fost din nou în ziua orbului (deși are rădăcini în Biblie, această zi se pare că este din nou una nefericită pentru români). Și pentru că tot era zi de alegeri, toți pensionarii, asistații social și cei cu probleme de funcționalitate a creierului s-au dus la vot și și-au exercitat dreptul fundamental. În schimb cei care trudesc la muncă, au o mică afacere a lor sau muncesc pentru alții (la privat, nu la STAT), au preferat să stea la bere, să iasă în părculeț cu copiii și să-i lase pe bătrâni sau asistați să decidă pentru ei. Până la urmă este și acesta dreptul lor, să comenteze că merge prost țara, că suntem conduși de hoți, dar ei nu-și asumă niciodată decizia de a vota pe X sau pe Y. În urmă cu un an și ceva tinerii au ieșit la vot și au schimbat radical soarta alegerilor și am ales pe unul care măcar nu ne ia la mișto. La 7 luni după incidentele de la clubul Colectiv, tinerii au ieșit în stradă și au schimbat Guvernul. Acum tinerii nu au mai ieșit la vot, oare ei și cei care pretind că mai au ceva materie cenușie, de ce nu au făcut și acum același lucru? Poate sunt dezamăgiți sau poate atunci era vremea mai rece și stăteau în case la TV și s-au inflamat de la ceea ce vedeau, acum însă au stat la grătar sau la terase și discutau.

În fine, oricum am privi lucrurile putem spune că cei care s-au dus la vot ne-au întors la situația din 1990, când au votat tot comuniștii ca să ne aducă prosperitate capitalistă. De data aceasta s-au schimbat puțin lucrurile, nu am mai votat comuniști, ci pe urmașii lor, tot hoți, dar care acum să ne scape de hoți.

Dovada vie constă în faptul că au fost votați (cu majoritate covârșitoare) politicieni corupți, care au dosare penale sau care erau în pușcărie (vezi cazul lui Cherecheș de la Baia Mare). A avea dosar penal a devenit un must have al politicii noastre. Dacă nu ai dosar la DNA și nu o înjuri pe Codruța nu ai șanse în alegeri, altfel nu se explică procentele zdrobitoare pe care le-au obținut penalii României în aceste alegeri.

Oamenii se plâng constant că nu au pe cine vota, că toți sunt la fel. Este o imbecilitate să crezi acest lucru. În primul rând oamenii deși aparent sunt la fel, ei au trăsături diferite – au comportament, atitudine, temperament și educație diferite, cum poți pretinde că sunt la fel? Priviți-vă una dintre mâini, vedeți cum degetele aceleiași mâini sunt diferite, cum poți spune că oameni care trăiesc în medii diferite, primesc educație diferită sau învață mai puțin sau mai mult sunt la fel?

În toate orașele țării pe listele de candidați au fost minimum 5 candidați pentru funcția de primar, în unele cazuri au fost și 15, cum ai putea spune că nu ai avut de unde alege? Nu au cum să fie toți la fel, nici dacă ar fi fost gemeni nu erau la fel.

La Craiova au fost 9 candidați și cu toate acestea Olga, primarul în funcție (cu dosare la DNA și cu foarte puține realizări pozitive în fostul mandat), a obținut cca. 60% dintre voturile celor care s-au prezentat la urne. Cu toate că a avut contracandidați oameni de afaceri, intelectuali, oameni care au demonstrat că știu să administreze cu succes ceva (o firma sau mai multe, o școală etc), primărița, care a avut prima meserie notabilă – cea de politician, i-a zdrobit pur și simplu pe contracandidați.

Având în vedere rezultatele din Craiova și din țară, să nu ne mirăm că o plece din România tinerii și oamenii care muncesc, iar orașele precum Bănia o să rămână în continuare fruntașe la numărul de șomeri, investitorii o să ocolească în continuare această zonă, iar afacerile celor care încă mai dețin așa ceva o să se năruiască. Dar nu contează, avem foișoare pentru pensionari unde să joace table și să pună țara la cale, pentru că nu-i așa, ei sunt generația de viitor a țării. Tinerii își merită soarta, pentru că stau în fața PC-ului sau a smartphone-ului și au nicio reacție.

