Impactul financiar al gestionării ambalajelor din plastic

 Contribuțiile României la bugetul UE au atins un miliard de euro

Gestionarea deșeurilor din plastic reprezintă o provocare continuă pentru România, reflectată nu doar la nivel de mediu, ci și în indicatorii bugetari naționali. Conform datelor centralizate din ultimii cinci ani, suma totală achitată de România drept contribuție la bugetul Uniunii Europene pentru ambalajele din plastic nereciclate se apropie de pragul de un miliard de euro (peste 5 miliarde de lei).

Această obligație financiară derivă dintr-o reglementare europeană intrată în vigoare la 1 ianuarie 2021, prin care statele membre datorează o resursă proprie calculată pe baza cantității de ambalaje din plastic nereciclate, aplicându-se o cotă uniformă de 0,80 euro pe kilogram.

Evoluția anuală a contribuțiilor

Statisticile furnizate de Ministerul Finanțelor indică o creștere constantă a sumelor plătite de la an la an, parțial determinată de volumul deșeurilor care nu ajung în instalațiile de reciclare:

• 2021: 568,4 milioane lei.

• 2022: 967,5 milioane lei.

• 2023: 1,07 miliarde lei.

• 2024: 1,31 miliarde lei.

• 2025 (1 ianuarie – 1 octombrie): 1,12 miliarde lei.

Creșterea valorilor evidențiază o presiune directă asupra bugetului public și indică necesitatea optimizării sistemelor interne de colectare și sortare. La nivel european, cele mai recente date Eurostat plasează rata medie de reciclare a ambalajelor din plastic la 42,4%, dintr-o medie de 35,9 kg de deșeuri generate anual pe locuitor.

Priorități tehnice în infrastructura de deșeuri

Pentru a diminua baza de calcul care generează aceste costuri, specialiștii din domeniu subliniază că eforturile logistice și administrative trebuie concentrate pe trei piloni principali:

• Colectare separată funcțională: Asigurarea unui acces real și constant al populației la infrastructura de sortare, dincolo de simpla prezență formală a recipientelor specifice.

• Trasabilitatea materialelor: Monitorizarea riguroasă a traseului deșeurilor de la generator la reciclator, pentru a corela datele raportate cu realitatea cantităților transformate în materie primă secundară. [1]

• Alinierea indicatorilor: Corelarea noțiunilor de volum introdus pe piață, volum colectat și volum efectiv reciclat între toți actorii implicați — autorități locale, operatori de salubritate și producători. [1]

Ajustări necesare în sectorul privat

Pentru companiile care pun pe piață bunuri ambalate, situația actuală accelerează tranziția către eco-proiectare. Măsurile eficiente includ reducerea greutății ambalajelor, eliminarea elementelor greu de reciclat și integrarea de plastic reciclat în noile produse.

De asemenea, noile reglementări europene impun menținerea unor evidențe stricte privind structura materialelor și canalele de distribuție, elemente esențiale pentru îndeplinirea obligațiilor privind răspunderea extinsă a producătorului (EPR).

În concluzie, sumele transferate către bugetul UE evidențiază un dezechilibru structural. Deoarece plata taxei nu generează automat infrastructură locală, direcția sustenabilă pe termen lung rămâne reducerea generării de deșeuri și creșterea capacității interne de reciclare.

Companiile mijlocii motorul discret care susține valoarea adăugată din economie

 În arhitectura economică a României, un segment restrâns de companii reușește să joace un rol crucial, deși rămâne adesea în umbra marilor corporații sau a numărului masiv de microîntreprinderi. Este vorba despre companiile mijlocii — echivalentul celebrului „Mittelstand” care constituie coloana vertebrală a economiilor occidentale. Deși din punct de vedere numeric reprezintă o minoritate, aceste firme generează o pondere disproporționat de mare din valoarea adăugată și din ocuparea forței de muncă.

O verigă restrânsă, dar vitală pentru economie

La nivel național există doar aproximativ 7.600 de companii mijlocii. Această cifră înseamnă doar 0,7% din totalul firmelor active, însă impactul lor macroeconomic este impresionant: ele asigură 16,5% din totalul locurilor de muncă și generează 17,3% din valoarea adăugată brută.

Importanța acestui segment derivă din funcția sa structurală. Companiile mijlocii sunt cele care fac legătura între antreprenoriatul local de mici dimensiuni și marile corporații globale. Ele au capacitatea de a integra furnizori autohtoni în lanțuri complexe de producție, dispun de resurse mai bune pentru investiții și sunt mult mai orientate către export decât firmele mici.

Cu toate acestea, numărul lor redus indică o problemă de fond: trecerea de la statutul de firmă mică la o scară competitivă națională și internațională este un proces extrem de dificil pe piața locală. Prin comparație, la nivelul Uniunii Europene, companiile mijlocii concentrează 15% din personalul ocupat și 16% din valoarea adăugată, reflectând o structură mai echilibrată.

Radiografia productivității: Unde ne situăm?

O analiză detaliată a performanței scoate în evidență discrepanțe majore de productivitate între diferitele categorii de companii:

• Companiile mijlocii: O firmă din acest segment are, în medie, 103 angajați. Valoarea adăugată generată per persoană se ridică la 33.500 de euro, o productivitate cu 47% mai mare decât cea a microîntreprinderilor și firmelor mici, dar substanțial sub cea a giganților din economie.

• Microîntreprinderile și firmele mici (sub 49 de angajați): Constituie baza numerică a economiei și asigură 50,7% din ocupare, însă contribuția lor la valoarea adăugată este de doar 36,4%. Fragmentarea este uriașă: dimensiunea medie este de doar 2,4 persoane per firmă, iar valoarea adăugată medie pe angajat este de aproximativ 22.900 de euro.

• Companiile mari: Numai 1.684 de companii (0,2% din total) domină economia, concentrând o treime din forța de muncă și generând peste 46% din valoarea adăugată. Productivitatea aici este de 44.800 de euro pe angajat (aproape dublu față de firmele mici), decalaj explicat prin tehnologizare intensă, economii de scară, management profesionist și acces facil la finanțare.

Discrepanțele sectoriale și capcana lipsei de automatizare

Structura sectorială locală păstrează diferențe majore față de modelele din restul Europei:

• Industria: Deși România are o bază industrială importantă și angajează proporțional mai mulți oameni decât media europeană (26,2% față de 20%), valoarea adăugată generată este similară sau chiar ușor mai mică (27,5% față de 28%). Acest lucru indică o industrie mai puțin automatizată și mai puțin sofisticată, care are nevoie urgentă de un upgrade tehnologic.

• Comerțul: Este un sector hiper-fragmentat. Numărul firmelor de profil este cu 9 puncte procentuale peste media UE, având o dimensiune medie de doar 3,7 persoane pe firmă. Productivitatea este cea mai mică din economie (27.000 euro/om), iar presiunea e-commerce-ului și a digitalizării va pune probleme majore comerțului tradițional mic.

• Serviciile: Reprezintă sectorul majoritar ca număr de firme (56,3%), dar se află mult sub media UE la valoarea adăugată. Cu toate acestea, zone precum IT-ul, serviciile financiare, medicale sau de consultanță reprezintă principalul pilon pentru o convergență rapidă.

• Construcțiile: Sectorul generează 10,6% din valoarea adăugată (cu mult peste media europeană), fiind stimulat puternic de proiectele publice din fonduri europene și sectorul rezidențial, dar rămâne extrem de vulnerabil la deficitul de personal și la lipsa de predictibilitate a finanțărilor.

Cum poate fi transformat dinamismul în creștere sustenabilă?

Pe termen scurt, economia va continua să fie tractată de marile investiții publice și de fondurile europene. Totuși, provocări precum costurile mari de finanțare, consolidarea fiscală iminentă, criza forței de muncă și incertitudinile geopolitice externe limitează expansiunea firmelor mai mici.

Pentru o transformare structurală pe termen mediu și lung, direcțiile strategice esențiale includ:

1. Facilitarea accesului firmelor viabile la mecanisme de finanțare și capital de dezvoltare.

2. Stimularea directă a investițiilor în automatizare, digitalizare și eficiență energetică.

3. Dezvoltarea programelor de competențe manageriale și tehnice avansate.

4. Crearea de stimulente pentru ca furnizorii locali să fie integrați stabil în lanțurile companiilor mari.

5. Extinderea serviciilor intensive în cunoaștere care au capacitate reală de export.

6. Asigurarea unui cadru fiscal și de reglementare stabil, predictibil și transparent.

Trecerea de la o creștere bazată doar pe simpla multiplicare a numărului de firme la una bazată pe calitatea, dimensiunea și productivitatea acestora reprezintă cheia pentru o economie solidă. Consolidarea companiilor mijlocii și modernizarea tehnologică sunt exact motoarele care pot transforma dinamismul antreprenorial într-o dezvoltare durabilă.

Performanță remarcabilă pentru mediul de afaceri românesc

Zece companii locale au fost recunoscute oficial printre campionii europeni ai creșterii pe termen lung. Aceste organizații fac parte dintr-un clasament exclusivist de 300 de firme de pe întregul continent, care au înregistrat cele mai mari rate anuale de creștere a veniturilor pe parcursul unui deceniu, între anii 2015 și 2025. Performanța demonstrează reziliența, capacitatea de inovare și potențialul uriaș de scalare al businessurilor născute în România, acoperind sectoare diverse, de la energie și tehnologie, până la imobiliare și industria alimentară.

Liderii creșterii susținute

În fruntea reprezentantelor autohtone se află compania de inginerie Simtel, care ocupă o poziție remarcabilă la nivel european, situându-se pe locul 21. Aceasta a înregistrat o rată anuală compusă de creștere (CAGR) de 59,7%. Evoluția sa este spectaculoasă: de la venituri de doar 1 milion de euro în 2015, compania a ajuns la afaceri de 119 milioane de euro în 2025, o dinamică susținută și de extinderea echipei de la 32 la 182 de angajați.

Pe o poziție extrem de puternică se află și dezvoltatorul imobiliar One United Properties, ocupantul locului 36 în clasamentul european. Cu o rată anuală compusă de creștere de 53,7%, compania a reușit să își majoreze veniturile de la 4 milioane de euro în 2015 până la o cifră de afaceri impresionantă de 280 milioane de euro la finalul deceniului analizat.

Tehnologia și industria grea confirmă potențialul regional

Sectorul tehnologic și cel industrial aduc noi confirmări ale succesului românesc pe termen lung:

• IT Genetics ocupă poziția 175 în topul european, reușind o rată stabilă de creștere de 24,6%.

• Electro-Alfa International, un nume de referință în infrastructura energetică și industrială, se situează pe locul 207, performanța sa fiind susținută de o rată de creștere de aproape 22%.

• Bento și AROBS completează prezența solidă a sectorului IT și de dezvoltare software, reconfirmând faptul că inovația tehnologică rămâne un motor principal al scalării economice în regiune.

