De ce nu am avut o democraţie veritabilă în România

Îmi propusesem ca pentru o lungă perioadă de timp să nu mai abordez subiecte legate de politică, alegeri etc. dar nu pot rămâne indiferent la abordările ciudate şi discursurile şi luările de poziţie aberante ale unor lideri ai politichiei româneşti.

(sursa)

Este vorba despre fostul ministru de externe şi europarlamentar Adrian Severin, care a luat o poziţie ciudată, ca să nu-i spunem cretinoidă, atunci când s-a referit la ultimele alegeri prezidenţiale şi la mişcările ample de stradă din România din ultimele 2 săptămâni, catalogându-le fascistoide şi legionare. Ba mai mult, a catalogat alegerile, pentru ocuparea funcţiei de peşedinte al României, ca fiind o lovitură de stat.

Deşi recunoaşte că voturile şi numărarea lor au fost efectuate corect. Păi, dacă îl considerăm pe acest politruc întreg la minte, i-aş adresa o întrebare: cum poţi vorbi despre o lovitură de stat, la care a participat întreaga societate românească, printr-un exerciţiu democratic? Pe semne că acest personaj nu prea cunoaşte termenul de DEMOCRAŢIE. Cum poţi face politică într-un stat european, democratic, fără ca tu să ai noţiuni elementare de cultură generală (o să dau mai târziu un astfel de exemplu) şi despre ceea ce înseamnă puterea poporului.

Ştiu că sună utopic pentru mulţi că: poporul îşi exercită puterea asupra celor care ocupă funcţii de conducere în organismele şi instituţiile de stat prin vot direct şi prin mecanisme democratice – cum ar fi protestele. Deşi sună idealist, de data aceasta în România aceste instrumente au funcţionat extraordinar de bine şi au fost extrem de eficiente. Pentru prima dată în ţara noastră acestea au funcţionat ideal. Şi nu mă folosesc de cuvinte mari, doar ca să pară articolul mai interesant, ci doar ca să pot exprima cât mai fidel ultimele evenimente importante din spectrul politic românesc.

Să revenim la acest Adrian Severin, care ne-a făcut pe aştia care am ieşit în stradă în săptâmâna premergătoare alegerilor prezidenţiale: fascişti şi legionari. Ori individul nu cunoaşte termenii, ori are intenţii ascunse, ori vrea să-şi bată joc de noi – jignindu-ne (acuzându-ne pe nedrept). Toate aceste variante sunt posibile, fără ca ele să se excludă definitiv una pe cealaltă.

Înainte de toate aş dori să fac câteva afirmaţii:

Ω sunt unul dintre cei care au iesit în stradă şi mă regăsesc între cei acuzaţi de politruc, fără să mă consider legionar sau fascist (şi am pretenţia că am noţiunea termenilor);

Ω sunt chiar unul dintre cei care au dorit să organizeze aceste manifestări în Craiova (aceste manifestări au fost împiedicate prin mijloace specifice de către autorităţile locale – susţinând că în oraş se vor organiza târguri de iarnă);

Ω scopul acestor manifestări (spontane în cele din urmă – deşi au fost invitaţi oamenii la o plimbare organizată, la care au aderat sute de cetăţeni în mod voluntar), a fost acela de a susţine dreptul unor cetăţeni români de a putea vota în condiţii decente, sunt acei cetăţeni din diaspora – care acum sunt renegaţi de tentativele de politicieni care ne-au condus timp de 25 de ani.

Ω chiar dacă scopul acestor plimbări/manifestări au avut un scop (cel puţin în Craiova aşa au fost şi înclin să cred că aşa s-a întâmplat şi în alte oraşe), el (scopul), a divagat – datorită faptului că oamenii au aderat voluntar la aceste mişcări şi au început să-şi manifeste şi alte frustrări şi dorinţe.

Dar de la a manifesta pentru o cauză sau alta, până a la a considera aceste mişcări ale societăţii civile (nealiniate politic), ca fiind unele de sorginte fascistă este deja prea mult.