După 26 de ani, duminica orbului ne readuce în același punct – să avem PSD (PDSR atunci) în cca. 70% din localitățile din România, fără nimic din ceea ce se cheamă opoziție și nimic nu o să-i oprească să-și continue drumul de dezintegrare a țării.

În ceea ce mă privește, opțiunea emigrării pare să fie cea mai bună soluție, sunt prea dezamăgit de români, țara este superbă, dar din păcate locuită. Nu cred că oriunde m-aș duce stau câinii cu covrigi în coadă, dar măcar de aceia nu-mi pasă cum sunt.

CSM BUCUREȘTI - câștigă Liga Campionilor Europei la handbal feminin

Ieri seară a avut loc un meci superb, pentru disputarea titlului de Campioană Europeană a Cluburilor la Handbal Feminin. În finala jucată la Budapesta/Ungaria, câștig de cauză a avut echipa CSM București care s-a impus în fața echipei Gyor – care juca pentru recâștigarea titlului de acum câteva sezoane.

Venită din postura de aut-sideră CSM București a reușit să elimine echipe mari din Europa – Rostov Don (echipă neînvinsă până la dispută cu româncele, dar care s-a văzut învinsă în două rânduri echipa bucureșteană), Vardar Skopje – în semifinală, iar în finală au învins echipa maghiară, chiar la Budapesta, în urma lovitorilor de departajare după un meci de infarct. Echipa maghiară a condus majoritatea timpului, dar româncele au reușit să egaleze de fiecare dată, nelăsând unguroaicele să se distanțeze la mai mult de două goluri.

În ciuda faptului că arbitrajul a fost pe alocuri favorabil gazdelor, româncele au fost ajutate de noroc, iar la loviturile de departajare au avut nervi mai tari. În urma final-four-ului româncele au plecat acasă și cu titlurile de golgheter - Jelena Grubisic  și cu cel mai bun portar.

Succesul lui CSM București în Champions League vine după o perioadă de 52 de ani, în care nicio echipă din România nu a mai reușit să se impună, deși în 4 rânduri echipe din țara noastră au disputat finala, ultima fiind Oltchim Râmnicu Vâlcea în urmă cu câțiva ani.

Green School Education as a Promotion of Sustainable Use of a Cultural and Natural Heritage and Resources

Astăzi a avut loc lansarea proiectului Green School Education as a Promotion of Sustainable Use of a Cultural and Natural Heritage and Resources, ce va fi implementat de Forever for Europe Association în parteneriat cu Asociația Mereupentru Europa (MPE).

Proiectul se va desfășura în două zone: Districtul Montana din Bulgaria și județul Dolj din România. Inițiativa este una de cu scop educațional și va cuprinde activități pentru  elaborarea 10 filme de promovare turistică în limbile engleză, bulgară și română. În județul Dolj se vor dezvolta 10 studii, 5 privind patrimoniul cultural și 5 pe cel natural. În cadrul acțiunilor se vor selecta 150 de copii din România care vor participa la evenimentele Green School  din Vrshets Bulgaria.

Așteptăm cu mare interes derularea primelor activități ale proiectului ce vor include și reprezentanți ai grupurilor țină, activități ce vor fi urmărite cu atenție și interes de subsemnatul, pentru a vă putea ține la curent. 

GROW-UP - lansarea primei organizații

Mâine începând cu orele 11:00 va avea loc lansarea Asociației ALMA, una dintre primele organizații neguvernamentale înființate în cadrul proiectului Grow-Up (este inițiativa a două asociații de tineri, Allons-y și Evolve și este finanțat prin  granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în Romania, de către trei state donatoare – Norvegia, Icelanda și Liechtenstein). Deși nu este prima asociație înființată în comunitățile inter-etnice, este prima care își lansează oficial începutul.

