SUMMITUL NATO ȘI FALIMENTUL PROIECTELOR ROMÂNIEI

Mă tot gândeam în ultimele zile de ce la emisiunile de știri și analiză de la TV nu apar suficiente știri și analize asupra a ceea ce s-a discutat și ce decizii s-au luat la Summitul NATO de la Varșovia. Deși la această întâlnire la nivel înalt a liderilor lumii se puteau lua decizii care vor privi întregul continent european, America de Nord și chiar Federația Rusă, presa din România a stat mai mult în expectativă și a relatat destul de generalist aceste știri, mulțumindu-se să transmită în direct discursul președintelui Johannis și cel mult un interviu cu unul sau doi ambasadori ai țărilor implicate. Cu alte cuvinte am avut mai puține știri și transmisiuni directe de la Summitul NATO decât de la Campionatul European de Fotbal.

Un posibil răspuns la această situație ar putea fi faptul că suntem considerați o țară de mâna a doua, iar noi nu facem nimic pentru a schimba această percepție. Poate ar trebui să ne cunoaștem interesul și să ne jucăm cărțile pe care le avem în mână atunci când suntem puși la masa tratativelor – poziția geo-strategică, resursele naturale etc. Numai  că în loc să jucăm curajos, în realitate ne-am făcut preș în fața altora, asta poate și pentru faptul că nu știm ce să facem cu acele cărți pe care le avem, ne votăm conducători penali, șantajabili, fără viziune și fără tărie de caracter și spirit de luptători. Într-adevăr, cu foarte mici excepții, România a avut oameni incapabili să reprezinte țara pe plan extern, nu am avut o strategie clară pe care să o urmăm, cu ținte precise. Cu alte cuvinte nu avem o politica de țară pe termen lung și nici nu pare să ne intereseze prea mult acest lucru.

Incoerența vine în primul rând din greșelile pe care le fac liderii politici de la București, dar și din faptul că populația începe să-i plângă de milă pe corupții dovediți și își pune in minte să-i repună în funcții fără prea mare regrete. Într-o astfel de situație, cărțile pe care le ai se dovedesc inutile dacă la masa de joc, în loc să-ți joci așii, îi arunci și păstrezi doiarii și treiarii sperând să faci o formație câștigătoare. Probabilitatea ca să se reușească o formulă care să ne ajute să nu ieșim lefteri de la masa negocierilor cu cărți de 2 și de 3 este aproape nulă, știind faptul că sunt unii cu cărți mult mai mari.

În ultimii 26 de ani, de când România a luat-o de la 0 după ce sistemul din care a făcut parte a falimentat, nu a existat un proiect de țară viabil care să fie unanim acceptat de factorii politici și de către cetățeni.

Au fost totuși câteva excepții, venite în timp, din partea unor adevărați politicieni, puțini ce-i drept, unii din ei eșuând lamentabil. O să-i trecem în revistă, cu tot cu proiectele lor:

-        Corneliu Coposu – a propus aderarea României la NATO și UE imediat după 1990. Acest lucru s-a realizat abia 14-17 ani mai târziu și s-a dovedit singurul proiect viabil pe care l-a avut țara noastră în ultimul sfert de veac. Tot el a mai propus și ca România să redevină monarhie – proiect eșuat până în prezent, din cauza factorilor politici, în anii 90 existând o emulație de simpatie în acest sens.

-        Ion Rațiu – propusese privatizarea întreprinderilor și schimbarea modului de a face economie, cât mai rapid, altfel România risca să intre în faliment – acest proiect a fost aplicat prost și târziu pentru că Nu am vrut să ne vindem țara, iar apoi am dat-o gratis la casat precum și rechinilor imobiliari, iar statul a evitat la mustață falimentul la sfârșitul anilor 90.

-        La începutul anilor 2000 a existat un personaj care a câștigat mandatul de președinte mizând pe lupta împotriva corupților – proiectul s-a dovedit greoi din cauza sistemului putred și a corupților infiltrați în toate sectoarele economiei, iar când au început să apară rezultatele, populația s-a răzvrătit asupra celor care au reușit să mai prindă și să condamne câțiva corupți și i-a repus în funcții pe unii dintre escroci. Tot acest personaj ne-a vorbit de alte două proiecte destul de interesante, dar care nu au putut fi puse în practică în mandatul lui, iar urmașii par incapabili să le înceapă – reunificarea României (unirea cu R. Moldova) și alianța strategică cu SUA și Marea Britanie. Dacă în privința unirii nu au existat voci care să se opună, ci doar au făcut să fie amânată o decizie asumată public și începerea proiectului, în ceea ce privește alianța strategică cu  americanii și cu englezii au apărut voci din ce în ce mai vehemente care susțin contrariul.

Alte proiecte de țară nu au mai existat, deși realitatea actuală o impune de la sine. România trebuie să-și construiască rapid un proiect național complex, pe care să-l urmeze cu strășnicie, fără duplicitate și fără schimbări bruște de macaz, dacă realitatea nu o impune.

După ieșirea Marii Britanii din Uniune lucrurile par să se schimbe, iar configurarea strategiei naționale pare să fie imperios necesară, dacă nu vrem să pierdem și această oportunitate, așa cum s-a întâmplat și în urmă cu 26 de ani, când i-am repus pe comuniști în funcții să ne conducă către economia de piață. Acest lucru îl dorește și actualul Guvern Cioloș, care a pus pe ordinea de zi crearea unui proiect național pentru următorii 10-20 de ani. Din păcate este extrem de târziu pentru acest lucru. Proiectul trebuia să existe de ani de zile, iar în această perioadă trebuia doar reconfigurat. Sperăm că acest demers va avea succes și că proiectul va fi adoptat și de către următorul guvern care va prelua frâiele din toamnă.

Privind în ansamblu situația înțelegem de ce România nu poate încă să emită pretenții foarte mari de la negocierile cu marile puteri locale și mai ales cu cele mondiale, cel puțin nu atâta timp cât nu știm să ne jucăm cărțile.

Când va veni vremea ca România să-și respecte înțelegerile până la capăt, când nu va mai avea politicieni care să stea în genunchi doar ca să mai facă o poză de grup pe la summituri sau conferințe internaționale și când oamenii de rând nu-i vor mai plânge pe hoți și înjura pe cei care se străduiesc (doar pentru că au ochelari și fețe de tocilari), poate putem emite ceva pretenții. Până atunci nu vom reuși decât să ne batem cu pumnii în piept că suntem naționaliști, că ne este mai bine singuri în prostia și sărăcia noastră, că nu avem nevoie de armată și investiții în infrastructură și să ne mirăm de ce nu reușim să facem ceva pe niciun plan (economic, social, politic, sportiv)...dar vom fi mulțumiți că privim la TV cum niște cocalari câștigă mulți bani, visându-ne în locul lor.

PS: pentru final vă recomand discursul fostuluipreședinte american atunci când a vizitat România în urmă cu mai mulți ani, în care ne-a dat de înțeles că trebuie să mergem pe același curs, început atunci, acela de a fi alături de Occident.

UE vs. NAȚIONALISM

De multă vreme la nivelul Uniunii Europene și nu numai se observă mișcări naționaliste, prin care cetățenii își etalează valorile naționale și se mândresc cu statutul lor de aparținători la o națiune sau alta. Cunoaștem și în țara noastră cum un partid, acum vreo doi ani, în campania pentru câștigarea alegerilor prezidențiale a folosit sloganul – Mândri că suntem români! Cu toate acestea, cel puțin în România, oamenii se declară credincioși și acest lucru naște un paradox – în credința creștină, mândria este un păcat de moarte (Mândria este exagerarea faptelor proprii asociată cu dispreţul faţă de Dumnezeu, semeni şi natură), deci cum ai putea fii mândru și credincios în același timp?

Lăsând analizele de genul acesta deoparte și trecând la lucruri mai serioase, putem spune că toate curentele naționaliste născute în ultima perioadă în mai multe țări au un efect toxic pentru societățile respective, din simplul motiv că acum ele dezbină societatea, opus situației de acum un secol jumătate când aceste curente făceau ca națiunile să devină mai puternice prin unirea diferitelor subdiviziuni statale care de cele mai multe ori se aflau în conflict. Astăzi lumea a trecut într-o nouă eră, a secolului XXI, când se urmărește crearea unei societăți globale, a unui singur stat, depășirea granițelor și limitelor teritoriale. De fapt acesta este visul tuturor conducătorilor mari ai lumii care doreau să conducă tot globul și încercau să facă acest lucru pe cale armată, adică să ducă războaie de cucerire (foarte rar se ajungea la uniune pe cale pașnică). Astăzi se încearcă să se creeze uniuni continentale și transcontinentale fără imixtiunea armatei sau cu minimalizarea intervenției sale, singurele argumente fiind cele economice și chiar sociale.

Pe argumentele economice nu voi insista, probabil sunteți deja la curent cu aceste argumente. În schimb voi puncta unul sau mai multe argumente ce țin și de sfera socialului. În primul rând, oamenii au posibilitatea de a se deplasa oriunde și oricând în scop turistic sau în căutarea unui loc de muncă, sau chiar la studii. De ce eu ca cetățean să fiu limitat în acest sens, numai pentru că liderii politici vor altfel, de ce trebuie neapărat ca unii sau alții să-mi spună în permanență ce să fac și unde să trăiesc, să studiez etc?

Oricum interesele economice au primat de fiecare dată – fie că vorbim de uniuni, războaie sau alianțe. Interesele reale au fost și vor fi doar ale celor mai mari, nu a oamenilor de rând, ei sunt folosiți ca masă de manevră, ei mor pentru interesele celorlalți.

Se pune următoarea întrebare: De ce să  mor pentru ambițiile financiare ale lui X sau Y puse sub cupola de apartenență la un popor sau altul? De ce să-mi fie îngrădit dreptul  de a pleca din zona sau țara în care m-am născut, fără voia mea? Și cui i-ar servi aceste lucruri?

Evident ca răspunsurile la aceste întrebări va trebui să-și le ofere fiecare dintre voi, dar cu siguranță nu cred că unui om de rând i-ar fi mai bine daca ar sta în țara lui (pentru că e naționalist sau pentru că nu are voie să plece) și să fie condus de X sau Y, în interesul lui X sau Y. Categoric cel care va pierde din această ecuație va fi tot omul de rând, omul simplu, care nu are potențial financiar să poată accesa un pașaport diplomatic și să se ducă oriunde în caz de pericol sau nevoie sau poate pur și simplu pentru că așa are el chef.

Acum câteva zeci de ani au existat niște oameni extrem de inteligenți care au avut un proiect fantastic – Uniunea Europeană. Acest proiect avea că scop interesele economice ale țărilor din vestul Europei. În ciuda istoriei și a conflictelor seculare, a orgoliilor de orice natură, a naționalismului deșănțat al unor lideri, ei au reușit să conceapă un proiect și să-l pună în practică pe cale pașnică – fără să se ducă războaie aberante și să moară sute de mii, milioane sau zeci de milioane de oameni, să distrugă orașe sau chiar civilizații peste noapte (dacă este să ne raportăm la scara istoriei). Cu alte cuvinte s-a încercat crearea unui super-stat, format din națiuni și culturi dintre cele mai diverse, pe cale pașnică, proces ce s-a desfășurat pe parcursul deceniilor, pentru a putea asimila mentalități și sisteme economice extrem de diferite. Succesul acestui proiect a atras ca un magnet și alte națiuni sau construcții statale care au dorit să adere la noul proiect în speranța că vor putea beneficia de pe urma acestuia. Procesul de asimilare s-a accentuat cu precădere la sfârșitul anilor 90, când după prăbușirea blocului comunist țările est-Europene au început negocierile de aderare, încheiate la începutul anilor 2000.

După mărirea exponențială a suprafeței și a populației, proiectul a intrat în impas. Noile economii ale Uniunii Europene erau nematurizate, slabe și căpușate de corupție. Aceste probleme au creat noi provocări, provocări care încă își mai așteaptă soluțiile din partea factorilor politici.

În prezent societatea globală se confruntă cu o criză acută de lideri, de vizionari, de oameni capabili să vadă în viitor, să anticipeze și găsească soluții. Într-o astfel de societate problemele pot fi mult mai complicate ca cele găsite într-o mică națiune, iar dacă soluțiile nu apar la timp ele se acutizează într-un ritm greu de controlat fără măsuri prompte. Exact aceasta este și situația Uniunii Europene astăzi – în plină criză și cu lideri fără idei și depășiți complet de situație.

În această anomie generală își fac apariția o serie de politruci, de populiști care mimează pe faptul că au soluții și vin cu idei aberante, inventând probleme cu care apar în fața electoratului. Se pare că acești lideri populiști primesc din ce în ce mai mult girul populației, prin vot, și astfel se ajunge la o escaladare a problemelor și o criză mult mai acută a soluțiilor.

Pentru a înțelege mai bine această situație putem lua cazul Marii Britanii, care recent a votat pentru Brexit – pentru ieșirea regatului din Uniunea Europeană. Cei care au susținut campania pro-Brexit au venit cu soluții false la problemele reale ale societății britanice. Una dintre cele mai importante teme de campanie a fost sistemul de sănătate, care este sub-finanțat (conform analizei lor), ei argumentând că acest lucru se întâmplă din cauza UE care ia de la UK cca. 350 milioane de lire/săptămână și că acești bani ar putea și trebuie să se ducă în sistemul de sănătate. După câștigarea referendumului, principalul susținător al Brexit-ului a recunoscut că această temă este o eroare.

Această eroare i-a costat pe britanici multe sute de miliarde în primele săptămâni de după anunțarea rezultatelor. Costul principal o să-l plătească populația civilă care va trebui să repare în timp erorile făcute practic într-o singură zi. Cu alte cuvinte, britanicii au reușit să distrugă prin vot, în 24 de ore, ce s-a clădit în zeci de ani.

Pentru a demonstra că acești falși lideri, care profită de o situație, de o criză de moment, nu au practic nicio idee și că încearcă doar să profite de pe urma crizei, putem analiza ceea ce au făcut aceștia după ce au câștigat: s-au retras rând pe rând din funcțiile de conducere pe care le ocupau pentru a fugi de responsabilitate (vezi cazul luiNigel Farage care s-a retras de la conducerea UKIP ca să nu-și asume negocierile de ieșire din UE, dar cu toate astea a rămas europarlamentar ca să-și ia salariul de la europenii pe care i-a înjurat), de ceea ce urmează și care va fi infernal de greu față de situația actuală. Cu alte cuvinte, s-au speriat de propriul succes, populația i-a investit cu încredere sperând ca ei să vină cu idei și soluții, iar politrucii au fugit ca potârnichile, fiind conștienți că au bluffat și că acum trebuie să și pună în practică planul pe care susțineau că-l au. Numai că nu au ce pune în practică. Strategia a fost clară – câștigăm procente la referendum după care vom obține procente și funcții la viitoarele alegeri. Numai că nici ei nu au luat în calcul să câștige referendumul și să pună în aplicare programul de trei penny pe care l-au promovat.

