PSD NE VREA ALĂTURI DE RUSIA, ÎNAPOI ÎN COMUNISM

Citeam reacțiile unora și altora după alegerile locale de duminica trecută și constat că tabăra câștigătoare a început să-și arate adevărata față. Unul dintre articole mi-a atras atenția în mod special și asta dintr-un singur motiv – de mult timp bănuiam că partidele de stânga din Europa, inclusiv România, sunt plătite din bani proveniți dinspre Federația Rusă, iar dacă acest lucru nu este demonstrat decât în puține situații (este cazul lui Marine Le Pen din Franța), ele, partidele, sunt simpatizante ale politicii rușilor de azi și de acum zeci de ani când exista URSS-ul.

Nu ar fi nicio problemă dacă ar exista păreri și păreri și ar fi vot democratic cu adevărat, dar nu este așa. Voturile sunt furate pe față, oamenii sunt forțați să voteze cu X pentru că patronul are afaceri cu statul și trebuie câștige PSD-ul. A forța oamenii să te voteze nu este democrație, astea sunt metode staliniste – acum rebranduite. Pericolul nu vine din faptul că a câștigat X sau Y și a pierdut Z, ci din faptul că X sau Y apelează la metode care nu sunt din sfera democrației.

Revenind la articolul de care vă vorbeam, se pare că acesta a fost postat și pe pagina de FB a actualului primar de Craiova, dar șters între timp, scris de unul care se pretinde artist. Este libertatea fiecăruia să aibă ce părere dorește, dar problema apare atunci când pretinzi că ești mielușel, când tu de fapt ești lup. Lupul poate pretinde că este ce dorește ca să-și atingă scopul – de a-l mânca pe mielușel, dar victima nu are nicio scuză dacă-l crede pe prădător și este nimicit. În situația asta este acum România, lupul este PSD, iar mielușelul este poporul. PSD-ul mimează democrația, iar mieii îl cred și sar în gura prădătorului.

Ca să mă fac mai bine înțeles, când fac astfel de afirmații, vă spun pe scurt – Rusia (URSS) = comunism, conducători impuși cu pistolul (armata), averi și bunuri ale oamenilor de rând confiscate (naționalizarea), oameni închiși în pușcării pentru că nu aveau opinii și rădăcini sănătoase (deținuții politici din perioada comunistă – de ex. Coposu), iar exemplele pot continua la infinit. Aș mai adăuga și foametea din anii 80, când se stătea la rând cu orele pentru lapte, ouă, salam cu soia, adidași (copite de porc), că de carne nici nu se punea problema. România este dată drept exemplu ca PRIMA ȚARĂ ÎN FALIMENT ECONOMIC CARE DECIDE SĂ-ȘI PLĂTEASCĂ DATORIILE EXTERNE (asta s-a făcut în dauna oamenilor care mureau de foame pentru un ideal aberant).

În contrapondere, avem lumea Occidentală (criticată în articol), în care oamenii își permit să trăiască decent, să nu ducă grija zilei de mâine, în care își pot face concediile în străinătate etc. Într-adevăr la ora actuală această lume este într-o criză acută, nu de resurse, ci de lideri, de modele care să grupeze în jurul lor masele care să lupte pentru valori comune. Faptul că lumea Occidentală nu mai are lideri adevărați, nu înseamnă că ea trebuie denigrată și abandonată, ci trebuie păstrăm valorile reale ale ei – libertatea omului, drepturile sale, proprietatea, posibilitatea de a avea un trai decent și de te plimba pe unde dorești. Acestea sunt lucruri la care nu trebuie să renunțăm, cu atât mai mult în favoarea unora care vor să reimpună un model care a dat faliment peste tot în lume, ultimul exemplu este Venezuela care a ajuns mai rău decât era România în anii de tristă amintire. Privind lucrurile astfel putem să înțelegem de ce majoritatea liderilor de dreapta vin în alegeri cu slogane – să nu iasă PSD-ul, pentru că PSD-ul = foame și sărăcie, zonele patronate de ștabii lor sunt la nivelul de acum 100-200 de ani, consumul de alcool este record, violența domestică asemenea, infrastructura lipsește, iar locurile de muncă sunt inexistente (dacă nu faci parte din partid te-ai lins pe bot de a-ți mai găsi un job).

Pe de altă parte și liderii PSD au dreptate când afirmă că votanții de dreapta îi desconsideră pe cei care aleg PSD. Este oarecum îndreptățit acela care, plătind din munca lui lenea și prostia altuia, să-l critice. Poate că cei cu viziuni de dreapta nu au făcut multe pentru cei săraci, din mediul rural și analfabeți, dar nici PSD-ul nu a făcut nimic pentru ei. Ba, dacă analizăm mai atent, putem spune că cei care sunt în antreprenoriat plătesc ajutoarele sociale ale celor care votează PSD.

Singurul păcat substanțial al celor de dreapta este acela că sunt autiști când vine vorba de a știi cum se face politica. Nu trebuie să vii doar cu slogane – nu PSD, ci trebuie să spui foarte clar de ce nu PSD, trebuie să-i atragi pe oameni către tine, să-ți susțină proiectele/opiniile/inițiativele, altfel nu vei câștiga nimic la alegeri și te trezești cu PSD cu peste 60% , fără să înțelegi de ce.

Nici PSD-ul nu vine în alegeri cu proiecte, dar mesajele lui sunt clare, înțelese de orice individ (cu școală sau nu), se bazează pe o structură din vremuri…  În fața electoratului nu vii cu proiecte gen – pârtii de schi, autostrăzi (cum proceda Ion Rațiu în 1990), ci vii cu slogane ca ale lui Ion Iliescu: salam cu soia...

Omul de rând, grosul alegătorilor, nu înțelege mesajul abstract, mecanicist, ingineresc, de corporație, vrea mesaje simple pe care le poate interpreta ușor.

Până când dreapta nu va știi să-și traducă discursurile din limbajul de lemn, cu multe neologisme, cu termeni pretențioși preluați din limbi străine, în limbajul grobian de mahala, cu termeni ca pâine, mâncare, potol (a-ți astâmpăra foamea), nu vom avea în România o opoziție viabilă și vor câștiga alegerile cei cu „democrația” lor stalinistă, cu viziuni comuniste care ne vor duce la nivelul Venezuelei de astăzi.

REACȚII DUPĂ ALEGERILE LOCALE DIN DUMINICA ORBULUI

În cele din urmă, am decis să scriu un articol despre impresiile mele legate de aceste alegeri. Nu promit că o să mă abțin și nu o să folosesc cuvinte dure, așa că dacă sunteți mai pudici stați deoparte și lăsați-i pe cei mai cu capul pe umeri să citească, dacă vor.

După 26 de ani, ziua votului a fost din nou în ziua orbului (deși are rădăcini în Biblie, această zi se pare că este din nou una nefericită pentru români). Și pentru că tot era zi de alegeri, toți pensionarii, asistații social și cei cu probleme de funcționalitate a creierului s-au dus la vot și și-au exercitat dreptul fundamental. În schimb cei care trudesc la muncă, au o mică afacere a lor sau muncesc pentru alții (la privat, nu la STAT), au preferat să stea la bere, să iasă în părculeț cu copiii și să-i lase pe bătrâni sau asistați să decidă pentru ei. Până la urmă este și acesta dreptul lor, să comenteze că merge prost țara, că suntem conduși de hoți, dar ei nu-și asumă niciodată decizia de a vota pe X sau pe Y. În urmă cu un an și ceva tinerii au ieșit la vot și au schimbat radical soarta alegerilor și am ales pe unul care măcar nu ne ia la mișto. La 7 luni după incidentele de la clubul Colectiv, tinerii au ieșit în stradă și au schimbat Guvernul. Acum tinerii nu au mai ieșit la vot, oare ei și cei care pretind că mai au ceva materie cenușie, de ce nu au făcut și acum același lucru? Poate sunt dezamăgiți sau poate atunci era vremea mai rece și stăteau în case la TV și s-au inflamat de la ceea ce vedeau, acum însă au stat la grătar sau la terase și discutau.

În fine, oricum am privi lucrurile putem spune că cei care s-au dus la vot ne-au întors la situația din 1990, când au votat tot comuniștii ca să ne aducă prosperitate capitalistă. De data aceasta s-au schimbat puțin lucrurile, nu am mai votat comuniști, ci pe urmașii lor, tot hoți, dar care acum să ne scape de hoți.

Dovada vie constă în faptul că au fost votați (cu majoritate covârșitoare) politicieni corupți, care au dosare penale sau care erau în pușcărie (vezi cazul lui Cherecheș de la Baia Mare). A avea dosar penal a devenit un must have al politicii noastre. Dacă nu ai dosar la DNA și nu o înjuri pe Codruța nu ai șanse în alegeri, altfel nu se explică procentele zdrobitoare pe care le-au obținut penalii României în aceste alegeri.

Oamenii se plâng constant că nu au pe cine vota, că toți sunt la fel. Este o imbecilitate să crezi acest lucru. În primul rând oamenii deși aparent sunt la fel, ei au trăsături diferite – au comportament, atitudine, temperament și educație diferite, cum poți pretinde că sunt la fel? Priviți-vă una dintre mâini, vedeți cum degetele aceleiași mâini sunt diferite, cum poți spune că oameni care trăiesc în medii diferite, primesc educație diferită sau învață mai puțin sau mai mult sunt la fel?

În toate orașele țării pe listele de candidați au fost minimum 5 candidați pentru funcția de primar, în unele cazuri au fost și 15, cum ai putea spune că nu ai avut de unde alege? Nu au cum să fie toți la fel, nici dacă ar fi fost gemeni nu erau la fel.

La Craiova au fost 9 candidați și cu toate acestea Olga, primarul în funcție (cu dosare la DNA și cu foarte puține realizări pozitive în fostul mandat), a obținut cca. 60% dintre voturile celor care s-au prezentat la urne. Cu toate că a avut contracandidați oameni de afaceri, intelectuali, oameni care au demonstrat că știu să administreze cu succes ceva (o firma sau mai multe, o școală etc), primărița, care a avut prima meserie notabilă – cea de politician, i-a zdrobit pur și simplu pe contracandidați.

