DE CE SUNT ANTI-IMIGRANȚI

Nu am crezut niciodată că o să ajung să susțin aceeași poziție ca Putin și Orban. Se pare că m-am înșelat, ete că a ajuns vremea să fim de aceeași parte a baricadei și nu oricum, ci în opoziție cu  mulți dintre liderii Uniunii Europene, în ceea ce se cheamă mai nou – CRIZA IMIGRANȚILOR.

Din nu știu ce motive majoritatea conducătorilor țărilor din Europa, au acceptat mai mult sau mai puțin tacit valurile de imigranți. Ba mai mult, au tot încercat să le găsească o justificare – ba economică, ba morală sau de natură biologică (occidentalii sunt prea bătrâni ca să mai muncească). Oricum am lua-o, deciziile acestor lideri europeni au fost de-a dreptul ridicole (nu vreau să merg pe liniile și mai dure – cum că ar fi cretini, populiști sau că ar atenta la siguranța Uniunii cu bună știință). Cum poți să accepți să-ți vină câteva sute de mii de imigranți – adulți, într-un an/practic peste noapte, dacă ne referim la scara istoriei, când nu ai fost capabilă (ca Uniune), să-i asimilezi pe cei câteva zeci de mii veniți de-a lungul a câteva decenii și nici s-i asimilezi pe copiii acestora, care teoretic ar trebui să moștenească principiile și valorile tale.

Cine a fost prin străinătate – gen Franța, Belgia, Germania sau Anglia, cunoaște situația din aceste țări și care sunt problemele pe care le-au creat marocanii sau arabii în țările de adopție. Când au ajuns să-și ceară drepturile și să urle că sunt discriminați și când au făcut răzmerițe în Paris, acum câțiva ani. Se pare că aceste întâmplări sunt uitate, iar populația poartă în continuare un văl pe ochi și refuză să vadă. Metafora nu este întâmplătoare, ar trebui să ne obișnuim ca și femeile noastre să poarte văl, pentru că altfel se simt discriminate femeile arabilor veniți din pustiul și nisipurile orientale. Iar dacă vă gândiți că până la urmă au și ei niște valori care trebuie respectate, ei bine, ar trebui să vă gândiți că aceste valori i-au dus în situația actuală. Au transformat civilizații dezvoltate – ca medicină, știință, filozofie în pragul dezastrului, în care majoritatea covârșitoare sunt analfabeți – și asta din cauza religiei și a valorilor false promovate de imami, ayatolahi și alții.

Dacă ei chiar caută libertatea și apreciază frumusețea Occidentului, de ce vor s-l schimbe?

Este o întrebare care nu-și caută un răspuns, pentru că el este simplu – acești oameni nu știu ce vor și nu se vor adapta la valorile lumii Occidentale, europene, din care ne face plăcere să o spunem, facem și noi parte – chiar dacă din postura copilului mai leneș.

Văd în continuare o serie de persane care încă promovează ideea – trebuie s-i ajutăm, au și ei drepturi, sunt și ei oameni. Sunt oameni, nu le-a negat nimeni acest statut, dar asta nu mă obligă să-i primesc pe toți în casă, și asta pentru că ei și-au părăsit-o pe a lor. De ce? Pentru că au ajuns în război unii cu alții, în război civil, se măcelăresc între ei, membrii ai aceleiași nații, doar pentru că sunt de confesiuni diferite. Asta ca să vedeți cât de bună este religia și cât de drept este sensul pe care le-au dat ei învățăturilor Profetului Mahomed. De ce  restul țărilor musulmane nu le-au sărit în ajutor? Pentru că ei nu se suportă unii cu alții – șiiți, sunniți sau alte confesiuni musulmane.

Dacă ei nu se suportă între ei, cum o să ne suporte după ce îi vom primii în casa noastră.

