Mitingurile anticorupție din România - cele mai creative slogane

După ce în anii trecuți am avut parte de celebrele Revoluții Arabe (începute în anul 2010), se pare că în Europa se anunță proteste de amploare.

Startul a fost dat de această dată de România, care a avut, începând cu sfârșitul lunii ianuarie 2017, o serie de proteste împotriva  unor decizii ale noului Guvern (pus în funcție de nici două luni de zile după ce principalul partid din coaliție a obținut un scor zdrobitor în alegeri), iar mai apoi aceste proteste s-au direcționat în mod direct asupra PSD și a Guvernului în ansamblul său. Deși aceste mișcări de stradă și-au mai pierdut din amploare, ele nu au încetat nici în acest moment, intrându-se în cea de a 26-a zi.

Aceste mitinguri au fost cele mai mari din istoria țării, ajungând să atingă peste 600.000 de manifestanți în peste 70 de orașe mici și mijlocii. Numărul localităților în care s-au organizat manifestații majore l-a depășit cu mult pe cel al celor în care oamenii au ieșit în stradă la Revoluția din 1989. Acest aspect a fost remarcat și de către presa străină, care nu a făcut economie de epitete laudative la adresa românilor ieșiți în stradă să protesteze împotriva OUG 13 deoarece, după cum susțineau cei ieșiți în piețele orașelor, îi favoriza pe infractori și pe marii corupți.

Cu toate că mitingurile au fost salutate de către conducătorii marilor democrații ale lumii, iar presa de pe toate meridianele a lăudat prestația românilor ieșiți în stradă, singurii autiști la aceste manifestări publice au fost membrii Guvernului, care nu s-au sfiit să-i critice dur pe cei aflați la mișcările de protest, acuzându-i că vor să dezbine țara și că sunt manipulați de agenturile străine.

Cert este că grosul protestatarilor a fost reprezentat de către tinerii activi în câmpul muncii – angajați ai multinaționalelor, patroni, manageri de firme, cărora li s-au adăugat și vârstnici și foarte mulți copii. Practic aceste mitinguri au fost reprezentate de către elita acestei țări: de la artiști, IT-iști până la sportivi și tineri elevi și studenți.

Celor din țară li s-a mai adăugat un număr impresionant de români aflați în străinătate care au organizat mitinguri, în paralel, de susținere a celor aflați în Piața Victoriei din București și în piețele marilor orașe din România.

Aceste mitinguri au fost catalogate în presa internațională ca Revoluția Smart, revoluția dusă cu ajutorul internetului, a telefoanelor mobile și a tinerilor și a intelectualilor de facto, a celor care muncesc, studiază și a celor care nu și-au luat diplomele de studii în condiții bizare.

Dovezile modului în care s-au derulat aceste mitinguri sunt, pe lângă articolele apreciative din presa internațională, și mesajele excepționale ale protestatarilor, care au dat dovadă de o creativitate și un simț al umorului cu totul și cu totul speciale.

Vom prezenta o colecție a acestora, având ca sursă de inspirație pancartele și postările de pe principalele canale de social-media:

PSD – CIUMA ROSIE

ÎN DEMOCRAȚIE, HOȚII STAU LA PUȘCĂRIE

IEȘIȚI DIN CASĂ / DACĂ VĂ PASĂ

ȘI ION CREANGĂ A PLĂTIT PENTRU CĂ A FURAT CIREȘE

MUSTĂCIOARA LUI, PANA HOȚULUI

N-AI TU FIRE ÎN MUSTAȚĂ CÂȚI NE ADUNĂM ÎN PIAȚĂ

LA MULȚI ANI ȘI SĂNĂTATE – UN VEAC DE SINGURATATE

DRAGNEA NU FI TRIST / LA JILAVA AU DENTIST
EXISTĂ ȘI FRIZERIE / SĂ TE RADĂ PE CHELIE

GUVIERMII

CIORDACHE BRAMBURACHE

AI NECAZURI LA DANTURĂ ? / TE REZOLV CU-N PUMN ÎN GURĂ

ĂSTA E DOAR ÎNCEPUTUL

DE LA IAȘI PÂNĂ-N BANAT / ȚARA N-ARE SARE
PENTRU CĂ OCNAȘII / SUNT LA GUVERNARE

CINE NU SARE / NU VREA SCHIMBARE

PORUNCA NR 11: NU FURA PESTE 200.000 RON!

CEAUȘESCU N-A MURIT / ȘI-A LĂSAT MUSTAȚĂ (foto fotoshop Dragnea/Ceaușescu)

AM VENIT îN SCHIMBUL DOI / SĂ LUĂM ȚARA ÎNAPOI

JE SUIS TATA LOR ( foto Iliescu)

ALTĂ ÎNTRE-BARE! (foto Iordache)

RO – MÂNIA

HOȚII LA-NCHISOARE / NU LA GUVERNARE

DNA / SĂ VINĂ SĂ VĂ IA!

FĂRĂ PENALI LA GUVERNARE

TECUCIUL E AICI – NE-A SĂRIT MUȘTARUL

PĂCAT, PĂCAT,/ CĂ SUNTEȚI DE C---T

VREM JUSTIȚIE ȘI ONOARE / NU MINCIUNĂ ȘI SFIDARE

COPIL DE GOLAN

” Înger, îngerașul meu,ce mi te-a dat Dumnezeu, scapă-mă de pesedeu”
” Trebuie să fii nebun să te pui cu un popor al cărui desert favorit e coliva”
”Cerem Bisericii Ortodoxe Române să schimbe prin OUG (Ordonanță de Urgență) a 8-a poruncă : ”să nu furi”, în ”să furi” pentru a se pune de acord cu legislația carpato-grindeano-pontică.
” A fi sau a nu fi? Altă întrebare!” (sintagma celebra repetata de Ministrul Justiției la o conferință de presă) 
”Foaie verde de lalea.. Dragnea e un prost!”
”Altă întrebare, altă guvernare”
”Altă întrebare: Pe când la-nchisoare?”
”Mai am un singur dor, Dragnea scriitor” (în România dacă scrii cărți în închisoare se reduce pedeapsa) sau varianta: ”Dragnea nu uita, așteptăm și cartea ta”
”Nu mai avem loc în Piața asta!”
”Da, e frig și bine” !!
”Dacă stăm zece ore aici, dă CNN-ul două știri?”

