SUMMITUL NATO ȘI FALIMENTUL PROIECTELOR ROMÂNIEI

Mă tot gândeam în ultimele zile de ce la emisiunile de știri și analiză de la TV nu apar suficiente știri și analize asupra a ceea ce s-a discutat și ce decizii s-au luat la Summitul NATO de la Varșovia. Deși la această întâlnire la nivel înalt a liderilor lumii se puteau lua decizii care vor privi întregul continent european, America de Nord și chiar Federația Rusă, presa din România a stat mai mult în expectativă și a relatat destul de generalist aceste știri, mulțumindu-se să transmită în direct discursul președintelui Johannis și cel mult un interviu cu unul sau doi ambasadori ai țărilor implicate. Cu alte cuvinte am avut mai puține știri și transmisiuni directe de la Summitul NATO decât de la Campionatul European de Fotbal.

Un posibil răspuns la această situație ar putea fi faptul că suntem considerați o țară de mâna a doua, iar noi nu facem nimic pentru a schimba această percepție. Poate ar trebui să ne cunoaștem interesul și să ne jucăm cărțile pe care le avem în mână atunci când suntem puși la masa tratativelor – poziția geo-strategică, resursele naturale etc. Numai  că în loc să jucăm curajos, în realitate ne-am făcut preș în fața altora, asta poate și pentru faptul că nu știm ce să facem cu acele cărți pe care le avem, ne votăm conducători penali, șantajabili, fără viziune și fără tărie de caracter și spirit de luptători. Într-adevăr, cu foarte mici excepții, România a avut oameni incapabili să reprezinte țara pe plan extern, nu am avut o strategie clară pe care să o urmăm, cu ținte precise. Cu alte cuvinte nu avem o politica de țară pe termen lung și nici nu pare să ne intereseze prea mult acest lucru.

Incoerența vine în primul rând din greșelile pe care le fac liderii politici de la București, dar și din faptul că populația începe să-i plângă de milă pe corupții dovediți și își pune in minte să-i repună în funcții fără prea mare regrete. Într-o astfel de situație, cărțile pe care le ai se dovedesc inutile dacă la masa de joc, în loc să-ți joci așii, îi arunci și păstrezi doiarii și treiarii sperând să faci o formație câștigătoare. Probabilitatea ca să se reușească o formulă care să ne ajute să nu ieșim lefteri de la masa negocierilor cu cărți de 2 și de 3 este aproape nulă, știind faptul că sunt unii cu cărți mult mai mari.

În ultimii 26 de ani, de când România a luat-o de la 0 după ce sistemul din care a făcut parte a falimentat, nu a existat un proiect de țară viabil care să fie unanim acceptat de factorii politici și de către cetățeni.

Au fost totuși câteva excepții, venite în timp, din partea unor adevărați politicieni, puțini ce-i drept, unii din ei eșuând lamentabil. O să-i trecem în revistă, cu tot cu proiectele lor:

-        Corneliu Coposu – a propus aderarea României la NATO și UE imediat după 1990. Acest lucru s-a realizat abia 14-17 ani mai târziu și s-a dovedit singurul proiect viabil pe care l-a avut țara noastră în ultimul sfert de veac. Tot el a mai propus și ca România să redevină monarhie – proiect eșuat până în prezent, din cauza factorilor politici, în anii 90 existând o emulație de simpatie în acest sens.

-        Ion Rațiu – propusese privatizarea întreprinderilor și schimbarea modului de a face economie, cât mai rapid, altfel România risca să intre în faliment – acest proiect a fost aplicat prost și târziu pentru că Nu am vrut să ne vindem țara, iar apoi am dat-o gratis la casat precum și rechinilor imobiliari, iar statul a evitat la mustață falimentul la sfârșitul anilor 90.

-        La începutul anilor 2000 a existat un personaj care a câștigat mandatul de președinte mizând pe lupta împotriva corupților – proiectul s-a dovedit greoi din cauza sistemului putred și a corupților infiltrați în toate sectoarele economiei, iar când au început să apară rezultatele, populația s-a răzvrătit asupra celor care au reușit să mai prindă și să condamne câțiva corupți și i-a repus în funcții pe unii dintre escroci. Tot acest personaj ne-a vorbit de alte două proiecte destul de interesante, dar care nu au putut fi puse în practică în mandatul lui, iar urmașii par incapabili să le înceapă – reunificarea României (unirea cu R. Moldova) și alianța strategică cu SUA și Marea Britanie. Dacă în privința unirii nu au existat voci care să se opună, ci doar au făcut să fie amânată o decizie asumată public și începerea proiectului, în ceea ce privește alianța strategică cu  americanii și cu englezii au apărut voci din ce în ce mai vehemente care susțin contrariul.

Alte proiecte de țară nu au mai existat, deși realitatea actuală o impune de la sine. România trebuie să-și construiască rapid un proiect național complex, pe care să-l urmeze cu strășnicie, fără duplicitate și fără schimbări bruște de macaz, dacă realitatea nu o impune.

După ieșirea Marii Britanii din Uniune lucrurile par să se schimbe, iar configurarea strategiei naționale pare să fie imperios necesară, dacă nu vrem să pierdem și această oportunitate, așa cum s-a întâmplat și în urmă cu 26 de ani, când i-am repus pe comuniști în funcții să ne conducă către economia de piață. Acest lucru îl dorește și actualul Guvern Cioloș, care a pus pe ordinea de zi crearea unui proiect național pentru următorii 10-20 de ani. Din păcate este extrem de târziu pentru acest lucru. Proiectul trebuia să existe de ani de zile, iar în această perioadă trebuia doar reconfigurat. Sperăm că acest demers va avea succes și că proiectul va fi adoptat și de către următorul guvern care va prelua frâiele din toamnă.

Privind în ansamblu situația înțelegem de ce România nu poate încă să emită pretenții foarte mari de la negocierile cu marile puteri locale și mai ales cu cele mondiale, cel puțin nu atâta timp cât nu știm să ne jucăm cărțile.