În primul rând ţin să-i transmit domului fost ministru de externe şi fost europarlamentar şpăgar (încă nu are un verdict clar dat de către o instanţă, dar dovezile în acestsens sunt grăitoare), că dacă nu a învăţat până în prezent ce înseamnă democraţia şi că cetăţenii au dreptul constitiţional să manifeste, indiferent pe ce temă (de bun simţ – legea având câteva elemente restrictive în acest sens), mă ofer voluntar să-l şcolesc pe acest domn, în acest domeniu, să cunoască şi dumnealui câteva noţiuni elementare şi această ofertă este moca, adică fără bani – că să înţeleagă şi el că am gânduri pozitive în ceea ce îl priveşte.

Acum avem dovezile clare ale faptului că nu am fi putut avea o democraţie funcţională în România, atâta timp cât am fost conduşi de astfel de indivizi, care nu au nici cele mai elementare notiuni şi cunoştinţe generale. Nu poţi pretinde că ai democraţie, când tu habar-n-ai cu ce se mănâncă aceasta. Acum ne dăm seama ce vroia să spună Ilici în 1990 când afirma că o să avem o democraţie originală sau capitalism cu faţă umană. Defapt ele erau forme de comunism, puternic coafate, dar care în esenţă nu erau altceva decât surogate ale vechiului regim de tristă amintire.

Şi ca să mai descreţim puţin frunţile, vă pot spune că pentru prima dată în România segmentul societăţii civile este cu adevărat existent, până acum existând doar forme incipiente ale acestuia, destul de anemice, dar care au reuşit în cele din urmă să se coaguleze în ceva concret. Abia din acest moment putem afirma că România îşi începe cu adevărat parcursul european ca ţară democratică – în adevăratul sens al cuvântului. Nu putem avea o democraţie veritabilă, fără o societate civilă puternică – ceea ce a şi devenit.

PS: şi pentru că ziceam la începutul articolului că acest politruc, Adrian Severin, nu are cunoştinţe generale vă aduc aminte (celor care au peste 30 de ani, iar celorlalţi vă aduc la cunoştinţă), că în urmă cu ceva ani, acest domn a fost întrebat – de către un reporter – ce părere are despre faptul cămolecula de apă (H2O), are doi atomi de hidrogen şi doar unul de oxigen (căutaţi la secţiunea GAFE)– răspunsul a venit prompt – este inatmisibil ce se întâmplă, cineva trebuie să plătească pentru acest lucru – interpretările trebuie făcute de către fiecare dintre voi în parte.

Susţinere pentru diaspora

Şi pentru că vorbeam de foarte multe ori de atitudine şi de modul în care se implică fiecare în societate, înainte de a cere ceva şi după ce am citit următorul articol încare se vorbea de faptul că peste 7000 de clujeni susţin românii din diaspora printr-un miting în Cluj-Napoca, am prins şi eu curaj şi am decis să iau atitudine şi să arătăm că oltenii nu sunt mai prejos şi că îşi iubesc la fel de mult fraţii plecaţi din ţară şi că pot lupta alături de ei.

Pentru că am văzut dispreţul total al autorităţilor faţă de cetăţenii români din diaspora şi modul flagrant în care le-a fost acestora îngrădit dreptul constituţional, de a vota, prin diferite tertipuri care mai de care mai cinice şi lipsa de reacţie a şefilor de instituţii implicaţi în organizarea procesului electoral, m-a determinat să îniţiez un demers prin care doresc să-i invit pe cei care sunt de părere că trebuie să fim alături de cetăţenii români din diaspora, joi 13 noiembrie la orele 18:00 în Piaţa Mihai Viteazul, să le arătăm că ne pasă.

Pentru a vă alătura acestui demers, trebuie să intraţi la adresa şi să apăsaţi butonul Participă sau pur şi simplu să vă alăturaţi nouă la această întâlnire de susţinere, săptămâna viitoare. Tot ce va trebui să faceţi este să fiţi prezenţi şi să credeţi cu adevărat că putem face ceva să schimbăm atitudinea autorităţilor faţă de semenii noştrii plecaţi în căutarea unui trai mai bun în Occident. Ei nu trebuie priviţii ca nişte trădători de neam, aşa cum a lăsat de înţeles Primul-Ministru, în conferinţa de presă din seara primului tur al alegerilor.