”A fost odată ca-n povești,

A fost in România

O bandă mare de corupți

Ce legalizau hoția

Era o noapte de mormânt pentru democrație

Dar dinspre Stradă-un suflu bun

O ține încă vie ”

”Mai bine Soroșist decât ciorditor

Sau radioactiv, decât trădător

Mai bine utopist, decât pesedist,

Mai bine #rezist decât comunist!”

”Partidul roș era condus de unu cu mustață

Minciuna și corupția sunt crezul lor în viață

Întreaga țară au vândut

Ce să facem oare?

Le zicem sincer – La mulți ani! – dar cu executare!”

în limbi străine (pentru CNN, Eurosport, BBC, etc.):
”When injustice becomes law, resistance becomes duty”
Apropo de Robin Hood : ”RobbingGood”
”Liberté, Égalité, Fraternité et Muie PSD”
OUG, myGod!

Protestele din România au ajuns să fie sursă de inspirație și pentru tinerii din alte țări europene care au decis să organizeze manifestații similare.

SNOOKER-UL UN SPORT AL MINȚII

Pentru cei care nu știați în Craiova există un club de Snooker și nu unul oarecare, ci cel cu cea  mai intensă activitate din România, în acest moment,  așa cum îmi mărturisea, cel care administrează acest club sportiv, Adrian Fundeanu, într-o discuție amicală. Dimensiunea clubului nu este dată numărul impresionant de săli sau de mese de joc, ci de numărul mare de membrii activi și de jucători ocazionali care se li se alătură în diferitele concursuri sau în meciurile de antrenament.

După cum reiese din discuțiile avute cu Managerul clubului, planurile de viitor sunt mărețe – atât în ceea ce privește creșterea numărului de mese de joc, a spațiului, dar și intrarea pe o nouă nișă – atragerea tinerilor și chiar a copiilor de la vârste cât mai fragede, către acest sport nobil. Evident  că acest demers va duce la creșterea semnificativă a numărului de membrii. 
Sunt deja 4 tineri care s-au remarcat în concursurile de duminică,  cum ar fi Ionuț Pară de , 14 ani,  care s-a clasat pe locul al III-lea la ultimele 2 concursuri, Răzvan Slotea de 17 ani actual loc trei în liga secundă, Laurențiu Nicolae 15 ani și Leonard Popa 15 ani.

Cu alte cuvinte, Adi – așa cum îi spun eu, are în plan crearea principalului centru snooker-istic din România în orașul nostru, în Craiova. Dacă nu îl cunoșteam, puteam spune că sunt doar ambiții puerile fără nici un temei, dar văzând și impactul pe care l-a avut crearea clubului și cunoscând totuși un număr foarte mare de pasionați ai acestui sport, deși mulți încă nu au călcat pe la club – NU ÎNCĂ J , pot spune că acest plan este unul cât se poate de realizabil.

Ceea ce s-a întâmplat până acum cu acest club – Free-Ball Craiova, a fost un fel de testare a pieței, să vadă cum reacționează craiovenii și eventual dacă mai este loc de dezvoltare. Și… se pare că este, chiar foarte mult.

Din câte am văzut, fenomenul snooker-istic a luat amploare în România, cu precădere în ultimii ani și de data aceasta se pare că Bănia a prins din urmă celelalte centre din Oradea, Arad sau București. Pentru mai multe detalii puteți urmării pagina de Facebook a clubului, unde vor fi făcute din timp anunțurile pentru diferitele evenimente sau alte noutăți din domeniu.

Pe final o să îl las pe Adi să vă transmită un mesaj:

Se împlinesc curând, doi ani!.. Doi ani de la prima competiție oficiala organizata de clubul nostru (într-o altă locație!). Exact în ziua de 27 septembrie 2015, când se va juca finala Pot-Black, se împlinesc doi ani de când ne-am propus să “punem umărul” în scopul de a realiza ceva pentru snooker-ul craiovean! Dacă în ceea ce privește performantele în Snooker, nu prea avem cu ce sa ne mândrim, încă, pe partea de promovare a acestui sport minunat, zic eu că lucrurile s-au mișcat într-o direcție corectă! Dacă a fost bine sau nu, asta decideți voi!.. Un scurt bilanț: 2013: - 4 Etape de Campionat Local (experimentale) - 1 Open (Paul Hunter, ediția de iarna) - participări la competiții organizate in afara Craiovei 2014: - 5 Etape Campionat Local - 8 Etape Turneu de 6 Bile Roșii - 1 Open (Paul Hunter, ediția de primăvara) - 33 Ediții Pot-Black (1 ediție specială) - participări la competiții organizate în afara Craiovei

Mesajul este totodată și o invitație la o partidă de Snooker, iar dacă încă nu vă lăsați convinși puteți urmării partidele și competițiile și în direct, online – fiind sigurul club de snooker din România care are aceste mijloace de promovare.

ÎN VIZITĂ LA SECUI - PĂRERI DESPRE MAGHIARI

Cum ar spune olteanu’ fusăi aici făcui asta: adică fusăi domne în Transilvania și chiar în zona cu mulți unguri. Ce pot spune așa în linii mari e că a fost ok, este o zonă superbă și am beneficiat și de temperaturi ceva mai bune ca în Craiova.

Și ca orice oltean/mitic am vrut să verific dacă este adevărată faza cu magazinele ungurești, dacă le ceri ceva în română și nu ști o boabă de maghiară nu ești servit. Ei bine, nu am dat peste astfel de specimene cretinoide, care deși se află în România și nu știu limba țării lor, mai fac și pe șmecherii. Ce-i drept, am văzut oameni care nu știau să lege o frază în română și erau veniți din altă țară, dar și aceștia au fost extrem de amabili și de respectuoși.

Această experiență mi-a deschis perspectiva unor noi provocări de acest gen: să mă duc în alte zone cu populație majoritară compusă din etnici maghiari. Trebuie totuși să subliniez faptul că nu am ajuns de această dată în epicentrul zonei așa numitului Ținut Secuiesc.

Pentru o primă astfel de aventură am început din nordul zonei –  Sovata și satele din zonă unde maghiarii erau majoritari, dar situația nu s-a schimbat. Ceea ce m-a surprins în scurtul itinerariu în această porțiune a țării este prezența steagurilor tricolore – albastru, galben, roșu, pe puținele case ale românilor. Această surpriză a stârnit emoții naționaliste în subsemnatul și mi-a demonstrat că se poate, că populația maghiară începe să înțeleagă că satele și orașele în care trăiesc aparțin României, nu Ungariei și că trebuie să respecte cetățenii și însemnele acestei țări. Obligatoriu respectul va veni și în sens invers.