Giganții din retail, energie și turism

Pe lângă companiile cu o componentă tehnologică pronunțată, clasamentul evidențiază și afaceri consolidate din sectoare tradiționale, care au știut să își eficientizeze operațiunile și să se extindă agresiv în ultimul deceniu.

Grupul Sphera Franchise Group (operatorul unor francize alimentare majore), producătorul de mezeluri Cris-Tim, compania energetică Oscar Downstream și operatorul de turism Christian Tour sunt entitățile care închid lista celor zece performeri români. Prezența lor arată că managementul strategic aplicat corect pe piețele de consum poate genera rate de creștere comparabile cu cele ale startup-urilor din tehnologie.

Această recunoaștere internațională colectivă plasează România pe harta celor mai dinamice economii din Europa, demonstrând că firmele locale nu doar că pot supraviețui transformărilor economice globale, dar pot deveni adevărate modele de bune practici în afaceri la nivel continental.

POLITICA O MESERIE MAI PERICULOASĂ CA CEA A SOLDATULUI DIN RĂZBOI

sursa

Deși vine cam târziu reacția mea în legătură cu afirmațiile unuia dintre liderii ALDE, consider că este încă o temă care ar trebui intens dezbătută de media, mediul internaut și mai ales de către cetățenii de rând – ei fiind practic cei care dau girul unor astfel de personaje … (puteți pune ce adjective doriți în locul punctelor de suspensie).

Personal, consider că afirmațiile de genul celor date de către senatorul Daniel Barbu la una dintre întâlnirile la care a luat parte: meseria de politician este una grea, este cea mai grea dintre meserii, politicienii își riscă zi de zi viața în libertate, sănătatea – este o afirmație extrem de aberantă, dacă nu chiar nesimțită, mai ales dacă ținem cont de faptul că a fost făcută în fața aleșilor locali.

În loc să-i susțină să meargă pe un drum corect, în care chiar fac proiecte pentru cetățenii care i-au trimis în funcții, și nu truchează licitații, derulează acțiuni extrem de costisitoare pentru diferitele tipuri de bugete, costuri inutile cu panseluțe, boscheți de mii și zeci de mii de euro, drumuri făcute din gumilast care se topesc la venirea ploilor/zăpezii, tovarășul de la ALDE le plânge de milă penalilor și anchetaților. Nesimțirea a întrecut orice limită atunci când ante-menționatul senator (din păcate încă în funcție), a afirmat că meseria de politician (sau politruc pușcăriabil) este mai periculoasă decât cea de militar pe câmpul de luptă, de exemplu din Afganistan. Nu mai are rost să spun că a jignit o categorie de oameni, care încă își fac bine treaba.

Probabil în mintea acestui tovarăș cu creierii pe alte meleaguri meseria de politician a devenit atât de riscantă după apariția DNA-ului, căci într-acolo băteau aluziile sale, încât săracii politicieni nu mai pot lua și ei o șpagă și nu mai pot să-și pună creaturile, pe care le numesc odrasle, în funcții înalte și nu ne mai pot lua la mișto atât de bine cum o făceau până cu până nu de mult timp. Cred că acest deontolog într-ale politicii dâmbovițene consideră mai periculoasă misiunea politicianului de a lua șpagă și de a face lobby multinaționalelor, în dauna firmelor românești, decat pe aceea a soldatului aflat între talibani gata să se arunce în aer și să-l ucidă. Pentru el este mai indezirabil să nu ia șpagă decât să fie omorât sau să fie lăsat infirm.

Cred că grotescul situației actuale în care avem un Parlament supra-dimensionat în care au intrat numai neica-nimeni ar trebui să înceteze și românii să se trezească și să meargă la vot în decembrie, să aibă capul pe umeri și să-și asume decizia de a pune ștampila pe X sau Y, în speranța că decizia va fi una mult mai favorabilă nouă decât a fost până acum. Pentru cei care au simțul umorului recomand video-ul.

Cât pentru domnul senator Daniel Barbu, îi dorim să pună în practică prima dorință, de bun simț, a oricărui roman, care-i vine în minte la auzul afirmațiilor politicianului – o sursă de inspirație.  

PERFORMANȚELE MERITĂ MENȚIONATE - VICTORIE FANTASTICĂ A ASTREI ÎN ANGLIA

Rezultat fantastic pentru fotbalul din România abținut de către echipa campioană, Astra, în fața echipei engleze West Ham United – scor 1-0 obținut chiar pe terenul englezilor.

După ce în tur echipa din Giurgiu a reușit să obțină un rezultat de 1-1, destul de chinuit, doar inspirația de moment a lui D. Alibec reușind să-i salveze de la o înfrângere. Și de data aceasta Astra s-a bazat pe inspirațiile și talentul unor jucători precum D. Alibec, F. Teixeira și S. Lung Jr care au făcut o partidă mare.

Așa cum era de așteptat West Ham a atacat pe parcursul întregului meci, fiind susținută din tribune de 57.000 de suporteri care-i încurajau frenetic, numai că norocul a fost de partea echipei românești care a reușit să marcheze în minutul 45 prin F Teixeira, gol care i-a pus în încurcătură pe englezi.

Deși au avut numeroase ocazii jucătorii lui West Ham nu au reușit să puncteze, lovindu-se de Silviu Lung Jr care a fost într-o zi de grație reușind numeroase parade in extremis.

