Revin acum cu un
articol legat de campania electorală, modul în care s-a desfăşurat şi
rezultatele alegerilor.
Am evitat să mai
postez articole în acea perioadă, pe cât posibil, pentru că m-am simţit cam
revoltat de ceea ce se întâmpla în jur, de modul în care decurgeau evenimentele
şi nu doream să-mi expun gândurile, la cald. Deşi nu a ieşit chiar cum mi-am
dorit şi au mai scăpat ceva expresii mai dure, în puţinele postări, cred totuşi
că am făcut un lucru bun.
Nu am postat
imediat după încheierea alegerilor, pentru că încă eram prins în tumultul
evenimentelor şi doream ca scurta analiză pe care urmează să o postez să fie
una echilibrată, gândită la rece, lipsită,
pe cât posibil, de implicaţii emoţionale excesive.
Pe scurt, consider
că a fost o campanie murdară, cel puţin de o parte a baricadei (mă refer strict
la cea pentru turul doi de scrutin), dar căreia i s-a opus, pentru prima dată
în istoria post-decembristă, o campanie de bun-simţ, echilibrată, dar nu foarte
eficientă. Nu a fost eficientă pentru că respectivul candidat nu a apucat să
îşi exprime suficient ideile şi viziunile sale în ceea ce priveşte România. Nu că
de partea cealaltă am avut ceva concret, dar campania dusă de către etnicul
german, s-a bazat foarte mult pe două teme: consolidarea parteneriatelor
strategice şi consolidarea statului de drept – implicit lupta împotriva
corupţiei, mesaj accentuat îndeosebi în ultima săptămână.
De partea cealaltă
am avut un candidat care se pare că nu a înţeles nimic din campaniile duse de
către formaţiunea sa politică, în ultimii 10 ani, pe care le-a pierdut. S-a
bazat prea mult pe nesimţire, aroganţă şi evitarea unor răspunsuri concrete la
întrebări acute.
Se pare că de această dată a învins poporul, care s-a
revoltat pentru prima dată, împotriva nesimţirii şi a imposturii.
Cu alte cuvinte: nu
a căştigat un candidat, ci mai degrabă a pierdut celălalt. Câştigătorul din
turul doi nu a făcut nimic extraordinar, ci s-a prezentat publicului exact aşa
cum este, nu a încercat să îşi creeze o imagine
artificială, ba mai mult – atunci când a fost acuzat de non-combat,
datorită stilului său lipsit de agresivitate, ceea ce reprezenta o noutate
pentru România, acesta a răspuns extrem de simplu: decât să fiu mitocan, mai bine pierd. A căştigat enorm cu această
atitudine, mai ales în ochii celor care au un nivel de pregătire profesională
peste medie şi care îşi obţin informaţiile dintr-un mediu online, care este
împânzit de date dintre cele mai diverse şi care nu este supus cenzurii.
Faptul că tinerii,
şi mai ales cei cu pregătire profesională peste medie, au putut obţine
informaţii reale, care contraziceau de cele mai multe ori ceea ce se dădea pe
posturile de ştiri (aşa-numite de ştiri),
i-a făcut pe aceştia să ia atitudine şi să se implice în exerciţiul
demiocratic. Nu au mai putut fi atraşi de sloganuri medievale de genul: ăla nu este ortodox, nu este român, ne vinde
ungurilor etc. Faptul că tinerii au conştientizat că trăiesc într-o ţară
membră a Uniunii Europene, unde sunt prezente valori ca: multiculturalismul,
multilingvismul şi se pune accentul pe diversitate, imi dă speranţe de mai
bine. Mă face să cred că viitorul meu nu va mai fi legat de o societate cu
mentalităţi învechite, care nu fac altceva decât să dezbine.
Exact această
implicare a unor categorii de cetăţeni, care obişnuiau să stea într-o stare
latentă, a făcut ca aceste alegeri să fie atipice din multe puncte de vedere şi
să fie analizate pe toate părţile de către specialiştii din întreaga lume.
Noile tehnologii au
avut un rol determinat în această campanie şi în rezultatele obţinute după
turul al doilea de scrutin. Au transmis informaţii în timp real către categorii
de cetăţeni, până atunci ignoraţi de
către politicieni, pentru simplul motiv – că nu erau implicaţi în procesul
electoral şi nu erau interesanţi.
Ei bine, se pare că
tocmai această nepăsare şi ignorare a
politicienilor, a acestor categorii de cetăţeni, i-a scos din sărite pe tineri, care s-au decis să se implice activ.
Ignorarea cu bună-ştiinţă a românilor aflaţi în diaspora
şi lipsa de reacţie, voită, a organizatorilor alegerilor, a mai pus încă o
picătură, în paharul deja plin al românilor, sătuli de clasa politică
românească.
Acest fapt a determinat crearea unui bulgăre de zăpadă,
lansat pe versantul unui munte, care s-a mărit rapid şi a lovit clasa politică
românească, invadată de către politruci, cu forţa unei avalanşe de proporţii. Votul românilor fost în primul rând unul împotriva sistemului politic. Din această revoltă a ieşit
căştigător personajul/candidatul care nu era perceput ca reprezentantul
politichiei româneşti. Decenţa cu care acest candidat s-a prezentat în toate
apariţiile sale publice, a întărit opinia românilor, că el este altfel, nu este aceeaşi mâncare de peşte care ni
se servea la fiecare campanie electorală. Şi într-adevăr românii au votat altfel, au votat o schimbare radicală a modului în
care se face politică în România.
Practic acest moment reprezintă, din punctul meu de
vedere, adevărata revoluţie şi ruperea de un regim al umbrelor macabre, care
subjuga România de câteva decenii. De ce afirm acest lucru? Din simplul motiv că românii s-au implicat masiv
în aceste alegeri şi au lovit cu putere un regim, bazat pe un mod arhaic de a
conduce o ţară, o naţiune.
S-a mai încercat în
anul 1996 o astfel de schimbare, în care s-au investit emoţii şi speranţe
enorme, dar care au fost înabuşite rapid, de către structurile care încă nu
muriseră. De data această, există mult mai multe premise favorabile
îndeplinirii scopurilor comune. În aceşti 18 ani, contextul în care se află
România este altul, suntem alături de cele mai puternice state ale lumii, atât
în plan economic, politic, cât şi militar, ceea ce reprezintă un plus
considerabil.
La acest context
economico-politico-militar, se mai adaugă şi faptul că românii cunosc mult mai
bine ce înseamnă democraţia şi economia de piaţă. Au fost în ţările
occidentale, au văzut cu ochii lor care etse nivelul de trai şi nu mai pot fi
amăgiţi cu un litru de ulei şi un kg de zahăr. Nu mai vor să primească de la
stat alimente, ci vor să şi le permită singuri, asta nu au înţeles cei care au
fost implicaţi în politică în ultimii 25 de ani.
Şi totuşi, nu toţi
românii au înţeles acest lucru, încă mai există oameni care aşteaptă locuri de
muncă de la preşedinte, încă mai cred că statul trebuie să le asigure pâinea. Aceşti
oameni au rămas încremeniţi în timp şi spaţiu, ei nu au habar că trăiesc în
secolul XXI şi s-au arătat nemulţumiţi de alegerile pe care le-au făcut copiii
şi nepoţii lor. Nu o să întru foarte mult în amânunte.
Oricum, e bine,
când totul se termină cu bine; în ideea că am rămas cu speranţe după aceste
alegeri (pentru prima dată de cand am devenit major), şi cel mai important este
că de data aceasta contextul pare să fie favorabil unei reorganizări a societăţii.