Experiența mea vine în contextul în care tovarășul premier al Ungariei, a fost în România la școala de vară UDMR-ului, unde aținut discursuri sforăitoare despre tâmpenii și oligofrenii (dacă îmi este permisă exprimarea), cum că ungurii din România nu mai sunt respectați și că au început să fie călcați în picioare. Nu știu pe ce planetă trăiește acest politruc, dar dacă este să analizăm puțin activitățile sale politice putem să ne dăm ușor seama că tipul are în căpățână că este premierul Ungariei Mari. Tipul nu are habar ce înseamnă Uniunea Europeană – la ora actuală este unul dintre cei mai criticați dintre liderii din Europa, măsurile și deciziile sale încălcând deseori protocoalele și normele pe care și Ungaria le-a semnat în momentul în care a acceptat să fie stat membru UE.

Motivul pentru care acest lider de la Budapesta are astfel de discursuri la adresa tuturor statelor vecine Ungariei este că individului îi convine o situație tensionată în zonă, ceea ce îi aduce capital politic și garanția unei conduceri pe termen lung a statul est-european. Totodată s-a demonstrat că face și jocurile Rusiei.

Revenind acum la provocarea pe care mi-o lansez pentru perioada imediat următoare – ce de a mă duce în alte orașe/sate din Ținutul Secuiesc, de data aceasta cu un steag al României și o să încerc să vorbesc cu oamenii din zonă despre lucruri diverse și să încerc să arăt că membrii celor două grupuri etnice, români și maghiari, pot trăi în pace și se pot respecta reciproc, iar discursurile instigatoare la ură ale extremiștilor din ambele tabere nu vor mai avea trecere în rândurile cetățenilor de rând.

Puteți să-mi faceți propuneri de orașe, din zona secuiască, pe unde să trec și să-mi pun în practică planul. 

Back in control

For a world without barriers

Asociația Allons-y impreuna cu parteneri din 10 țări: AYAT BOYU OGRENIMI DESTEKLEME DERNEGI - Turkey, PENTHESILEIA - Greece, Fundacja Wspierania Inicjatyw Rozwoju Lokalnego - Poland, JAUNIMO ASOCIACIJA "COFA" - Lithuania, Motus Vita - Latvia, NGO Mladezhki glas - Plovdiv - Bulgaria, TDM 2000 - MALTA, Tmelník o.s. - Czech Republic, PRISM Promozione Internazionale Sicilia-Mondo - Italy, ONESTLA - France, a desfășurat in perioada 15 decembrie 2014 – 20 aprilie 2015 proiectul „For a world without barriers”, nr. 2014-1-RO01-KA105-001212.

Acest proiect a fost finanțat din fonduri acordate de către Comisia Europeana prin programul „Erasmus +”, Acțiunea Cheie 1: Proiect de mobilitate pentru tineri.

Obiectivul principal: integrarea tinerilor cu dizabilităţi în societate, prin schimbul de experienţe şi munca in reţea.

Obiective specifice:
– Schimbul de experiență și bune practici legate de tineret favorizând includerea si integrarea tinerilor cu dizabilități din Europa
– Familiarizarea participanţilor cu diferite instrumente şi metode de educaţie non-formală în lucrul cu tineri cu dizabilități
– Crearea şi dezvoltarea de noi proiecte si parteneriate de calitate ce promovează incluziunea şi integrarea socială a tinerilor cu dizabilităţi în Romania şi în Europa
– Familiarizarea participanţilor cu programul Erasmus+
– Eradicarea stereotipurilor, prejudecăţilor, comportamentelor dăunătoare pentru combaterea practicilor discriminatorii bazate pe sexe şi vârste, în toate domeniile vieţii
– promovarea respectului şi toleranţei pentru culturi diferite

Proiectul „For a world without barriers” s-a desfășurat pe o perioada de 4 luni si a cuprins mai multe etape care au culminat cu mobilitatea de la Craiova si etapa de diseminare a rezultatelor proiectului si raportare in perioada imediat următoare.

Astfel, În perioada 29 ianuarie - 4 februarie 2015, la Craiova, 31 de tineri şi lideri au participat la activităţile proiectului timp de 7 zile. Activităţile s-au bazat pe educaţie non-formală şi metode de învăţare interculturală. În acest context, activităţile ce s-au desfășurat au fost următoarele jocuri non-formale, de cunoaştere, de team-building, energizere, treasure hunt, seri interculturale, seminarii, dezbateri, ateliere, grupuri de lucru, prezentarea programului Erasmus+, vizita la Școala Speciala Sfântul Mina la care se adăuga activitățile de evaluare, scrierea si managementul unui proiect Erasmus+ pentru tineri.

Participanții, lideri şi lucrători de tineret au identificat cauzele alarmante ale acestei situaţii de excludere şi marginalizare a tinerilor cu handicap. Pentru a contribui la reabilitarea şi incluziunea tinerilor cu handicap, proiectele viitoare şi noile parteneriate vor promova conştientizarea comună a efectelor negative ale marginalizării tinerilor cu dizabilităţi, precum şi dificultăţile întâmpinate zilnic de familiile lor.

Rezultatele  proiectului sunt după cum urmează: încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi în viaţa socială şi realizarea de noi proiecte cu instituţii din domeniul tineretului prin parteneriate solide si sigure cu grupuri de tineri din Europa, diseminarea bunelor practici şi experienţe prin intermediul mass-mediei, albume foto, crearea de noi parteneriate şi proiecte având ca temă includerea persoanelor cu dizabilităţi

Proiectul a oferit instrumente suficiente participanţilor pentru a-şi dezvolta propriile proiecte şi iniţiative şi a consolidat cooperarea între parteneri, astfel încât, prin programul Erasmus+, să fie dezvoltate, în mod efectiv, noi şi variate activităţi viitoare. Participanții au primit certificatul Youthpass, certificatul european pentru tineri, care atestă competenţele dobândite în cadrul acestui proiect.

Conţinutul acestei comunicări nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia Comisiei Europene. Întreaga responsabilitate pentru această publicaţie aparţine autorului.