Ca să vedeți cât de civilizați sunt acești imigranți (peste 75% bărbați în deplinătatea forțelor fizice și doar 13% copii), uitați cum se comportă când primesc ajutoare. Și noi trebuie să-i acceptăm așa, pe ăștia care și-au lăsat copiii, femeile, bătrânii în jegul pe care l-au creat în țările lor, i-au lăsat să moară în bătaia puștilor și ei au fugit sau poate că sunt pregătiți să transforme și Europa într-un Orient Mijlociu sau un fel de Africa – la nivel de structură socială și economie.

Singurii lideri de stat care au acționat demn de aceststatut au fost Putin și liderul maghiar Orban. Deși i-am criticat de foarte multe ori, acum mă văd nevoit să le dau dreptate. Și le dau, fără să vreun resentiment.

Deși s-a dat bățoasă, doamna Merkel s-a văzut nevoităsă ia atitudine și încă una la 180% față de ceea ce susținuse până acum. La fel vor face și ceilalți occidentali abramburiți care s-au lăsat duși de val și credeau că stăpânesc Europa și fac ce vor, care nu au gândit nici măcar o milisecundă că vor crea o bombă socială cu explozie iminentă și nimicitoare.

În continuare spun: nu sunt împotriva musulmanilor sau africanilor, dar dacă doresc să aibă un trai ca-n Occident sunt liberi să-și transforme țările în așa ceva, nu să fugă ca potârnichiile.

Singura decizie pe care lumea așa-zis mai dezvoltată ar trebui să o ia este intervenția în zonele de conflict, de unde pleacă acești oameni și să-i ajute să-și transforme țările cum doresc.

Europa nu poate susține sutele de milioane de musulmani, atâția cât trăiesc în țările de unde vin valurile de imigranți și nu este obligată de nimic să îi primească pe aceștia pe teritoriul ei.

Ce ne rezervă 2015 - Anul incertitudinilor?

Dacă este să facem o analiză obiectivă a premiselor anului 2015, putem spune că poate fi un an decisiv din punct de vedere al evoluţiei umanităţii pentru următoarea sută de ani, dacă nu chiar mai mult. Fac această afirmaţie fără să exagerez deloc. Sfârşitul lui 2014 şi începutul lui 2015 aduc în prim-plan câteva elemente interesante ce merită a fi analizate, chiar şi de către cei mai nepăsători:

-          Ξ Încodarea muşchilor de către Federaţia Rusă

-          Ξ Crizele fără sfârşit din Europa

-          Ξ Încercarea de „a se trezii din somn” a românilor.

O să le abordăm pe fiecare în parte, enunţând câteva elemente definitorii şi posibilele consecinţe.

Încodarea muşchilor de către Federaţia Rusă

Nu este o noutate de mai bine de un an de zile. Numai dacă este să ne uităm la reacţiile liderilor de la Moscova, în special ale lui Vladimir Putin, care încearcă sărepoziţioneze ţara  în rândurile marilorforţe de la nivel mondial.

     Este bine cunoscut faptul că după prăbuşirea comunismului şi în deosebi a URSS, Moscova şi-a pierdut din influenţa pe care o avea la nivel mondial.

În ultimii 20-25 de ani tot blocul fost-comunist a trecut printr-o cruntă perioadă de tranziţie, de la un sistem economico-politic cebtralizat, la economia de piaţă. Era de aşteptat că această schimbare a macazului să fie una dureroasă, dar ea a fost neaşteptat de lungă. Şi asta s-a datorat în primul rând mentalităţilor oamenilor care se schimbă foarte greu, dar şi a neînţelegerii liderilor din acest spaţiu că trebuie să se adapteze sau să cedeze. Evident că niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat: nici nu au cedat, nici nu s-au adaptat, ci au încercat să profite de funcţiile pe care le aveau şi să se îmbogaţească, în detrimentul majorităţii populaţiei. Pentru a înţelege cât mai exact acest lucru nu trebuie să fim experţi, ci doar să privim puţin mai atent la ceea ce s-a întâmplat în România post-decembristă, ceea ce reprezintă doar o mică parte din ceea ce s-a întâmplat în întreg blocul fost comunist.