Când va veni vremea ca România să-și respecte înțelegerile până la capăt, când nu va mai avea politicieni care să stea în genunchi doar ca să mai facă o poză de grup pe la summituri sau conferințe internaționale și când oamenii de rând nu-i vor mai plânge pe hoți și înjura pe cei care se străduiesc (doar pentru că au ochelari și fețe de tocilari), poate putem emite ceva pretenții. Până atunci nu vom reuși decât să ne batem cu pumnii în piept că suntem naționaliști, că ne este mai bine singuri în prostia și sărăcia noastră, că nu avem nevoie de armată și investiții în infrastructură și să ne mirăm de ce nu reușim să facem ceva pe niciun plan (economic, social, politic, sportiv)...dar vom fi mulțumiți că privim la TV cum niște cocalari câștigă mulți bani, visându-ne în locul lor.

PS: pentru final vă recomand discursul fostuluipreședinte american atunci când a vizitat România în urmă cu mai mulți ani, în care ne-a dat de înțeles că trebuie să mergem pe același curs, început atunci, acela de a fi alături de Occident.

UE vs. NAȚIONALISM

De multă vreme la nivelul Uniunii Europene și nu numai se observă mișcări naționaliste, prin care cetățenii își etalează valorile naționale și se mândresc cu statutul lor de aparținători la o națiune sau alta. Cunoaștem și în țara noastră cum un partid, acum vreo doi ani, în campania pentru câștigarea alegerilor prezidențiale a folosit sloganul – Mândri că suntem români! Cu toate acestea, cel puțin în România, oamenii se declară credincioși și acest lucru naște un paradox – în credința creștină, mândria este un păcat de moarte (Mândria este exagerarea faptelor proprii asociată cu dispreţul faţă de Dumnezeu, semeni şi natură), deci cum ai putea fii mândru și credincios în același timp?

Lăsând analizele de genul acesta deoparte și trecând la lucruri mai serioase, putem spune că toate curentele naționaliste născute în ultima perioadă în mai multe țări au un efect toxic pentru societățile respective, din simplul motiv că acum ele dezbină societatea, opus situației de acum un secol jumătate când aceste curente făceau ca națiunile să devină mai puternice prin unirea diferitelor subdiviziuni statale care de cele mai multe ori se aflau în conflict. Astăzi lumea a trecut într-o nouă eră, a secolului XXI, când se urmărește crearea unei societăți globale, a unui singur stat, depășirea granițelor și limitelor teritoriale. De fapt acesta este visul tuturor conducătorilor mari ai lumii care doreau să conducă tot globul și încercau să facă acest lucru pe cale armată, adică să ducă războaie de cucerire (foarte rar se ajungea la uniune pe cale pașnică). Astăzi se încearcă să se creeze uniuni continentale și transcontinentale fără imixtiunea armatei sau cu minimalizarea intervenției sale, singurele argumente fiind cele economice și chiar sociale.

Pe argumentele economice nu voi insista, probabil sunteți deja la curent cu aceste argumente. În schimb voi puncta unul sau mai multe argumente ce țin și de sfera socialului. În primul rând, oamenii au posibilitatea de a se deplasa oriunde și oricând în scop turistic sau în căutarea unui loc de muncă, sau chiar la studii. De ce eu ca cetățean să fiu limitat în acest sens, numai pentru că liderii politici vor altfel, de ce trebuie neapărat ca unii sau alții să-mi spună în permanență ce să fac și unde să trăiesc, să studiez etc?

Oricum interesele economice au primat de fiecare dată – fie că vorbim de uniuni, războaie sau alianțe. Interesele reale au fost și vor fi doar ale celor mai mari, nu a oamenilor de rând, ei sunt folosiți ca masă de manevră, ei mor pentru interesele celorlalți.

Se pune următoarea întrebare: De ce să  mor pentru ambițiile financiare ale lui X sau Y puse sub cupola de apartenență la un popor sau altul? De ce să-mi fie îngrădit dreptul  de a pleca din zona sau țara în care m-am născut, fără voia mea? Și cui i-ar servi aceste lucruri?

Evident ca răspunsurile la aceste întrebări va trebui să-și le ofere fiecare dintre voi, dar cu siguranță nu cred că unui om de rând i-ar fi mai bine daca ar sta în țara lui (pentru că e naționalist sau pentru că nu are voie să plece) și să fie condus de X sau Y, în interesul lui X sau Y. Categoric cel care va pierde din această ecuație va fi tot omul de rând, omul simplu, care nu are potențial financiar să poată accesa un pașaport diplomatic și să se ducă oriunde în caz de pericol sau nevoie sau poate pur și simplu pentru că așa are el chef.

Acum câteva zeci de ani au existat niște oameni extrem de inteligenți care au avut un proiect fantastic – Uniunea Europeană. Acest proiect avea că scop interesele economice ale țărilor din vestul Europei. În ciuda istoriei și a conflictelor seculare, a orgoliilor de orice natură, a naționalismului deșănțat al unor lideri, ei au reușit să conceapă un proiect și să-l pună în practică pe cale pașnică – fără să se ducă războaie aberante și să moară sute de mii, milioane sau zeci de milioane de oameni, să distrugă orașe sau chiar civilizații peste noapte (dacă este să ne raportăm la scara istoriei). Cu alte cuvinte s-a încercat crearea unui super-stat, format din națiuni și culturi dintre cele mai diverse, pe cale pașnică, proces ce s-a desfășurat pe parcursul deceniilor, pentru a putea asimila mentalități și sisteme economice extrem de diferite. Succesul acestui proiect a atras ca un magnet și alte națiuni sau construcții statale care au dorit să adere la noul proiect în speranța că vor putea beneficia de pe urma acestuia. Procesul de asimilare s-a accentuat cu precădere la sfârșitul anilor 90, când după prăbușirea blocului comunist țările est-Europene au început negocierile de aderare, încheiate la începutul anilor 2000.

După mărirea exponențială a suprafeței și a populației, proiectul a intrat în impas. Noile economii ale Uniunii Europene erau nematurizate, slabe și căpușate de corupție. Aceste probleme au creat noi provocări, provocări care încă își mai așteaptă soluțiile din partea factorilor politici.

În prezent societatea globală se confruntă cu o criză acută de lideri, de vizionari, de oameni capabili să vadă în viitor, să anticipeze și găsească soluții. Într-o astfel de societate problemele pot fi mult mai complicate ca cele găsite într-o mică națiune, iar dacă soluțiile nu apar la timp ele se acutizează într-un ritm greu de controlat fără măsuri prompte. Exact aceasta este și situația Uniunii Europene astăzi – în plină criză și cu lideri fără idei și depășiți complet de situație.