Rusia sfidează lumea

Am vorbit în nenumărate rânduri despre gândurile necurate ale Rusiei. De obicei mă abţin să dau verdicte de genul: asta-i bună, asta-i rea, ci încerc pe cât posibil să prezint lucrurile cât pot de obiectiv. Dar în ceea ce priveşte Federaţia Rusă, lucrurile stau cu totul şi cu totul special. Recunosc, încă de la începutul articolului că am o antipatie în ceea ce priveşte vecinul de răsărit, colosul sau cum este numit de către popoarele din Estul Europei – Mama Rusie.

De unde am această antipatie? Sincer să fiu nu ştiu exact, pur şi simplu, poate din educaţia pe care am primit-o, mi-au fost inoculate anumite idei sau poate că nu pot fi orb, la toate mârşăviile ruşilor şi că am mai citit şi puţină istorie, pe lângă cea predată în şcolile româneşti de după 1989, cu o puternică influenţă comunistă.

Imi amintesc şi acum spusele bunicilor (din partea ambilor părinţi), legate de experienţele lor din cel de Al Doilea Război Mondial, îndeosebi cele legate de ruşi şi de comportamentul acestora. Tatăl maică-mi îmi povestea că după 23 august, după întoarcerea armelor, când au intrat ruşii în ţară, în toate satele erau ascunse fetele, femeile şi copiii, asta pe lângă bunurile de preţ ale fiecăruia, care dacă picau în mâinile aliaţiilor de la răsărit îţi puteai lua adio de la ele. În ceea ce priveşte femeile, acestea erau violate şi batjocorite de către fraţii estici. În fine, ca să închei cât mai repede povestea, mi-a fost relatată o întâmplare în care prin faţa casei  bunicilor au trecut câţiva soldaţi ruşi. În curte au văzut un cireş imens, în plin rod. Soldaţii l-au întrebat pe bunică-miu  dacă pot lua câteva, acesta le-a răspuns că pot să-şi ia; următoarea mişcare a ruşilor a fost să taie pomul cu totul.

Poate părea doar o poveste, dar în realitate ea arată adevărata  faţă a rusului, a modului grobian în care se raportează la realitate. Exemple de acest fel sunt multe, s-au scris cărţi şi mii de articole de acest fel.

De ce am făcut această introducere? Simplu. Pentru că de mai bine de un an la frontiera estică a României se petrec lucruri ciudate şi periculoase în acelaşi timp. Periculoase pentru noi ca ţară, dar şi pentru stabilitatea întregii lumi.

Războiul din estul Ucrainei arată noua faţă a Rusiei şi adevăratele intenţii ale acestui colos. Trăind într-o eră ceva mai modernă, decât cea din urmă cu 70 de ani, războiul nu se mai poate duce doar pe plan militar cu puşcoace şi cu tancuri, el are nenumărate alte feţe: se duce în plan economic (şi vedem sancţiunile impuse de vestici Rusiei şi vice-versa), mediatic – război informaţional, politic etc.

Despre acţiunile economice şi despre modul în care îşi câştigă şi adepţi din rândurile politicienilor aflaţi la conducerea unor state precum Ungaria, Bulgaria şi chiar din Franţa sau România, am mai scris, însă acum lupta se duce în plan mediatic, în încercarea de a atrage noi adepţi, dar de data aceasta din rândurile populaţiei civile, pentru a crea mişcări populare, frământări sociale capabile să destabilizeze o ţară, o economie şi astfel să vulnerabilizeze statul respectiv în faţa mişcarilor Federaţiei Ruse. De ce face Rusia acest lucru este uşor de observat. Şi-a pierdut influenţa asupra blocului estic european  şi îşi simte orgoliul rănit şi acum încearcă, prin orice mijloace să redobândească puterea.

Mulţi ar putea spune că este normal, că este o mare putere etc. dar uită un aspect: care au fost rezultatele ocupaţiei ruseşti asupra statelor pe care le-a cotropit? Rezultatele au fost catastrofale, nu doar în plan politic, ci şi social prin deportări masive de populaţii, schimbări ale compoziţiei sociale – din punct de vedere etnic (exemplu Transnistria, Nagorno-Karabah etc), dezastre economice – toate popoarele respective sunt cu sute de ani mai înapoiate faţă de Occident în ceea ce priveşte nivelul de trai – cel mai bun exemplu este România şi Republica Moldova care sunt nevoite să treacă prin perioade de tranziţie crunte, iar la 25 de ani acest declaj nu este estompat nici măcar la jumătate.

Ca să vă convingeţi şi singuri, căutaţi exemple de ţări puternice din punct de vedere economic, militar, politic din fostele ţări comuniste sau republici ex-soviete. Răspunsul este extrem de clar – nu veţi găsi nici măcar un exemplu. Statele care au început să mai mişte cât de cât s-au detaşat complet de Rusia şi îi sunt chiar adversari şi se opun mişcării de forţe de rusilor şi ale lui Putin de a duce Federaţia Rusă la forţa pe care o avea până în urmă cu 2-3 decenii.

În prezent circulă un filmuleţ pe facebook, cu un fragment dintr-un discurs al lui Vladimir Putin, care pare că stârneşte furori printre minţile tembele ale puştanilor semi-analfabeţi care nu au nici cea mai vagă idee despre ororile provocate de-a lungul istoriei şi chiar în trecutul apropiat de către ruşi şi nici nu caută să se documenteze pentru a-şi putea forma o opinie argumentată şi iau drept adevăr pur spusele noului ţar. Acesta este link-ul cu framentul discursului.

Eu nu neg spusele lui Putin, ci spun că ele sunt trunchiate astfel încât el să pară apăratorul dreptăţii absolute.

Dar să nu uităm ultimele desfăşurări de forţe din Ucraina, modul în care acţionat, faptul că provoacă periodic reacţii din partea liderilor occidentali, îşi trimite fregvent avioanele să survoleze spaţiile aeriene ale unor state NATO, printre care şi al României, aţâţând veşnic focul discordiei (asta dacă ne este lene să căutăm şi să analizăm istoria).

Pentru a putea face o comparaţie simplă, pentru a putea afla de partea cui vrem să fim: să ne uităm la nivelul de trai al ruşilor în ultima sută de ani şi s-o comparăm cu cea a occidentalilor. Ei bine, aţi aflat rezultatul? Încă mai sunteţi de partea lui Putin? Înseamnă că evoluţia şi progresul sunt doar cuvinte aberante pentru voi.

Ahmed - Je suis Charlie

Şi pentru că tot am văzut în presa de tot râsul din România, mesaje de genul: şi-au căutat-o cu lumânarea, şi-o meritau etc. mesaje referitoare la deja celebrele atentate de la trustul de presă Charlie Hebdo din Paris; se pare că este cineva care le dă peste bot acelora care au încercat, mai voalat sau direct, să argumenteze acele atrocităţi. Nu este vorba chiar de ultimul om de pe stradă, ci de Primarul, musulman al Rotterdam-ului, Ahmed Aboutaleb, care a transmis un mesaj radical pentru jihadişti: Faceţi-vă bagajele şi plecaţi dracului de aici

Ahmed Aboutaleb şi-a exprimat în direct furia faţă de acei musulmani care refuză să se adapteze la noul mediu, specificând că el a făcut acest lucru după ce s-a mutat în Olanda, în 1976. 

"Este de neînţeles că vă puteţi întoarce spatele libertăţii...Dar dacă nu va place libertatea, pentru numele lui Dumnezeu, faceţi-vă bagajele şi plecaţi", a spus primarul.

"S-ar putea să existe un loc în lume unde puteţi fi voi inşivă, unde puteţi fi sinceri cu voi şi unde nu trebuie să mergeţi să omorâţi jurnalişti nevinovaţi. Şi dacă nu vă place aici pentru că nişte umorişti care nu vă sunt pe plac scriu la un ziar, aş putea spune că puteţi pleca dracului", a afirmat Ahmed Aboutaleb.

"Aceasta este o prostie, este ceva de neînteles. Dispăreţi din Olanda dacă nu vă gasiţi locul aici. Toţi musulmanii bine-intenţionaţi de aici vor fi priviţi ciudat acum", a adăugat primarul. 

Peste jumatate din populaţia Rotterdam-ului este formată din minorităţi etnice sau persoane care nu s-au născut în Olanda.

Aboutaleb s-a nascut în Maroc şi a devenit primarul Rotterdam-ului în 2008. 

Aceasta nu este prima oară cand Aboutaleb face comentarii controversate la adresa musulmanilor olandezi. 

În 2004, actualul primar a spus că musulmanii care nu vor să practice valorile olandeze sunt liberi să prindă primul avion şi să plece din ţară. (sursa)

Am şi eu o întrebare, pentru aşa-zişii deontologi într-ale presei: cum vă simţiţi acum, când un musulman a susţinut cauza acelor ziarişti asasinaţi în atentatul terorist? Oare nu vă este ruşine puţin de modul arhaic de a gândi de care da-ţi dovadă? Se pare că nu.

Şi nu este singurul caz, în care un musulman condamnă răspicat acele  atentate şi modul în care unii semeni de-ai lor înţeleg să-şi impună punctul de vedere. Chiar astăzi, stăteam de vorbă cu un tip, sirian musulman, care mi-a spus, aproximativ cu aceleaşi  cuvinte ca ale primarului Rotterdam-ului, că musulmanii care sunt dezgustaţi de viaţa din Occident, să se întoarcă la ei acasă. Eu nu am venit aici, în România, ca să trăiesc ca acolo. Dacă imi plăcea acolo, în Siria, rămâneam sau plecam în Arabia Saudită. Mie îmi place aici, sunt respectat şi respect oamenii din ţara asta.

Aşadar, domnilor deontologi, mai încercaţi să vă folosiţi şi sinapsele, nu doar să vă daţi cu presupusul aiurea în tramvai!

Feriţi-vă de muncă! Mai bine pensionar decât salariat

Cred că majoritatea dintre noi simţim un sentiment de neîncredere când ne gândim la stat, cu tot ceea ce reprezintă el: servici medicale, învăţământ, siguranţă naţională şi mai ales sistemul de taxe şi impozite. Faptul că avem printre cele mai mari taxe şi impozite din Uniunea Europeană, raportat la venituri contribuie în mare măsură la crearea acestui sentiment, care este amplificat şi de situaţia precară a veniturilor unei familii obişnuite.

Ei bine, dacă până acum doar credeaţi acest lucru, acum avem şi dovada. O analiză recentă a datelor oficiale în ceea ce priveşte creşterea pensiilor şi a salariilor pe ultimii 7 ani,  ne arată că statul român încurajază nemunca şi îi obligă pe cetăţeni să caute să se pensioneze mai devreme.

Deşi au fost numeroase discuţii, cu precădere în campaniile electorale, că guvernele din perioada de criză au tăiat pensiile şi salariile, în realitate datele ne arată că acestea au crescut, cu procente diferite, în favoarea pensionariilor.

În ultimii 7 ani pensia medie în România a crescut cu 112%, de la doar 399 lei în 2007 la 845 lei în 2014. Evident că nu putem spune că pensionarii trebuiesc invidiaţi, nivelul lor de trai este în continuare printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană.

Lucrurile nu stau la fel de bine şi pentru cei care lucrează, salariul mediu net lunar a crescut cu doar 61% în aceeaşi perioadă, de la 1042 de lei în 2007,  la 1684 lei în anul 2014.

Dacă facem o analiză, de nespecialişti într-ale economiei, ne putem da totuşi seama că ritul de creştere al veniturilor pensionarilor a crescut mult mai mult comparativ cu cel al salariaţilor, în ultimii 7 ani, fiind procentual vorbind, dublu.

Încercarea de a „se trezii din somn” a românilor

Deşi pare paradoxal, avem un imn naţional, Deşteaptă-te, române!,  ne-a trebuit aproximativ un sfert de secol să dăm măcar impresia că înţelegem mesajul şi că dorim să ne trezim din amorţeala şi din letargia în care ne-am afundat în perioada comunistă.

Şi totuşi se pare că a venit şi această vreme, în care românii vor să fie trataţi şi priviţi altfel, atât de către conducătorii lor, cât şi în exteriorul graniţelor.  Un prim semn major în acest sens a fost dat în noiembrie 2014, când prezenţa la vot a fost mult peste estimări. Cel mai important este că diferenţa a fost făcută de către categoriile sociale cel mai puţin implicate până în acel moment în viaţa publică, categorii cel mai afectate de măsurile şi indiferenţa politrucilor. A fost un fel de răbufnire de orgoliu a acestor oameni, care au dat semnalul schimbării, reuşind să arunce în aer previziunile şi estimările privind rezultatele alegerilor, trăgând o palmă serioasă întregii clase politice. Şocul a fost atât de mare încât efectele au început să se vadă începând cu a doua zi de după alegeri.

Cerinţele tinerilor ieşiţi în stradă, printre care m-am numărat, de a fi respinsă legea amnistiei şi graţierii (aşa cum esta ea cunoscută publicului larg), susţinerea DNA – principalul instrument de luptă împotriva corupţiei şi singurul care şi-a făcut simţită prezenţa prin deciziile şi condamnările făcute şi cel mai important – apărarea dreptului cetăţenilor din afara graniţelor ţării de a vota; drept ce le fusese încălcat (cu bună ştiinţă zic eu), de către organizatorii alegerilor, care susţinau un alt candidat, cel al sistemului.

Semnalul dat de către societatea civilă, nou formată şi neaservită sistemului, formată în principal din oameni independenţi financiar, de antreprenori sau din tineri şcoliţi, a fost unul extrem de puternic, care arată că românii doresc şi altceva decât vorbe goale şi măsuri luate pe picior, care nu fac altceva decât să apere interesele personale ale clicii politrucilor transpartinici.

Rămâne de văzut cât va dura această stare şi presiune publică asupra clasei politice, de a forţa schimbarea – schimbarea în bine, prin luarea unor măsuri care să apere în primul rând interesele naţiunii şi mai puţin pe cele ale clicilor şi clanurilor din politichia românească. Cu toate că evenimentele din noiembrie 2014 au produs efecte imediat – prin respingerea legii amnistiei şi graţierii (care prevedea scoaterea din puşcărie a politicienilor condamnaţi pentru fapte de corupţie), prin retragerea imunităţii mai multor politicieni şi încuvinţarea urmăririi penale a acestora; în ultima vreme observăm că s-a cam aşternut tăcerea peste subiectele de interes naţional, rămase nerezolvate de multă vreme: reformarea sistemului de taxe şi impozite, a sistemului sanitar şi de învăţământ, ca să nu mai vorbim de altele mult mai complicate, cum ar fi sistemul naţional de apărare sau continuarea reformelor din justiţie. Evident că se încearcă să se adoarmă, iarăşi, populaţia, pentru că interesele clicilor de politruci să primeze. De aceea este extrem de important cum vom reacţiona în continuare, noi ca oameni de rând, şi sum vom şti să ne luptăm pentru drepturile şi libertăţile noastre şi cum vom şti să le băgăm, iarăşi, gimpele în coaste conducătorilor acestei ţări. Cu alte cuvinte: trebuie să înţelegem că lupta trebuie să continue, nu trebuie să ne culcăm pe o ureche că lucrurile vor merge de le sine către ceea ce ne dorim cu toţii. Ceea ce s-a întâmplat în noiembrie a fost doar primul pas, doar prima bătălie câştigată, dar mai este mult până la posibila câştigare a luptei şi înlăturarea grupurilor de interese obscure.

Dacă este să analizăm cele 100 de previziuni pentru anul2015, dacă este să observăm puţin mai atent contextul internaţional în care ne aflăm, chiar dacă cele două articole postate anterior Încodareamuşchilor de către Federaţia Rusă şi Crizele fărăsfârşit din Europa, la o primă vedere nu par foarte optimiste, în realitate ele ne arată cu exactitate drumul pe care trebuie să-l urmăm pentru a avea un viitor mult mai bun şi pentru a le putea oferii generaţiilor viitoare o şansă în plus faţă de cea pe care noi am avut-o. Orice criză reprizintă o oportunitate, pentru cei care ştiu să profite de ea. Tot ceea ce va trebui să facem este să ne concentrăm şi mai mult pe reformele începute, pe accelerarea lor şi pe investirea de resurse suplimentare pentru realizarea lor şi continuarea pe drumul către integrarea deplină în Uniunea Europeană şi consolidarea parteneriatelor strategice cu NATO, UE şi USA.

Evident că aceste lucruri nu sunt simple şi nu se pot realiza fără efortul colectiv al întregii naţiuni – cu tot cu clasa politică (nu neapărat cea actuală, ci eventual una reformată la rându-i), pentru că orice altă cale nu ne va aduce schimbările mult aşteptate, ci doar reîntoarcerea la situaţia din anii ’90, când haosul şi anomia socială erau cuvintele care defineau realitatea românească.

Până când ne vom vedea îndeplinite speranţele şi aşteptările, trebuie să credem cu ardoare în ele, să luptăm pentru ele şi să avem răbdare, pentru că viitorul poate suna bine pentru România. 

Ce ne rezervă 2015 - Anul incertitudinilor?

Dacă este să facem o analiză obiectivă a premiselor anului 2015, putem spune că poate fi un an decisiv din punct de vedere al evoluţiei umanităţii pentru următoarea sută de ani, dacă nu chiar mai mult. Fac această afirmaţie fără să exagerez deloc. Sfârşitul lui 2014 şi începutul lui 2015 aduc în prim-plan câteva elemente interesante ce merită a fi analizate, chiar şi de către cei mai nepăsători:

-          Ξ Încodarea muşchilor de către Federaţia Rusă

-          Ξ Crizele fără sfârşit din Europa

-          Ξ Încercarea de „a se trezii din somn” a românilor.

O să le abordăm pe fiecare în parte, enunţând câteva elemente definitorii şi posibilele consecinţe.

Încodarea muşchilor de către Federaţia Rusă

Nu este o noutate de mai bine de un an de zile. Numai dacă este să ne uităm la reacţiile liderilor de la Moscova, în special ale lui Vladimir Putin, care încearcă sărepoziţioneze ţara  în rândurile marilorforţe de la nivel mondial.

     Este bine cunoscut faptul că după prăbuşirea comunismului şi în deosebi a URSS, Moscova şi-a pierdut din influenţa pe care o avea la nivel mondial.

În ultimii 20-25 de ani tot blocul fost-comunist a trecut printr-o cruntă perioadă de tranziţie, de la un sistem economico-politic cebtralizat, la economia de piaţă. Era de aşteptat că această schimbare a macazului să fie una dureroasă, dar ea a fost neaşteptat de lungă. Şi asta s-a datorat în primul rând mentalităţilor oamenilor care se schimbă foarte greu, dar şi a neînţelegerii liderilor din acest spaţiu că trebuie să se adapteze sau să cedeze. Evident că niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat: nici nu au cedat, nici nu s-au adaptat, ci au încercat să profite de funcţiile pe care le aveau şi să se îmbogaţească, în detrimentul majorităţii populaţiei. Pentru a înţelege cât mai exact acest lucru nu trebuie să fim experţi, ci doar să privim puţin mai atent la ceea ce s-a întâmplat în România post-decembristă, ceea ce reprezintă doar o mică parte din ceea ce s-a întâmplat în întreg blocul fost comunist.

Şi cum în ultimii 10-15 ani s-a observat o redresare a economiei ruse, era de aşteptat (zic eu), ca liderii din acest spaţiu să înceapă să emită pretenţii de redobândire a vechiului statut, cel din perioada în care ei erau singurii care tăiau şi spânzurau în estul Europei şi în mai mult de jumătate din continentul asiatic. Pretenţiile ruşilor asupra acestor zone nu sunt de ieri de azi, cie ele datează de secole, începând cu Ivan cel Groaznic, secolul al XVI-lea.

Era de aşteptat că o mentalitate colectivă ce datează de secole, nu putea să dispară în mai puţin de 20 de ani, timp în care nu s-au succedat mai multe rânduri de conducători, ci au rămas în mare parte aceiaşi. Este şi cazul actualului lider de la Kremlin, cel care conduce Federaţia Rusă de mai bine de 15 ani, şi care provine din rândurile foştilor ofiţeri KGB.

Exact acest lucru nu l-au înţeles sau nu au vrut să înţeleagă liderii formali ai lumii occidentale. Spun liderii formali pentru că aceştia nu reuşesc să-şi depăşească această condiţie, ci acceptă să conducă cu măsuri populiste, care nu fac altceva decât tărăgăneze situaţia actuală, afundând-o şi  mai mult în criză.

Evident că într-o astfel de situaţie, în care Occidentul bâjbâie şi încearcă să se redescopere pe sine, liderii ruşi încearcă să profite la maximum şi să-şi recâştige poziţia de forţă mondială.

Un prim astfel de demers al ruşilor a fost să alipească un teritoriu – Crimea, fapt condamnat de către Occident, dar care a lăsat impasibili liderii ruşi.

Acesta a fost începutul unor tensiuni ceva mai aprinse între lumea occidentală şi cea rusească, care au continuat cu conflictul din estul Ucrainei, conflict care continuă şi care are ca scop trasarea unei zone albe, de conflict îngheţat, sub directa comandă a Moscovei, dar pentru care aceasta din urmă nu-şi asumă nicio vină. Este o variantă extrem de favorabilă Rusiei, cea în care se va menţine în regiune un astfel de conflict, mult mai important decât celelalte din regiune. Defapt asta a căutat Moscova să facă după prăbuşirea Continei de Fier – să creeze la graniţele sale un lanţ de astfel de conflicte îngheţate, cum sunt cele din Caucaz – Nagorno Karabah, Osetia; Transnistria în estul R Moldova şi din 2014 Regiunea Donbas din estul Ucrainei. Aceste conflicte au menirea de a apăra Federaţia Rusă de influenţele negative şi de către expansiunea Occidentului.

Ca răspuns la acţiunile Rusiei, Occidentul a răspuns cu o serie de sancţiunii economice şi restricţii pentru liderii ruşi în sfera lui de influenţă. Ca reacţie contra-ofensivă Moscova a început o serie de şicane în plan energetic, ştiind foarte clar că Europa este dependentă în mare măsură de importurile de energie.

O altă măsură menită să refacă influenţa rusească, cel puţin în zona fostelor state sovietice, a fost crearea unei Uniuni Euroasiatice, care şi-a început existenţa de jure de la 1 ianuarie 2015 şi are menirea să liberalizeze piaţa muncii, schimburile economice şi turismul în această zonă. Din această Uniune fac parte: Rusia, Kazahstanul, Belarusul, Armenia şi din luna mai şi Kirgizstanul.

Încetul cu încetul, putem spune că, Rusia începe să-şi recapete forţele de altă dată şi asta datorită în primul rând nesfârşitelor crize europene – atât din plan economic, politic şi mai nou de identitate – cauzate la rândul lor de inexistenţa unui ledearship adevărat şi a politicilor populiste duse în ultimii 25 de ani.

În acest context, rămâne de văzut care va fi cursul evenimentelor – dacă Rusia va creşte ca influenţă în zonă sau dacă Europa îşi va revenii în cele din urmă şi va reuşi să reînnoade legăturile economico-politice cu noua Uniune Euroasiatică şi cel  mai important: care va fi poziţia României şi cum vom fi afectaţi; toate acestea îşi vor afla  răspunsul în anul 2015.

Un nou început

Astăzi am asistat la trecerea într-o nouă etapă, am trecut de la una în care degringolada şi nepăsarea erau notele dominante ale mediului românesc, în toate structurile sale, la nivelul următor, dar care ne obligă să sărim peste nişte paşi.

Fără să ardem anumite etape nu vom putea să „uimim lumea” aşa cum a afirmat şi noul preşedinte al României, în discursul său de investitură. Acest discurs, al lui Klaus Werner Johannis, este din multe puncte de vedere cel mai bun discurs al unei persoane care ocupă o funcţie importantă în stat. Este unul revoluţionar, pentru că pune punctul pe „i”, fixând câetva obiective ale proiectului de ţară, pe termen lung, care vor duce România în rândul ţărilor civilizate şi puternice ale lumii.

Nu mă joc cu vorbele, când afirm că ţara asta poate ajunge între elitele mondiale, nu  de una singură, ci alături de Uniunea Europeană, sprijinită de alianţele strategice cu USA şi NATO. Doar o Românie puternică în Uniunea Europeană, poate realiza un astfel de obiectiv. Dacă vom trăi doar cu gândul că nu putem face nimic şi aşteptăm de fiecare dată de la alţii soluţia, fără ca noi să facem ceva, dacă aşteptăm ca alţii să ne scoată la lumină, ca alţii să muncească şi să ne tragă şi pe noi după ei, nu vom face altceva decât să fim în urma altora.

Aş putea spune că România are datoria şi obligaţia să devină puternică, pentru a putea realiza într-un final ceea ce caută de secole – unirea tuturor românilor şi construirea unei naţiuni puternice – iar contextul actual este unul extrem de favorabil realizării şi împlinirii acestui vis ancestral, pentru care înaintaşii noştrii şi-au dat viaţa.