Sper totuşi să reuşim să mobilizăm oamenii şi să luptăm împreună pentru o cauză comună, aceea de a ne apăra drepturile constituţionale şi de a ne oferii tuturor şansa de a putea alege după cum ne taie capul sau poate ceva mai responsabil, în dorinţa de a schimba aceste practici utilizate de ani de zile, care ne-au dus la faliment social. Statul în expectativă nu este o soluţie. Aici eşti PRO sau CONTRA dreptului de a putea vota toţi cetăţenii români, indiferent unde se află, în ţară sau în străinătate.

În speranţa că rezonăm întru-câtva cu această idee, vă invit să participaţi joi, 13 noiembrie orele 18:00 în Piaţa Mihai Viteazul, la o întâlnire de susţinere a dreptului la vot, pentru toţi românii.

Nu uitaţi să intraţi şi pe pagina de facebook dedicată acestui eveniment şi să susţineţi demersul nostru, dar să vă invitaţi şi prietenii, bunicii căţeii şi pe cine mai doriţi voi, să arătăm că nu suntem indiferenţi cu ce se întâmplă cu semenii noştrii.

Reunirea Frăţiei KGB-iste - pericolul dezintegrării României

Deşi am încercat din răsputeri să mă abţin şi să nu scriu despre politică pe acest blog, cu atât mai mult în campania electorală. Am încercat să-mi păstrez neutralitatea în ceea ce scriu, pe cât posibil, dar deja mi-am pirdut răbdarea şi încep să mă gândesc serios la emigrarea definitivă din această poşircă de ţară, care constat, pe zi ce trece, că se afundă din ce în ce mai mult în mocirla de dinaintea anului 1989.

Şi dacă nu v-aţi convins până acum că am dreptate şi-o daţi înainte cu trăiască Republica, o să vă mai zic încă odată şi care sunt argumentele care mă determină să fac asemenea afirmaţii.

În primul rând această campanie electorală nu a fost nici pe departe ceea ce se aştepta (în mod normal), ci lupta s-a dus cu atacuri sub centură, atacuri la persoană, iar guvernanţii s-au folosit pentru a N-a oară de pomenile electorale, argumentate abject. Ceea ce este cel mai rău  (dacă putem spune aşa), este faptul că românii stau în expectativă şi sunt resemnaţi. Reacţia plebei este ca şi inexistentă. Ni se pare normal ca cei de la ţară să voteze obligaţi după cum le dictează primarul, sunt puşi să jure cu mâna pe Biblie ca au votat PSD şi Ponta (în Dolj s-a procedat astfel).

Singurele diferenţieri faţă de anul revoluţiei şi de anii 90, sunt:

+ atunci cetăţenii au avut reacţie şi ştiau să protesteze,

+ se pleca cu un handicap major – toate trusturile de presă erau manipulate politic şi nu exista internet.

În rest nu există diferneţe majore, poate doar posibilitatea de a pleca din ţară fară vize şi poate astă este singura noastră scăpare, a celor care nu au făcut pact cu sistemul şi nu aşteaptă un job de la partid şi nu acceptă mita electorală.

Şi ca să nu mă depărtez prea mult de titlul articolului, chiar dacă poate o să fie mulţi care o să sară în sus şi să zică bla bla, că asta nu e titlu pentru mediul blogosferic, o să le spun următoarele – când eşti în mocirlă nu stai să pari mironosită. Aşa că personal consider că trebuie să fim ceva mai radicali în atitudine dacă vrem să schimbăm ceva în bine în ţara asta, că mergem ca până acum cu diplomaţie, cu înţelegere pentru cei mai săraci cu duhul nu o să ajungem niciunde.

Până acum aşa am acţionat, mai cu mănuşi de catifea, că să nu resimtă imbecilul palma pe care o primea, prea tare, dar acum cred că vremea mănuşilor de catifea a trecut, este expirată.

Deşi credeam că la 14 ani de la momentul de cumpână în care ne-am aflat în anul 2000, când C.V. Tudor a intrat în turul 2 alături de Ilici şi cu riscul ca un handicapat mintal să câştige alegerile şi practic să ne trimită pentru veşnicie în haos, ei bine, se pare că retardatul s-a întors şi pare că încă mai are energie pentru a scoate capul şi a-şi face auzit glasul.