În această anomie generală își fac apariția o serie de politruci, de populiști care mimează pe faptul că au soluții și vin cu idei aberante, inventând probleme cu care apar în fața electoratului. Se pare că acești lideri populiști primesc din ce în ce mai mult girul populației, prin vot, și astfel se ajunge la o escaladare a problemelor și o criză mult mai acută a soluțiilor.

Pentru a înțelege mai bine această situație putem lua cazul Marii Britanii, care recent a votat pentru Brexit – pentru ieșirea regatului din Uniunea Europeană. Cei care au susținut campania pro-Brexit au venit cu soluții false la problemele reale ale societății britanice. Una dintre cele mai importante teme de campanie a fost sistemul de sănătate, care este sub-finanțat (conform analizei lor), ei argumentând că acest lucru se întâmplă din cauza UE care ia de la UK cca. 350 milioane de lire/săptămână și că acești bani ar putea și trebuie să se ducă în sistemul de sănătate. După câștigarea referendumului, principalul susținător al Brexit-ului a recunoscut că această temă este o eroare.

Această eroare i-a costat pe britanici multe sute de miliarde în primele săptămâni de după anunțarea rezultatelor. Costul principal o să-l plătească populația civilă care va trebui să repare în timp erorile făcute practic într-o singură zi. Cu alte cuvinte, britanicii au reușit să distrugă prin vot, în 24 de ore, ce s-a clădit în zeci de ani.

Pentru a demonstra că acești falși lideri, care profită de o situație, de o criză de moment, nu au practic nicio idee și că încearcă doar să profite de pe urma crizei, putem analiza ceea ce au făcut aceștia după ce au câștigat: s-au retras rând pe rând din funcțiile de conducere pe care le ocupau pentru a fugi de responsabilitate (vezi cazul luiNigel Farage care s-a retras de la conducerea UKIP ca să nu-și asume negocierile de ieșire din UE, dar cu toate astea a rămas europarlamentar ca să-și ia salariul de la europenii pe care i-a înjurat), de ceea ce urmează și care va fi infernal de greu față de situația actuală. Cu alte cuvinte, s-au speriat de propriul succes, populația i-a investit cu încredere sperând ca ei să vină cu idei și soluții, iar politrucii au fugit ca potârnichile, fiind conștienți că au bluffat și că acum trebuie să și pună în practică planul pe care susțineau că-l au. Numai că nu au ce pune în practică. Strategia a fost clară – câștigăm procente la referendum după care vom obține procente și funcții la viitoarele alegeri. Numai că nici ei nu au luat în calcul să câștige referendumul și să pună în aplicare programul de trei penny pe care l-au promovat.

Este mai ușor să dai din gură și să critici decât să vi cu soluții viabile și să construiești. Urmând ideile naționaliste – să ne luăm țara înapoi – nu facem altceva decât să distrugem un proiect de geniu (dar înțeles prost și aplicat și mai prost), într-o singură zi.

Soluția ar fi să începem să gândim mai mult, să ne asumăm responsabilități, să venim cu soluții și să nu mai așteptăm miracolul de la cei care dau din gură fără să facă ceva concret.

BRITANICII AU DECIS - BREXIT!!!

Ieri Marea Britanie a votat – BREXIT. Deși mulți analiști de pe la noi au anunțat răspicat ieri că acest lucru nu se va întâmpla, se pare că realitatea le-a dat o palmă peste față. Decizia Regatului este fără precedent și nu se pot anticipa consecințele nici pe termen scurt, nici pe cel mediu. În schimb, pe termen lung lucrurile nu stau deloc roz pentru Uniune  și aș spune că nici Regatul nu va sta prea bine, riscând să se dezintegreze încetul cu încetul.

Deși nu este greu să faci previziuni reale pe care le poate avea un astfel de vot, totuși se cunosc câteva coordonate:

1.     Scoțienii au dorit să se rupă de UK, dar vor să rămână în Uniunea Europeană. Referendumul prin care aceștia au decis să rămână lângă frații lor englezi, a fost la limită. Acum după votul care arătă ce doresc britanicii, s-ar putea ca tabăra care a pierdut referendumul să câștige din nou teren și să rupă și Regatul, este și cazul Irlandei de Nord. 

2.     Englezii au fost mereu împotriva politicilor UE, indiferent de ce se discuta, ei aveau de obiectat. O situație bizară oarecum, având în vedere că viziunea lor asupra unei Europe Unite era destul de minimală, doreau doar o uniune vamală și cel mult economică, dar în care ei să decidă. Cum deciziile majore sunt luate de către Germania și Franța, iar căsătoria cu restul continentului devine și una politică, lucrurile erau oarecum clare că vor ajunge la un divorț.

3.     Economia europeană este cu multe sincope, are mai multe viteze, ceea ce duce la situația de față când, deși au anunțat depășirea crizei, ea încă pare să existe în realitate, dacă nu în cifre. După un astfel de cutremur, cum este votul britanicilor, lucrurile se vor agrava pentru toată Europa, inclusiv pentru Regat.

4.     În Uniunea Europeană și chiar la nivel mondial este o criză de ani buni, de lideri adevărați și de aici ascensiunea unor politruci, unor pseudo valori, unor populiști care vin cu teme false – drepturile imigranților, homosexualilor, ale femeilor etc. (nu este o problemă în sine ca se propun măsuri, legi, drepturi, ci faptul că se face din ele principala temă de discuție și ele devin repere principale pentru dezvoltarea societății occidentale). Nu trebuie ca aceste teme să primeze atunci când problemele societății tale sunt – sănătatea, sărăcia, analfabetismul, starea economică și mai nou amenințarea teroristă și cea rusă. După votul de ieri aceste crize reale se vor accentua și vor avea de suferit în primul rând cei din păturile sociale de jos, liderii lor vor trăi bine-merci și vor prolifera alți politruci.

5.     Relațiile internaționale, geopolitica și strategiile se vor schimba și cel mai probabil Europa nu va ieși prea bine de aici, va pierde teren important și chiar pozițiile cheie.

Ca să nu o mai lungim prea mult, putem concluziona: votul britanicilor arată nivelul precar la care a ajuns Occidentul, datorat în primul rând lipsei de viziune politică, lipsei unor lideri politici adevărați și arată faptul că democrația nu este perfectă. Când decid cei mai slab pregătiți, cei cu condiții sociale precare și cei care stau la telenovele, lucrurile nu stau deloc bine.