Având în vedere rezultatele din Craiova și din țară, să nu ne mirăm că o plece din România tinerii și oamenii care muncesc, iar orașele precum Bănia o să rămână în continuare fruntașe la numărul de șomeri, investitorii o să ocolească în continuare această zonă, iar afacerile celor care încă mai dețin așa ceva o să se năruiască. Dar nu contează, avem foișoare pentru pensionari unde să joace table și să pună țara la cale, pentru că nu-i așa, ei sunt generația de viitor a țării. Tinerii își merită soarta, pentru că stau în fața PC-ului sau a smartphone-ului și au nicio reacție.

După 26 de ani, duminica orbului ne readuce în același punct – să avem PSD (PDSR atunci) în cca. 70% din localitățile din România, fără nimic din ceea ce se cheamă opoziție și nimic nu o să-i oprească să-și continue drumul de dezintegrare a țării.

În ceea ce mă privește, opțiunea emigrării pare să fie cea mai bună soluție, sunt prea dezamăgit de români, țara este superbă, dar din păcate locuită. Nu cred că oriunde m-aș duce stau câinii cu covrigi în coadă, dar măcar de aceia nu-mi pasă cum sunt.

PROTESTE ALE SINDICALIȘTILOR LA CRAIOVA - CU IZ ELECTORAL?

Câteva sute de membrii ai sindicatelor din învățământ, sănătate și angajați ai Poștei Române au protestat joi 12 mai pe străzile Craiovei cerând demisia Guvernului Cioloș.

Am apreciat întotdeauna faptul că oamenii nemulțumiți își cer drepturile și își plâng situația disperată în stradă atunci când decidenții politici par să fie surzi.

Totul pare să fie ok la prima vedere – oameni nemulțumiți care protestează pentru mai bine. În realitate lucrurile nu stau deloc așa. În ultimele zile, odată cu începerea campaniei electorale s-au întețit atacurile asupra așa-zisului Guvern Tehnocrat. Atacurile vin din toate direcțiile – de la politicieni, de la presa aservită politic care a început să fie purecată de datorii către bugetul de stat și mai nou de așa-numiții reprezentanți ai societății civile (dar care trăiesc din bani publici) și acum sindicatele.

Privind superficial lucrurile, putem concluziona că Guvernul este unul de incompetenți și de oameni cu interese obscure. Dacă nu dorim să fim echidistanți și ne dăm voalul orbului de pe față, observăm ușor cum suntem direcționați să luptăm împotriva unor oameni care, nu or fi ei cei mai deștepți și mai profesioniști, dar este cam singurul Guvern care are în componența sa oameni care reprezintă ceva în meseriile lor și nu sunt cunoscuți că s-au îmbogățit din politică.

Considerăm că singura mare problemă a Guvernului Cioloș este cea de comunicare. Nu reușește să transmită concret cetățenilor ce acțiuni sunt ale lui și care sunt venite în urma unor legi adoptate de Parlament în perioada în care frâiele erau în mâna lui Ponta. Nimeni nu s-a sesizat atunci când a ajuns în parlament aberația legislativă cu taxarea românilor din străinătate, nimeni nu s-a sesizat că autorizațiile de funcționare a cluburilor și barurilor erau date în funcție de culoarea politică a patronilor și nimeni nu s-a sesizat că dezinfectanții sunt diluați cu peste 2500% față de concentrația normală. De ce toate aceste ascunderi sub preș? Simplu, mecanismele grupurilor de interese funcționa corect – statul dădea contracte cu licitații mascate, fără controale asupra respectării calității, banii ajungeau la băieții din sistem care mai plăteau din când în când publicitate presei ca să aibă și ea ce să mănânce și să nu mai mârâie și să lase lucrurile să meargă în continuare pe cursul firesc.

Cunoaștem faptul că majoritatea liderilor de sindicat din România sunt în funcții de peste 25 ani, cu rădăcini în vechiul regim, de acolo de unde își trage seva și PSD-ul. Câte proteste sindicale au fost în vremea când Guvernul era condus de Ponta și oficial de PSD (tot de ei este condus și acum, dar într-o formă mascată)? Răspunsul – niciunul. De ce? Vă puteți da singuri seama. Acum se apropie alegerile și toți politrucii ies la rampă pentru noi mandate și pentru poziții din ce în ce mai favorabile pentru alegerile parlamentare din toamnă și au nevoie de curente de opinie pe care să le manipuleze în interes propriu, pentru a arăta publicului spectator că cei de acum (Cioloș și compania) sunt vinovați de dezastrul din sistemele de sănătate, învățământ și cel poștal.

Faptul că aceste sisteme sunt în colaps și practic muribunde, dar fără de care România nu se poate descotorosi în acest moment, cunoaștem, dar ne punem întrebarea – de ce nu au protestat și acum 1 an și acum 5 ani și acum 10 ani? Situația de față nu este nouă, ea pare să fie de o veșnicie și pare fără ieșire. Nu poți învinui un Guvern de tehnocrați (sau de marțieni sau de burchinavezi)  care este instalat de 6 luni și ai cărui membrii emblematici nu au făcut parte din alte Guverne, că sunt principalii vinovați de o situație de 25 ani. Singurul element comun din toți acești ani este PSD-ul – principalul partid din România din perioada post decembristă și cel care a condus de fapt și de drept țara indiferent de numele Guvernului sau al președintelui.