Şi cum în ultimii 10-15 ani s-a observat o redresare a economiei ruse, era de aşteptat (zic eu), ca liderii din acest spaţiu să înceapă să emită pretenţii de redobândire a vechiului statut, cel din perioada în care ei erau singurii care tăiau şi spânzurau în estul Europei şi în mai mult de jumătate din continentul asiatic. Pretenţiile ruşilor asupra acestor zone nu sunt de ieri de azi, cie ele datează de secole, începând cu Ivan cel Groaznic, secolul al XVI-lea.

Era de aşteptat că o mentalitate colectivă ce datează de secole, nu putea să dispară în mai puţin de 20 de ani, timp în care nu s-au succedat mai multe rânduri de conducători, ci au rămas în mare parte aceiaşi. Este şi cazul actualului lider de la Kremlin, cel care conduce Federaţia Rusă de mai bine de 15 ani, şi care provine din rândurile foştilor ofiţeri KGB.

Exact acest lucru nu l-au înţeles sau nu au vrut să înţeleagă liderii formali ai lumii occidentale. Spun liderii formali pentru că aceştia nu reuşesc să-şi depăşească această condiţie, ci acceptă să conducă cu măsuri populiste, care nu fac altceva decât tărăgăneze situaţia actuală, afundând-o şi  mai mult în criză.

Evident că într-o astfel de situaţie, în care Occidentul bâjbâie şi încearcă să se redescopere pe sine, liderii ruşi încearcă să profite la maximum şi să-şi recâştige poziţia de forţă mondială.

Un prim astfel de demers al ruşilor a fost să alipească un teritoriu – Crimea, fapt condamnat de către Occident, dar care a lăsat impasibili liderii ruşi.

Acesta a fost începutul unor tensiuni ceva mai aprinse între lumea occidentală şi cea rusească, care au continuat cu conflictul din estul Ucrainei, conflict care continuă şi care are ca scop trasarea unei zone albe, de conflict îngheţat, sub directa comandă a Moscovei, dar pentru care aceasta din urmă nu-şi asumă nicio vină. Este o variantă extrem de favorabilă Rusiei, cea în care se va menţine în regiune un astfel de conflict, mult mai important decât celelalte din regiune. Defapt asta a căutat Moscova să facă după prăbuşirea Continei de Fier – să creeze la graniţele sale un lanţ de astfel de conflicte îngheţate, cum sunt cele din Caucaz – Nagorno Karabah, Osetia; Transnistria în estul R Moldova şi din 2014 Regiunea Donbas din estul Ucrainei. Aceste conflicte au menirea de a apăra Federaţia Rusă de influenţele negative şi de către expansiunea Occidentului.

Ca răspuns la acţiunile Rusiei, Occidentul a răspuns cu o serie de sancţiunii economice şi restricţii pentru liderii ruşi în sfera lui de influenţă. Ca reacţie contra-ofensivă Moscova a început o serie de şicane în plan energetic, ştiind foarte clar că Europa este dependentă în mare măsură de importurile de energie.

O altă măsură menită să refacă influenţa rusească, cel puţin în zona fostelor state sovietice, a fost crearea unei Uniuni Euroasiatice, care şi-a început existenţa de jure de la 1 ianuarie 2015 şi are menirea să liberalizeze piaţa muncii, schimburile economice şi turismul în această zonă. Din această Uniune fac parte: Rusia, Kazahstanul, Belarusul, Armenia şi din luna mai şi Kirgizstanul.

Încetul cu încetul, putem spune că, Rusia începe să-şi recapete forţele de altă dată şi asta datorită în primul rând nesfârşitelor crize europene – atât din plan economic, politic şi mai nou de identitate – cauzate la rândul lor de inexistenţa unui ledearship adevărat şi a politicilor populiste duse în ultimii 25 de ani.

În acest context, rămâne de văzut care va fi cursul evenimentelor – dacă Rusia va creşte ca influenţă în zonă sau dacă Europa îşi va revenii în cele din urmă şi va reuşi să reînnoade legăturile economico-politice cu noua Uniune Euroasiatică şi cel  mai important: care va fi poziţia României şi cum vom fi afectaţi; toate acestea îşi vor afla  răspunsul în anul 2015.