BRITANICII AU DECIS - BREXIT!!!

Ieri Marea Britanie a votat – BREXIT. Deși mulți analiști de pe la noi au anunțat răspicat ieri că acest lucru nu se va întâmpla, se pare că realitatea le-a dat o palmă peste față. Decizia Regatului este fără precedent și nu se pot anticipa consecințele nici pe termen scurt, nici pe cel mediu. În schimb, pe termen lung lucrurile nu stau deloc roz pentru Uniune  și aș spune că nici Regatul nu va sta prea bine, riscând să se dezintegreze încetul cu încetul.

Deși nu este greu să faci previziuni reale pe care le poate avea un astfel de vot, totuși se cunosc câteva coordonate:

1.     Scoțienii au dorit să se rupă de UK, dar vor să rămână în Uniunea Europeană. Referendumul prin care aceștia au decis să rămână lângă frații lor englezi, a fost la limită. Acum după votul care arătă ce doresc britanicii, s-ar putea ca tabăra care a pierdut referendumul să câștige din nou teren și să rupă și Regatul, este și cazul Irlandei de Nord. 

2.     Englezii au fost mereu împotriva politicilor UE, indiferent de ce se discuta, ei aveau de obiectat. O situație bizară oarecum, având în vedere că viziunea lor asupra unei Europe Unite era destul de minimală, doreau doar o uniune vamală și cel mult economică, dar în care ei să decidă. Cum deciziile majore sunt luate de către Germania și Franța, iar căsătoria cu restul continentului devine și una politică, lucrurile erau oarecum clare că vor ajunge la un divorț.

3.     Economia europeană este cu multe sincope, are mai multe viteze, ceea ce duce la situația de față când, deși au anunțat depășirea crizei, ea încă pare să existe în realitate, dacă nu în cifre. După un astfel de cutremur, cum este votul britanicilor, lucrurile se vor agrava pentru toată Europa, inclusiv pentru Regat.

4.     În Uniunea Europeană și chiar la nivel mondial este o criză de ani buni, de lideri adevărați și de aici ascensiunea unor politruci, unor pseudo valori, unor populiști care vin cu teme false – drepturile imigranților, homosexualilor, ale femeilor etc. (nu este o problemă în sine ca se propun măsuri, legi, drepturi, ci faptul că se face din ele principala temă de discuție și ele devin repere principale pentru dezvoltarea societății occidentale). Nu trebuie ca aceste teme să primeze atunci când problemele societății tale sunt – sănătatea, sărăcia, analfabetismul, starea economică și mai nou amenințarea teroristă și cea rusă. După votul de ieri aceste crize reale se vor accentua și vor avea de suferit în primul rând cei din păturile sociale de jos, liderii lor vor trăi bine-merci și vor prolifera alți politruci.

5.     Relațiile internaționale, geopolitica și strategiile se vor schimba și cel mai probabil Europa nu va ieși prea bine de aici, va pierde teren important și chiar pozițiile cheie.

Ca să nu o mai lungim prea mult, putem concluziona: votul britanicilor arată nivelul precar la care a ajuns Occidentul, datorat în primul rând lipsei de viziune politică, lipsei unor lideri politici adevărați și arată faptul că democrația nu este perfectă. Când decid cei mai slab pregătiți, cei cu condiții sociale precare și cei care stau la telenovele, lucrurile nu stau deloc bine.

Atunci când trebuie să iei decizii majore nu trebuie să te pripești, nu trebuie să fii emoțional, trebuie să fii lucid și să ai o capacitate de analiză mult mai profundă decât să fii pro sau contra, trebuie să ai capacitatea de a vedea și nuanțele mișcărilor și să poți previziona și anticipa mișcările și efectele. Acestea nu sunt la îndemâna omului de rând, ele necesită pregătire asiduă timp de zeci de ani și nici măcar atunci nu ai garanția luării unor decizii bune, dar premisele sunt altele. Este puțin probabil ca, in condițiile in care cei mai învățați, cei inițiați pot să greșească, totuși cei mai mulți, grosul populației să decidă corect și spre binele ei. Oamenii de rând nu iau decizii în urma unor analize profunde, ei se mulțumesc cu – mă alătur sau nu unui curent de opinie, iar aceste curente de opinie sunt construite tot de cei inițiați. Cu alte cuvinte, dacă cei mai inteligenți greșesc, greșeala nu va fi corectată de către populație, ci ea va fi consfințită de plebe și va avea consecințe extrem de grave pentru că atunci când se va constata eroarea va trebui informată și convinsă populația că trebuie luate alte măsuri, iar acest proces este anevoios și va fi costisitor.

Oricum, sper, în continuare, că politicienii londonezi, vor fi mai înțelepți decât conaționalii lor și nu vor lua decizii în conformitate cu votul de ieri și nu vor accentua situația și așa extrem de grea – și nu vor ieși din Uniune.