Ar fi greşit să credem că acest neam îşi va putea realiza visul fără muncă, fără sacrificii şi fără luptă, numai că, mai afirm încă odată, contextul ne este extrem de favorabil şi dacă nu plecăm imediat pe acest drum, s-ar putea ca să trebuiască să mai aşteptăm alte câteva secole pentru a mai întâlni un altul. Şi nu ne putem permite acest lucru.

Poate aveţi impresia că mă hazardez în declaraţii şi că euforia va dispare odată cu trecerea timpului şi că în scurt timp voi revenii la starea dinaintea alegerilor.

Ei bine, nu o să fie aşa şi cred cu tărie ceea ce afirm – este pentru prima dată când un şef al statului ridică câteva probleme şi le transformă în obiective pe termen lung ale întregii naţiuni:

Ξ reîntregirea neamului

Ξ transformarea României în putere economică

Ξ stabilitatea şi predictibilitatea pe termen lung ale României

Ξ întărirea parteneriatelor strategice.

Aceste patru puncte enumerate mai sus, sunt doar câteva din cele propuse de către noul preşedinte Klaus Werner Johannis, reprezentând cele mai importante obiective pe care această ţară le are după mai mult de un secol, fiind poate depăşite doar de obţinerea independenţei şi crearea unei indentităţi naţionale unanim acceptate de către toţi românii.

O să trec pe scurt de ce cred eu că punctele enumerate mai sus reprezintă cele mai importante obiective ale României pe termen lung, poate din întreaga sa istorie:

Ξ reîntregirea neamului – este un obiectiv multi-secular, la care românii doar au visat până acum şi care nu a putut fi realizat decât secvenţial în întreaga noastră istorie. Nu cred că există un român adevărat cre să poată susţine că acesta nu este un obiectiv şi o obligaţie, care trebuie atins/ă indiferent de sacrificii – aşa că nu voi insista mai mult asupra lui.

Ξ transformarea României în putere economică – o ţară puternică economic este caracterizată de un grad ridicat al calităţii vieţii cetăţenilor – şi până la urmă nu astă scopul fiecăruia dintre noi???

Ξ stabilitatea şi predictibilitatea pe termen lung ale României şi întărirea parteneriatelor strategice – sunt esenţiale şi complementare, pentru realizarea primelor două. Fără aceste din urmă Reintregirea neamului şi România putere economică, ar rămâne doar vise utopice ale noastre.

Cine crede că poţi realiza ceva de unul singur se înşală amarnic, fără să intri într-o alianţă şi fără să ai parteneri cu care împarţi aceleaşi valori nu vei putea realiza absolut nimic notabil, ci vei reuşi doar să îţi creezi duşmani cu care va trebui să te lupţi, fie că este vorba de un război propriu-zis sau unul economic/strategic.

De ce afirm că România beneficiază de un context favorabil? Păi simplu:

Ξ România se află în cea mai puternică uniune politico-economică din lume şi care reprezită cel mai puternic proiect de această factură din istoria omenirii

Ξ are ca aliat strategic cel mai puternic stat din lume

Ξ se află în cea mai puternică alianţă militară din istorie – NATO

La acestea am mai putea adăuga şi faptul că Republica Moldova a luat o opţiune serioasă pro-europeană, atingerea obiectivelor de mai sus nu va mai reprezenta un deziderat, ci un  ţel real, realizabil şi obligatoriu. Unirea cu fraţii de peste Prut nu trebuie privită neapărat ca una de genul celor realizate în secolele trecute, ci se va putea îndeplinii în contextul Uniunii Europene.

Dar pentru ca aceste obiective să poată fi atinse, mai trebuie adăugat un aspect: factorul politic şi societatea trebuie să creadă în această posibilitate şi să lupte împreună pentru acest lucru. Până acum unul dintre factorii decizionali la nivel politic a afirmat deschis acest lucru – este vorba despre noul preşedinte al României, iar din partea societăţii nu cred că vor apărea frânări în cursa de atingere a acestor obiective. Ne trebuie în schimb multă răbdare şi forţă de muncă.

Pentru ca un popor să fie puternic are nevoie de lideri puternici, care să fie capabili să mobilizeze masele pentru a lupta pentru scopuri şi idealuri comune.

Până atunci: Felicitări noului preşedinte al României, domnul Klaus Werner Johannis! Iar noi – la treabă! J

Ziua Naţională a României la Centrul Cultural Polonez

Şi pentru că tot este astăzi ziua naţională a României, evident, am decis şi noi să sărbătorim. Zic noi, referindu-mă la blogării craioveni, sau o parte dintre noi. Şi nu am sărbătorit oricum, ci am fost, ca tot românul la Parada Militară, după care am petrecut la Centrul Cultural Polonez din Craiova. Cu alte cuvinte: blogării olteni au petrecut Ziua Naţională a României la Centrul Cultural Polonez din Craiova.

Sună interesant nu? Mai ales că până în urmă cu două săptămâni habar-n-aveam că există un astfel de centru la noi în oraş. Recent am primit (toţi blogării olten), o invitaţie de la Magdalena Filary, cea care coordonează activitatea instituţiei, prin intermediul lui Daniel, iar o astfel de invitaţie nu poate fi refuzată – doar onorată J

Şi pentru că tot a fost ziua naţională, nu a putut lipsi fasolea cu ciolan afumat (din partea casei), pe care am garnisit-o cu nişte murături şi evident vin de ţară adus de către Daniel. Unii dintre noi, mai simandicoşi, am înlocuit vinul cu vodcă originară din Polonia.

Pentru cei care nu au apucat să viziteze până acum Centrul Cultural Polonez din Craiova, trebuie să ştie că o pot face aproape în fiecare zi, iar periodic se organizează aici diferite acţiuni culturale.

În data de 4 decembrie începând cu orele 18:00, va rula filmul „Ida” în regia lui Paweł Pawlikowski cu subtitrare în limba română. Sediul instituţiei este str. Tehnicii, cartier Lăpuş, în clădirea Bibliotecii Universității (lângă căminul 10).

Personal aş avea o sugestie pentru cei de la Centrul Cultural Polonez din Craiova, să organizeze evenimente culturale în şcoli, în care să se facă prezentări despre cultura şi tradiţiile poloneze şi să se facă o paralelă între acestea şi elementele culturale româneşti, pentru a se evidenţia punctele de legătură dintre ele

.