Atunci când trebuie să iei decizii majore nu trebuie să te pripești, nu trebuie să fii emoțional, trebuie să fii lucid și să ai o capacitate de analiză mult mai profundă decât să fii pro sau contra, trebuie să ai capacitatea de a vedea și nuanțele mișcărilor și să poți previziona și anticipa mișcările și efectele. Acestea nu sunt la îndemâna omului de rând, ele necesită pregătire asiduă timp de zeci de ani și nici măcar atunci nu ai garanția luării unor decizii bune, dar premisele sunt altele. Este puțin probabil ca, in condițiile in care cei mai învățați, cei inițiați pot să greșească, totuși cei mai mulți, grosul populației să decidă corect și spre binele ei. Oamenii de rând nu iau decizii în urma unor analize profunde, ei se mulțumesc cu – mă alătur sau nu unui curent de opinie, iar aceste curente de opinie sunt construite tot de cei inițiați. Cu alte cuvinte, dacă cei mai inteligenți greșesc, greșeala nu va fi corectată de către populație, ci ea va fi consfințită de plebe și va avea consecințe extrem de grave pentru că atunci când se va constata eroarea va trebui informată și convinsă populația că trebuie luate alte măsuri, iar acest proces este anevoios și va fi costisitor.

Oricum, sper, în continuare, că politicienii londonezi, vor fi mai înțelepți decât conaționalii lor și nu vor lua decizii în conformitate cu votul de ieri și nu vor accentua situația și așa extrem de grea – și nu vor ieși din Uniune.

PS: Pentru că mâine se împlinește un an de când am primit o lecție despre democrație, venită de la un grec, chiar pe acropole, o să v-o împărtășesc atunci. Nu de alta, dar nu vreau ca lumea să creadă că sunt împotriva democrației, ci vreau ca ea să fie îmbunătățită.

BRUXELLES - IMAGINEA TERORII, NEPUTINȚEI ȘI IGNORANȚEI

Una din definițiile date omului până aproape de secolul XX era: omul =  animal biped fără pene. Atentatele de la Bruxelles de ieri de dimineață ne-au arătat că uneori oamenii pot fi mai inumani ca animalele, imaginea asta este extrem de grăitoare:

Nu mă refer acum la imbecilii și fanaticii religioși care cred cu ardoare tot ce primesc ca îndemn de la alți imbecili – reprezentanți ai religiilor (în cazul de față, al islamului), care nici măcar nu au citit vreodată cartea sfântă a confesiunii lor religioase, care sar în aer și măcelăresc zeci sau sute de semeni în numele … lui X al Paișpelea (nume de zeu); mă refer de această dată la occidentali. Oamenii din această parte a planetei par desprinși din altă lume – dezumanizați, ignoranți, proști, inculți, dar cu pretenții că ei sunt buricul pământului. Această mentalitate poate este reminiscența trecutului colonialist. Au făcut programe de integrare a imigranților, fac în continuare, dar fără nici un rezultat. Deși nu se vede nicio schimbare în bine, liderii occidentali au discursuri de încurajare a imigranților să vină în continuare în Europa. De ce ai face asta, în contextul în care ești incapabil să îi aduci cu picioarele pe pământ pe sălbaticii aia care vin din Orientul Apropiat sau din Africa? Cine știe? Putem face doar speculații pe acest subiect.

Cert este că lumea civilizată a Occidentului pare să nu conștientizeze pericolul în care se află, din moment ce sunt incapabili să reacționeze prompt în cazurile de terorism. Nu te apuci să mergi cu lugu lugu pe la damblagii aia care vor să se arunce în aer sau care au omorât zeci de alți semeni, nu le vorbești de drepturile omului, pentru că ăia nu au habar de nimic din acești termeni abstracți. Atunci când vrei să te duci cu căruța la câmp, dar nu vrei să biciuiești boii, ci doar le vorbești frumos la ureche și îi implori să te ducă unde vrei, rezultatul este unul singur – ești mai dobitoc ca dobitoacele.

În cazuri de atentate și de violența extremă, trebuie intervenit prompt și cu putere nu cu vorbe bune.

Acum câțiva ani am fost și eu în Bruxelles și am fost oripilat de ceea ce am văzut pe acolo: mizerie cruntă în mai toate colturile orașului, oameni care nu respectă nicio normă a bunului simț, indivizi care-și făceau nevoile în parc, lângă copaci cu copiii de mână și în fața zecilor de trecători, oameni beți morți după o anumită oră. Când le spuneam prietenilor de cele văzute acolo am fost criticat vehement și mi s-a spus că sunt prea exigent și că exagerez. În multe cartiere ale capitalei europene poliția nu intră de teama locuitorilor care îi atacă.

Când tolerezi așa ceva pot spune că îți meriți soarta. Când o minoritate ajunge să-și impună propriile reguli în casa ta, atunci … primești ceea ce primești – atentate. Când ești nepăsător cu propriile valori și când accepți aberațiile unora veniți din neant, sub pretextul că suntem open-minded și noi promovăm multiculturalismul și suntem toleranți, atunci meriți să fii aruncat în aer de un alt imbecil cu bombă la brâu, care nu dă doi lei pe valorile tale.

Valorile UE sunt unele de bun simț, dar care trebuie aplicate doar cetățenilor care au citit măcar o carte în viața lor și nu au înclinații extremiste. Cu aceste categorii de sălbatici trebuie să te comporți altfel, cu exigență și promptitudine până reușești să-i integrezi și apoi poți să-i lași să se roage la cine doresc, că nu vor mai sări în aer pentru 72 de virgine sau stafide (depinde de traducere).

DE CE CEI 14,3 MILIARDE DIN VISTERIE ÎNSEAMNĂ FALIMENT

Îl mai țineți minte pe Eugen Teodorovici? Este fostul ministru în Guvernul Ponta responsabil cu fondurile europene. Ei bine, acest băiat foarte lăudat în toată media românească continuă să mă stupefieze și după ce și-a încheiat mandatul, odată cu demisia tovarășului său de partid – VV Ponta.

Dacă de multe ori nu am dat curs zvonurilor care-l priveau direct, sau vizau familia sa – legate de ilegalități economice, totuși acest individ mi se părea puțin dubios, în sensul că nu mă convingeau intervențiile sale publice și nici măsurile luate în calitate de ministru, unul foarte important în Guvern. Pe lângă limbajul de lemn folosit în discursurile sale politice, mai era și situația în care el era unul dintre cei mai lăudați chiar de către șeful său direct – Ponta. Nu ai cum să crezi ceva din ce zice Ponta, dacă îl laudă pe X-ulescu eu i-au exact opusul din ceea ce zice el.