Ce a surprins totuși la echipa din România, a fost spiritul de echipă destul de solid și mai ales meciul bun făcut, inclusiv în faza de atac. Faptul că Astra nu s-a băgat cu totul în defensivă reușind chiar să aibă câteva ocazii bune de a mai marca este un lucru rarisim în fotbalul mioritic, de cele mai multe ori echipele românești aflate într-o astfel de situație se retrăgeau cu totul mizând totul pe cartea apărării. Acest tip de joc s-a dovedit de cele mai multe ori falimentar – atât din punct de vedere fotbalistic (al spectacolului propriu-zis), cât și din punct de vedere financiar (nu ai rezultate, nu vin nici banii).

Modul în care s-a desfășurat partida și mai ales rezultatul ne dau speranțe că poate într-o zi vom avea și noi în România parte de meciuri de fotbal, nu de bambilici jucat la alibi pentru că niște cocalari analfabeți să-și încaseze salariile uriașe pentru nivelul de dezvoltare al țării, iar mai apoi să vină să ne dea lecții de la tv că nu știm să-i apreciem.

Complice la toată situația mizerabilă în care se află nu doar fotbalul, ci întreg sportul românesc, este și media, care nici măcar după astfel de rezultate nu alocă mai mult spațiu în care se prezinte rezultatele cu adevărat importante. Chiar și după o astfel de victorie muncită sunt doar câteva titluri răzlețe și articole de câteva rânduri despre performanța Astrei.

Asta doar pentru că echipa se numește Astra și Steaua sau FCSB. Dacă victoria era obținută de echipa bucureșteană cel puțin o săptămână s-ar fi vorbit despre acest lucru și ni se prezentau legitimații clubului ca fiind cel puțin extratereștrii cu puteri divine, în schimb acum se vorbește foarte puțin, iar mâine nu se va vorbi deloc.

Așa stau lucrurile și în cazul altor sporturi – când echipa de scrimă, fete, a obținut medalia de aur la Olimpiada de la Rio, evenimentul a fost prezentat 2 minute în programele de știri sportive, în schimb s-au alocat ore de emisie pentru a dezbate problemele cu care se confruntă Steaua la nivelul lotului, se iau declarații și de la copiii de mingi care asistă la antrenamente și de la Neica-Nimeni care-și dau cu presupusul, dar fetelor de la scrimă li s-au luat interviuri doar la întoarcerea în țară și doar 2 minute.

Atâta timp cât nu știm să apreciem ceea ce avem, atâta timp cât mai avem, vom ajunge să rămânem doar cu ciobani multi-milionari, analfabeți care scriu mai multe cărți decât au citit într-o viață întreagă care ne spun ei diverse inepții pe care ajungem să le luăm drept învățături elementare pentru viață.

Deși nu am un blog de sport am ales să scriu din când în când și despre diferite performanțe sportive ale oamenilor cu caracter, care obțin performanțe notabile în condiții mizere.

SUMMITUL NATO ȘI FALIMENTUL PROIECTELOR ROMÂNIEI

Mă tot gândeam în ultimele zile de ce la emisiunile de știri și analiză de la TV nu apar suficiente știri și analize asupra a ceea ce s-a discutat și ce decizii s-au luat la Summitul NATO de la Varșovia. Deși la această întâlnire la nivel înalt a liderilor lumii se puteau lua decizii care vor privi întregul continent european, America de Nord și chiar Federația Rusă, presa din România a stat mai mult în expectativă și a relatat destul de generalist aceste știri, mulțumindu-se să transmită în direct discursul președintelui Johannis și cel mult un interviu cu unul sau doi ambasadori ai țărilor implicate. Cu alte cuvinte am avut mai puține știri și transmisiuni directe de la Summitul NATO decât de la Campionatul European de Fotbal.

Un posibil răspuns la această situație ar putea fi faptul că suntem considerați o țară de mâna a doua, iar noi nu facem nimic pentru a schimba această percepție. Poate ar trebui să ne cunoaștem interesul și să ne jucăm cărțile pe care le avem în mână atunci când suntem puși la masa tratativelor – poziția geo-strategică, resursele naturale etc. Numai  că în loc să jucăm curajos, în realitate ne-am făcut preș în fața altora, asta poate și pentru faptul că nu știm ce să facem cu acele cărți pe care le avem, ne votăm conducători penali, șantajabili, fără viziune și fără tărie de caracter și spirit de luptători. Într-adevăr, cu foarte mici excepții, România a avut oameni incapabili să reprezinte țara pe plan extern, nu am avut o strategie clară pe care să o urmăm, cu ținte precise. Cu alte cuvinte nu avem o politica de țară pe termen lung și nici nu pare să ne intereseze prea mult acest lucru.

Incoerența vine în primul rând din greșelile pe care le fac liderii politici de la București, dar și din faptul că populația începe să-i plângă de milă pe corupții dovediți și își pune in minte să-i repună în funcții fără prea mare regrete. Într-o astfel de situație, cărțile pe care le ai se dovedesc inutile dacă la masa de joc, în loc să-ți joci așii, îi arunci și păstrezi doiarii și treiarii sperând să faci o formație câștigătoare. Probabilitatea ca să se reușească o formulă care să ne ajute să nu ieșim lefteri de la masa negocierilor cu cărți de 2 și de 3 este aproape nulă, știind faptul că sunt unii cu cărți mult mai mari.

În ultimii 26 de ani, de când România a luat-o de la 0 după ce sistemul din care a făcut parte a falimentat, nu a existat un proiect de țară viabil care să fie unanim acceptat de factorii politici și de către cetățeni.