PS: Pentru că mâine se împlinește un an de când am primit o lecție despre democrație, venită de la un grec, chiar pe acropole, o să v-o împărtășesc atunci. Nu de alta, dar nu vreau ca lumea să creadă că sunt împotriva democrației, ci vreau ca ea să fie îmbunătățită.

De ce nu am avut o democraţie veritabilă în România

Îmi propusesem ca pentru o lungă perioadă de timp să nu mai abordez subiecte legate de politică, alegeri etc. dar nu pot rămâne indiferent la abordările ciudate şi discursurile şi luările de poziţie aberante ale unor lideri ai politichiei româneşti.

(sursa)

Este vorba despre fostul ministru de externe şi europarlamentar Adrian Severin, care a luat o poziţie ciudată, ca să nu-i spunem cretinoidă, atunci când s-a referit la ultimele alegeri prezidenţiale şi la mişcările ample de stradă din România din ultimele 2 săptămâni, catalogându-le fascistoide şi legionare. Ba mai mult, a catalogat alegerile, pentru ocuparea funcţiei de peşedinte al României, ca fiind o lovitură de stat.

Deşi recunoaşte că voturile şi numărarea lor au fost efectuate corect. Păi, dacă îl considerăm pe acest politruc întreg la minte, i-aş adresa o întrebare: cum poţi vorbi despre o lovitură de stat, la care a participat întreaga societate românească, printr-un exerciţiu democratic? Pe semne că acest personaj nu prea cunoaşte termenul de DEMOCRAŢIE. Cum poţi face politică într-un stat european, democratic, fără ca tu să ai noţiuni elementare de cultură generală (o să dau mai târziu un astfel de exemplu) şi despre ceea ce înseamnă puterea poporului.

Ştiu că sună utopic pentru mulţi că: poporul îşi exercită puterea asupra celor care ocupă funcţii de conducere în organismele şi instituţiile de stat prin vot direct şi prin mecanisme democratice – cum ar fi protestele. Deşi sună idealist, de data aceasta în România aceste instrumente au funcţionat extraordinar de bine şi au fost extrem de eficiente. Pentru prima dată în ţara noastră acestea au funcţionat ideal. Şi nu mă folosesc de cuvinte mari, doar ca să pară articolul mai interesant, ci doar ca să pot exprima cât mai fidel ultimele evenimente importante din spectrul politic românesc.

Să revenim la acest Adrian Severin, care ne-a făcut pe aştia care am ieşit în stradă în săptâmâna premergătoare alegerilor prezidenţiale: fascişti şi legionari. Ori individul nu cunoaşte termenii, ori are intenţii ascunse, ori vrea să-şi bată joc de noi – jignindu-ne (acuzându-ne pe nedrept). Toate aceste variante sunt posibile, fără ca ele să se excludă definitiv una pe cealaltă.

Înainte de toate aş dori să fac câteva afirmaţii:

Ω sunt unul dintre cei care au iesit în stradă şi mă regăsesc între cei acuzaţi de politruc, fără să mă consider legionar sau fascist (şi am pretenţia că am noţiunea termenilor);

Ω sunt chiar unul dintre cei care au dorit să organizeze aceste manifestări în Craiova (aceste manifestări au fost împiedicate prin mijloace specifice de către autorităţile locale – susţinând că în oraş se vor organiza târguri de iarnă);

Ω scopul acestor manifestări (spontane în cele din urmă – deşi au fost invitaţi oamenii la o plimbare organizată, la care au aderat sute de cetăţeni în mod voluntar), a fost acela de a susţine dreptul unor cetăţeni români de a putea vota în condiţii decente, sunt acei cetăţeni din diaspora – care acum sunt renegaţi de tentativele de politicieni care ne-au condus timp de 25 de ani.

Ω chiar dacă scopul acestor plimbări/manifestări au avut un scop (cel puţin în Craiova aşa au fost şi înclin să cred că aşa s-a întâmplat şi în alte oraşe), el (scopul), a divagat – datorită faptului că oamenii au aderat voluntar la aceste mişcări şi au început să-şi manifeste şi alte frustrări şi dorinţe.

Dar de la a manifesta pentru o cauză sau alta, până a la a considera aceste mişcări ale societăţii civile (nealiniate politic), ca fiind unele de sorginte fascistă este deja prea mult.

În primul rând ţin să-i transmit domului fost ministru de externe şi fost europarlamentar şpăgar (încă nu are un verdict clar dat de către o instanţă, dar dovezile în acestsens sunt grăitoare), că dacă nu a învăţat până în prezent ce înseamnă democraţia şi că cetăţenii au dreptul constitiţional să manifeste, indiferent pe ce temă (de bun simţ – legea având câteva elemente restrictive în acest sens), mă ofer voluntar să-l şcolesc pe acest domn, în acest domeniu, să cunoască şi dumnealui câteva noţiuni elementare şi această ofertă este moca, adică fără bani – că să înţeleagă şi el că am gânduri pozitive în ceea ce îl priveşte.