Ca să vă fac să înţelegeţi, rezultatul obţinut de CV Tudor, de 4% aproximativ, în primul tur, l-au făcut extrem de vocal. Se pare că pericolul ne pândeşte în continuare. Acest oligofren al politicii româneşti a declarat că va susţine candidatul PSD şi a fost extrem de vocal la adresa DNA care a reuşit cu chiu cu vai să bage la pârnaie nişte amârâţi care au făcut numai bine ţării – jefuind-o de câteva miliarde de euro.

Poate nu eram atât de aprins, când trebuia să imi exprim punctul de vedere referitor la contextul politic de după alegeri, dacă retardul politicii împreună cu penalii de la guvernare nu ar avea cele mai mari şanse să câştige alegerile.

Că tot vorbeam în articolul de ieri de contextul politic regional în care ne aflăm, o să trec în revistă, în câteva rânduri, câteva elemente care, sper, să-i trezească puţin la realitate pe cei care citesc acest blog.

Ascensiunea şi agresivitatea Federaţiei Ruse, din ultimii ani ridică multe semne de întrebare în ceea ce priveşte stabilitatea economică-politică-socială a României. În toate statele în care a intervenit Rusia, în prezent se confruntă cu grave probleme în toate sectoarele, ba chiar au ajuns să piardă teritorii – cu alte cuvinte – riscăm ca România să fie dezintegrată.

Avem exemplul Ucrainei, cel mai recent, dar să nu uitâm de Georgia cu Osetia de Sud, Zona Nagorno-Karabah din Caucaz.

În plus nu trebuie să uităm de ex-Yugoslavia, care a avut un conducător în stilul lui CV Tudor, pe Miloşevici, care a fost susţinut de către Rusia – rezultatele s-au văzut în scurt timp – statul Yugoslav s-a destrămat, iar conducătorul ei a fost condamnat pe viaţă, pentru genocid şi crime împotriva umanităţii. Acestea sunt cele mai grave acuze pe care le poate primii cineva, Miloşevici a fost condamnat pentru săvărşirea a peste 120.000 de crime în mod direct şi alte câteva zeci de mii, în urma deciziilor sale.

Revenind la România şi la contextul politic actual şi dacă ne uităm la rezultatele alegerilor şi mai ales asupra noilor coaliţii putem să ne dăm uşor seama de faptul că riscăm să ajungem în aceeaşi situaţie ca şi Ucraina, Yugoslavia, Azerbaijan, Armenia şi Georgia.

Legătura pe care o fac şi încerc s-o pun pe tapet cu sitaţia de la sfăşitul anilor 90, este că acest CV Tudor şi Iliescu (fostul şef al actualului PSD), defilau cu pancarde cu mesajul: daţi în Miloşevici, daţi în noi. Am amintit mai sus cine a fost acest Miloşevici, apărat cu ardoare de către aceşti KGB-işti infiltraţi în politica românească, care s-au opus aderării României la NATO şi la Uniunea Europeană.

Aceiaşi KGB-işti sunt acum iarăşi în postura de a căştiga electorat şi să vină la putere, numai că acum nu mai avem un conflict în care să ne implicăm de partea NATO, România este într-o altă postură, iar Rusia nu mai este în agonia în care s-a aflat în anii 90. Pericolul este şi mai mare. Riscăm să fim iarăşi sub influenţa Rusiei, iar acum o vom face pentru mulţi ani de acum încolo şi ne putem lua adio de la unirea cu Republica Moldova sau o reîntâlnire cu fraţii de peste Prut în societatea europeană.

Aşadar, fraţilor avem de ales pentru turul 2: Rusia sau Europa.  Nu mai explic încă odată care sunt taberele.

Vino la vot!

Pentru că tot ne apropiem de data de 2 noiembrie, data alegerilor prezidenţiale şi pentru că tot aud în jurul meu oameni care susţin că nu se vor prezenta la acest exerciţiu democratic – pentru că sunt scârbiţi de clasa politică, am decis să mă alătur celor care doresc să schimbe această atitudine.