Scopul Asociației de Dezvoltare Comunitara ALMA, este acela de a dezvolta durabil comunitatea din Malu Mare prin creșterea nivelului de trai, consolidarea societății civile, promovarea valorilor socio-culturale, implicarea copiilor si tinerilor în activităţi de formare si susținerea membrilor comunității în vederea aplicării în cadrul programelor de învățare pe tot parcursul vieții.

Evenimentul lansării va avea loc mâine în localitatea Preajba/ Malu Mare la Smart Pub.

Pentru mai multe detalii legate de Asociația de Dezvoltare Comunitara ALMA aveți următoarele date de contact: telefon 0766344437-Laura Carmen Pirlogea sau la adresa de e-mail: alma_asociatiededezvoltare@yahoo.com.

GROW-UP - Seminar de scriere de proiecte

Acum când se apropie de final, echipa Grow-Up derulează la foc automat ultimele acțiuni prin care îi instruiesc pe tinerii ONG-iști în ceea ce se numește în termeni de specialitate – dezvoltare organizațională. Asta înseamnă că aplică unul dintre principiile Uniunii Europene – dezvoltare continuă. Exact asta s-a și întâmplat. Tinerii prezenți la seminariile organizate în cadrul proiectului Grow-Up au luat pulsul scrierilor de proiecte. Au învățat care sunt primii pași în scrierea de proiecte pentru a primi finanțare nerambursabilă și pentru a putea pune în practică inițiativele lor.

Un obiectiv urmărit în cadrul acestei acțiuni, de scriere de proiecte, a fost acela de a le arăta tinerilor cum poți transforma o idee într-un proiect de succes.

Pentru a putea pune în practică o dorință de a te implica în rezolvarea unor probleme și de a crea un proiect în care să-i atragi și pe alții ca tine, care sunt ghidați de dorința de implicare, trebuie să urmărești să respecți câțiva pași esențiali:

-        Identificarea problemei

-        Evaluarea resurselor – materiale și umane (pe care le ai și pe cele de care ai nevoie)

-        Identificarea sursei de finanțare

-        Construirea obiectivelor în funcție de: problema identificată, resurse și cererile finanțatorului

-        Scrierea și depunerea proiectului

-        Implementarea proiectului

-        Evaluarea rezultatelor

-        Sustenabilitatea proiectului

Aceștia sunt doar câțiva pași în drumul de transformare a unei idei într-un proiect de succes. Nu o să insistăm aici pe dezvoltarea acestor etape pentru că nu acesta este scopul articolului (ca să folosim termenii din domeniul scrierii de proiecte), ci doream să facem publice astfel de inițiative și să încercăm să-i determinăm pe tineri (de toate vârstele J ) să participe la astfel de evenimente, ori de câte ori au ocazia și să încerce să obțină de fiecare dată maximul de informații în unitatea de timp.

Și cum acumularea de informații nu reprezintă nimic fără utilizarea lor, următorul pas pe care ar trebui să-l facă fiecare dintre noi este acela de a urmări în permanență să fim implicați, conectați și să avem tot timpul dorința de a face mai mult – aceasta fiind unul dintre elementele necesare progresului și dezvoltării.

Trebuie să amintim că proiectul Grow-Up este inițiativa a două asociații de tineri, Allons-y și Evolve și este finanțat prin  granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG înRomania, de către trei state donatoare – Norvegia, Icelanda și Liechtenstein.