Acum avem dovezile clare ale faptului că nu am fi putut avea o democraţie funcţională în România, atâta timp cât am fost conduşi de astfel de indivizi, care nu au nici cele mai elementare notiuni şi cunoştinţe generale. Nu poţi pretinde că ai democraţie, când tu habar-n-ai cu ce se mănâncă aceasta. Acum ne dăm seama ce vroia să spună Ilici în 1990 când afirma că o să avem o democraţie originală sau capitalism cu faţă umană. Defapt ele erau forme de comunism, puternic coafate, dar care în esenţă nu erau altceva decât surogate ale vechiului regim de tristă amintire.

Şi ca să mai descreţim puţin frunţile, vă pot spune că pentru prima dată în România segmentul societăţii civile este cu adevărat existent, până acum existând doar forme incipiente ale acestuia, destul de anemice, dar care au reuşit în cele din urmă să se coaguleze în ceva concret. Abia din acest moment putem afirma că România îşi începe cu adevărat parcursul european ca ţară democratică – în adevăratul sens al cuvântului. Nu putem avea o democraţie veritabilă, fără o societate civilă puternică – ceea ce a şi devenit.

PS: şi pentru că ziceam la începutul articolului că acest politruc, Adrian Severin, nu are cunoştinţe generale vă aduc aminte (celor care au peste 30 de ani, iar celorlalţi vă aduc la cunoştinţă), că în urmă cu ceva ani, acest domn a fost întrebat – de către un reporter – ce părere are despre faptul cămolecula de apă (H2O), are doi atomi de hidrogen şi doar unul de oxigen (căutaţi la secţiunea GAFE)– răspunsul a venit prompt – este inatmisibil ce se întâmplă, cineva trebuie să plătească pentru acest lucru – interpretările trebuie făcute de către fiecare dintre voi în parte.

Reacţii de după alegeri - România europeană.

Revin acum cu un articol legat de campania electorală, modul în care s-a desfăşurat şi rezultatele alegerilor.

Am evitat să mai postez articole în acea perioadă, pe cât posibil, pentru că m-am simţit cam revoltat de ceea ce se întâmpla în jur, de modul în care decurgeau evenimentele şi nu doream să-mi expun gândurile, la cald. Deşi nu a ieşit chiar cum mi-am dorit şi au mai scăpat ceva expresii mai dure, în puţinele postări, cred totuşi că am făcut un lucru bun.

Nu am postat imediat după încheierea alegerilor, pentru că încă eram prins în tumultul evenimentelor şi doream ca scurta analiză pe care urmează să o postez să fie una echilibrată, gândită la rece, lipsită, pe cât posibil, de implicaţii emoţionale excesive.

Pe scurt, consider că a fost o campanie murdară, cel puţin de o parte a baricadei (mă refer strict la cea pentru turul doi de scrutin), dar căreia i s-a opus, pentru prima dată în istoria post-decembristă, o campanie de bun-simţ, echilibrată, dar nu foarte eficientă. Nu a fost eficientă pentru că respectivul candidat nu a apucat să îşi exprime suficient ideile şi viziunile sale în ceea ce priveşte România. Nu că de partea cealaltă am avut ceva concret, dar campania dusă de către etnicul german, s-a bazat foarte mult pe două teme: consolidarea parteneriatelor strategice şi consolidarea statului de drept – implicit lupta împotriva corupţiei, mesaj accentuat îndeosebi în ultima săptămână.

De partea cealaltă am avut un candidat care se pare că nu a înţeles nimic din campaniile duse de către formaţiunea sa politică, în ultimii 10 ani, pe care le-a pierdut. S-a bazat prea mult pe nesimţire, aroganţă şi evitarea unor răspunsuri concrete la întrebări acute.

Se pare că de această dată a învins poporul, care s-a revoltat pentru prima dată, împotriva nesimţirii şi a imposturii.

Cu alte cuvinte: nu a căştigat un candidat, ci mai degrabă a pierdut celălalt. Câştigătorul din turul doi nu a făcut nimic extraordinar, ci s-a prezentat publicului exact aşa cum este, nu a încercat să îşi creeze o imagine artificială, ba mai mult – atunci când a fost acuzat de non-combat, datorită stilului său lipsit de agresivitate, ceea ce reprezenta o noutate pentru România, acesta a răspuns extrem de simplu: decât să fiu mitocan, mai bine pierd. A căştigat enorm cu această atitudine, mai ales în ochii celor care au un nivel de pregătire profesională peste medie şi care îşi obţin informaţiile dintr-un mediu online, care este împânzit de date dintre cele mai diverse şi care nu este supus cenzurii.