Pentru a-i crede pe sindicaliștii care au protestat joi în Craiova, ar fi trebuit să-i aud vociferând și în urmă cu cel puțin  an și nu în prag de campanie electorală. Am fi vrut să-i vedem că demaschează din interior practicile frauduloase, cele care au băgat companiile de stat și sistemul de sănătate și pe cel de învățământ în faliment, nu că se agită acum când acest Guvern a început să continue anchete ale unor oameni din presă (și așa flori rare), ce semnalau fraude masive în sistem și să facă publice date care incriminează finanțatori ai anumitor partide politice.

Cum poți să ceri demisia unui Guvern, pus pe post de carne de tun, instalat de 6 luni, după ce a început să funcționeze și să scoată la iveală matrapazlâcuri ale sistemului? Probabil cineva a început să fie deranjat de aceste controale și descoperiri și îi folosește pe cei care lucrează în sistemele corupte pentru a-și apăra interesele. Mulți dintre cei care au fost prezenți la mitingul sindicaliștilor erau plictisiți, nu credeau în aceste demersuri și arătau ca și cum ar fi fost aduși cu forța la protest. Au fost scoși în față pentru a masca interesele electorale și financiare ale celor care îi susțin pe șefii lor din sindicat.

Pentru a nu o mai lungi prea mult, o să concluzionăm logic – protestele de joi ale sindicaliștilor au fost organizate în scop electoral și au folosit oameni ai sistemelor de stat, falimentare.

Pentru a da o greutate demersului sindicalist aș dori ca astfel de mitinguri să fie organizate și în restul anului, când nu urmează alegeri electorale și să propună soluții viabile pentru sistem și să-i demascheze din interior pe cei care fraudează buna desfășurare a instituțiilor statului.

Până atunci nu uitați:

 (sursa Facebook)

ANAF-ul își face în sfârșit treaba

Dacă doriți să asistați la un spectacol grotesc, o poveste horror adevărată vă sugerez să urmăriți zilele astea cazul evacuării sediilor trustului Intact, deținut de clanul Voiculescu – un fost securist îmbogățit peste noapte și care se jură că nu cunoaște nimic despre banii fostului dictator Nicolae Ceaușescu, deși a fost în grupul restrâns de oameni care se ocupau direct de conturile fostei securități și ale Ceaușeștilor.

Deși există o decizie definitivă și irevocabilă de mai bine de un an și jumătate, ANAF – instituția statului, însărcinată cu recuperarea prejudiciilor din cazurile de corupție (printre alte activități face și asta), nu a făcut mai nimic în acest timp. De ce? Poate că frâiele erau în altă parte, poate că acum chiar au început să se schimbe lucrurile – în bine din câte se văd.

Am putea pune firesc întrebarea – de ce nu s-au mutat cei de la Intact timp de 1 an și jumătate în alt sediu? Pentru că le-a convenit așa, nu au plătit chirie în tot acest timp (pentru că statul nu avea cum să încaseze chirie pe aceste spații) și mai ales pentru că fostul Premier le-a promis că atâta timp cât va conduce el Guvernul, ANAF–ul nu va interveni. Și așa s-a și întâmplat până acum, când a venit altă conducere și paradigmele s-au schimbat, statul acum pare înclinat să încerce să recupereze ceva din cele peste 300 milioane de euro prejudicii din dosarele de corupție instrumentate de DNA și care au primit decizii definitive și irevocabile.

Ne plângem de ani de zile că hoții rămân cu banii pe care i-au furat, chiar dacă uneori mai fac și câte un an sau doi de pușcărie, iar acum când statul începe să recupereze ceva din prejudicii mulți cetățeni și TOȚI PARLAMENTARII încep să plângă soarta Antenelor și a DREPTULUI DE LIBERTATEA PRESEI.

Pare paradoxal nu? Sau poate nu, era de așteptat să se întâmple astfel având în vedere că mulți dintre cei din politica actuală – PSD, PNL, UNPR, ALDE și ceva partide microscopice sunt în cârdășie cu oamenii clanului Voiculescu și apără interesele acestora și mai puțin pe cele ale românilor.

Dacă vorbim despre libertatea presei nu trebuie să facem referire de Antene, pentru că acolo nu poate fi vorba despre respectarea vreunui drept constituțional, decât ale celor care le sunt favorabile. Principiul – interesul poartă fesul, pare să fie singurul respectat (deși pare cam simpatic, comparându-ne la meschinăriile lor).

Oricum sper să nu fie ultimul demers al ANAF-ului de recuperare a banilor furați și că va continua și cu alte evacuări. AMIN!

LEGEA DEFĂIMĂRII PUBLICE SAU LEGEA PUMNULUI ÎN GURĂ ÎN DEZBATERE LA PARLAMENT

Astăzi tovarășii deputați dezbat Legea Pumnului în Gură, așa cum este mai nou numită inițiativa celor de la PSD în frunte cu Tovarășul Șef și cu Senatoarea Foamei. E ca și cum am încerca să revenim la perioada de început a comunismului în România când Partidul controla absolut totul – de la publicații la câtă mâncare trebuie să avem în frigidere. Ca s-o spunem pe a dreaptă – e ca și cum am recunoaște oficial că suntem retardați și suntem incapabili de a ne coordona viața și vine Partidul să ne ajute să supraviețuim. Numai că acest Partid este unul de plagiatori, escroci și imbecili care acum dorește liniște, să  nu-i mai deranjăm cu invectivele noastre la adresa lor, pentru că se simt jigniți. De parcă noi nu simțim același lucru când ne fură și ne umilesc în fiecare zi prin aroganța de a ne rânji în nas după ce ne pun să stăm la cozi să plătim taxe interminabile.