BLOGGERI ÎN ACTIVITATE

Zilele trecute am reușit să mă întâlnesc cu avocatul pentru a definitiva dosarul pentru înființarea Asociației Bloggerilor Olteni –AsBO. Această organizație are ca scop, după cum probabil bănuiți, dezvoltarea segmentului de new-media din Craiova. Pe lângă numeroasele activități propuse prin intermediul Statutului se regăsește și activitatea de promovare a antreprenorilor locali prin mijloacele de care dispunem. Deși până în prezent nu s-a înființat oficial această organizație, ea practic există de aproximativ un an, dar din motive diverse nu a fost creată oficial până în prezent – cel mai probabil, decizia definitivă de înființare va fi publicată în luna ianuarie.

Revenind la una dintre activitățile mele preferate ale acestei viitoare organizații, cea de promovare a antreprenorilor locali, pot spune că ea a început deja, oficial, prin intermediul viitorilor membri care au fost prezenți la una dintre tipografiile din Craiova. Nu știu dacă este cea mai mare, dar cu siguranță una dintre cele mai mari. Întâmplător sau nu patronul firmei este și el blogger, nu chiar împătimit, dar scrie cu regularitate și abordează teme diverse.

Și ca să nu mai țin în suspans, o să vă dau si numele firmei – ArhiDesign. De ce dorim ca antreprenorii locali să fie cunoscuți și prezentați? Pentru că lumea să știe că în Craiova se mai întâmplă și altceva decât ceea ce este prezentat în media. În oraș se pare că încă mai există și oameni care au curajul să investească, să-și țină afacerile pe plus și nu caută cu orice preț să de-a țepe și să se îmbogățească peste noapte.

Pentru mine a fost o vizită de readucere aminte, în ceea ce privește procesul de fabricație al unor obiecte de hârtie pe care le folosim aproape zilnic, dar despre modul în care sunt făcute aceste obiecte nu prea cunoaștem prea multe. Personal nu mai intrasem într-o astfel de fabrică de când eram în școala primară când mergeam cu clasa prin fabrici pentru a ne arăta cum se fabrică diferite lucruri. Din ce am observat și din ce mi-am adus aminte, se pare că procesul de fabricație nu s-a modificat foarte mult, se face în mare parte cu același tip de aparate și cu o componentă serioasă de muncă manuală – la anumite produse. Faptul că încă mai există astfel de oameni, care doresc să își pună în practică ideile de afaceri, chiar dacă nu par spectaculoase, este un indiciu că orașul Craiova și chiar România încă mai funcționează și are șanse să progreseze dacă acestor antreprenori li se vor adăuga și alții.

BISERICA - INSTITUȚIE MAFIOTĂ CARE PLÂNGE DUPĂ BANI

Urmăresc pe zi ce trece cum din ce în ce mai mulți postaci, viitori și actuali pupători de moaște (sau ciolane, cum îmi place mie să le spun), încep să atace Guvernul Cioloș că a luat o măsură demnă de notat în istoria noastră – a tăiat banii alocați de la bugetul de stat pentruinstituția cea mai perfidă din România – Biserica. Această instituție care a parazitat în ultimii 25 de ani (în realitate sunt mai mulți, dar cel puțin din acești ani avem dovezi incontestabile și am și trăit momentele), bugetul de stat prin nenumărate amendamente depuse de diverși politruci care din lipsă de idei și ca să-și facă reclamă în fața babelor care-i votau, cereau să se mai facă o biserică, mai dispărea un părculeț de joacă pentru copii pentru ca popii să fie fericiți.

Școlile au fost abandonate de către guvernanții de până acum din lipsă de fonduri, dar pentru construcțiile bisericești se găseau în permanență resurse – și nu mă refer  la construcțiile istorice, de patrimoniu, care aparțin bisericii, că astea au fost lăsate și ele de izbeliște, ci la construcțiile noi, de prost gust, kitsch-oase  puse printre blocuri, în parcuri sau mai nou în rezervațiile naturale. Un popor educat nu este mai puțin credincios ca unul plin de analfabeți, dar este mai curat, lipsit de extremiști și mai puțin manipulat de idei conform cărora ești mai credincios dacă îți ghiorțăie mațele de foame, iar fiu-tu n-are în ce să se încalțe.