Au fost totuși câteva excepții, venite în timp, din partea unor adevărați politicieni, puțini ce-i drept, unii din ei eșuând lamentabil. O să-i trecem în revistă, cu tot cu proiectele lor:

-        Corneliu Coposu – a propus aderarea României la NATO și UE imediat după 1990. Acest lucru s-a realizat abia 14-17 ani mai târziu și s-a dovedit singurul proiect viabil pe care l-a avut țara noastră în ultimul sfert de veac. Tot el a mai propus și ca România să redevină monarhie – proiect eșuat până în prezent, din cauza factorilor politici, în anii 90 existând o emulație de simpatie în acest sens.

-        Ion Rațiu – propusese privatizarea întreprinderilor și schimbarea modului de a face economie, cât mai rapid, altfel România risca să intre în faliment – acest proiect a fost aplicat prost și târziu pentru că Nu am vrut să ne vindem țara, iar apoi am dat-o gratis la casat precum și rechinilor imobiliari, iar statul a evitat la mustață falimentul la sfârșitul anilor 90.

-        La începutul anilor 2000 a existat un personaj care a câștigat mandatul de președinte mizând pe lupta împotriva corupților – proiectul s-a dovedit greoi din cauza sistemului putred și a corupților infiltrați în toate sectoarele economiei, iar când au început să apară rezultatele, populația s-a răzvrătit asupra celor care au reușit să mai prindă și să condamne câțiva corupți și i-a repus în funcții pe unii dintre escroci. Tot acest personaj ne-a vorbit de alte două proiecte destul de interesante, dar care nu au putut fi puse în practică în mandatul lui, iar urmașii par incapabili să le înceapă – reunificarea României (unirea cu R. Moldova) și alianța strategică cu SUA și Marea Britanie. Dacă în privința unirii nu au existat voci care să se opună, ci doar au făcut să fie amânată o decizie asumată public și începerea proiectului, în ceea ce privește alianța strategică cu  americanii și cu englezii au apărut voci din ce în ce mai vehemente care susțin contrariul.

Alte proiecte de țară nu au mai existat, deși realitatea actuală o impune de la sine. România trebuie să-și construiască rapid un proiect național complex, pe care să-l urmeze cu strășnicie, fără duplicitate și fără schimbări bruște de macaz, dacă realitatea nu o impune.

După ieșirea Marii Britanii din Uniune lucrurile par să se schimbe, iar configurarea strategiei naționale pare să fie imperios necesară, dacă nu vrem să pierdem și această oportunitate, așa cum s-a întâmplat și în urmă cu 26 de ani, când i-am repus pe comuniști în funcții să ne conducă către economia de piață. Acest lucru îl dorește și actualul Guvern Cioloș, care a pus pe ordinea de zi crearea unui proiect național pentru următorii 10-20 de ani. Din păcate este extrem de târziu pentru acest lucru. Proiectul trebuia să existe de ani de zile, iar în această perioadă trebuia doar reconfigurat. Sperăm că acest demers va avea succes și că proiectul va fi adoptat și de către următorul guvern care va prelua frâiele din toamnă.

Privind în ansamblu situația înțelegem de ce România nu poate încă să emită pretenții foarte mari de la negocierile cu marile puteri locale și mai ales cu cele mondiale, cel puțin nu atâta timp cât nu știm să ne jucăm cărțile.

Când va veni vremea ca România să-și respecte înțelegerile până la capăt, când nu va mai avea politicieni care să stea în genunchi doar ca să mai facă o poză de grup pe la summituri sau conferințe internaționale și când oamenii de rând nu-i vor mai plânge pe hoți și înjura pe cei care se străduiesc (doar pentru că au ochelari și fețe de tocilari), poate putem emite ceva pretenții. Până atunci nu vom reuși decât să ne batem cu pumnii în piept că suntem naționaliști, că ne este mai bine singuri în prostia și sărăcia noastră, că nu avem nevoie de armată și investiții în infrastructură și să ne mirăm de ce nu reușim să facem ceva pe niciun plan (economic, social, politic, sportiv)...dar vom fi mulțumiți că privim la TV cum niște cocalari câștigă mulți bani, visându-ne în locul lor.

PS: pentru final vă recomand discursul fostuluipreședinte american atunci când a vizitat România în urmă cu mai mulți ani, în care ne-a dat de înțeles că trebuie să mergem pe același curs, început atunci, acela de a fi alături de Occident.

PSD NE VREA ALĂTURI DE RUSIA, ÎNAPOI ÎN COMUNISM

Citeam reacțiile unora și altora după alegerile locale de duminica trecută și constat că tabăra câștigătoare a început să-și arate adevărata față. Unul dintre articole mi-a atras atenția în mod special și asta dintr-un singur motiv – de mult timp bănuiam că partidele de stânga din Europa, inclusiv România, sunt plătite din bani proveniți dinspre Federația Rusă, iar dacă acest lucru nu este demonstrat decât în puține situații (este cazul lui Marine Le Pen din Franța), ele, partidele, sunt simpatizante ale politicii rușilor de azi și de acum zeci de ani când exista URSS-ul.

Nu ar fi nicio problemă dacă ar exista păreri și păreri și ar fi vot democratic cu adevărat, dar nu este așa. Voturile sunt furate pe față, oamenii sunt forțați să voteze cu X pentru că patronul are afaceri cu statul și trebuie câștige PSD-ul. A forța oamenii să te voteze nu este democrație, astea sunt metode staliniste – acum rebranduite. Pericolul nu vine din faptul că a câștigat X sau Y și a pierdut Z, ci din faptul că X sau Y apelează la metode care nu sunt din sfera democrației.