De ce trebuie să folosesc mănuși atunci când vorbesc despre X sau Y că este corupt, imbecil sau hoț? Nu acesta este rostul presei, nu acesta este scopul pentru care mai scriem pe site-uri, blogg-uri, nu vrem să fim informați, nu vrem să ne spunem măcar părerile – bune sau absurde, dar care sunt creațiile minților noastre? Rostul exprimării libere este de a oferi o supapă tensiunilor sociale, frustrărilor  fiecărui individ SAU PUR ȘI SIMPLU DREPTUL LUI CONSTITUȚIONAL DE A AVEA O OPINIE ȘI DE A O FACE PUBLICĂ.

Se pare că au trecut degeaba 26 de ani de libertate, dacă ajungem acum să avem astfel de legi.

Inițiatorilor acestei legi nu le pasă de reacțiile cetățenilor de rând, pentru că legea aceasta nu le afectează electoratul lor – compus din analfabeți, asistați social și oameni care în general sunt de acord cu nemunca și primitul unor remunerații lunare din munca altora. Electoratul lor habar n-are de Facebook, Tweeter sau rețele de socializare în mediul online, nu cunosc ce este acela un site de știri și cel mai probabil nu cunosc nicio limba străină – nici măcar rusa. Este normal pe de o parte ca această adunătură de escroci, politruci și imbecili (mă refer la întreaga clasă politică), să voteze astfel de legi pentru a putea Pune Pumnul în Gură tuturor celor care au o opinie, care au deschis o carte (și nu se află în pachetul de 52) și care vor să-și facă publice gândul și opiniile.

Nu de puține ori am spus despre PSD că este moștenitorul moral și de drept al Partidului Comunist dinainte de 1989 și de data aceasta își arată direct gândirea strategică. Problema principală este că și reprezentanți ai altor partide vor vota astfel de legi, nu din convingere, ci în ideea că nu vor mai putea fi acuzați public că fură sau că sunt implicați în tot felul de afaceri care mai de care mai dubioase.

LegeaPumnului în Gură inițiată de Liviu Dragnea nu vine întâmplător, ci într-un context special. În ultimii ani, mai multe state din zonă au adoptat legi care cenzurează presa și opiniile care nu sunt în concordanță cu șefii din Parlament și/sau Guvern – putem da câteva exemple: Ungaria, Belarus, Ucraina, Federația Rusă. Acum este rândul României să aibă o asemenea lege care cenzurează tot ce nu este în conformitate cu dorințele minților luminate din politică.

Personal cred că această lege nu vine din senin și că este un prim pas în legarea populației și tăierea tuturor mijloacelor de reacție a cetățenilor la abuzurile conducătorilor.

Pentru cei care vor să-și exprime punctele de vedere și să protesteze împotriva acestor legi abuzive (cât nu încă este interzis acest lucru), ni se pot alătura în Piața Prefecturii (la o plimbare) începând cu orele 19:00.

VICTOR PONTA ȘI-A DAT DEMISIA...!!!

Premierul României, Victor Ponta, și-a anunțat astăzi demisia.

Decizia vine în urma protestelor din toată țara, după evenimentul nefericit din noaptea de Haloween, de la Clubul Colectiv, când au murit 32 de persoane până în acest moment, iar alte 90 de persoane sunt în stare gravă.

Cei care au ieșit în stradă au scandat ore în șir demisia lui Ponta, a lui Oprea și a lui Piedone (primarul sectorului 4, cel care a dat avizul de funcționare pentru clubul cu pricina).

Deși neașteptată, demisia premierului se dorește a fi una de onoare, argumentul principal fiind faptul că el nu dorește să se lupte cu oamenii și că a constatat nemulțumirea legitimă a populației. Corect până la un punct, nemulțumirea oamenilor era îndreptățită de mult timp, iar demisia, dacă se dorea a fi de onoare, trebuia să vină imediat după alegerile de acum un an, când a organizat catastrofal alegerile și zeci de mii de alegători au stat la cozi pentru a reuși să voteze. În urma acestor alegeri au ieșit în stradă zeci de mii de oameni (mult mai mulți ca acum) și atunci nu s-a întâmplat nimic – premierul și-a reluat nestingherit atitudinea arogantă.

În 2012, România a mai avut un premier care a demisionat în urma unor proteste organizate de partide și televiziunile aservite actualei puteri guvernamentale (atunci în opoziție), deși la mitinguri nu au fost prezente decât maxim 2-3000 de persoane. Aceea o putem considera o demisie de onoare. Demisia lui Ponta nu poate fi considerată una care denotă demnitatea omului în funcție, nici măcar dacă am fi excesiv de indulgenți.

Totuși acest om și-a depus mandatul, cu această ocazie am scăpat și de Guvernul Ponta – implicit de Vice-Premierul (Mult-Prea-Important) – Gabi Oprea – pe care sperăm să nu-l mai vedem vreodată pe scena politicii românești.