În prezent Biserica rulează sume enorme de bani fără să mai plătească vreun leu la buget, așa cum o face orice întreprinzător privat (chiar și evazioniștii mai dau din când în când câte un leu doi impozit). În schimb Biserica organizează permanent ședințe de pupat moaște și strâns bani pentru limuzine și palate. Aroganța mai marilor din această instituție este fără margini, pe lângă faptul că sunt supranumiți – Preafericiți, Sfinți-Părinți, Înalt-preafericiți etc. cu alte cuvinte, noi restul nu suntem fericiți sau nu avem voie să fim astfel și dacă suntem așa, ei trebuie să fie peste noi, să ne umilească cu statutul lor, cu țoalele lor țesute cu aur și cu bogățiile în care se lăfăie.

Deși deține proprietăți imense și are venituri enorme – fiind singurii care au voie să vândă lumânări, icoane, cruci și alte astfel de elemente, Biserica nu a creat locuri de muncă pentru cei nevoiași și nici școli, azile sau centre pentru copiii orfani (cele câteva exemple din țară de acest fel reprezintă mai degrabă excepțiile care confirmă regula și sunt inițiative ale câtorva oameni din sânul instituției care mai au har pentru o astfel de meserie).

În zilele după tragedia de la Colectiv mulți dintre mai marii Bisericii s-au arătat mai mult sau mai puțin fățiș, satisfăcuți de faptul că acei tineri care era la un concert de muzică rock (sataniști așa cum îi numește biserica), au pierit, încercând să ne explice că evenimentul a avut loc din cauza faptului că oamenii nu se mai roagă și nu mai dau bani către ei, așa cum o făceau cu ani în urmă.  Pentru cei care susțin că cei care ascultă muzică rock sunt sataniști le mai spun un lucru – Papa a lansat un album cu muzică rock, iar muzica bisericească și muzica rock au aceeași origine – muzica vracilor, incantațiile vrăjitorilor din preistorie.

Revenind la postacii care încă susțin Biserica – să ai atâta informație, să ai atâta libertate și tu să crezi în continuare că Dumnezeu te iartă dacă dai bani la popi, că  ești mai credincios dacă pupi oase sau alte rămășițe ale unor defuncți, ca unul care ascultă muzică rock și care își dă viața pentru un prieten care rămăsese în urmă în coșmelia incendiată – nu poți fi decât un retard.

Biserica, indiferent care este numele ei, nu are mai nimic cu credința în Dumnezeu, ci îl folosește ca pretext pentru a îmbogăți pe unii, iar fraierii care se închină la icoane și pupă ciolane, în loc să-și trăiască viața, să rămână la nivel de babuini.

În plus, încep să dau crezare spuselor Papei Francisc al II-lea, care spunea că începe să se teamă de preoți și că aceștia ar trebuievaluați psihic și psihiatric.

ZIUA NAȚIONALĂ LA CENTRU CULTURAL POLONEZ - PARTEA A DOUA

Pentru al doilea an consecutiv bloggerii craioveni petrec ziua națională la Centrul Cultural Polonez. Ne-am propus ca în fiecare an să petrecem ziua națională într-un  mod atipic, în sensul că nu facem ca toată lumea, în loc să dea naționalismul peste noi timp de o zi (ca în cazul majorității conaționalilor) și să ne ducem în restaurantele cu specific românesc doar pentru a ne face selfie-uri și a le posta pe Facebook, iar după să comandăm pizza; noi am ales un mod mai … european, am ales-o ca gazdă pe Magda, cea care se ocupă de Centrul de CulturăPolonez.

Am petrecut cu mâncăruri și băuturi tradiționale românești și poloneze, ca vorba aia, doar suntem europeni.