Și pentru a demonstra ceea ce am afirmat mai sus, vă las să citiți o știre pe care o regăsiți aici (asta dacă nu ați auzit-o deja), în care tovarășul Teodorovici se laudă că a lăsat în visteria statului 14,3 miliarde de lei, față de cât avea atunci când a preluat mandatul în anul 2012. Pentru un ochi neavizat și pentru persoanele care sunt oarbe la tot ceea ce se întâmplă în jur și nu au auzit de fluxul de capital, această știre sună așa: cât de bun a fost acest ministru (în speță Teodorovici), cât de eficient a fost și ce bine a făcut el acestei țări. Dacă ești un beduin, care a stat toată viața la cort în pustiu, poți lua de bună această știre, DAR DACĂ  ai mai trecut pe la o școală unde ai făcut și altceva decât socialism științific vezi automat cum stau lucrurile – într-o societate capitalistă banii circulă, umblă, fac pui (ca să ne exprimăm să priceapă și beduinii), nu stau într-o vistierie la dospit, nu mai trăim în Evul Mediu (cel puțin așa pretindem), când trebuia să ne ținem banii și aurul în depozit să nu îi fure popoarele migratoare.

Ca să vă spun pe scurt – investițiile în România au atins pragul cel mai de jos, din ultimii 15 ani, iar cu fondurile europene au fost extrem de multe probleme, în sensul că au fost în continuare o grămadă de nereguli – in ciuda perioadei de blocaj din 2012, banii au venit cu întârziere, iar investițiile (și așa puține) pe bani europeni au fost sistate sau au suferit amânări până după data de 31 dec.2015 – ultima zi când se pot face plăți pe fostul exercițiu bugetar. Cu alte cuvinte – acele investiții ori nu se mai fac, ori se vor face cu bani de la buget și astfel se vor pierde banii de la UE. În continuare România a avut cea mai mică rată de absorbție a fondurilor UE.

Ceea ce este cel mai grav: programele pentru noul exercițiu bugetar au întârziat extrem de mult – nici până acum nu s-au lansat, deși trebuia să fie derulate începând cu 1 ian. 2013 – cu aproximativ 2 ani din cei 7 ai unui ciclu financiar european.

Cine pierde din aceste amânări? Evident – cetățeanul român și bugetul de stat și întreaga economie – doar prin simplul fapt că au amânat cu nesimțire și din incompetență lansarea programelor.

Privind puțin lucrurile reale (nu aberațiile politrucilor și aplaudacilor de serviciu), îmi pun sincer întrebarea: s-or îndrepta puțin lucrurile și în țara asta? Or veni și vremuri mai bune, în care să nu aștepți după banii din proiecte cu lunile sau chiar un an, asta doar ca să se laude un politruc, numit politic în fruntea unui minister, cu faptul că are excedent bugetar sau visteria plină, când investițiile nu mai apar sau nu se mai finalizează și oamenii nu își primesc salariul (cei care lucrează în proiecte finanțate cu bani de la Uniunea Europeană) cu lunile? Eu unul sper ca lucrurile să se schimbe odată cu venire noului Guvern Cioloș, iar dacă nu … ne punem rucsacul în spinare și emigrăm, îi lăsăm pe analfabeți și gură cască să voteze politruci.

FRANȚA SUB ASEDIUL TERORII - EUROPA SUB CEL AL NEPUTINȚEI SI PROSTIEI

Probabil cu toții ați auzit despre recentele atentate din capitala Franței, mai ales că am observat deja în presa din România și pe rețelele de socializare un curent de solidaritate cu poporul francez. Deja pe net toată lumea și pus peste poza de la avatar steagul Franței.

Nu o să intru în amănunte legate de numărul victimelor, cca. 130 morți și sute de răniți, ci aș dori să punctez câteva idei legate de evenimentele din ultima perioadă din Europa și din Franța (țară pe care o considerăm prietenă și cu care solidarizăm acum). Am văzut și am asistat cu stupoare cum valurile de imigranți ILEGALI au pătruns în Europa și în Uniunea Europeană fără ca factorii de decizie să ia măsuri prompte pentru a-i opri. Ba mai mult unii lideri europeni i-au încurajat pe acești imigranți să vină în Europa și să le ofere azil politic.

Deși au fost valuri de păreri pro și contra acestor imigranți, mai marii europeni nu au făcut nimic până acum pentru a schimba ceva, au stat cu mâinile în sân și au așteptat, unii chiar au criticat dur Ungaria pentru deciziile luate și România și Polonia pentru refuzul de a primi cotele impuse de către Bruxelles, în ceea ce privește numărul de imigranți. Liderii acestor state est-europene se pare că au fost ceva mai lucizi în luarea unor decizii de protejare a propriei populații și a propriilor state sau poate doar nu au avut de câștigat nimic de pe urma acestora – au fost cazuri când politicieni francezi și-au construit afaceri de pe urma imigranților ilegali, vânzând bărci, pașapoarte false, le ofereau cazare etc. aceste acțiuni, pe lângă faptul că sunt imorale, ilegale ajung să submineze întreaga construcție a ceea ce se numește în prezent Uniunea Europeană și pun în pericol cetățenii care muncesc și plătesc taxe din care ei fură.

Când președintele României alături de cei ai altor state est-europene s-au opus impunerii cotelor obligatorii de imigranți, președintele francez, Francois Hollande s-a grăbit să-i atace dur pe liderii din Europa de Est, spunându-le mai voalat sau mai direct că nu respectă principiile UE. Cum să nu respecte principiile UE? Populația acestor state și nu numai, se opun valurilor de imigranți, sunt cetățeni ai UE și au drepturi, plătesc taxe și muncesc aici, iar tu tovarășe Hollande ignori complet pericolele și dreptul propriilor tăi cetățeni care au dreptul de a se opune politicii tale.

Acești politruci occidentali, care au o putere enormă la nivelul UE, habar-n-au cum să folosească această putere sau nu vor să o folosească în favoarea propriilor lor cetățeni. De fapt acesta este principalul motiv pentru care refuz să pun steagul francez pe pagina de Facebook, dar asta nu înseamnă că nu pot oferi condoleanțe familiilor îndoliate.