Este mai ușor să dai din gură și să critici decât să vi cu soluții viabile și să construiești. Urmând ideile naționaliste – să ne luăm țara înapoi – nu facem altceva decât să distrugem un proiect de geniu (dar înțeles prost și aplicat și mai prost), într-o singură zi.

Soluția ar fi să începem să gândim mai mult, să ne asumăm responsabilități, să venim cu soluții și să nu mai așteptăm miracolul de la cei care dau din gură fără să facă ceva concret.

SEMNE DE NORMALITATE - NU IMIGRANȚILOR ILEGALI

Apar primele semne de normalitate, dar din păcate prea târziu și prea anemice. Este vorba despre reacțiile societății occidentale la valurile de infracțiuni comise de către imigranți, îndeosebi de către cei care au venit în Europa în ultimul an. Cu toate aceste acte de criminalitate odioasă comise asupra cetățenilor europeni, se pare că politrucii de la nivelul întregii uniuni sunt consecvenți în deciziile aberante de a primii sute de mii de așa-ziși imigranți sirieni. Nimeni nu reacționează la faptul că cca.97% dintre acești fugari nu au niciun fel de act care să ateste că vin din zonele de conflict, că sunt sirieni sau că au vreo formă de studii sau de calificări (ca să nu mai punem la socoteală că peste 75% dintre ei sunt bărbați tineri care ar putea face mai multe în țările de origine, dacă chiar doreau democrație și libertate).

Mai mult decât atât se pare că mai marii din Occident le mai acordă și numeroase subvenții acestor neajutorați de soartă, ajutoare care vin punctual, fără nici un fel de întârziere să nu cumva să-i supere pe sirieni. Romii sau est-europenii care au lucrat ani de zile în țările civilizate ale Europei de Vest și care au rămas fără job și solicită asistență socială nu o primesc, în cel mai fericit scenariu pentru ei, ajutorul vine cu întârziere și numai după foarte multe controale și hârtii semnate.

Îmi aduc aminte cu câtă vehemență se vorbea împotriva romilor sau românilor în Franța sau Belgia, iar acum când vin sălbaticii ăștia din Africa sau Asia nu mai fac nimic și nu mai zic nimic public, chiar dacă numărul de infracțiuni comise asupra cetățenilor europeni, în special asupra femeilor.

Se pune întrebarea: de ce nu reacționează niciun politician cu influență și să încerce să coaguleze în jurul lui o masă de oameni care să lupte pentru respectarea drepturilor omului, ale cetățeanului plătitor de taxe și împotriva infractorilor ăstora analfabeți veniți din junglă? De ce par toți extrem de amorțiți atunci când vine vorba de a reacționa împotriva imigranților infractori și care nu fac altceva decât să ceară ajutoare – fără să depună nici cel mai mic efort de a se angaja și de aș câștiga singuri existența?

Poate este vorba de faptul că acum plătim pentru anii întregi de campanii împotriva rasismului și a apărării drepturilor minorităților de orice origine, campanii care au ajuns să ne spele pe cap. nu susțin rasismul, dar nu pot accepta ca niște imigranți să aibă în propria mea țară – unde plătesc taxe la greu, unde mă chinui să supraviețuiesc – mai multe drepturi, să ceară și să primească ajutoare, fără să aducă nici cel mai mic plus societății în care au venit.

Cu alte cuvinte – dacă ești muncitor, nu furi, nu ești membru al unei comunități minoritare nu ai nici un drept – nici măcar să te aperi. Am ajuns în situația în care majoritatea este discriminată de minoritate.

Deși am criticat de numeroase ori reacțiile și atitudinea fraților de la răsărit (Rusia), dar de data aceasta mă văd nevoit să îi aplaud și să sper că și politrucii noștri vor avea aceeași atitudine față de extremiștii religios și față de terorism. Nu o să dau multe amănunte, dar vă recomand să citiți articolul acesta și să faceți o analiză la rece a situației din Europa, privind imigranții ilegal.

Pentru cei care încă mai cred că acești imigranți din ultimul val, mai pot fi considerați oameni, doar pentru că au două picioare – le recomand câteva filmulețe (1, 2, 3 )în care să vadă dacă sunt adevărate sau nu informațiile conform cărora acești imigranți sunt sălbatici nu oameni. Nu susțin ceea ce afirma ofițerul rus, că ar trebui să-i lichidăm pe acești imigranți, dar nu trebuie primiți în Europa, iar dacă sunt prinși, trebuie automat trimiși în sălbăticia lor.

Puteți vedea, dacă aveți curiozitatea și inima tare, în filmulețele (care de altfel sunt doar câteva exemple, internetul abundând de exemple), care este reacția imigranților, îndeosebi a celor musulmani, la vederea pe străzile orașelor europene semnul crucii. Europa este creștină, are (sau mai bine zis avea), niște norme și niște seturi de valori care au fost respectate de secole și care au transformat acest continent în ceea ce este acum, un tărâm de basm. Acum după primirea valurilor de imigranți și de lăsare a acestora în libertate, în ciuda infracțiunilor comise, avem premisele transformării acestui continent în ceea ce este acum zona Africa – Asia de Sud-Vest și Centrală, un tărâm pustiu de civilizație, un deșert în care anarhia și tembelismul religios este la el acasă. Priviți doar cum era  Afganistan-ul sau Iran-ul în anii 70 și cum arată după revoluțiile religioase.

Nu sunt fanul niciuneia dintre religii, nu susțin că Ortodocși  sau Catolicii sunt mai buni ca musulmanii, dar măcar nu au lăsat populația la nivelul Epocii de Piatră ca gândire și că dezvoltare socială. Sunt convins 100% că acești musulmani, nu au citit în viața lor niciun paragraf/verset din Coran, dar ascultă de tot felul de damblagii care îi îndeamnă să comită acte criminale.

POLITICA NEPĂSĂRII - imigranții la putere

Am tot văzut prin presa națională și internațională tot felul de articole care prezintă situația tragică a imigranților care au ajuns în Uniunea Europeană și care se zbat în lipsuri. La aceste informații se mai adaugă și cele legate de cei care încearcă să ajungă pe pământ european, însă de multe ori ajung să moară înecați sau cad victime grupurilor de cărăuși. În concluzie, se încearcă să ne sensibilizeze cu privire la soarta bieților imigranți și la ideea că trebuie să-i acceptăm orice ar fi. De ce să-i acceptăm orice ar fi?? Nu știu, dar ni se arată tot felul de imagini cu copii și femei disperate care fug de cei care păzesc granițele Uniunii.

Am mai avut articole în care mi-am spus opiniile cu privire la soarta acestor imigranți și i-am condamnat (în felul meu), pe cei care susțin că ar trebui primiți toți acești imigranți – fie ei politicieni, media ? sau ong-iști.

Nu o să reiau decât foarte pe scurt argumentele pe care le-am avut atunci în susținerea ideii alungării imigranților ilegali în țările de origine și securizarea granițelor UE. În primul rând s-au încălcat regulile de intrare și de tranzit ale UE – au fost primiți cetățeni care nu aveau acte (în această situație se regăsesc peste 90% din cei 1,2 milioane de imigranți veniți în Europa și recunoscuți oficial), nu au venit în baza unor protocoale naționale sau internaționale, nu există niciun control clar al acestora privind deplasarea lor, mijloacele de trai ale lor, nu există nicio politică clară legată de gestionarea acestei crize a refugiaților – în afara faptului că sunt încurajați să vină de către liderii politruci din Franța și Germania.

În Germania s-au dus campanii de promovare a toleranței față de alte rase sau etnii după cel de al Doilea Război Mondial în încercarea de a-i determina pe nemți să fie mai toleranți cu cei de culoare și de a contracara ideologiile naziste și neonaziste. Până în acest punct campaniile de toleranță față de rasele umane pot părea justificate, dar dacă ne uităm la consecințe vedem că lucrurile nu stau deloc așa. S-a ajuns în situația în care nemții au ajuns să-i trateze ca ultimele jeguri umane pe albii proveniți din estul Europei – români, polonezi, cehi slovaci etc. și să se comporte excesiv de bine cu cei de culoare sau cu cei proveniți din țările arabe. Nu susțin că ar trebui să se revină la situația anilor 20-30 când curentele naziste își făceau loc în gândirea europenilor din apusul Europei. O consecință clară a acestor campanii duse în Occident este aceea de transformare a celor de origine caucaziană (albi/est-europeni) în paria societății – vezi campaniile duse împotriva românilor, romilor și albanezilor în Franța, Italia sau Spania, prin simplul fapt că ei nu fac subiectul acelor campanii de combatere a discriminării.

O să sar peste acest subiect, de discriminare a românilor sau a cetățenilor europeni proveniți din est și o să trec direct la subiectul ultimelor zile – legat de valurile de infracțiuni comise de sirieni sau cetățeni de culoare asupra femeilor și copiilor în ultima săptămână.

Este la mintea cocoșului că atunci când accepți în țara ta sute de mii de cetățeni care provin din zone de conflict ale planetei, unde nivelul de educație este ca și inexistent, iar acești cetățeni nu au acte și sunt lăsați să umble liberi pe unde doresc, fără să-i întrebe nimeni din ce trăiesc sau unde urmează să locuiască, aceștia vor ajunge să-și facă de cap șisă nu țină cont de niciun fel de lege scrisă sau a bunului simț (din simplul fapt că ei nu le cunosc și nu-i interesează deloc acest lucru).  Recent am fost și eu prin Germania, să-mi fac sărbătorile și am observat la rându-mi ceea ce scriau diferiți bloggeri din Occident, care atacau dur știrile prezentate de media din toată Europa legate de imigranți și care inevitabil erau însoțite de imagini cu n-șpe copii jegoși și femei disperate. Oamenii neaserviți grupurilor de interese prezentau situația reală în care doar 13% dintre imigranți sunt copii și că peste 75% dintre cei care au venit ilegal în Europa sunt bărbați cu vârste între 20 și 35 de ani, în forță și care ar fi trebuit să rămână în țările de origine să lupte pentru libertate, dacă asta își doreau.

Aceleași imagini le-am surprins și eu în Dortmund, Hamburg și Bremen pe unde m-am plimbat. Grupuri imense de tineri, destul de bine făcuți, care proveneau din zona Africii și din zona Arabiei, umblau pe unde doreau, fără un scop anume, în timp ce alții ca ei coborau din trenurile care veneau din sudul Germaniei. Comportamentul acestor tineri lasă mult de dorit, pe lângă faptul că urmăresc ostentativ cu privirea orice fată mai simpatică care le iese în cale, aruncă gunoaiele pe unde apucă, iar zonele unde își duc veacul arată ca niște zone de război sau ca niște gropi de gunoi; intră câte cinci șase indivizi într-un singur magazin pentru a cumpăra o doză de cola, iar din ce am apucat să  văd, dacă li se fac controale se găsesc asupra lor diferite alte bunuri pe care nu păreau să aibă de gând să le plătească.

În schimb, dacă vorbim despre controalele poliției sau modul în care își fac treaba nu pot să caracterizez munca lor decât prin invective, pentru că aceea nu este muncă. Nu au legitimat nici un individ care făcea parte din aceste găști și care se comporta dubios sau violent, ba mai mult, se făceau nevăzuți când găștile începeau să-și facă simțită prezența într-o zonă anume. De ce un astfel de comportament?

De dimineață citeam un articol care prezenta faptul că pe Facebook au început să apară tot felul de grupuri care militează pentru--scoaterea afară din Europa a imigranților ilegali. Cei care formează aceste grupuri de inițiativă cetățenească doresc să ia singuri inițiativa de a-i căuta pe cei responsabili cu infracțiunile și să nu mai aștepte reacția autorităților care caută mai degrabă să-i apere pe imigranți, decât pe proprii cetățeni. Poliția și autoritățile au condamnat dur grupurile de inițiativă cetățenească, argumentând că nu cetățenii trebuie să se ocupe de infractori. Corect, dar dacă cei care trebuie să reacționeze stau și le mai și oferă protecție imigranților atunci cetățeanul de rând ce ar trebui să facă?

Consider că aceste grupuri sunt bine-venite și că formarea lor este un semnal de alarmă pentru politrucii din fruntea Europei și că dacă nu se iau rapid măsuri de prevenire a atacurilor și violențelor asupra cetățenilor europeni, comise de către imigranți, lucrurile vor degenera și se va ajunge la un val de violențe asupra imigranților, comise de către europenii care vor dori să se apere.

Va trebui să se spună STOP  imigranților și autoritățile să-și facă treaba și să apere cetățenii proprii, care plătesc taxe și care contribuie la bunăstarea socială, chiar dacă acest lucru înseamnă expulzarea imigranților fără acte și care vin doar pentru ajutoarele oferite de statele din Occident.

LUPUL PAZNIC LA OI - Legea care le interzice ciobanilor să mai aibă câini

După cum probabil ați aflat în România a fost votată o lege, de către Parlament, prin care se interzice ca ciobanii să dețină mai mulide trei câini și asta dacă ei ar fi în zona montană, dacă sunt în alte zone mai puțini câini.

(sursa)

Personal mărturisesc că abia astăzi am aflat de o astfel de lege, care mi se pare de-a dreptul bizară. Cum poți interzice ca un cioban să aibă mai mult de trei câini??? Și mai ales de ce să faci așa ceva? Nu cunosc până în acest moment care au fost argumentele ce au stat la baza acestei legi aberante, dar cert este că astăzi a avut loc un miting al ciobanilor, care au protestat în București împotriva acestei bazaconii. Așa cum era de așteptat niciun parlamentar, semnatar al și votant al legii nu se arată și nu își susține argumentele. De ce tac acești politruci. Ba mai mult văd că se încearcă să se arunce totul în cârca actualului Guvern Cioloș. Legea a fost votată de Parlament, iar executivul nu poate intervenii împotriva aplicării ei.

Și ca să vedem încă odată care este nivelul și caracterul acestor reprezentanți ai poporului, regăsiți în Parlament, o vedem a N-a oară pe Senatoarea Foamei –Cristina Anghel, care atunci când nu are ce face se ia la harță cu oricine doar o mai baga-o cineva în seamă. Dacă este vreo inițiativă legislativă mai aberantă, ea este acolo s-o susțină – este vorba de votarea pensiilor speciale ale parlamentarilor (nu este neapărat un lucru rău, dacă  nu ar fi speciale și nesimțit de mari) sau actuala lege a vânătorii (cea cu interzicerea ciobanilor să aibă mai mult de trei câini) și a mai fost vorba de legea cu pădurile – lege extrem de controversată sau legea care prevedea ca DNA-ul să aibă puteri diminuate și să nu mai poată aresta politicienii corupți.

Revenind la scandalul iscat de această lege aberantă cu câinii ciobanilor, această veritabilă Senatoare a Foamei s-a găsit să-i facă nesimțiți și proști pe ciobani. Evident acum că nu o să susțin că acești oameni sunt chiar niște academicieni, dar măcar își fac treaba bine și trăiesc din munca lor, pe când ea se pare că face interesele altora – oricum nu a cetățenilor.

Pe internet circulă o serie de informații destul de bizare conform cărora ar fi adevărate interese obscure prin care băieții deștepți vor să pună mâna pe terenurile pe care ciobanii își pasc oile. La o primă privirea pare o idee aberantă, dar dacă o analizăm mai atent vedem că s-ar putea să nu mai fie atât de aiuritoare. România are cca. 3.000.000 ha de pășuni, ceea ce ar putea reprezenta o afacere destul de importantă. Dacă am adăuga la aceasta și faptul că pășunile se regăsesc în zonele montane unde băieții deștepți din energie doresc să înființeze parcuri eoliene sau micro-hidrocentrale  deja miza crește fantastic. Și totuși la acestea am mai putea adăuga și posibilele zăcăminte de minerale rare sau gaze de șist. Dacă am încerca să facem un calcul sumar am putea vedea că miza de fapt este o afacere de câteva zeci de miliarde de euro anual – cca. 2 miliarde vin numai din subvențiile de la Uniunea Europeană pentru pășuni, sunt subvențiile pe care ar putea să le ia băieții deștepți din investițiile în energiile regenerabile (eoliană și hidro) plus posibilele zăcăminte de metale prețioase sau rare (posibil chiar uraniu dacă luăm în calcul descoperirile din zona Roșia Montană).

Cu alte cuvinte – cum pot sta niște amărâți de ciobani în calea intereselor de miliarde ale companiilor multinaționale?

Dacă nu v-ați dat seama cum am trecut de la ciobanii fără câini la companiile multinaționale vă explic pe scurt – un cioban în creierii munților cu o turmă de 1000 de oi și cu doar 3 câini devine prada animalelor sălbatice (trebuie să ținem cont de faptul că România deține în acest moment mai mult de jumătate din numărul de urși și lupi din Europa), în acest context ciobanul se va vedea nevoit să renunțe la ciobănie pentru că nu poate face față numărului de atacuri ale animalelor sălbatice.  O inițiativă de genul – să distrugem animalele sălbatice nu cred că este o soluție.

Dacă ciobanii ar părăsi meseria evident că terenurile lor ar rămâne de izbeliște și astfel ar deveni prada băieților deștepți din imobiliare care le-ar  vinde băieților deștepți din energie sau minerit – evident trebuie să-și împartă cumva profitul.

Cetățeanul român ar rămâne fără posibilitatea cumpărării unor produse lactate de calitate și o să importăm din Franța unele fără gust, făcute din te miri ce. Cu alte cuvinte ne transformăm și mai mult în piață de desfacere pentru marile companii. Am zice că statul câștigă mai mult de la companiile din energie decât ia de la țărani din impozite, dar nu este așa – să ne gândim la faptul că Petromul și alte companii similare vând litrul de benzină la nivel record când barilul a ajuns la nivelul minim pe piețele internaționale, când avem vândute rezervele de țiței, iar redevențele pe care companiile astea le plătesc sunt cele mai mici din Uniunea Europeană. Profitul acestor companii este trimis prin paradisuri fiscale în țările de origine sau pur si simplu expatriate – deci nu profită statul român de pe urma acestor rezerve.

Teoria asta este doar o ipoteză ce merită analizată mai cu atenție, zic eu, si trebuie că cetățenii acestei țări să reacționeze mult mai dur ca în cazul Colectiv și să nu uităm că 2016 este an electoral și să nu-i mai trimitem în Parlament oameni gen Senatoarea Foamei.

DE CE CEI 14,3 MILIARDE DIN VISTERIE ÎNSEAMNĂ FALIMENT

Îl mai țineți minte pe Eugen Teodorovici? Este fostul ministru în Guvernul Ponta responsabil cu fondurile europene. Ei bine, acest băiat foarte lăudat în toată media românească continuă să mă stupefieze și după ce și-a încheiat mandatul, odată cu demisia tovarășului său de partid – VV Ponta.

Dacă de multe ori nu am dat curs zvonurilor care-l priveau direct, sau vizau familia sa – legate de ilegalități economice, totuși acest individ mi se părea puțin dubios, în sensul că nu mă convingeau intervențiile sale publice și nici măsurile luate în calitate de ministru, unul foarte important în Guvern. Pe lângă limbajul de lemn folosit în discursurile sale politice, mai era și situația în care el era unul dintre cei mai lăudați chiar de către șeful său direct – Ponta. Nu ai cum să crezi ceva din ce zice Ponta, dacă îl laudă pe X-ulescu eu i-au exact opusul din ceea ce zice el.

Și pentru a demonstra ceea ce am afirmat mai sus, vă las să citiți o știre pe care o regăsiți aici (asta dacă nu ați auzit-o deja), în care tovarășul Teodorovici se laudă că a lăsat în visteria statului 14,3 miliarde de lei, față de cât avea atunci când a preluat mandatul în anul 2012. Pentru un ochi neavizat și pentru persoanele care sunt oarbe la tot ceea ce se întâmplă în jur și nu au auzit de fluxul de capital, această știre sună așa: cât de bun a fost acest ministru (în speță Teodorovici), cât de eficient a fost și ce bine a făcut el acestei țări. Dacă ești un beduin, care a stat toată viața la cort în pustiu, poți lua de bună această știre, DAR DACĂ  ai mai trecut pe la o școală unde ai făcut și altceva decât socialism științific vezi automat cum stau lucrurile – într-o societate capitalistă banii circulă, umblă, fac pui (ca să ne exprimăm să priceapă și beduinii), nu stau într-o vistierie la dospit, nu mai trăim în Evul Mediu (cel puțin așa pretindem), când trebuia să ne ținem banii și aurul în depozit să nu îi fure popoarele migratoare.

Ca să vă spun pe scurt – investițiile în România au atins pragul cel mai de jos, din ultimii 15 ani, iar cu fondurile europene au fost extrem de multe probleme, în sensul că au fost în continuare o grămadă de nereguli – in ciuda perioadei de blocaj din 2012, banii au venit cu întârziere, iar investițiile (și așa puține) pe bani europeni au fost sistate sau au suferit amânări până după data de 31 dec.2015 – ultima zi când se pot face plăți pe fostul exercițiu bugetar. Cu alte cuvinte – acele investiții ori nu se mai fac, ori se vor face cu bani de la buget și astfel se vor pierde banii de la UE. În continuare România a avut cea mai mică rată de absorbție a fondurilor UE.

Ceea ce este cel mai grav: programele pentru noul exercițiu bugetar au întârziat extrem de mult – nici până acum nu s-au lansat, deși trebuia să fie derulate începând cu 1 ian. 2013 – cu aproximativ 2 ani din cei 7 ai unui ciclu financiar european.

Cine pierde din aceste amânări? Evident – cetățeanul român și bugetul de stat și întreaga economie – doar prin simplul fapt că au amânat cu nesimțire și din incompetență lansarea programelor.

Privind puțin lucrurile reale (nu aberațiile politrucilor și aplaudacilor de serviciu), îmi pun sincer întrebarea: s-or îndrepta puțin lucrurile și în țara asta? Or veni și vremuri mai bune, în care să nu aștepți după banii din proiecte cu lunile sau chiar un an, asta doar ca să se laude un politruc, numit politic în fruntea unui minister, cu faptul că are excedent bugetar sau visteria plină, când investițiile nu mai apar sau nu se mai finalizează și oamenii nu își primesc salariul (cei care lucrează în proiecte finanțate cu bani de la Uniunea Europeană) cu lunile? Eu unul sper ca lucrurile să se schimbe odată cu venire noului Guvern Cioloș, iar dacă nu … ne punem rucsacul în spinare și emigrăm, îi lăsăm pe analfabeți și gură cască să voteze politruci.

EUROPA SEASON - săptămâna Poloneză

Vă vorbeam săptămânile trecute despre proiectul Filarmonicii Oltenia – Europa Season, în care fiecare săptămână este dedicată unui stat din Uniunea Europeană.

Săptămâna aceasta a fost rândul celor din Polonia să-și prezinte programul și pot spune că au făcut-o excelent. Săptămâna a început cu concertul de la Muzeul de Artă din Craiova, unde tizul meu, varianta poloneză – Andrej , a susținut un concert la pian, la care majoritatea pieselor au fost cântate în premieră în orașul nostru. Deși a fost unul extrem de epuizant pentru tânărul student polonez, reprezentația a fost una de calitate și ne-a amintit tuturor de ce Polonia este trecută ca o forță pe harta mondială a muzicii clasice.

Întreaga săptămână a fost presărată cu diverse evenimente culturale dedicate Poloniei, însă punctul culminant l-a reprezentat concertul de vineri seară de la Filarmonica Oltenia susținut de către dirijorul Jacek Rogala  și de către violonista Patrycja Piekutowska  care au reușit să umple sala mare a filarmonicii până la refuz și să amine și să-i impresioneze pe toți cei prezenți la eveniment.

Seara a continuat cu o recepție dedicată Zilei Poloniei unde au fost prezenți invitați de seamă, de la ambasadorul Poloniei la București, până la artiști locali și doamna Primar al Craiovei. Din păcate nu am putut ajunge și la acest eveniment, din motive personale, dar cu siguranță nu-l vai mai rata pe următorul, mai ales că doream să stau puțin de taină cu artiștii polonezi cu am stat la masă și la degustarea de vinuri și brânzeturi, cu o seară înainte.

Deși a început ușor timorat, proiectul Europa Season și-a continuat traseul într-un ritm asemănător marilor proiecte culturale de anvergură de la nivel european, reușind astfel să pună Craiova pe harta europeană a culturii.

Pentru cei care nu au apucat să ajungă la spectacolele de până acum, trebuie să știe că săptămâna aceasta este rândul Letoniei, iar programul complet îl găsiți aici.

EUROPA SEASON - DUCE CRAIOVA ÎN EUROPA

După cum probabil ați aflat, anul acesta FilarmonicaOltenia ne-a pregătit o surpriză plăcută, din care vom lua câte o felie de o altă culoare în fiecare săptămână. Este vorba despre sesiunea de toamnă-primăvară denumită Europa Season, care a început pe 23 octombrie și se va termina la anul în 20 mai.

În cele 28 de săptămâni ale sesiunii vor fi reprezentații ale unor artiști din cele 28 de țări ale Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, vom avea câte o țară în fiecare săptămână. Sezonul a fost deschis de către artiștii din Austria, țara cu cea mai veche tradiție în domeniul muzicii clasice. De fapt Filarmonica din Viena este cea mai veche instituție de acest fel din lume. Momentul culminant al Săptămânii Austriece, ca s-o numim așa, a fost reprezentat de concertul din sala mare a Filarmonicii Oltenia, din ziua de vineri 23 oct. când dirijorul Michael Zlabinger împreună cu Stefan Jess-Kropfitsch (violoncel) le-au arătat oltenilor de ce Viena este capitala mondială a muzicii clasice.

De la eveniment nu putea lipsi blogosfera craioveană, reprezentată de către subsemnatul, Daniel, Mihai, Sanda, Mirela și Bianca.

În foaierul Filarmonicii, cei prezenți au putut admira și o expoziție cu tema - "(Ne)liniștea dinaintea furtunii -Perioada dinaintea anului 1914".

Dacă nu ați apucat să fiți prezenți la Săptămâna Austriacă sau dacă sunteți consumatori de muzică clasică trebuie să știți că săptămâna aceasta este dedicată Cehiei unde invitații speciali sunt dirijorul MARTIN PESCHÍK și  VÁCLAV ŽÁK (violoncel). Din păcate eu nu o să pot ajunge la acest spectacol, nefiind în localitate, dar vă recomand cu căldură să participați, cu mic cu mare și să savurați din plin din aerul și cultura europeană.

Săptămânile următoare sunt dedicate  următoarelor țări membre ale Uniunii Europene:

Cipru

Polonia

Letonia

Germania

Finlanda

Spania

Italia

România

Suedia

Portugalia

Danemarca

Luxemburg

Lituania

Bulgaria

Slovenia

Irlanda

Grecia

Croația

Malta

Slovacia

UK

Olanda

Ungaria

Belgia

Franța

Dacă ajungeți la spectacole lăsați în rubrica comentarii impresiile voastre de la aceste evenimente să le împărtășiți cu noi și să schimbăm păreri. 

DE CE SUNT ANTI-IMIGRANȚI

Nu am crezut niciodată că o să ajung să susțin aceeași poziție ca Putin și Orban. Se pare că m-am înșelat, ete că a ajuns vremea să fim de aceeași parte a baricadei și nu oricum, ci în opoziție cu  mulți dintre liderii Uniunii Europene, în ceea ce se cheamă mai nou – CRIZA IMIGRANȚILOR.

Din nu știu ce motive majoritatea conducătorilor țărilor din Europa, au acceptat mai mult sau mai puțin tacit valurile de imigranți. Ba mai mult, au tot încercat să le găsească o justificare – ba economică, ba morală sau de natură biologică (occidentalii sunt prea bătrâni ca să mai muncească). Oricum am lua-o, deciziile acestor lideri europeni au fost de-a dreptul ridicole (nu vreau să merg pe liniile și mai dure – cum că ar fi cretini, populiști sau că ar atenta la siguranța Uniunii cu bună știință). Cum poți să accepți să-ți vină câteva sute de mii de imigranți – adulți, într-un an/practic peste noapte, dacă ne referim la scara istoriei, când nu ai fost capabilă (ca Uniune), să-i asimilezi pe cei câteva zeci de mii veniți de-a lungul a câteva decenii și nici s-i asimilezi pe copiii acestora, care teoretic ar trebui să moștenească principiile și valorile tale.

Cine a fost prin străinătate – gen Franța, Belgia, Germania sau Anglia, cunoaște situația din aceste țări și care sunt problemele pe care le-au creat marocanii sau arabii în țările de adopție. Când au ajuns să-și ceară drepturile și să urle că sunt discriminați și când au făcut răzmerițe în Paris, acum câțiva ani. Se pare că aceste întâmplări sunt uitate, iar populația poartă în continuare un văl pe ochi și refuză să vadă. Metafora nu este întâmplătoare, ar trebui să ne obișnuim ca și femeile noastre să poarte văl, pentru că altfel se simt discriminate femeile arabilor veniți din pustiul și nisipurile orientale. Iar dacă vă gândiți că până la urmă au și ei niște valori care trebuie respectate, ei bine, ar trebui să vă gândiți că aceste valori i-au dus în situația actuală. Au transformat civilizații dezvoltate – ca medicină, știință, filozofie în pragul dezastrului, în care majoritatea covârșitoare sunt analfabeți – și asta din cauza religiei și a valorilor false promovate de imami, ayatolahi și alții.

Dacă ei chiar caută libertatea și apreciază frumusețea Occidentului, de ce vor s-l schimbe?

Este o întrebare care nu-și caută un răspuns, pentru că el este simplu – acești oameni nu știu ce vor și nu se vor adapta la valorile lumii Occidentale, europene, din care ne face plăcere să o spunem, facem și noi parte – chiar dacă din postura copilului mai leneș.

Văd în continuare o serie de persane care încă promovează ideea – trebuie s-i ajutăm, au și ei drepturi, sunt și ei oameni. Sunt oameni, nu le-a negat nimeni acest statut, dar asta nu mă obligă să-i primesc pe toți în casă, și asta pentru că ei și-au părăsit-o pe a lor. De ce? Pentru că au ajuns în război unii cu alții, în război civil, se măcelăresc între ei, membrii ai aceleiași nații, doar pentru că sunt de confesiuni diferite. Asta ca să vedeți cât de bună este religia și cât de drept este sensul pe care le-au dat ei învățăturilor Profetului Mahomed. De ce  restul țărilor musulmane nu le-au sărit în ajutor? Pentru că ei nu se suportă unii cu alții – șiiți, sunniți sau alte confesiuni musulmane.

Dacă ei nu se suportă între ei, cum o să ne suporte după ce îi vom primii în casa noastră.

Ca să vedeți cât de civilizați sunt acești imigranți (peste 75% bărbați în deplinătatea forțelor fizice și doar 13% copii), uitați cum se comportă când primesc ajutoare. Și noi trebuie să-i acceptăm așa, pe ăștia care și-au lăsat copiii, femeile, bătrânii în jegul pe care l-au creat în țările lor, i-au lăsat să moară în bătaia puștilor și ei au fugit sau poate că sunt pregătiți să transforme și Europa într-un Orient Mijlociu sau un fel de Africa – la nivel de structură socială și economie.

Singurii lideri de stat care au acționat demn de aceststatut au fost Putin și liderul maghiar Orban. Deși i-am criticat de foarte multe ori, acum mă văd nevoit să le dau dreptate. Și le dau, fără să vreun resentiment.

Deși s-a dat bățoasă, doamna Merkel s-a văzut nevoităsă ia atitudine și încă una la 180% față de ceea ce susținuse până acum. La fel vor face și ceilalți occidentali abramburiți care s-au lăsat duși de val și credeau că stăpânesc Europa și fac ce vor, care nu au gândit nici măcar o milisecundă că vor crea o bombă socială cu explozie iminentă și nimicitoare.

În continuare spun: nu sunt împotriva musulmanilor sau africanilor, dar dacă doresc să aibă un trai ca-n Occident sunt liberi să-și transforme țările în așa ceva, nu să fugă ca potârnichiile.

Singura decizie pe care lumea așa-zis mai dezvoltată ar trebui să o ia este intervenția în zonele de conflict, de unde pleacă acești oameni și să-i ajute să-și transforme țările cum doresc.

Europa nu poate susține sutele de milioane de musulmani, atâția cât trăiesc în țările de unde vin valurile de imigranți și nu este obligată de nimic să îi primească pe aceștia pe teritoriul ei.

EUROPA ÎNTRE CRIZĂ ȘI INVAZII - partea a doua

Nu știu cât de clar am fost în postarea precedentă și cât de mult ați înțeles de ce nu sunt de acord cu venirea în România și în Europa a imigranților din țările arabe, dar o să mai încerc odată să vă conving, sper ca de data aceasta cu mult mai multe argumente.

Vorbeam inițial despre ceea ce ne este prezentat la TV – mase de oameni care încearcă cu disperare să ajungă în Occident, în speranța că aici vor găsi o lume mai bună. În primul rând presa, atât cea internațională, cât și cea din România, caută să distorsioneze realitatea în speranța că vor găsi subiectul care să incite, să sensibilizeze cetățeanul de rând și să-l determine pe acesta să stea lipit de TV, ziar sau laptop și să înghită pe nemestecate știrile. Nu știu dacă cineva are de câștigat pe alte paliere de pe urma acestor știri distorsionate și nici nu vreau să dezbatem pe marginea acestui subiect. Tot ceea ce doresc, este să încerc să vă arăt că lucrurile nu stau nici pe departe așa cum sunt prezentate în media – oameni cu copii, oameni disperați să fuga din calea teroriștilor din zonele lor.

Poate aceste lucruri ar părea credibile dacă printre imaginile prezentate cu copii murdari care iau față de milogi (ca să ne sensibilizeze), nu s-ar strecura și imagini cu adulți în toată regula, în deplinătatea forțelor fizice, care stau cu tablete și smartphon-uri în mână. Mai mult, unii susțin că au plătit sume imense ca să ajungă în Europa, s-au vehiculat sume cuprinse între 10.000 și 40.000 de euro de persoană. Această informație a fost prezentată inițial ca să ne sensibilizeze și să ne determine să-i acceptăm pe imigranți. Un singur detaliu le-a scăpat – nu toate țările Uniunii Europene sunt foarte bogate, între există și țări mult mai sărace cum este cazul României și Bulgariei, unde majoritatea populației nu are habar cum arată 10.000 de euro, darămite 40.000. Păi atunci îmi pun firesc întrebarea – DE UNDE AU NIȘTE AMĂRÂȚI DIN BANGLADESH SAU SIRIA ATÂȚIA BANI, CÂND ÎN UNELE DINTRE ACESTE ȚĂRI OAMENII TRĂIESC CU 5 DOLARI PE LUNĂ (este cazul Bangladesh-ului sau  Afganistanului)???

Poate mulți ar răspunde că – bine domne, dar or fi avut și ei o casă, un cățel, o capră, pe care le-au vândut. Bun. Să luăm în calcul această variantă. Dar totuși aceste sume par imense, eu dacă ar fi să vând acum apartamentul cu 3 camere în care stau în Craiova, pisica și peștii de acvariu, nu cred că strâng 40.000 de euro. Păi atunci, de unde dracului au aia atâția bani??? Cât de mult să fi muncit aia din Afganistan, cât de mult au răbdat de foame, ei și familia lor, ca să-și permită smartphone (eu cu salariu peste medie în România, nu am așa ceva) și să mai și strângă 40.000 de euro. Este extrem de ciudat!

Lucrurile stau în felul următor: toți acești imigranți provin din zonele controlate de către ISIS (cel puțin oficial), sunt musulmani, majoritatea vorbesc extrem de bine franceza și engleza (cu accent), au bani, chiar foarte mulți.