Și pentru că suntem bloggeri și lumea se mai îndură și de noi, am primit și câteva produse tradiționale românești, spre degustare, din partea unei fabrici de profil, recent deschisă în Ișalnița – Jack and Jones – produse pe care sperăm noi să le regăsim cât de curând și în marile magazine din oraș, mai ales  că produsele sunt făcute după metode tradiționale și cu ingrediente de calitate. Pentru cei mai aventuroși în ale mâncărurilor, recomand o ciudățenie (cel puțin eu așa am privit-o), de murături – un gogoșar murat umplut cu struguri albi murați, deși poate părea ciudată combinația, este una de efect. La aceste varietăți am mai adăugat și niște sortimente de brânzeturi de la Delaco, brânză tartinabilă cu diferite mixturi, iar preferata mea a fost cea cu somon.

Si după ce am făcut deschiderea cu un aperitiv lichid, un soi de vodca poloneză, am trecut la un mini concurs de artă culinară desfășurat incognito, prin care trebuia să construim opere de artă din ceea ce aveam pe masă și în care să se regăsească și culorile tricolore – albastru, galben, roșu.

Nu știu cine a câștigat, pentru că nu s-a pus în joc nici un premiu și toată lumea a pus ochii pe murăturile de la Jack and Jones și pe colțunași (erau varianta polonă, dar nu am reținut denumirea).

Și pentru că suntem europeni și încercăm să promovăm multiculturalismul am făcut urări României în două limbi – română și poloneză.

LA MULȚI ANI ROMÂNIA!

Și pentru că astăzi este ziua națională și trebuie s-o sărbătorim cu toții așa cum se cuvine, adică cu umor, vă propun un filmuleț made Creativmonkeyz pe care să-l savurați cu plăcere.
până atunci: LA MULȚI ANI ROMÂNIA!

NEGOCIERI LA COTROCENI

După o nouă zi de proteste, Președintele României – Klaus Johannis, a anunțat că vineri 6.11.2015 se va întâlni cu liderii partidelor politice parlamentare și cu lideri ai străzii începând cu ora 13:30. Printre cei care ar trebui să reprezinte strada și societatea civilă se numără și solistul trupei Vița de Vie – Adi Despot  (deși inițial refuzase invitația, dar după ce a primit telefonul de la Johannis a acceptat). Acesta din urmă a anunțat că a fost sunat de către președinte și a fost invitat să participe la întâlnire în calitate de reprezentant al societății civile.

Îmi pun sincer întrebarea: cum au fost selectați acești reprezentanți ai străzii/ ai protestatarilor? Ce-i drept pe internet au apărut o serie de personalități din mediul artistic sau al televiziunii care erau propuși de către societatea civilă să-i reprezinte. Cine, cum a făcut și mai ales pe ce criterii, selecția acestora nu știu, cert este că au apărut nume ale unor persoane cunoscute pentru opiniile lor anti-sistem și anti-guvern.

Recent au început să apară voci ale unor deontologi într-ale  politicii, care susțineau ca cei din stradă să se unească sub o formă juridică – cel mai probabil într-un partid politic. Cert este că cei din piață sunt anti-sistem și anti-partide-politice, cu alte cuvinte, se pune întrebarea firească: de ce s-ar uni într-un partid? Cel mai probabil reprezentanții clasei politice au fost speriați de-a dreptul de numărul mare de manifestanți care susțin căderea sistemului politic pe de-a-ntregul, nu doar schimbarea Guvernului Ponta cu un altul tot din foștii guvernanți. Cineva, dintre oamenii deștepți ai nației, a văzut în aceste proteste o oportunitate de a câștiga capital de imagine și astfel posibilitatea de a ajunge la ciolan sau mai degrabă de a rămâne acolo.

A exploata această situație, în care oamenii s-au adunat să lupte pentru o cauză nobilă, cea de a fi alături de victimele incidentului de la Colectiv, din punct de vedere politic – în sensul câștigării de capital de imagine, trădează intențiile actualei clase politice și arată că în realitate nu-i pasă de cetățeanul de rând. Singurul mod în care putea fi exploatată această situație, era aceea de a schimba ceva, în bine, pentru românii care doresc ca țara această să arate altfel, să evolueze.