Trebuie să înțelegem că acesta este doar începutul a ceea ce va veni peste Europa în următoarea perioadă și asta se datorează în primul rând toleranței  fără margini a europenilor la toate porcăriile făcute de către indivizii și grupurile de imigranți venite în Occident. În Paris ca și în marile orașe europene există cartiere și zone întregi ocupate de imigranți pe unde nu ai curajul să treci că altfel riști să te linșeze membrii bandelor de imigranți, care au ajuns să ocupe teritorii imense din orașe, pe care le controlează, iar autoritățile nu fac nimic. Pentru ei era mai ușor să de-a vina pe români, pe țigani sau alte nații est-europene, pentru că aceștia nu votau acolo, ci în propriile țări, nu reprezentau interes electoral pentru politruci. Ținta așa-zișilor politicieni din vest este și a fost și până acum, VOTUL, votul celor care au origini în lumea a treia și care au reușit să obțină cetățenia și astfel să voteze. Nu i-a interesat decât scaunul cald al politicianului corupt.

Pentru că populația pare să fie lipsită de coordonare și de interes în ceea ce privește politica, cea care le decide până la urmă soarta, liderii profită și iau decizii după propriul interes – cel financiar și uneori și cel electoral.

NU TREBUIE SĂ VĂ PANICAȚI, ACESTA ESTE DOAR ÎNCEPUTUL TERORII EXTREMISTE – fie că este vorba despre musulmani sau despre cei care se opun lor.

EUROPA ÎNTRE CRIZĂ ȘI INVAZII - partea a doua

Nu știu cât de clar am fost în postarea precedentă și cât de mult ați înțeles de ce nu sunt de acord cu venirea în România și în Europa a imigranților din țările arabe, dar o să mai încerc odată să vă conving, sper ca de data aceasta cu mult mai multe argumente.

Vorbeam inițial despre ceea ce ne este prezentat la TV – mase de oameni care încearcă cu disperare să ajungă în Occident, în speranța că aici vor găsi o lume mai bună. În primul rând presa, atât cea internațională, cât și cea din România, caută să distorsioneze realitatea în speranța că vor găsi subiectul care să incite, să sensibilizeze cetățeanul de rând și să-l determine pe acesta să stea lipit de TV, ziar sau laptop și să înghită pe nemestecate știrile. Nu știu dacă cineva are de câștigat pe alte paliere de pe urma acestor știri distorsionate și nici nu vreau să dezbatem pe marginea acestui subiect. Tot ceea ce doresc, este să încerc să vă arăt că lucrurile nu stau nici pe departe așa cum sunt prezentate în media – oameni cu copii, oameni disperați să fuga din calea teroriștilor din zonele lor.

Poate aceste lucruri ar părea credibile dacă printre imaginile prezentate cu copii murdari care iau față de milogi (ca să ne sensibilizeze), nu s-ar strecura și imagini cu adulți în toată regula, în deplinătatea forțelor fizice, care stau cu tablete și smartphon-uri în mână. Mai mult, unii susțin că au plătit sume imense ca să ajungă în Europa, s-au vehiculat sume cuprinse între 10.000 și 40.000 de euro de persoană. Această informație a fost prezentată inițial ca să ne sensibilizeze și să ne determine să-i acceptăm pe imigranți. Un singur detaliu le-a scăpat – nu toate țările Uniunii Europene sunt foarte bogate, între există și țări mult mai sărace cum este cazul României și Bulgariei, unde majoritatea populației nu are habar cum arată 10.000 de euro, darămite 40.000. Păi atunci îmi pun firesc întrebarea – DE UNDE AU NIȘTE AMĂRÂȚI DIN BANGLADESH SAU SIRIA ATÂȚIA BANI, CÂND ÎN UNELE DINTRE ACESTE ȚĂRI OAMENII TRĂIESC CU 5 DOLARI PE LUNĂ (este cazul Bangladesh-ului sau  Afganistanului)???

Poate mulți ar răspunde că – bine domne, dar or fi avut și ei o casă, un cățel, o capră, pe care le-au vândut. Bun. Să luăm în calcul această variantă. Dar totuși aceste sume par imense, eu dacă ar fi să vând acum apartamentul cu 3 camere în care stau în Craiova, pisica și peștii de acvariu, nu cred că strâng 40.000 de euro. Păi atunci, de unde dracului au aia atâția bani??? Cât de mult să fi muncit aia din Afganistan, cât de mult au răbdat de foame, ei și familia lor, ca să-și permită smartphone (eu cu salariu peste medie în România, nu am așa ceva) și să mai și strângă 40.000 de euro. Este extrem de ciudat!

Lucrurile stau în felul următor: toți acești imigranți provin din zonele controlate de către ISIS (cel puțin oficial), sunt musulmani, majoritatea vorbesc extrem de bine franceza și engleza (cu accent), au bani, chiar foarte mulți.

Dacă sunt om cu capul pe umeri și am capacitatea să-mi pun și niște întrebări logice, caut niște răspunsuri și nu iau pe nemestecate toate informațiile din presă și nu dau apă la șoricei când îi văd la TV pe ăștia care invadează Europa și nu fac scandal (fie și pe feisbuc) că de ce nu îi lăsă anumite țări, gen Ungaria, să intre pe săracii oameni, că europenii au o obligație morală, de creștini să-i ajutăm pe acei sărmani. Păi, în primul rând ăia nu sunt sărmani, sunt mai bogați ca mine – eu n-am 40.000 de euro cash și nici smartphone de ultimă generație.

Pentru ăștia care încă îi vor pe acești refugiați pe teritoriul țării lor, fără să ia în calcul argumentele celor ca mine, care încearcă să vadă lucrurile puțin, doar puțin mai altfel și nu care nu înghit tot ce li se aruncă în față, cei care se numesc creștini, dar nu iau în calcul faptul că pentru mulți acești musulmani creștinii sunt considerați dușmanii poporului și credinței lor – le spun un singur lucru: luați-i voi acasă și să nu-i lăsați pe stradă, pentru că există riscul ca majoritatea dintre cei veniți în primele valuri de imigranți să fie extremiști, să fi plecat din Europa să lupte pentru ISIS, care acum se întorc (după ce au fost instruiți în tabere de antrenament speciale) pregătiți să săvârșească atentate, să arunce oameni nevinovați (creștini, musulmani, chinezi) în aer, doar pentru că vor să găsească în Rai 70 de virgine, (vreau să subliniez un lucru – nu denigrez religia musulmană și nu cred că aceasta este problema acum, ci analfabetismul generalizat și extremismul religios – care n-au legătură cu religia islamică, în esența ei).

