Știu că a trecut ceva vreme de când nu am mai scris
nimic pe blog, dar am avut o serie de motive, de la cele legate de timp la cele
legate de problemele tehnice. Nu sunt neapărat scuze, ci doar un mod de a arăta
că nu mi.am abandonat micul hobby – blogging-ul.
Activități și evenimente au fost multe, dintre cele
mai interesante, însă nu o să le prezint pe toate, nu de alta, dar ar veni
altele și ar fi păcat să rămânem cantonați în trecut. O să punctez doar două
evenimente din ultimele săptămâni: vizita în Bulgaria și excursia în Grecia.
Evenimentul bulgăresc, EUdialogue, a fost unul legat de profesia
mea, de sociolog și ONG-ist. Am fost invitat de către colegii din Asociația Mereu pentru Europa (MPE), să particip la o conferință în orașul bulgăresc Ruse, pe
teme legat de Uniunea Europeană – accentul căzând pe probleme juridice –
drepturile omului, egalitatea drepturilor pe care statele membre le au de
facto.
Primul lucru demn de menționat, legat de prezența mea
acolo este legat de drumul lung, extrem de obositor, pe care a trebuit să-l
parcurgem (cel puțin cei din Craiova), aproximativ 11 ore. Spun asta nu că aș
dori să devin cârcotaș, dar infrastructura este extrem de deficitară – a trebuit
să facem un drum până la București, iar apoi spre Ruse unde, deși am beneficiat
de trecere cu acord diplomatic (adică fără să așteptăm în vamă, fără controale
etc), tot am făcut enorm pe drum, ajungând foarte obosiți la destinație.
Dar cu toate astea a meritat efortul. Deși nu sunt
organizatori iscusiți, vecinii bulgari s-au străduit ca lucrurile să fie făcute
bine, nu ideal, ci doar bine (dacă pot spune așa). Au avut ceva carențe de
organizare, dar s-au ostenit. Invitații evenimentului
au fost: Rosen Plevneliev – președintele
Bulgariei, Timmermans – Prim Vicepreședintele Comisiei Europene și Robert
Cazanciuc – Ministrul Justiției din România.
În cadrul acestui dialog, cei din sală au fost
invitați să le adreseze întrebări celor trei invitați. Singurul care nu a
primit nicio întrebare a fost Președintele bulgar, dar care oferit câteva
lămuriri extrem de pertinente, la anumite întrebări care vizau anumite reforme
pe care Bulgaria trebuie să le facă pentru a se integra pe deplin în Uniunea
Europeană.
Referitor
la prestația și la răspunsurile pe care le-a oferit Ministrul Justiției din
România, probabil bănuiți ce părere am – execrabil. Asta nu din cauza faptului
că individul – Robert Cazanciuc, ar fi unul cu probleme de gândire, ci prin
faptul că el reprezintă o formațiune politică cu extrem de multe probleme
legate de dosare penale, iar ministerul pe care-l conduce este în continuare
sub observație specială a Comisiei Europene (MCV – monitorizarea pe justiție,
cum este ea cunoscută în media românească). Oricum am lua-o, răspunsurile
acestui politician român au fost în mare parte pe lângă întrebările adresate, care
au fost foarte bine plasate.
Totuși, nu aș putea să nu remarc și faptul că, atât
românii, cât și bulgarii, nu prea știu să abordeze astfel de evenimente, asta
nu că nu i-ar duce capul, ci că nu au experiența democrației, nu știu că la
astfel de evenimente când au posibilitatea de a fi față în față cu politicienii
care-i reprezintă la cel mai înalt nivel, nu încerci să te porți cu mănuși sau
să-ți manifești frustrările în fața tuturor. Mă refer la faptul că în loc să se
pună accentul pe problemele serioase ale celor două state: România și Bulgaria,
eventual pe soluții, au fost întrebări puse de genul: de ce nu poate un om cu
dizabilități din Bulgaria, să primească subvenții de handicap în Germania? Sau –
de ce nu se fac legi la nivelul UE care să oblige statele să accepte
căsătoriile între persoanele de același sex? Puteți spune că pentru acei oameni
întrebările pe care le-au pus erau esențiale, însă nu cred că era contextul
pentru ele. Nu poți vorbi acum despre problemele legate de corupție, despre
Shengen, iar în secunda doi despre persoanele cu dizabilități și homosexuali.
Discuțiile trebuie să aibă un rezultat, iar pentru
asta trebuie să existe un subiect care să fie dezbătut. Nu poți discuta despre
tot și despre nimic în fapt.
Oricum, ca să nu
mai lungesc, pot spune, una peste alta, că evenimentul a fost extrem de
benefic, a reprezentat un exercițiu democratic veritabil, pentru români și
pentru bulgari, care au avut una dintre puținele șanse de a se afla față în
față cu politicienii care îi reprezintă și care le decid viitorul.
Au fost puse și întrebări celor aflați în sală,
oamenilor simpli, elevi, studenți, reprezentanți ai ONG-urilor, în care aceștia
răspundeau printr-un sistem electronic și votau răspunsuri prestabilite. Vă ofer
o mostră din acest exercițiu și vă las pe voi să comentați.
PS:
următorul post va fi despre experiența grecească J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu