SOLUȚIE!!! - DOAR PENTRU CIOBANI

Observ că după 2 zile în care media s-a lamentat până aproape de isterie pe tema ciobanilor ieșiți în stradă să conteste legea care le dădea voie să aibă cel mult 3 câini și asta doar in cazul celor din zona montană; acum s-a  așternut liniștea complet. S-a uzat într-atât de tare acest subiect încât trebuie scos de pe lista priorităților naționale sau a știrilor de interes național sau poate sunt alte interese la mijloc ale unor băieți deștepți care până la urmă asigură existența acestor trusturi de presă prin plata unor campanii publicitare?

Personal cred că este o îmbinare a celor două, cu o pondere covârșitoare a intereselor celor deștepți împotriva prostimii care tace, care este luată la mișto de campanii ale acelorași băieți deștepți.  Dacă ajungem să punem botul la șmecheriile acestora și să considerăm că reacțiile maselor și protestele nu rezolvă nimic, într-adevăr nu o să ajungem să rezolvăm nimic și vom fi călcați în picioare și ne merităm soarta. Să nu uităm că la câteva mii de oameni ieșiți în stradă s-au dărâmat 2 guverne în ultimii 3 ani și jumătate – Guvernul Boc și Guvernul Ponta.

Poate că sunt de vină și apropiatele sărbători de iarnă care îl  bagă în transă pe român, care ajunge să nu mai facă nimic altceva decât uitatul la Tv și cumpărăturile inutile, pregătindu-se de chermezele interminabile de Crăciun și Anul Nou care-i va băga în spital pe mulți nesătuli. Dacă nu învățăm nimic din istorie și rămânem în amorțeală, merităm să fim bătaia de joc a unor cetățeni ai lumii ăsteia care-și cunosc interesele. Am uitat că în urmă cu doar 26 ani am schimbat un regim dictatorial ieșind în stradă chiar în preajma sărbătorilor.

În fine, poate până la urmă nu interesează pe nimeni soarta ciobanilor. Nu există în limba română expresia Nu fi cioban! care  arată practic ceea ce credem despre acești oameni care practică una dintre cele mai vechi meserii de pe aceste meleaguri. Ce ne interesează pe noi de unii care stau la capătul lumii, în creierii munților, că nu-și pot lua mai mult de 3 potăi la turmă?!? Noi stăm bine merci la căldură în fașa Tv-ului și ne uitam la telenovele sau la talk-show-uri în care se ceartă unii.

Pentru cei care mai vor și cred că pot să facă ceva am o propunere, să-i ajutăm cumva pe ciobanii aia care au ieșit în stradă, numai așa să nu le facem pe plac politrucilor care au votat legi împotriva cetățenilor români și care sunt îmbuibați de bani din acte de corupție – să adoptăm un câine fiecare dintre noi pe care să-l dăm ciobanilor să-l folosească la stâne, iar dacă se găsește vreun zelos să-i împuște să-l acționăm în instanță că ne omoară câinii.

Nu zic că această propunere este cea mai bună, dar poate fi o soluție de moment până vom reuși să punem presiune pe politruci.

DE CE CEI 14,3 MILIARDE DIN VISTERIE ÎNSEAMNĂ FALIMENT

Îl mai țineți minte pe Eugen Teodorovici? Este fostul ministru în Guvernul Ponta responsabil cu fondurile europene. Ei bine, acest băiat foarte lăudat în toată media românească continuă să mă stupefieze și după ce și-a încheiat mandatul, odată cu demisia tovarășului său de partid – VV Ponta.

Dacă de multe ori nu am dat curs zvonurilor care-l priveau direct, sau vizau familia sa – legate de ilegalități economice, totuși acest individ mi se părea puțin dubios, în sensul că nu mă convingeau intervențiile sale publice și nici măsurile luate în calitate de ministru, unul foarte important în Guvern. Pe lângă limbajul de lemn folosit în discursurile sale politice, mai era și situația în care el era unul dintre cei mai lăudați chiar de către șeful său direct – Ponta. Nu ai cum să crezi ceva din ce zice Ponta, dacă îl laudă pe X-ulescu eu i-au exact opusul din ceea ce zice el.

Și pentru a demonstra ceea ce am afirmat mai sus, vă las să citiți o știre pe care o regăsiți aici (asta dacă nu ați auzit-o deja), în care tovarășul Teodorovici se laudă că a lăsat în visteria statului 14,3 miliarde de lei, față de cât avea atunci când a preluat mandatul în anul 2012. Pentru un ochi neavizat și pentru persoanele care sunt oarbe la tot ceea ce se întâmplă în jur și nu au auzit de fluxul de capital, această știre sună așa: cât de bun a fost acest ministru (în speță Teodorovici), cât de eficient a fost și ce bine a făcut el acestei țări. Dacă ești un beduin, care a stat toată viața la cort în pustiu, poți lua de bună această știre, DAR DACĂ  ai mai trecut pe la o școală unde ai făcut și altceva decât socialism științific vezi automat cum stau lucrurile – într-o societate capitalistă banii circulă, umblă, fac pui (ca să ne exprimăm să priceapă și beduinii), nu stau într-o vistierie la dospit, nu mai trăim în Evul Mediu (cel puțin așa pretindem), când trebuia să ne ținem banii și aurul în depozit să nu îi fure popoarele migratoare.

Ca să vă spun pe scurt – investițiile în România au atins pragul cel mai de jos, din ultimii 15 ani, iar cu fondurile europene au fost extrem de multe probleme, în sensul că au fost în continuare o grămadă de nereguli – in ciuda perioadei de blocaj din 2012, banii au venit cu întârziere, iar investițiile (și așa puține) pe bani europeni au fost sistate sau au suferit amânări până după data de 31 dec.2015 – ultima zi când se pot face plăți pe fostul exercițiu bugetar. Cu alte cuvinte – acele investiții ori nu se mai fac, ori se vor face cu bani de la buget și astfel se vor pierde banii de la UE. În continuare România a avut cea mai mică rată de absorbție a fondurilor UE.

Ceea ce este cel mai grav: programele pentru noul exercițiu bugetar au întârziat extrem de mult – nici până acum nu s-au lansat, deși trebuia să fie derulate începând cu 1 ian. 2013 – cu aproximativ 2 ani din cei 7 ai unui ciclu financiar european.

Cine pierde din aceste amânări? Evident – cetățeanul român și bugetul de stat și întreaga economie – doar prin simplul fapt că au amânat cu nesimțire și din incompetență lansarea programelor.

Privind puțin lucrurile reale (nu aberațiile politrucilor și aplaudacilor de serviciu), îmi pun sincer întrebarea: s-or îndrepta puțin lucrurile și în țara asta? Or veni și vremuri mai bune, în care să nu aștepți după banii din proiecte cu lunile sau chiar un an, asta doar ca să se laude un politruc, numit politic în fruntea unui minister, cu faptul că are excedent bugetar sau visteria plină, când investițiile nu mai apar sau nu se mai finalizează și oamenii nu își primesc salariul (cei care lucrează în proiecte finanțate cu bani de la Uniunea Europeană) cu lunile? Eu unul sper ca lucrurile să se schimbe odată cu venire noului Guvern Cioloș, iar dacă nu … ne punem rucsacul în spinare și emigrăm, îi lăsăm pe analfabeți și gură cască să voteze politruci.

VICTOR PONTA ȘI-A DAT DEMISIA...!!!

Premierul României, Victor Ponta, și-a anunțat astăzi demisia.

Decizia vine în urma protestelor din toată țara, după evenimentul nefericit din noaptea de Haloween, de la Clubul Colectiv, când au murit 32 de persoane până în acest moment, iar alte 90 de persoane sunt în stare gravă.

Cei care au ieșit în stradă au scandat ore în șir demisia lui Ponta, a lui Oprea și a lui Piedone (primarul sectorului 4, cel care a dat avizul de funcționare pentru clubul cu pricina).

Deși neașteptată, demisia premierului se dorește a fi una de onoare, argumentul principal fiind faptul că el nu dorește să se lupte cu oamenii și că a constatat nemulțumirea legitimă a populației. Corect până la un punct, nemulțumirea oamenilor era îndreptățită de mult timp, iar demisia, dacă se dorea a fi de onoare, trebuia să vină imediat după alegerile de acum un an, când a organizat catastrofal alegerile și zeci de mii de alegători au stat la cozi pentru a reuși să voteze. În urma acestor alegeri au ieșit în stradă zeci de mii de oameni (mult mai mulți ca acum) și atunci nu s-a întâmplat nimic – premierul și-a reluat nestingherit atitudinea arogantă.

În 2012, România a mai avut un premier care a demisionat în urma unor proteste organizate de partide și televiziunile aservite actualei puteri guvernamentale (atunci în opoziție), deși la mitinguri nu au fost prezente decât maxim 2-3000 de persoane. Aceea o putem considera o demisie de onoare. Demisia lui Ponta nu poate fi considerată una care denotă demnitatea omului în funcție, nici măcar dacă am fi excesiv de indulgenți.

Totuși acest om și-a depus mandatul, cu această ocazie am scăpat și de Guvernul Ponta – implicit de Vice-Premierul (Mult-Prea-Important) – Gabi Oprea – pe care sperăm să nu-l mai vedem vreodată pe scena politicii românești.

Revenind la demisia Premierului Ponta – personal cred că aceasta survine în urma numeroaselor presiuni puse asupra sa, nu de către populația civilă, alegătorii de rând, ci de către propriul partid și de către numeroasele procese în care este implicat. PSD-ul, partidul din care provine și Ponta a început să fiarbă sub presiunea alegerilor pierdute anul trecut, a alegerilor de anul următor și a DNA-ului, care a început să-i salte pe mai toți liderii locali – intitulați bine-meritat BARONI. Ei bine, acești baroni locali au început să-și arate nemulțumirea față de conducătorul PSD și al Guvernului că nu-i apără și că nu pune mâna pe justiție așa cum o făceau ei până acum 11 ani.

Cu alte cuvinte, cred că demisia lui Ponta nu vine în urma presiunilor străzii și nu este una de onoare, ci el s-a folosit de acest pretext (al evenimentelor din ultimele zile), ca să scape basma curată din agora guvernării în care a fost personajul principal – dar unul negativ.

Oricum ar fi SĂRBĂTORIM CU BUCURIE DEMISIA LUI PONTA ȘI A GUVERNULUI SĂU!

ANALIZE ȘI PREVIZIUNI

Probabil că fiecare dintre voi a mai citit presa ultimelor zile și a văzut că peste jumătate dintre știrile din online și din offline sunt despre Ponta sau PSD etc. Asta nu este neapărat un lucru deranjant, dacă nu ar fi fost vorba despre aceeași știre, de parcă în țara și în lumea asta nu s-ar mai întâmpla nimic, tot cosmosul s-ar învârti în jurul acestei știri.

Și de parcă nu ar fi suficient că toți au același subiect, îl abordează identic, spun aceleași lucruri încât ai la un moment dat impresia că toți au același creier. Pentru că tot este la modă să fi  jurnalist și să te racordezi la singurii neuroni existenți, o să fac și eu la fel, nu de alta, dar nu-mi place să rămân pe dinafară și tocmai eu să rămân privat de posibilitatea de a uza de neuroni, în cazul de față ai altora J

 Cu alte cuvinte o să încerc să abordez subiectul și să fac previziuni, după o scurtă analiză, sper ceva mai bune ca ale celorlalți (deși nu sunt jurnalist – doar blogger amator).

În primul rând, s-o luăm cu începutul – cu toții se întreabă de ce premierul nu-și dă demisia. Păi cum să și-o dea, cine ar mai avea vreo șansă să ocupe acest post din partidul lui sau din coaliția de la guvernare? Odată dată demisia, premierul și PSD își vor lua adio de la guvernare și de la banul public. Pe lângă asta ar pierde și posibilitatea de a putea pune presiune pe instituțiile statului și să încerce să se salveze de procurori. În plus, actualul premier nu mai este agreat nici măcar în propriul partid. După pierderea alegerilor într-o manieră lamentabilă, pentru cei aflați în funcții de conducere, din partea PSD, a fost foarte clar că vor împărtășii rând pe rând aceeași experiență – datul cu subsemnatul, nu în fața stării civile, ci în fața organelor de anchetă.

Oricum era de așteptat ca V. Ponta să bată în retragere după ce a alergat de unul singur, în campania electorală și a ieșit pe locul doi.

Retragerea într-un con de umbră a lui Victor Viorel Ponta s-a lăsat îndelung așteptată și încă nu a venit. Deși mulți analiști au previzionat că o posibilă retragere ar fi însemnat automat și dispariția de pe scena politică, în realitate era tocmai invers. Trebuiau să susțină retragerea lui ca unica șansă de a rămâne în politică. Rămânerea într-o funcție care să permită să stea departe de presă, măcar o vreme, i-ar fi asigurat premisele unei viitoare reveniri în forță și probabil ceva mai înțelept, după ce ar fi cunoscut și gustul unei înfrângeri care încă nu-l omorâse (politic vorbind).

Evident că o asemenea mișcare ar fi trădat o gândire profundă, onoare și demnitate, ceea ce se pare că nu este cazul. Actualul premier nu poate fi suspectat de asemenea lucruri, poate doar dacă făcea parte din distribuția unui film SF, ne puteam imagina că un politician român are asemenea virtuți/defecte (dacă ești PSD-ist, rămâne valabilă cea de a doua variantă).

Ca să nu o mai lălăi mult, o să fac următoarea previziune: V.V. Ponta va mai rămâne premier scurt timp, după care își va pune cruce pe viitorul său politic, iar PSD-ul va trece printr-o criză profundă, cauzată de pierderea guvernării și de către DNA, peste care va putea trece numai dacă renunță la scheletele trecutului și se va reforma din temelii. Dacă acest colos politic va amâna încă odată această reformă, întreaga clasă politică românească va trece printr-o groaznică și prelungită criză, ce va afecta țara, în sensul că va deschide calea unor formațiuni extremiste, exact ca în Occident.

Spun asta, deoarece niciuna dintre formațiunile politice românești nu a învățat nimic în ultimii 25 ani și nimic din ceea ce se întâmplă la nivel mondial după criza economică, în special. (din păcate aceasta este realitatea și în celelalte țări)

Vă puteți imagina o Europă anomică în care extremismul este la el acasă? Ei bine, să sperăm că nu va fi cazul pentru accelerarea ascensiunii extremiștilor în oricare dintre țările lumii.

BANC CU PONTA - SAU E REAL?!

 Ponta spune că s-a întors din Turcia fiindcă se săturase să mănânce rahat



După ce au văzut tentativa de barbă a lui Ponta, absolut toți hipsterii și-au ras azi bărbile: ”E umilitor să arătăm ca Ponta!”

Banc de Paşti - cu substrat

Veşti proaste sosesc din Ierusalim: ediţia 2015 a Învierii este pusă sub semnul întrebării în urma unei acţiuni ANAF. În această seară, în timpul unui control inopinat la domiciliul arhiereului Caiafa, inspectorii anti-fraudă au constatat că numitul Iscarioteanu Iuda, l-a vândut pe tânărul Hristos Iisus fără a elibera bon fiscal. Tranzacţia, în valoare de 30 de arginţi, a fost anulată, urmând ca Sinedriul şi apostolii să stabilească cele ce vor urma.   (Ponta de la sursa)

Legendă:

Ponta = în vechime i se mai spunea şi copy/paste, dar începând cu deceniul al doilea al secolului XXI şi-a schimbat forma în Ponta sau Copy-lot-ul

Reunirea Frăţiei KGB-iste - pericolul dezintegrării României

Deşi am încercat din răsputeri să mă abţin şi să nu scriu despre politică pe acest blog, cu atât mai mult în campania electorală. Am încercat să-mi păstrez neutralitatea în ceea ce scriu, pe cât posibil, dar deja mi-am pirdut răbdarea şi încep să mă gândesc serios la emigrarea definitivă din această poşircă de ţară, care constat, pe zi ce trece, că se afundă din ce în ce mai mult în mocirla de dinaintea anului 1989.

Şi dacă nu v-aţi convins până acum că am dreptate şi-o daţi înainte cu trăiască Republica, o să vă mai zic încă odată şi care sunt argumentele care mă determină să fac asemenea afirmaţii.

În primul rând această campanie electorală nu a fost nici pe departe ceea ce se aştepta (în mod normal), ci lupta s-a dus cu atacuri sub centură, atacuri la persoană, iar guvernanţii s-au folosit pentru a N-a oară de pomenile electorale, argumentate abject. Ceea ce este cel mai rău  (dacă putem spune aşa), este faptul că românii stau în expectativă şi sunt resemnaţi. Reacţia plebei este ca şi inexistentă. Ni se pare normal ca cei de la ţară să voteze obligaţi după cum le dictează primarul, sunt puşi să jure cu mâna pe Biblie ca au votat PSD şi Ponta (în Dolj s-a procedat astfel).

Singurele diferenţieri faţă de anul revoluţiei şi de anii 90, sunt:

+ atunci cetăţenii au avut reacţie şi ştiau să protesteze,

+ se pleca cu un handicap major – toate trusturile de presă erau manipulate politic şi nu exista internet.

În rest nu există diferneţe majore, poate doar posibilitatea de a pleca din ţară fară vize şi poate astă este singura noastră scăpare, a celor care nu au făcut pact cu sistemul şi nu aşteaptă un job de la partid şi nu acceptă mita electorală.

Şi ca să nu mă depărtez prea mult de titlul articolului, chiar dacă poate o să fie mulţi care o să sară în sus şi să zică bla bla, că asta nu e titlu pentru mediul blogosferic, o să le spun următoarele – când eşti în mocirlă nu stai să pari mironosită. Aşa că personal consider că trebuie să fim ceva mai radicali în atitudine dacă vrem să schimbăm ceva în bine în ţara asta, că mergem ca până acum cu diplomaţie, cu înţelegere pentru cei mai săraci cu duhul nu o să ajungem niciunde.

Până acum aşa am acţionat, mai cu mănuşi de catifea, că să nu resimtă imbecilul palma pe care o primea, prea tare, dar acum cred că vremea mănuşilor de catifea a trecut, este expirată.

Deşi credeam că la 14 ani de la momentul de cumpână în care ne-am aflat în anul 2000, când C.V. Tudor a intrat în turul 2 alături de Ilici şi cu riscul ca un handicapat mintal să câştige alegerile şi practic să ne trimită pentru veşnicie în haos, ei bine, se pare că retardatul s-a întors şi pare că încă mai are energie pentru a scoate capul şi a-şi face auzit glasul.

Ca să vă fac să înţelegeţi, rezultatul obţinut de CV Tudor, de 4% aproximativ, în primul tur, l-au făcut extrem de vocal. Se pare că pericolul ne pândeşte în continuare. Acest oligofren al politicii româneşti a declarat că va susţine candidatul PSD şi a fost extrem de vocal la adresa DNA care a reuşit cu chiu cu vai să bage la pârnaie nişte amârâţi care au făcut numai bine ţării – jefuind-o de câteva miliarde de euro.

Poate nu eram atât de aprins, când trebuia să imi exprim punctul de vedere referitor la contextul politic de după alegeri, dacă retardul politicii împreună cu penalii de la guvernare nu ar avea cele mai mari şanse să câştige alegerile.

Că tot vorbeam în articolul de ieri de contextul politic regional în care ne aflăm, o să trec în revistă, în câteva rânduri, câteva elemente care, sper, să-i trezească puţin la realitate pe cei care citesc acest blog.

Ascensiunea şi agresivitatea Federaţiei Ruse, din ultimii ani ridică multe semne de întrebare în ceea ce priveşte stabilitatea economică-politică-socială a României. În toate statele în care a intervenit Rusia, în prezent se confruntă cu grave probleme în toate sectoarele, ba chiar au ajuns să piardă teritorii – cu alte cuvinte – riscăm ca România să fie dezintegrată.

Avem exemplul Ucrainei, cel mai recent, dar să nu uitâm de Georgia cu Osetia de Sud, Zona Nagorno-Karabah din Caucaz.

În plus nu trebuie să uităm de ex-Yugoslavia, care a avut un conducător în stilul lui CV Tudor, pe Miloşevici, care a fost susţinut de către Rusia – rezultatele s-au văzut în scurt timp – statul Yugoslav s-a destrămat, iar conducătorul ei a fost condamnat pe viaţă, pentru genocid şi crime împotriva umanităţii. Acestea sunt cele mai grave acuze pe care le poate primii cineva, Miloşevici a fost condamnat pentru săvărşirea a peste 120.000 de crime în mod direct şi alte câteva zeci de mii, în urma deciziilor sale.

Revenind la România şi la contextul politic actual şi dacă ne uităm la rezultatele alegerilor şi mai ales asupra noilor coaliţii putem să ne dăm uşor seama de faptul că riscăm să ajungem în aceeaşi situaţie ca şi Ucraina, Yugoslavia, Azerbaijan, Armenia şi Georgia.

Legătura pe care o fac şi încerc s-o pun pe tapet cu sitaţia de la sfăşitul anilor 90, este că acest CV Tudor şi Iliescu (fostul şef al actualului PSD), defilau cu pancarde cu mesajul: daţi în Miloşevici, daţi în noi. Am amintit mai sus cine a fost acest Miloşevici, apărat cu ardoare de către aceşti KGB-işti infiltraţi în politica românească, care s-au opus aderării României la NATO şi la Uniunea Europeană.

Aceiaşi KGB-işti sunt acum iarăşi în postura de a căştiga electorat şi să vină la putere, numai că acum nu mai avem un conflict în care să ne implicăm de partea NATO, România este într-o altă postură, iar Rusia nu mai este în agonia în care s-a aflat în anii 90. Pericolul este şi mai mare. Riscăm să fim iarăşi sub influenţa Rusiei, iar acum o vom face pentru mulţi ani de acum încolo şi ne putem lua adio de la unirea cu Republica Moldova sau o reîntâlnire cu fraţii de peste Prut în societatea europeană.

Aşadar, fraţilor avem de ales pentru turul 2: Rusia sau Europa.  Nu mai explic încă odată care sunt taberele.