Revenind la demisia Premierului Ponta – personal cred că aceasta survine în urma numeroaselor presiuni puse asupra sa, nu de către populația civilă, alegătorii de rând, ci de către propriul partid și de către numeroasele procese în care este implicat. PSD-ul, partidul din care provine și Ponta a început să fiarbă sub presiunea alegerilor pierdute anul trecut, a alegerilor de anul următor și a DNA-ului, care a început să-i salte pe mai toți liderii locali – intitulați bine-meritat BARONI. Ei bine, acești baroni locali au început să-și arate nemulțumirea față de conducătorul PSD și al Guvernului că nu-i apără și că nu pune mâna pe justiție așa cum o făceau ei până acum 11 ani.

Cu alte cuvinte, cred că demisia lui Ponta nu vine în urma presiunilor străzii și nu este una de onoare, ci el s-a folosit de acest pretext (al evenimentelor din ultimele zile), ca să scape basma curată din agora guvernării în care a fost personajul principal – dar unul negativ.

Oricum ar fi SĂRBĂTORIM CU BUCURIE DEMISIA LUI PONTA ȘI A GUVERNULUI SĂU!

ION ILIESCU LA JUDECATĂ - DE APOI,după un sfert de secol

În sfârșit pot spune că justiția din România începe să funcționeze la parametrii apropiați de normalitate. După cum probabil ați aflat deja fostul președinte al României, tovarășul Ion Iliescu a fost pus suburmărire penală pentru mineriada din 13-15 iunie 1990. Poate pentru mulți nu mai înseamnă nimic ceea ce s-a petrecut acum mai bine de un sfert de secol, dar acuzațiile sunt extrem de grave – crime împotriva umanității. Dacă se va găsi vinovat, actualul Președinte de Onoare al PSD și membru fondator al aceluiași partid va intra în Cartea Neagră a Omenirii alături de alți celebrii damblagii ai umanității care au îndreptat armele și opresiunea asupra maselor de civili în disperarea lor de a păstra puterea cu orice preț, chiar cu prețul terorii și al crimei. Lista este lungă, din păcate, dar o să amintim doar câțiva dintre criminalii lumii Mao Zedong (China 1893-1976) i se atribuie moartea a 50-70.000.000de chinezi, Iosif Vissarionovici Stalin (URSS 1878-1953) i se atribuie moarteaa 23.000.000 de oameni din diferite etnii și naționalități, acesta este printrealții și unul dintre mentorii tovarășului Iliescu, Adolf Hitler (Germania1889-1945) i se atribuie moartea a 12.000.000 de oameni (cifrele încă suntcontestate).

Cu alte cuvinte la finalizarea procesului avem șansa ca România să aibă și ea un reprezentant pe lista selectă a persoanelor responsabile de crime împotriva umanității. Poate părea că sunt prea dur cu cele afirmate anterior, dar ele reflectă realitatea de la acea dată din țara noastră. Datorită lui Occidentul și-a întors spatele către România și datorită lui pe hărțile lumii în dreptul țării figura o pată gri sau chiar neagră, datorită lui finanțatorii externi au început să pună condiții draconice, datorită lui comuniștii și securitatea au rămas încă la putere și datorită lui avem actuala clasă politică.

Analizând aceste aspecte, încă vi se mai par afirmațiile mele exagerate? Dacă da, vă rog să căutați informații din acea perioadă, dacă aveți memoria scurtă sau poate nu ați fost născuți în acea vreme.

Personal cred că acest proces vine prea târziu (dar mai bine decât niciodată), dar ar trebui completat cu altele de același calibru – restul mineriadelor, revoluția și chiar o anchetă pentru a se scoate la lumină activitățile sale din tinerețe. Nu uitați că România a avut singura revoluție sângeroasă din lume, pentru a se putea elibera de comunism. Evident că nu a reușit, fiind conduși și în prezent de eșaloanele 2 și 3 din PCR sau fosta Securitate.

Privind mai atent asupra listei de martori sau a celor implicați în proces ne dăm seama de ce România este la coada Europei și de ce trecutul nostru este încă în ceață. Analizând mai atent și cu ochii larg deschiși putem să vedem de ce în continuare partidul cu cei mai mulți ofițeri ( de securitate și militari în rezervă), este în continuare partidul născut de Iliescu.

Ar trebui să fim ceva mai atenți când ne ducem la vot și stăm cu gândul la pe cine votăm și din nefericire punem ștampila pe PSD, partidul cu cei mai mulți lideri condamnați sau cu dosare de corupție, cu mulți îmbuibați din banii publici și cu mulți membrii cu trecut obscur, al căror bazin electoral este în zonele cele mai sărace și cu cei mai mulți analfabeți.

În speranța că se va face dreptate, îi urez tovarășului Iliescu un sincer La mulți ani! Nu de alta, dar vreau să fie în viața când se va da sentința, să-i văd mutra aia de cucuvea cum rămâne fără rânjet.

La mulți ani Tovarășe!

PS: pentru a vă reîmprospăta memoria aveți aici dovada că Iliescu le mulțumeaminerilor pentru disciplina și conduita civică

ANALIZE ȘI PREVIZIUNI

Probabil că fiecare dintre voi a mai citit presa ultimelor zile și a văzut că peste jumătate dintre știrile din online și din offline sunt despre Ponta sau PSD etc. Asta nu este neapărat un lucru deranjant, dacă nu ar fi fost vorba despre aceeași știre, de parcă în țara și în lumea asta nu s-ar mai întâmpla nimic, tot cosmosul s-ar învârti în jurul acestei știri.