Revenind la articolul de care vă vorbeam, se pare că acesta a fost postat și pe pagina de FB a actualului primar de Craiova, dar șters între timp, scris de unul care se pretinde artist. Este libertatea fiecăruia să aibă ce părere dorește, dar problema apare atunci când pretinzi că ești mielușel, când tu de fapt ești lup. Lupul poate pretinde că este ce dorește ca să-și atingă scopul – de a-l mânca pe mielușel, dar victima nu are nicio scuză dacă-l crede pe prădător și este nimicit. În situația asta este acum România, lupul este PSD, iar mielușelul este poporul. PSD-ul mimează democrația, iar mieii îl cred și sar în gura prădătorului.

Ca să mă fac mai bine înțeles, când fac astfel de afirmații, vă spun pe scurt – Rusia (URSS) = comunism, conducători impuși cu pistolul (armata), averi și bunuri ale oamenilor de rând confiscate (naționalizarea), oameni închiși în pușcării pentru că nu aveau opinii și rădăcini sănătoase (deținuții politici din perioada comunistă – de ex. Coposu), iar exemplele pot continua la infinit. Aș mai adăuga și foametea din anii 80, când se stătea la rând cu orele pentru lapte, ouă, salam cu soia, adidași (copite de porc), că de carne nici nu se punea problema. România este dată drept exemplu ca PRIMA ȚARĂ ÎN FALIMENT ECONOMIC CARE DECIDE SĂ-ȘI PLĂTEASCĂ DATORIILE EXTERNE (asta s-a făcut în dauna oamenilor care mureau de foame pentru un ideal aberant).

În contrapondere, avem lumea Occidentală (criticată în articol), în care oamenii își permit să trăiască decent, să nu ducă grija zilei de mâine, în care își pot face concediile în străinătate etc. Într-adevăr la ora actuală această lume este într-o criză acută, nu de resurse, ci de lideri, de modele care să grupeze în jurul lor masele care să lupte pentru valori comune. Faptul că lumea Occidentală nu mai are lideri adevărați, nu înseamnă că ea trebuie denigrată și abandonată, ci trebuie păstrăm valorile reale ale ei – libertatea omului, drepturile sale, proprietatea, posibilitatea de a avea un trai decent și de te plimba pe unde dorești. Acestea sunt lucruri la care nu trebuie să renunțăm, cu atât mai mult în favoarea unora care vor să reimpună un model care a dat faliment peste tot în lume, ultimul exemplu este Venezuela care a ajuns mai rău decât era România în anii de tristă amintire. Privind lucrurile astfel putem să înțelegem de ce majoritatea liderilor de dreapta vin în alegeri cu slogane – să nu iasă PSD-ul, pentru că PSD-ul = foame și sărăcie, zonele patronate de ștabii lor sunt la nivelul de acum 100-200 de ani, consumul de alcool este record, violența domestică asemenea, infrastructura lipsește, iar locurile de muncă sunt inexistente (dacă nu faci parte din partid te-ai lins pe bot de a-ți mai găsi un job).

Pe de altă parte și liderii PSD au dreptate când afirmă că votanții de dreapta îi desconsideră pe cei care aleg PSD. Este oarecum îndreptățit acela care, plătind din munca lui lenea și prostia altuia, să-l critice. Poate că cei cu viziuni de dreapta nu au făcut multe pentru cei săraci, din mediul rural și analfabeți, dar nici PSD-ul nu a făcut nimic pentru ei. Ba, dacă analizăm mai atent, putem spune că cei care sunt în antreprenoriat plătesc ajutoarele sociale ale celor care votează PSD.

Singurul păcat substanțial al celor de dreapta este acela că sunt autiști când vine vorba de a știi cum se face politica. Nu trebuie să vii doar cu slogane – nu PSD, ci trebuie să spui foarte clar de ce nu PSD, trebuie să-i atragi pe oameni către tine, să-ți susțină proiectele/opiniile/inițiativele, altfel nu vei câștiga nimic la alegeri și te trezești cu PSD cu peste 60% , fără să înțelegi de ce.

Nici PSD-ul nu vine în alegeri cu proiecte, dar mesajele lui sunt clare, înțelese de orice individ (cu școală sau nu), se bazează pe o structură din vremuri…  În fața electoratului nu vii cu proiecte gen – pârtii de schi, autostrăzi (cum proceda Ion Rațiu în 1990), ci vii cu slogane ca ale lui Ion Iliescu: salam cu soia...

Omul de rând, grosul alegătorilor, nu înțelege mesajul abstract, mecanicist, ingineresc, de corporație, vrea mesaje simple pe care le poate interpreta ușor.

Până când dreapta nu va știi să-și traducă discursurile din limbajul de lemn, cu multe neologisme, cu termeni pretențioși preluați din limbi străine, în limbajul grobian de mahala, cu termeni ca pâine, mâncare, potol (a-ți astâmpăra foamea), nu vom avea în România o opoziție viabilă și vor câștiga alegerile cei cu „democrația” lor stalinistă, cu viziuni comuniste care ne vor duce la nivelul Venezuelei de astăzi.

REACȚII DUPĂ ALEGERILE LOCALE DIN DUMINICA ORBULUI

În cele din urmă, am decis să scriu un articol despre impresiile mele legate de aceste alegeri. Nu promit că o să mă abțin și nu o să folosesc cuvinte dure, așa că dacă sunteți mai pudici stați deoparte și lăsați-i pe cei mai cu capul pe umeri să citească, dacă vor.