Personal, pot spune cu tărie, că mă opun și asta voi face în continuare, venirii valurilor de imigranți în Europa, din motive pe care le-am enumerat în acest articol și în cel precedent și nu consider că UE și România sunt datoare și obligate să-i primească pe aceștia. Ce ne-am face dacă în anii următori chiar ne vom trezi la granițe cu adevărații refugiați, care nu mai sunt sute de mii, ci milioane? Îi vom primii pe toți? Le vom acorda ajutor social și îi vom întreține din banii noștri ca să stea departe de haosul pe care tot ei l-au creat?

Toată această situație din Europa este cauzată de criza sistemului de valori, de lipsa liderilor adevărați capabili să-și asume riscuri și să ne spună clar care sunt riscurile unei astfel de invazii și care să fie capabili să ia decizii prompte și să respecte legile pe care tot ei le-au creat. Legea europeană prevede ca orice imigrant ilegal ajuns pe teritoriul unui stat membru, să fie întors din drum, până pe teritoriul statului nemembru UE de unde a intrat. De ce nu se respectă aceste legi? Unde sunt ăia care ne dădeau nou lecții că nu suntem capabili să intrăm în Shengen, că nu suntem capabili să ne apărăm granițele, de ce nu mai ies să ne spună ce fac acum, cum acționează la repararea situației?

Evident că tac, în criză ei stau la cutie, nu vor să riște să nu mai prindă un nou mandat și să le fie luat cașcavalul de la bot. Europa colcăie în prezent de corupție și de politruci care au numai de câștigat de pe urma acestor crize (câștiguri materializate prin funcții și bani de la stat), în prezent și-au făcut apariția tot felul de extremiști care susțin dezmembrarea UE care câștigă capital electoral de pe urma discursurilor xenofobe și alții, politruci de doi bani, care câștigă cu mesaje pentru drepturile minorităților și care sunt votați de imigranții cu drept de vot. Europa nu are cum să evolueze într-un astfel de context, cum o serie de minorități care cer drepturi suplimentare, veșnic nemulțumiți, cu asistați social (număr record la nivelul Uniunii) și cu măsuri populiste și/sau xenofobe. Ni se sustrage atenția de la problemele reale – lipsa locurilor de muncă, șomajul record, lipsa unor viziuni concrete de ieșire din criză.

Pe final vă recomand un articol – care vine oarecum în susținerea celor afirmate de mine mai sus, articolul îl găsiți aici.

Sper că unii dintre voi să caute articole sau să se informeze mai bine pe tema valurilor de imigranți și să nu mai ia de-a gata orice li se servește, căutați informații, analizați ți procesați – este cea mai bună soluție!

  (aceștia sunt imigranți care au trăit cu 5 dolari pe lună în țările lor)

EUROPA ÎNTRE CRIZĂ ȘI INVAZII

Probabil ați auzit cu toții, mai ales în ultimele săptămâni, despre criza imigranților din Europa.

Contextul este următorul: celebrele Revoluții ce aparțin Primăverii Arabe (așa cum au fost ele numite în presa internațională), au adus haos și anomie socială în câteva țări musulmane, care în ciuda faptului că aveau regimuri dictatoriale, erau sigure și relativ pașnice (comparativ cu situația actuală). Regimurile respective au fost înlăturate prin mișcări populare încurajate, mai mult sau mai puțin, de către Occident, în frunte cu SUA, care susțineau implementarea democrației în aceste zone.

În loc să aducă democrația, stabilitatea și bunăstarea în țările atinse de astfel de mișcări, în realitate a fost adusă ANOMIA SOCIALĂ – criză acută a sistemului social, cauzată de lipsa reperelor și a liderilor în care populația să aibă încredere și care să e apere interesele. Noii lideri, de cele mai multe ori susținuți de către Occident, nu au făcut altceva decât să apere interesele marilor companii internaționale (cu precădere din sectorul exploatării resurselor de subsol – petrol, gaze, minereuri, etc.), în dauna intereselor populației care cu toate că trăia la limita sărăciei, a sărăcit continuu.

Cine are interesul real ca în aceste zone ale planetei să existe în permanență conflicte civile sau războaie? Puteți să vă dați singuri seama sau vă puteți găsi anumite răspunsuri. Cert este că în acest moment soluțiile nu sunt găsite, soluții care să fie sustenabile și care să producă efecte pentru populația acestor zone.

După ce am trasat în linii extrem de largi contextul, acum vedem și care sunt efectele: Europa, aflată în plină criză – pe toate sectoarele economic, politic, de viziune, moral etc. frământată de propriile neputințe și atacată din toate părțile de politruci și grupuri de interese, este acum luată cu asalt de grupuri enorme de imigranți proveniți din țările africane și asiatice, acolo unde avusese loc și Primăvara Arabă, care văd în UE un El Dorado.

Ceea ce surprinde în toată această situație – nu că Europa este în criză sau că sunt valuri enorme de imigranți, ci lipsa de reacție a Occidentului, a țărilor implicate în această realitate. Tot ce a putut face o țară ca Germania a fost să accepte valurile de imigranți și a încercat să le impună și celorlalte state să primească imigranți pe teritoriul lor. Reacția liderilor UE lasă enorm de mult de dorit. În loc să caute măsuri de prevenire și de împiedicare  a imigranților să între pe teritoriu european, se limitează doar la declarații inutile și la măsuri de întârziere a imigranților.

Deși ocolită de valurile masive de imigranți, România pare să fi intrat și ea în joaca politrucilor europeni, semn că ai noștri nu sunt mai deștepți ca ai lor, ci chiar că sunt mai proști – s-au băgat într-o horă proastă care nici măcar nu e a noastră (privind lucrurile doar la nivel național). Mergând pe principiul ajutorului reciproc, România trebuia să vină cu soluții, nu să le accepte pe cele mai aberante, doar din simplul fapt că ele au venit de la Bruxelles sau de la Berlin.

După ce că Europa nu a reușit să rezolve problema propriilor grupuri etnice defavorizate – romii, acum se leagă la cap inutil, accentuând chiar problemele pe care le are în prezent. De ce ar face cineva așa ceva, de ce ar sacrifica binele propriilor cetățeni, ajutând alți cetățeni, străini, care au și altă mentalitate și care nu de puține ori aduc și haos.