Sincer să fiu, sper ca cei care au fost în piețele publice din toată țara să nu se apuce să ia de bună propunerea deontologilor de la TV și din presă și să creeze noi structuri politice (este perfect legal, dar imposibil de obținut o finalitate practică pentru ei, neexistând o posibilitate reală de a crea un partid de la zero), ci eventual să adere la actualele structuri (dacă tot vor să facă politică) sau să adere la ONG-uri sau creeze unele noi, iar prin intermediul acestora să acționeze liber și independent de clasa politică, pentru ei și pentru semenii lor.

Așteptăm rezultatele negocierilor și sperăm că Președintele să aibă o zi sclipitoare și să ia deciziile cele mai înțelepte!



PS: și pentru că tot au fost acuzați rock-erii că ar fi sataniști, țin să anunț că Papa Francisc va lansa pe data de 27 noiembrie un album de rock progresiv - WAKE UP

CRAIOVA IESE ÎN STRADĂ - semn de solidaritate cu victimele de la clubul Colectiv

Așa cum era de așteptat, oamenii nu au fost foarte impresionați de demisia Guvernului și a lui Piedone (primarul de sector care a dat avizul de funcționare pentru clubul Colectiv). Este un lucru absolut normal ca oamenii să protesteze și să solicite o schimbare, de data aceasta majoră – schimbarea clasei politice și condamnarea penalilor și a corupților. Majoritatea celor prezenți la proteste și-au manifestat indignarea față de mai marii Bisericii Ortodoxe Române care solicită în permanență bani de la Bugetul României pentru construirea de biserici, catedrale sau pentru renovarea altora.

Deși BOR se comportă ca un stat în stat – nu plătește taxe pe activitățile economice pe care le desfășoară, nu este controlată de ANAF și acum mai are nesimțirea să solicite milioane de euro de la Bugetul de Stat la fiecare rectificare bugetară. În prezent toți angajații Bisericii sunt plătiți din bani publici. Pai cum să nu se manifeste oamenii când văd ca sunt jefuiți de către Biserică (BOR în special), asta după ce sunt furați și de către politicieni.

 (poze adunate de pe net, dar care exprimă atitudinea populației)

După incidentul de la Colectiv, s-au găsit niște popi, alături de Daniel susținuți de niște creștinopați  care au afirmat că cei care au murit în club au fost niște sataniști care făceau incantații magice și Dumnezeu i-a pedepsit. La astfel de afirmații este normal ca oamenii să riposteze și să se declare indignați.

Pe lângă declarațiile belicoase la adresa celor prezenți în Clubul Colectiv, Biserica a declarat că nu are bani cu care să-i ajute pe răniți sau pe familiile acestora, ci tot ceea ce pot face se rezumă la câteva rugăciuni și alea făcute în taină – să nu-i audă creștinopații care-i susțin, probabil.

Revenind la protestatarii care au ieșit în toată țara, un număr estimat de peste 70.000, ei s-au manifestat foarte calm și civilizat, nu au căutat să se lupte cu forțele de ordine, care spre deosebire de ultimele manifestații de amploare, de acum un  an, au fost mult mai relaxați și au părut să solidarizeze cu strada, deși se aflau de partea cealaltă a baricadei. Oricum am privi lucrurile putem spune că România începe să se trezească și să își ceară în stradă drepturile și să lupte pentru ele – este primul pas către o democrație veritabilă. Asta nu înseamnă că țara trebuie condusă din stradă, ci că strada poate reprezenta hârtia de turnesol a voinței populației.