După 26 de ani, ziua votului a fost din nou în ziua orbului (deși are rădăcini în Biblie, această zi se pare că este din nou una nefericită pentru români). Și pentru că tot era zi de alegeri, toți pensionarii, asistații social și cei cu probleme de funcționalitate a creierului s-au dus la vot și și-au exercitat dreptul fundamental. În schimb cei care trudesc la muncă, au o mică afacere a lor sau muncesc pentru alții (la privat, nu la STAT), au preferat să stea la bere, să iasă în părculeț cu copiii și să-i lase pe bătrâni sau asistați să decidă pentru ei. Până la urmă este și acesta dreptul lor, să comenteze că merge prost țara, că suntem conduși de hoți, dar ei nu-și asumă niciodată decizia de a vota pe X sau pe Y. În urmă cu un an și ceva tinerii au ieșit la vot și au schimbat radical soarta alegerilor și am ales pe unul care măcar nu ne ia la mișto. La 7 luni după incidentele de la clubul Colectiv, tinerii au ieșit în stradă și au schimbat Guvernul. Acum tinerii nu au mai ieșit la vot, oare ei și cei care pretind că mai au ceva materie cenușie, de ce nu au făcut și acum același lucru? Poate sunt dezamăgiți sau poate atunci era vremea mai rece și stăteau în case la TV și s-au inflamat de la ceea ce vedeau, acum însă au stat la grătar sau la terase și discutau.

În fine, oricum am privi lucrurile putem spune că cei care s-au dus la vot ne-au întors la situația din 1990, când au votat tot comuniștii ca să ne aducă prosperitate capitalistă. De data aceasta s-au schimbat puțin lucrurile, nu am mai votat comuniști, ci pe urmașii lor, tot hoți, dar care acum să ne scape de hoți.

Dovada vie constă în faptul că au fost votați (cu majoritate covârșitoare) politicieni corupți, care au dosare penale sau care erau în pușcărie (vezi cazul lui Cherecheș de la Baia Mare). A avea dosar penal a devenit un must have al politicii noastre. Dacă nu ai dosar la DNA și nu o înjuri pe Codruța nu ai șanse în alegeri, altfel nu se explică procentele zdrobitoare pe care le-au obținut penalii României în aceste alegeri.

Oamenii se plâng constant că nu au pe cine vota, că toți sunt la fel. Este o imbecilitate să crezi acest lucru. În primul rând oamenii deși aparent sunt la fel, ei au trăsături diferite – au comportament, atitudine, temperament și educație diferite, cum poți pretinde că sunt la fel? Priviți-vă una dintre mâini, vedeți cum degetele aceleiași mâini sunt diferite, cum poți spune că oameni care trăiesc în medii diferite, primesc educație diferită sau învață mai puțin sau mai mult sunt la fel?

În toate orașele țării pe listele de candidați au fost minimum 5 candidați pentru funcția de primar, în unele cazuri au fost și 15, cum ai putea spune că nu ai avut de unde alege? Nu au cum să fie toți la fel, nici dacă ar fi fost gemeni nu erau la fel.

La Craiova au fost 9 candidați și cu toate acestea Olga, primarul în funcție (cu dosare la DNA și cu foarte puține realizări pozitive în fostul mandat), a obținut cca. 60% dintre voturile celor care s-au prezentat la urne. Cu toate că a avut contracandidați oameni de afaceri, intelectuali, oameni care au demonstrat că știu să administreze cu succes ceva (o firma sau mai multe, o școală etc), primărița, care a avut prima meserie notabilă – cea de politician, i-a zdrobit pur și simplu pe contracandidați.

Având în vedere rezultatele din Craiova și din țară, să nu ne mirăm că o plece din România tinerii și oamenii care muncesc, iar orașele precum Bănia o să rămână în continuare fruntașe la numărul de șomeri, investitorii o să ocolească în continuare această zonă, iar afacerile celor care încă mai dețin așa ceva o să se năruiască. Dar nu contează, avem foișoare pentru pensionari unde să joace table și să pună țara la cale, pentru că nu-i așa, ei sunt generația de viitor a țării. Tinerii își merită soarta, pentru că stau în fața PC-ului sau a smartphone-ului și au nicio reacție.

După 26 de ani, duminica orbului ne readuce în același punct – să avem PSD (PDSR atunci) în cca. 70% din localitățile din România, fără nimic din ceea ce se cheamă opoziție și nimic nu o să-i oprească să-și continue drumul de dezintegrare a țării.

În ceea ce mă privește, opțiunea emigrării pare să fie cea mai bună soluție, sunt prea dezamăgit de români, țara este superbă, dar din păcate locuită. Nu cred că oriunde m-aș duce stau câinii cu covrigi în coadă, dar măcar de aceia nu-mi pasă cum sunt.

CSM BUCUREȘTI - câștigă Liga Campionilor Europei la handbal feminin

Ieri seară a avut loc un meci superb, pentru disputarea titlului de Campioană Europeană a Cluburilor la Handbal Feminin. În finala jucată la Budapesta/Ungaria, câștig de cauză a avut echipa CSM București care s-a impus în fața echipei Gyor – care juca pentru recâștigarea titlului de acum câteva sezoane.

Venită din postura de aut-sideră CSM București a reușit să elimine echipe mari din Europa – Rostov Don (echipă neînvinsă până la dispută cu româncele, dar care s-a văzut învinsă în două rânduri echipa bucureșteană), Vardar Skopje – în semifinală, iar în finală au învins echipa maghiară, chiar la Budapesta, în urma lovitorilor de departajare după un meci de infarct. Echipa maghiară a condus majoritatea timpului, dar româncele au reușit să egaleze de fiecare dată, nelăsând unguroaicele să se distanțeze la mai mult de două goluri.