Un exemplu în acest sens, pe care o să-l tot dau, este cel al capitalei UE, Bruxelles, unde populația de origini musulmane a depășit o treime din populația totală a orașului. Asta nu ar reprezenta în sine o problemă, dacă nu ar veni la pachet cu alte probleme.  Acum câțiva ani în acest oraș a existat o răzmeriță a celor de origine musulmană, care solicitau drepturi suplimentare – gen, dreptul de a le fi respectată religia (nimic rău în asta), însemnând practic călcarea în picioare a tradițiilor majorității – împodobirea bradului de Crăciun. Adică, în piețele publice ale Bruxelles-ului nu trebuie împodobiți brazi, deoarece acest lucru înseamnă pentru ei o ofensă adusă religiei lor. Personal am stat de vorbă cu mulți cetățeni musulmani (de altă origine decât cea română), care mi-au confirmat că religia lor nu interzice împodobirea brazilor și că doar unii imami propun acest lucru (mai ales cei din Arabia Saudită). Cu alte cuvinte – eu te ajut să îți găsești o viată mai bună, iar ca răsplată mă calci în picioare.

Astfel de situații se pot repeta și în alte orașe ale Europei. Departe de mine să fiu un bisericos, dar nu vreau să schimb aberațiile religiei creștine cu cele cretine ale anumitor imami. Dacă țin atât de mult la valorile religiei lor și dacă vor să trăiască într-o lume care respectă ad-litteram cuvântul Coranului și interpretările aberante ale extremiștilor musulmani, de ce nu au rămas în țările lor, de ce au ajuns în sărăcie lucie, de ce există țări cu peste 98% din populație analfabeți (Yemen, Oman), și mai ales DE CE NU AU EMIGRAT ÎN ALTE ȚĂRI ARABE/MUSULMANE ÎN CARE NU ESTE RĂZBOI ȘI CARE ECONOMIC STAU MAI BINE CA MULTE ȚĂRI EUROPENE??? Răspunsul este extrem de greu de dat. însă un lucru este cert – NE VA AȘTEPTA O PERIOADĂ LUNGĂ DE CRIZE, INVAZII ȘI RĂZMERIȚE CAUZATE DE POPULAȚIILE DE ORIGINE MUSULMANĂ. Nu întrevăd nicio speranță de îndreptare a  lucrurilor, cu atât mai mult cu cât nu există niciun lider european care să propună o soluție tranșantă.

Ar mai fi vreo întrebări esențiale, la care voi încerca să ofer un răspuns într-o altă postare: de ce Europa și America nu atacă ISIS? Și  ce garanții avem că în valurile de imigranți nu sunt și sandilăi de la ISIS?

ÎN VIZITĂ LA SECUI - PĂRERI DESPRE MAGHIARI

Cum ar spune olteanu’ fusăi aici făcui asta: adică fusăi domne în Transilvania și chiar în zona cu mulți unguri. Ce pot spune așa în linii mari e că a fost ok, este o zonă superbă și am beneficiat și de temperaturi ceva mai bune ca în Craiova.

Și ca orice oltean/mitic am vrut să verific dacă este adevărată faza cu magazinele ungurești, dacă le ceri ceva în română și nu ști o boabă de maghiară nu ești servit. Ei bine, nu am dat peste astfel de specimene cretinoide, care deși se află în România și nu știu limba țării lor, mai fac și pe șmecherii. Ce-i drept, am văzut oameni care nu știau să lege o frază în română și erau veniți din altă țară, dar și aceștia au fost extrem de amabili și de respectuoși.

Această experiență mi-a deschis perspectiva unor noi provocări de acest gen: să mă duc în alte zone cu populație majoritară compusă din etnici maghiari. Trebuie totuși să subliniez faptul că nu am ajuns de această dată în epicentrul zonei așa numitului Ținut Secuiesc.

Pentru o primă astfel de aventură am început din nordul zonei –  Sovata și satele din zonă unde maghiarii erau majoritari, dar situația nu s-a schimbat. Ceea ce m-a surprins în scurtul itinerariu în această porțiune a țării este prezența steagurilor tricolore – albastru, galben, roșu, pe puținele case ale românilor. Această surpriză a stârnit emoții naționaliste în subsemnatul și mi-a demonstrat că se poate, că populația maghiară începe să înțeleagă că satele și orașele în care trăiesc aparțin României, nu Ungariei și că trebuie să respecte cetățenii și însemnele acestei țări. Obligatoriu respectul va veni și în sens invers.

Experiența mea vine în contextul în care tovarășul premier al Ungariei, a fost în România la școala de vară UDMR-ului, unde aținut discursuri sforăitoare despre tâmpenii și oligofrenii (dacă îmi este permisă exprimarea), cum că ungurii din România nu mai sunt respectați și că au început să fie călcați în picioare. Nu știu pe ce planetă trăiește acest politruc, dar dacă este să analizăm puțin activitățile sale politice putem să ne dăm ușor seama că tipul are în căpățână că este premierul Ungariei Mari. Tipul nu are habar ce înseamnă Uniunea Europeană – la ora actuală este unul dintre cei mai criticați dintre liderii din Europa, măsurile și deciziile sale încălcând deseori protocoalele și normele pe care și Ungaria le-a semnat în momentul în care a acceptat să fie stat membru UE.

Motivul pentru care acest lider de la Budapesta are astfel de discursuri la adresa tuturor statelor vecine Ungariei este că individului îi convine o situație tensionată în zonă, ceea ce îi aduce capital politic și garanția unei conduceri pe termen lung a statul est-european. Totodată s-a demonstrat că face și jocurile Rusiei.

Revenind acum la provocarea pe care mi-o lansez pentru perioada imediat următoare – ce de a mă duce în alte orașe/sate din Ținutul Secuiesc, de data aceasta cu un steag al României și o să încerc să vorbesc cu oamenii din zonă despre lucruri diverse și să încerc să arăt că membrii celor două grupuri etnice, români și maghiari, pot trăi în pace și se pot respecta reciproc, iar discursurile instigatoare la ură ale extremiștilor din ambele tabere nu vor mai avea trecere în rândurile cetățenilor de rând.

Puteți să-mi faceți propuneri de orașe, din zona secuiască, pe unde să trec și să-mi pun în practică planul. 

Back in control