Faptul că tinerii, şi mai ales cei cu pregătire profesională peste medie, au putut obţine informaţii reale, care contraziceau de cele mai multe ori ceea ce se dădea pe posturile de ştiri (aşa-numite de ştiri), i-a făcut pe aceştia să ia atitudine şi să se implice în exerciţiul demiocratic. Nu au mai putut fi atraşi de sloganuri medievale de genul: ăla nu este ortodox, nu este român, ne vinde ungurilor etc. Faptul că tinerii au conştientizat că trăiesc într-o ţară membră a Uniunii Europene, unde sunt prezente valori ca: multiculturalismul, multilingvismul şi se pune accentul pe diversitate, imi dă speranţe de mai bine. Mă face să cred că viitorul meu nu va mai fi legat de o societate cu mentalităţi învechite, care nu fac altceva decât să dezbine.

Exact această implicare a unor categorii de cetăţeni, care obişnuiau să stea într-o stare latentă, a făcut ca aceste alegeri să fie atipice din multe puncte de vedere şi să fie analizate pe toate părţile de către specialiştii din întreaga lume.

Noile tehnologii au avut un rol determinat în această campanie şi în rezultatele obţinute după turul al doilea de scrutin. Au transmis informaţii în timp real către categorii de cetăţeni, până atunci ignoraţi de către politicieni, pentru simplul motiv – că nu erau implicaţi în procesul electoral şi nu erau interesanţi.

Ei bine, se pare că tocmai această nepăsare şi ignorare a politicienilor, a acestor categorii de cetăţeni, i-a scos din sărite pe tineri, care s-au decis să se implice activ.

Ignorarea cu bună-ştiinţă a românilor aflaţi în diaspora şi lipsa de reacţie, voită, a organizatorilor alegerilor, a mai pus încă o picătură, în paharul deja plin al românilor, sătuli de clasa politică românească.

Acest fapt a determinat crearea unui bulgăre de zăpadă, lansat pe versantul unui munte, care s-a mărit rapid şi a lovit clasa politică românească, invadată de către politruci, cu forţa unei avalanşe de proporţii. Votul românilor  fost în primul rând unul împotriva sistemului politic. Din această revoltă a ieşit căştigător personajul/candidatul care nu era perceput ca reprezentantul politichiei româneşti. Decenţa cu care acest candidat s-a prezentat în toate apariţiile sale publice, a întărit opinia românilor, că el este altfel, nu este aceeaşi mâncare de peşte care ni se servea la fiecare campanie electorală. Şi într-adevăr românii au votat altfel, au votat o schimbare radicală a modului în care se face politică în România.

Practic acest moment reprezintă, din punctul meu de vedere, adevărata revoluţie şi ruperea de un regim al umbrelor macabre, care subjuga România de câteva decenii. De ce afirm acest lucru? Din simplul motiv că românii s-au implicat masiv în aceste alegeri şi au lovit cu putere un regim, bazat pe un mod arhaic de a conduce o ţară, o naţiune.

S-a mai încercat în anul 1996 o astfel de schimbare, în care s-au investit emoţii şi speranţe enorme, dar care au fost înabuşite rapid, de către structurile care încă nu muriseră. De data această, există mult mai multe premise favorabile îndeplinirii scopurilor comune. În aceşti 18 ani, contextul în care se află România este altul, suntem alături de cele mai puternice state ale lumii, atât în plan economic, politic, cât şi militar, ceea ce reprezintă un plus considerabil.

La acest context economico-politico-militar, se mai adaugă şi faptul că românii cunosc mult mai bine ce înseamnă democraţia şi economia de piaţă. Au fost în ţările occidentale, au văzut cu ochii lor care etse nivelul de trai şi nu mai pot fi amăgiţi cu un litru de ulei şi un kg de zahăr. Nu mai vor să primească de la stat alimente, ci vor să şi le permită singuri, asta nu au înţeles cei care au fost implicaţi în politică în ultimii 25 de ani.

Şi totuşi, nu toţi românii au înţeles acest lucru, încă mai există oameni care aşteaptă locuri de muncă de la preşedinte, încă mai cred că statul trebuie să le asigure pâinea. Aceşti oameni au rămas încremeniţi în timp şi spaţiu, ei nu au habar că trăiesc în secolul XXI şi s-au arătat nemulţumiţi de alegerile pe care le-au făcut copiii şi nepoţii lor. Nu o să întru foarte mult în amânunte.

Oricum, e bine, când totul se termină cu bine; în ideea că am rămas cu speranţe după aceste alegeri (pentru prima dată de cand am devenit major), şi cel mai important este că de data aceasta contextul pare să fie favorabil unei reorganizări a societăţii.