În ciuda faptului că arbitrajul a fost pe alocuri favorabil gazdelor, româncele au fost ajutate de noroc, iar la loviturile de departajare au avut nervi mai tari. În urma final-four-ului româncele au plecat acasă și cu titlurile de golgheter - Jelena Grubisic  și cu cel mai bun portar.

Succesul lui CSM București în Champions League vine după o perioadă de 52 de ani, în care nicio echipă din România nu a mai reușit să se impună, deși în 4 rânduri echipe din țara noastră au disputat finala, ultima fiind Oltchim Râmnicu Vâlcea în urmă cu câțiva ani.

Green School Education as a Promotion of Sustainable Use of a Cultural and Natural Heritage and Resources

Astăzi a avut loc lansarea proiectului Green School Education as a Promotion of Sustainable Use of a Cultural and Natural Heritage and Resources, ce va fi implementat de Forever for Europe Association în parteneriat cu Asociația Mereupentru Europa (MPE).

Proiectul se va desfășura în două zone: Districtul Montana din Bulgaria și județul Dolj din România. Inițiativa este una de cu scop educațional și va cuprinde activități pentru  elaborarea 10 filme de promovare turistică în limbile engleză, bulgară și română. În județul Dolj se vor dezvolta 10 studii, 5 privind patrimoniul cultural și 5 pe cel natural. În cadrul acțiunilor se vor selecta 150 de copii din România care vor participa la evenimentele Green School  din Vrshets Bulgaria.

Așteptăm cu mare interes derularea primelor activități ale proiectului ce vor include și reprezentanți ai grupurilor țină, activități ce vor fi urmărite cu atenție și interes de subsemnatul, pentru a vă putea ține la curent. 

GROW-UP - lansarea primei organizații

Mâine începând cu orele 11:00 va avea loc lansarea Asociației ALMA, una dintre primele organizații neguvernamentale înființate în cadrul proiectului Grow-Up (este inițiativa a două asociații de tineri, Allons-y și Evolve și este finanțat prin  granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în Romania, de către trei state donatoare – Norvegia, Icelanda și Liechtenstein). Deși nu este prima asociație înființată în comunitățile inter-etnice, este prima care își lansează oficial începutul.

Scopul Asociației de Dezvoltare Comunitara ALMA, este acela de a dezvolta durabil comunitatea din Malu Mare prin creșterea nivelului de trai, consolidarea societății civile, promovarea valorilor socio-culturale, implicarea copiilor si tinerilor în activităţi de formare si susținerea membrilor comunității în vederea aplicării în cadrul programelor de învățare pe tot parcursul vieții.

Evenimentul lansării va avea loc mâine în localitatea Preajba/ Malu Mare la Smart Pub.

Pentru mai multe detalii legate de Asociația de Dezvoltare Comunitara ALMA aveți următoarele date de contact: telefon 0766344437-Laura Carmen Pirlogea sau la adresa de e-mail: alma_asociatiededezvoltare@yahoo.com.

GROW-UP - Seminar de scriere de proiecte

Acum când se apropie de final, echipa Grow-Up derulează la foc automat ultimele acțiuni prin care îi instruiesc pe tinerii ONG-iști în ceea ce se numește în termeni de specialitate – dezvoltare organizațională. Asta înseamnă că aplică unul dintre principiile Uniunii Europene – dezvoltare continuă. Exact asta s-a și întâmplat. Tinerii prezenți la seminariile organizate în cadrul proiectului Grow-Up au luat pulsul scrierilor de proiecte. Au învățat care sunt primii pași în scrierea de proiecte pentru a primi finanțare nerambursabilă și pentru a putea pune în practică inițiativele lor.

Un obiectiv urmărit în cadrul acestei acțiuni, de scriere de proiecte, a fost acela de a le arăta tinerilor cum poți transforma o idee într-un proiect de succes.

Pentru a putea pune în practică o dorință de a te implica în rezolvarea unor probleme și de a crea un proiect în care să-i atragi și pe alții ca tine, care sunt ghidați de dorința de implicare, trebuie să urmărești să respecți câțiva pași esențiali:

-        Identificarea problemei

-        Evaluarea resurselor – materiale și umane (pe care le ai și pe cele de care ai nevoie)

-        Identificarea sursei de finanțare

-        Construirea obiectivelor în funcție de: problema identificată, resurse și cererile finanțatorului

-        Scrierea și depunerea proiectului

-        Implementarea proiectului

-        Evaluarea rezultatelor

-        Sustenabilitatea proiectului

Aceștia sunt doar câțiva pași în drumul de transformare a unei idei într-un proiect de succes. Nu o să insistăm aici pe dezvoltarea acestor etape pentru că nu acesta este scopul articolului (ca să folosim termenii din domeniul scrierii de proiecte), ci doream să facem publice astfel de inițiative și să încercăm să-i determinăm pe tineri (de toate vârstele J ) să participe la astfel de evenimente, ori de câte ori au ocazia și să încerce să obțină de fiecare dată maximul de informații în unitatea de timp.

Și cum acumularea de informații nu reprezintă nimic fără utilizarea lor, următorul pas pe care ar trebui să-l facă fiecare dintre noi este acela de a urmări în permanență să fim implicați, conectați și să avem tot timpul dorința de a face mai mult – aceasta fiind unul dintre elementele necesare progresului și dezvoltării.

Trebuie să amintim că proiectul Grow-Up este inițiativa a două asociații de tineri, Allons-y și Evolve și este finanțat prin  granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG înRomania, de către trei state donatoare – Norvegia, Icelanda și Liechtenstein.