Dacă sunt om cu capul pe umeri și am capacitatea să-mi pun și niște întrebări logice, caut niște răspunsuri și nu iau pe nemestecate toate informațiile din presă și nu dau apă la șoricei când îi văd la TV pe ăștia care invadează Europa și nu fac scandal (fie și pe feisbuc) că de ce nu îi lăsă anumite țări, gen Ungaria, să intre pe săracii oameni, că europenii au o obligație morală, de creștini să-i ajutăm pe acei sărmani. Păi, în primul rând ăia nu sunt sărmani, sunt mai bogați ca mine – eu n-am 40.000 de euro cash și nici smartphone de ultimă generație.

Pentru ăștia care încă îi vor pe acești refugiați pe teritoriul țării lor, fără să ia în calcul argumentele celor ca mine, care încearcă să vadă lucrurile puțin, doar puțin mai altfel și nu care nu înghit tot ce li se aruncă în față, cei care se numesc creștini, dar nu iau în calcul faptul că pentru mulți acești musulmani creștinii sunt considerați dușmanii poporului și credinței lor – le spun un singur lucru: luați-i voi acasă și să nu-i lăsați pe stradă, pentru că există riscul ca majoritatea dintre cei veniți în primele valuri de imigranți să fie extremiști, să fi plecat din Europa să lupte pentru ISIS, care acum se întorc (după ce au fost instruiți în tabere de antrenament speciale) pregătiți să săvârșească atentate, să arunce oameni nevinovați (creștini, musulmani, chinezi) în aer, doar pentru că vor să găsească în Rai 70 de virgine, (vreau să subliniez un lucru – nu denigrez religia musulmană și nu cred că aceasta este problema acum, ci analfabetismul generalizat și extremismul religios – care n-au legătură cu religia islamică, în esența ei).

Personal, pot spune cu tărie, că mă opun și asta voi face în continuare, venirii valurilor de imigranți în Europa, din motive pe care le-am enumerat în acest articol și în cel precedent și nu consider că UE și România sunt datoare și obligate să-i primească pe aceștia. Ce ne-am face dacă în anii următori chiar ne vom trezi la granițe cu adevărații refugiați, care nu mai sunt sute de mii, ci milioane? Îi vom primii pe toți? Le vom acorda ajutor social și îi vom întreține din banii noștri ca să stea departe de haosul pe care tot ei l-au creat?

Toată această situație din Europa este cauzată de criza sistemului de valori, de lipsa liderilor adevărați capabili să-și asume riscuri și să ne spună clar care sunt riscurile unei astfel de invazii și care să fie capabili să ia decizii prompte și să respecte legile pe care tot ei le-au creat. Legea europeană prevede ca orice imigrant ilegal ajuns pe teritoriul unui stat membru, să fie întors din drum, până pe teritoriul statului nemembru UE de unde a intrat. De ce nu se respectă aceste legi? Unde sunt ăia care ne dădeau nou lecții că nu suntem capabili să intrăm în Shengen, că nu suntem capabili să ne apărăm granițele, de ce nu mai ies să ne spună ce fac acum, cum acționează la repararea situației?

Evident că tac, în criză ei stau la cutie, nu vor să riște să nu mai prindă un nou mandat și să le fie luat cașcavalul de la bot. Europa colcăie în prezent de corupție și de politruci care au numai de câștigat de pe urma acestor crize (câștiguri materializate prin funcții și bani de la stat), în prezent și-au făcut apariția tot felul de extremiști care susțin dezmembrarea UE care câștigă capital electoral de pe urma discursurilor xenofobe și alții, politruci de doi bani, care câștigă cu mesaje pentru drepturile minorităților și care sunt votați de imigranții cu drept de vot. Europa nu are cum să evolueze într-un astfel de context, cum o serie de minorități care cer drepturi suplimentare, veșnic nemulțumiți, cu asistați social (număr record la nivelul Uniunii) și cu măsuri populiste și/sau xenofobe. Ni se sustrage atenția de la problemele reale – lipsa locurilor de muncă, șomajul record, lipsa unor viziuni concrete de ieșire din criză.

Pe final vă recomand un articol – care vine oarecum în susținerea celor afirmate de mine mai sus, articolul îl găsiți aici.

Sper că unii dintre voi să caute articole sau să se informeze mai bine pe tema valurilor de imigranți și să nu mai ia de-a gata orice li se servește, căutați informații, analizați ți procesați – este cea mai bună soluție!

  (aceștia sunt imigranți care au trăit cu 5 dolari pe lună în țările lor)

EUROTRIP

Pentru a înțelege de ce nu am mai apucat să scriu nimic pe blogg dau un indiciu - EUROTRIP și dacă nici acum nu v-ați prins – este vorba despre o deplasare în Lituania pentru un curs de o săptămână cu tema – promovarea în mediul online, cu precădere folosind Youtube, Facebook, blogg-ul și alte mijloace newmedia.

Și cum partea financiară joacă un rol  foarte important, nu am avut suficienți bani pentru a pleca cu avionul, așa că am optat pentru călătoria cu mașina. Asta înseamnă mai bine de 2000 km, ceea ce mi-a permis să vizitez și câteva orașe din UE.

Evident că nu am plecat singur. O astfel de călătorie se împarte cu prietenii. De data aceasta au fost doar trei, deși mi-aș fi dorit să mai fie cel puțin alți trei.

Revenind la călătorie, pot spune că a fost extrem de obositoare, dar plăcută în același timp. Și pentru că am plecat la drum cu unul dintre cei mai nebuni prieteni, călătoria a fost la început una de anduranță, timp de 19 ore de mers continuu, cu pauze de dezmorțire, pentru mâncat și pentru… admirat peisajul când ne mai rătăceam.

Cele 19 ore au fost doar pentru prima zi de călătorie, pentru că au mai fost câteva ore în cea de a doua, pentru a ajunge la destinație – Birzai/Lituania. Prima oprire pentru relaxare și somn a fost în Varșovia/Polonia, unde am fost cazați într-un hotel de 4 stele, la etajul 18, oferindu-ne o perspectivă asupra întregii capitale.

Orașul este bestial, cu viață de noapte activă și are destule obiective atractive pentru turiști, pe care nu am apucat să le vizitez în totalitate, dar promit că voi face asta cu prima ocazie și evident că voi împărtăși asta și cu voi J  Până la o următoare deplasare vă ofer câteva poze care sper să stârnească curiozitatea de a vizita aceasta superbă capitală europeană. Merită văzute și celelalte țări prin care am trecut – Ungaria, Slovacia, Cehia.

Primul contact cu Lituania nu a fost chiar cel așteptat. În primă fază ne-am rătăcit puțin – GPS-ul a luat-o razna și ne-a băgat pe niște coclauri… semnele de circulație lipseau pe alocuri, era noapte și ca atare orientare zero. Deși trebuia să ajungem până la ora 22:00, am ajuns la 1:30 dimineața, am așteptat câteva minute bune în fața porții – pentru că hotelul unde am fost cazați nu avea recepție pe timpul nopții. Așteptarea a fost pe o temperatură de 12 grade, în condițiile în care am plecat de la 40 grade Celsius, cât erau în România.

Și ca să fie tacâmul complet, următoarea zi a fost în același ton – dar cu consecințe ceva mai dure asupra sănătății. Dar mi-am revenit rapid și m intrat în focul evenimentelor.

Mica povestioară de până acum a fost redată caricatural – excelent – de către o colegă din Spania – Nieves, pe care o regăsiți în fotografia următoare J

   

  PS: în postările viitoare o să vă dezvălui mai multe din experiențele lituaniene și din Eurotrip-ul de întoarcere