Deși neașteptat pentru mine, se pare că și la Craiova au fost oameni care au solidarizat cu semenii din restul țării – și nu au fost puțini, cca. 5000, după estimările mele, deși la Tv și în presă s-au vehiculat doar 2000 – calculul meu a fost simplu – coloana de oameni s-a întins de la Prefectură până la semafoarele de pe AI. Cuza din dreptul Universității aproximativ 500m, iar lățimea străzii acolo este de 12 m (cu tot cu borduri), dacă pe fiecare mp ar fi stat doar un om, calculele ar arăta că au fost prezenți (în momentul de apogeu) peste 5000 de oameni.

Ce pot spune în astfel de situații? Decât că am fost surprins de valul de solidaritate, surprins în mod plăcut și că mă bucur că și Craiova se alătură restului țării, marilor orașe din România, că empatizează cu victimele de la Colectiv și că protestează împotriva abuzurilor corupților din oraș și din țară.

 (poza este din București, dar exprimă gândurile multora de vârsta lui)

VICTOR PONTA ȘI-A DAT DEMISIA...!!!

Premierul României, Victor Ponta, și-a anunțat astăzi demisia.

Decizia vine în urma protestelor din toată țara, după evenimentul nefericit din noaptea de Haloween, de la Clubul Colectiv, când au murit 32 de persoane până în acest moment, iar alte 90 de persoane sunt în stare gravă.

Cei care au ieșit în stradă au scandat ore în șir demisia lui Ponta, a lui Oprea și a lui Piedone (primarul sectorului 4, cel care a dat avizul de funcționare pentru clubul cu pricina).

Deși neașteptată, demisia premierului se dorește a fi una de onoare, argumentul principal fiind faptul că el nu dorește să se lupte cu oamenii și că a constatat nemulțumirea legitimă a populației. Corect până la un punct, nemulțumirea oamenilor era îndreptățită de mult timp, iar demisia, dacă se dorea a fi de onoare, trebuia să vină imediat după alegerile de acum un an, când a organizat catastrofal alegerile și zeci de mii de alegători au stat la cozi pentru a reuși să voteze. În urma acestor alegeri au ieșit în stradă zeci de mii de oameni (mult mai mulți ca acum) și atunci nu s-a întâmplat nimic – premierul și-a reluat nestingherit atitudinea arogantă.

În 2012, România a mai avut un premier care a demisionat în urma unor proteste organizate de partide și televiziunile aservite actualei puteri guvernamentale (atunci în opoziție), deși la mitinguri nu au fost prezente decât maxim 2-3000 de persoane. Aceea o putem considera o demisie de onoare. Demisia lui Ponta nu poate fi considerată una care denotă demnitatea omului în funcție, nici măcar dacă am fi excesiv de indulgenți.

Totuși acest om și-a depus mandatul, cu această ocazie am scăpat și de Guvernul Ponta – implicit de Vice-Premierul (Mult-Prea-Important) – Gabi Oprea – pe care sperăm să nu-l mai vedem vreodată pe scena politicii românești.

Revenind la demisia Premierului Ponta – personal cred că aceasta survine în urma numeroaselor presiuni puse asupra sa, nu de către populația civilă, alegătorii de rând, ci de către propriul partid și de către numeroasele procese în care este implicat. PSD-ul, partidul din care provine și Ponta a început să fiarbă sub presiunea alegerilor pierdute anul trecut, a alegerilor de anul următor și a DNA-ului, care a început să-i salte pe mai toți liderii locali – intitulați bine-meritat BARONI. Ei bine, acești baroni locali au început să-și arate nemulțumirea față de conducătorul PSD și al Guvernului că nu-i apără și că nu pune mâna pe justiție așa cum o făceau ei până acum 11 ani.

Cu alte cuvinte, cred că demisia lui Ponta nu vine în urma presiunilor străzii și nu este una de onoare, ci el s-a folosit de acest pretext (al evenimentelor din ultimele zile), ca să scape basma curată din agora guvernării în care a fost personajul principal – dar unul negativ.

Oricum ar fi SĂRBĂTORIM CU BUCURIE DEMISIA LUI PONTA ȘI A GUVERNULUI SĂU!