În primul rând trebuie ca fiecare dintre noi să înţeleagă un singur lucru – democraţia oferă drepturi, dar înainte de toate şi OBLIGAŢII. Un fost preşedinte american a spus o vorbă înţeleaptă: înainte să întrebi ce face statul pentru tine, întreabă-te ce faci pentru stat. Nu poţi emite pretenţii şi nu poţi înjura la nesfârşit tot ce este în jurul tău, pentru simplul fapt că nu-ţi place ceea ce vezi, nu te regăseşti în nimic. Perfect de acord cu tine, nici mie nu-mi place ceea ce văd în jurul meu, dar înainte de toate trebuie să te implici să schimbi ceva, nu doar să aştepţi să facă alţii în locul tău.

A alege să rămâi pasiv şi doar să mustăceşti nemulţumit, nu îţi dă dreptul, moral, să fi vocal, să-ţi exprimi nemulţumirea şi să-i înjuri pe ceilalţi. Dacă tu nu îţi poţi misca fundul din pat în duminica alegerilor pentru 10 minute sau să faci o pauză în activităţile curente pentru a-ţi asuma o decizie, nu te mai numeşti cetăţean, eşti doar un om – atât; nu poţi cere altora să facă alegerea în numele tău – pentru că eşti prea leneş ca să poţi face ceva în plus, înafară de a arunca vine pe alţii.

Şi pentru că tot vorbeam de faptul că nu-ţi asumi responsabilităţi, o vor face alţii pentru tine, chiar dacă nu le ceri acest lucru. Dacă tu, te consideri un intelectual, un om cu bun simţ, educat, dar îţi este lehamite de clasa politică şi nu poţi vota politruci care urmează să te fure – uită de partea cu educat, citit etc. pentru că nu eşti aşa – eşti în primul rând un LAŞ, chiar dacă nu te regăseşti în cei care candidează, eşti obligat să mergi la vot, să-ţi exersezi acest drept. Poate suna ciudat – eşti obligat să exersezi un drept, este o obligaţie morală în primul rând.

Fac parte din rândul celor care susţin o lege care să prevadă obligativitatea de a merge la vot, iar pentru a-mi susţine punctul de vedere  voi prezenta o listă scurtă de argumente în acest sens:

+ dacă toţi cetăţenii s-ar  prezenta la vot nu s-ar mai frauda masiv alegerile, iar rezultatele vor reprezenta foarte fidel alegerile reale şi opiniile românilor,

+ ponderea celor care votează pentru un kg de ulei, zahăr şi căldări va fi mult mai mic şi astfel nu ne vor mai decide ei soarta,

+ vei avea posibilitatea de a da un vot de blam la adresa celor care candidează, dacă ei nu ne reprezintă interesele, prin anularea buletinului de vot. Există posibilitatea de a anula buletinul de vot, iar dacă numărul celor care îşi anulează buletinele de vot este mai mare decât al celor care au buletinele valabile, va reprezenta o palmă serioasă dată candidaţilor care au şi aşa un obraz acoperit de şorici,

+ îţi vei asuma cu adevărat statultul de cetăţeni, devenind un om responsabil şi implicat în acţiunile derulate în cadrul naţiunii democratice şi-ţi vei câştiga dreptul moral de a protesta atunci când nu-ţi convine ceva.

Sincer să fiu, privind actualii candidaţi, nu cred că va putea spune cineva că nu găseşte puncte comune cu măcar unul dintre cei 14:

+ dacă îţi plac desenele animate şi te uiţi la ele împreună cu copilul tău de 2 ani, poţi vota Ponta,

+ dacă eşti amator de filme porno şi ai fetişuri bizare, o poţi vota pe Udrea,

+ dacă eşti fan Robocop şi-ţi plan nemţii şi rigoarea lor, poţi vota Johanis,

+ dacă eşti de părere că trebuie băgaţi la pârnaie toţi borfaşii din politichie, o poţi vota pe Macovei,

+ dacă vrei să votezi la mişto, dar îţi place Brânza, îl poţi vota pe William.

+  dacă îţi place de Ponta, dar nu şi culoarea roşie, îl poţi vota pe Tăriceanu.

Şi exemplele pot continua.

Dacă argumentele mele nu te-au convins, poate vor reuşi ceilalţi să o facă prin argumentele lor: Mărgineanu, Andi Moisescu sau Mihai Viteazul J.