Și de parcă nu ar fi suficient că toți au același subiect, îl abordează identic, spun aceleași lucruri încât ai la un moment dat impresia că toți au același creier. Pentru că tot este la modă să fi  jurnalist și să te racordezi la singurii neuroni existenți, o să fac și eu la fel, nu de alta, dar nu-mi place să rămân pe dinafară și tocmai eu să rămân privat de posibilitatea de a uza de neuroni, în cazul de față ai altora J

 Cu alte cuvinte o să încerc să abordez subiectul și să fac previziuni, după o scurtă analiză, sper ceva mai bune ca ale celorlalți (deși nu sunt jurnalist – doar blogger amator).

În primul rând, s-o luăm cu începutul – cu toții se întreabă de ce premierul nu-și dă demisia. Păi cum să și-o dea, cine ar mai avea vreo șansă să ocupe acest post din partidul lui sau din coaliția de la guvernare? Odată dată demisia, premierul și PSD își vor lua adio de la guvernare și de la banul public. Pe lângă asta ar pierde și posibilitatea de a putea pune presiune pe instituțiile statului și să încerce să se salveze de procurori. În plus, actualul premier nu mai este agreat nici măcar în propriul partid. După pierderea alegerilor într-o manieră lamentabilă, pentru cei aflați în funcții de conducere, din partea PSD, a fost foarte clar că vor împărtășii rând pe rând aceeași experiență – datul cu subsemnatul, nu în fața stării civile, ci în fața organelor de anchetă.

Oricum era de așteptat ca V. Ponta să bată în retragere după ce a alergat de unul singur, în campania electorală și a ieșit pe locul doi.

Retragerea într-un con de umbră a lui Victor Viorel Ponta s-a lăsat îndelung așteptată și încă nu a venit. Deși mulți analiști au previzionat că o posibilă retragere ar fi însemnat automat și dispariția de pe scena politică, în realitate era tocmai invers. Trebuiau să susțină retragerea lui ca unica șansă de a rămâne în politică. Rămânerea într-o funcție care să permită să stea departe de presă, măcar o vreme, i-ar fi asigurat premisele unei viitoare reveniri în forță și probabil ceva mai înțelept, după ce ar fi cunoscut și gustul unei înfrângeri care încă nu-l omorâse (politic vorbind).

Evident că o asemenea mișcare ar fi trădat o gândire profundă, onoare și demnitate, ceea ce se pare că nu este cazul. Actualul premier nu poate fi suspectat de asemenea lucruri, poate doar dacă făcea parte din distribuția unui film SF, ne puteam imagina că un politician român are asemenea virtuți/defecte (dacă ești PSD-ist, rămâne valabilă cea de a doua variantă).

Ca să nu o mai lălăi mult, o să fac următoarea previziune: V.V. Ponta va mai rămâne premier scurt timp, după care își va pune cruce pe viitorul său politic, iar PSD-ul va trece printr-o criză profundă, cauzată de pierderea guvernării și de către DNA, peste care va putea trece numai dacă renunță la scheletele trecutului și se va reforma din temelii. Dacă acest colos politic va amâna încă odată această reformă, întreaga clasă politică românească va trece printr-o groaznică și prelungită criză, ce va afecta țara, în sensul că va deschide calea unor formațiuni extremiste, exact ca în Occident.

Spun asta, deoarece niciuna dintre formațiunile politice românești nu a învățat nimic în ultimii 25 ani și nimic din ceea ce se întâmplă la nivel mondial după criza economică, în special. (din păcate aceasta este realitatea și în celelalte țări)

Vă puteți imagina o Europă anomică în care extremismul este la el acasă? Ei bine, să sperăm că nu va fi cazul pentru accelerarea ascensiunii extremiștilor în oricare dintre țările lumii.

Reunirea Frăţiei KGB-iste - pericolul dezintegrării României

Deşi am încercat din răsputeri să mă abţin şi să nu scriu despre politică pe acest blog, cu atât mai mult în campania electorală. Am încercat să-mi păstrez neutralitatea în ceea ce scriu, pe cât posibil, dar deja mi-am pirdut răbdarea şi încep să mă gândesc serios la emigrarea definitivă din această poşircă de ţară, care constat, pe zi ce trece, că se afundă din ce în ce mai mult în mocirla de dinaintea anului 1989.

Şi dacă nu v-aţi convins până acum că am dreptate şi-o daţi înainte cu trăiască Republica, o să vă mai zic încă odată şi care sunt argumentele care mă determină să fac asemenea afirmaţii.

În primul rând această campanie electorală nu a fost nici pe departe ceea ce se aştepta (în mod normal), ci lupta s-a dus cu atacuri sub centură, atacuri la persoană, iar guvernanţii s-au folosit pentru a N-a oară de pomenile electorale, argumentate abject. Ceea ce este cel mai rău  (dacă putem spune aşa), este faptul că românii stau în expectativă şi sunt resemnaţi. Reacţia plebei este ca şi inexistentă. Ni se pare normal ca cei de la ţară să voteze obligaţi după cum le dictează primarul, sunt puşi să jure cu mâna pe Biblie ca au votat PSD şi Ponta (în Dolj s-a procedat astfel).

Singurele diferenţieri faţă de anul revoluţiei şi de anii 90, sunt:

+ atunci cetăţenii au avut reacţie şi ştiau să protesteze,

+ se pleca cu un handicap major – toate trusturile de presă erau manipulate politic şi nu exista internet.

În rest nu există diferneţe majore, poate doar posibilitatea de a pleca din ţară fară vize şi poate astă este singura noastră scăpare, a celor care nu au făcut pact cu sistemul şi nu aşteaptă un job de la partid şi nu acceptă mita electorală.

Şi ca să nu mă depărtez prea mult de titlul articolului, chiar dacă poate o să fie mulţi care o să sară în sus şi să zică bla bla, că asta nu e titlu pentru mediul blogosferic, o să le spun următoarele – când eşti în mocirlă nu stai să pari mironosită. Aşa că personal consider că trebuie să fim ceva mai radicali în atitudine dacă vrem să schimbăm ceva în bine în ţara asta, că mergem ca până acum cu diplomaţie, cu înţelegere pentru cei mai săraci cu duhul nu o să ajungem niciunde.

Până acum aşa am acţionat, mai cu mănuşi de catifea, că să nu resimtă imbecilul palma pe care o primea, prea tare, dar acum cred că vremea mănuşilor de catifea a trecut, este expirată.

Deşi credeam că la 14 ani de la momentul de cumpână în care ne-am aflat în anul 2000, când C.V. Tudor a intrat în turul 2 alături de Ilici şi cu riscul ca un handicapat mintal să câştige alegerile şi practic să ne trimită pentru veşnicie în haos, ei bine, se pare că retardatul s-a întors şi pare că încă mai are energie pentru a scoate capul şi a-şi face auzit glasul.

Ca să vă fac să înţelegeţi, rezultatul obţinut de CV Tudor, de 4% aproximativ, în primul tur, l-au făcut extrem de vocal. Se pare că pericolul ne pândeşte în continuare. Acest oligofren al politicii româneşti a declarat că va susţine candidatul PSD şi a fost extrem de vocal la adresa DNA care a reuşit cu chiu cu vai să bage la pârnaie nişte amârâţi care au făcut numai bine ţării – jefuind-o de câteva miliarde de euro.

Poate nu eram atât de aprins, când trebuia să imi exprim punctul de vedere referitor la contextul politic de după alegeri, dacă retardul politicii împreună cu penalii de la guvernare nu ar avea cele mai mari şanse să câştige alegerile.

Că tot vorbeam în articolul de ieri de contextul politic regional în care ne aflăm, o să trec în revistă, în câteva rânduri, câteva elemente care, sper, să-i trezească puţin la realitate pe cei care citesc acest blog.

Ascensiunea şi agresivitatea Federaţiei Ruse, din ultimii ani ridică multe semne de întrebare în ceea ce priveşte stabilitatea economică-politică-socială a României. În toate statele în care a intervenit Rusia, în prezent se confruntă cu grave probleme în toate sectoarele, ba chiar au ajuns să piardă teritorii – cu alte cuvinte – riscăm ca România să fie dezintegrată.

Avem exemplul Ucrainei, cel mai recent, dar să nu uitâm de Georgia cu Osetia de Sud, Zona Nagorno-Karabah din Caucaz.

În plus nu trebuie să uităm de ex-Yugoslavia, care a avut un conducător în stilul lui CV Tudor, pe Miloşevici, care a fost susţinut de către Rusia – rezultatele s-au văzut în scurt timp – statul Yugoslav s-a destrămat, iar conducătorul ei a fost condamnat pe viaţă, pentru genocid şi crime împotriva umanităţii. Acestea sunt cele mai grave acuze pe care le poate primii cineva, Miloşevici a fost condamnat pentru săvărşirea a peste 120.000 de crime în mod direct şi alte câteva zeci de mii, în urma deciziilor sale.

Revenind la România şi la contextul politic actual şi dacă ne uităm la rezultatele alegerilor şi mai ales asupra noilor coaliţii putem să ne dăm uşor seama de faptul că riscăm să ajungem în aceeaşi situaţie ca şi Ucraina, Yugoslavia, Azerbaijan, Armenia şi Georgia.

Legătura pe care o fac şi încerc s-o pun pe tapet cu sitaţia de la sfăşitul anilor 90, este că acest CV Tudor şi Iliescu (fostul şef al actualului PSD), defilau cu pancarde cu mesajul: daţi în Miloşevici, daţi în noi. Am amintit mai sus cine a fost acest Miloşevici, apărat cu ardoare de către aceşti KGB-işti infiltraţi în politica românească, care s-au opus aderării României la NATO şi la Uniunea Europeană.

Aceiaşi KGB-işti sunt acum iarăşi în postura de a căştiga electorat şi să vină la putere, numai că acum nu mai avem un conflict în care să ne implicăm de partea NATO, România este într-o altă postură, iar Rusia nu mai este în agonia în care s-a aflat în anii 90. Pericolul este şi mai mare. Riscăm să fim iarăşi sub influenţa Rusiei, iar acum o vom face pentru mulţi ani de acum încolo şi ne putem lua adio de la unirea cu Republica Moldova sau o reîntâlnire cu fraţii de peste Prut în societatea europeană.

Aşadar, fraţilor avem de ales pentru turul 2: Rusia sau Europa.  Nu mai explic încă odată care sunt taberele.