Se afișează postările cu eticheta comunism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comunism. Afișați toate postările

miercuri, 8 iunie 2016

PSD NE VREA ALĂTURI DE RUSIA, ÎNAPOI ÎN COMUNISM

Citeam reacțiile unora și altora după alegerile locale de duminica trecută și constat că tabăra câștigătoare a început să-și arate adevărata față. Unul dintre articole mi-a atras atenția în mod special și asta dintr-un singur motiv – de mult timp bănuiam că partidele de stânga din Europa, inclusiv România, sunt plătite din bani proveniți dinspre Federația Rusă, iar dacă acest lucru nu este demonstrat decât în puține situații (este cazul lui Marine Le Pen din Franța), ele, partidele, sunt simpatizante ale politicii rușilor de azi și de acum zeci de ani când exista URSS-ul.
Nu ar fi nicio problemă dacă ar exista păreri și păreri și ar fi vot democratic cu adevărat, dar nu este așa. Voturile sunt furate pe față, oamenii sunt forțați să voteze cu X pentru că patronul are afaceri cu statul și trebuie câștige PSD-ul. A forța oamenii să te voteze nu este democrație, astea sunt metode staliniste – acum rebranduite. Pericolul nu vine din faptul că a câștigat X sau Y și a pierdut Z, ci din faptul că X sau Y apelează la metode care nu sunt din sfera democrației.
Revenind la articolul de care vă vorbeam, se pare că acesta a fost postat și pe pagina de FB a actualului primar de Craiova, dar șters între timp, scris de unul care se pretinde artist. Este libertatea fiecăruia să aibă ce părere dorește, dar problema apare atunci când pretinzi că ești mielușel, când tu de fapt ești lup. Lupul poate pretinde că este ce dorește ca să-și atingă scopul – de a-l mânca pe mielușel, dar victima nu are nicio scuză dacă-l crede pe prădător și este nimicit. În situația asta este acum România, lupul este PSD, iar mielușelul este poporul. PSD-ul mimează democrația, iar mieii îl cred și sar în gura prădătorului.
Ca să mă fac mai bine înțeles, când fac astfel de afirmații, vă spun pe scurt – Rusia (URSS) = comunism, conducători impuși cu pistolul (armata), averi și bunuri ale oamenilor de rând confiscate (naționalizarea), oameni închiși în pușcării pentru că nu aveau opinii și rădăcini sănătoase (deținuții politici din perioada comunistă – de ex. Coposu), iar exemplele pot continua la infinit. Aș mai adăuga și foametea din anii 80, când se stătea la rând cu orele pentru lapte, ouă, salam cu soia, adidași (copite de porc), că de carne nici nu se punea problema. România este dată drept exemplu ca PRIMA ȚARĂ ÎN FALIMENT ECONOMIC CARE DECIDE SĂ-ȘI PLĂTEASCĂ DATORIILE EXTERNE (asta s-a făcut în dauna oamenilor care mureau de foame pentru un ideal aberant).
În contrapondere, avem lumea Occidentală (criticată în articol), în care oamenii își permit să trăiască decent, să nu ducă grija zilei de mâine, în care își pot face concediile în străinătate etc. Într-adevăr la ora actuală această lume este într-o criză acută, nu de resurse, ci de lideri, de modele care să grupeze în jurul lor masele care să lupte pentru valori comune. Faptul că lumea Occidentală nu mai are lideri adevărați, nu înseamnă că ea trebuie denigrată și abandonată, ci trebuie păstrăm valorile reale ale ei – libertatea omului, drepturile sale, proprietatea, posibilitatea de a avea un trai decent și de te plimba pe unde dorești. Acestea sunt lucruri la care nu trebuie să renunțăm, cu atât mai mult în favoarea unora care vor să reimpună un model care a dat faliment peste tot în lume, ultimul exemplu este Venezuela care a ajuns mai rău decât era România în anii de tristă amintire. Privind lucrurile astfel putem să înțelegem de ce majoritatea liderilor de dreapta vin în alegeri cu slogane – să nu iasă PSD-ul, pentru că PSD-ul = foame și sărăcie, zonele patronate de ștabii lor sunt la nivelul de acum 100-200 de ani, consumul de alcool este record, violența domestică asemenea, infrastructura lipsește, iar locurile de muncă sunt inexistente (dacă nu faci parte din partid te-ai lins pe bot de a-ți mai găsi un job).
Pe de altă parte și liderii PSD au dreptate când afirmă că votanții de dreapta îi desconsideră pe cei care aleg PSD. Este oarecum îndreptățit acela care, plătind din munca lui lenea și prostia altuia, să-l critice. Poate că cei cu viziuni de dreapta nu au făcut multe pentru cei săraci, din mediul rural și analfabeți, dar nici PSD-ul nu a făcut nimic pentru ei. Ba, dacă analizăm mai atent, putem spune că cei care sunt în antreprenoriat plătesc ajutoarele sociale ale celor care votează PSD.
Singurul păcat substanțial al celor de dreapta este acela că sunt autiști când vine vorba de a știi cum se face politica. Nu trebuie să vii doar cu slogane – nu PSD, ci trebuie să spui foarte clar de ce nu PSD, trebuie să-i atragi pe oameni către tine, să-ți susțină proiectele/opiniile/inițiativele, altfel nu vei câștiga nimic la alegeri și te trezești cu PSD cu peste 60% , fără să înțelegi de ce.
Nici PSD-ul nu vine în alegeri cu proiecte, dar mesajele lui sunt clare, înțelese de orice individ (cu școală sau nu), se bazează pe o structură din vremuri…  În fața electoratului nu vii cu proiecte gen – pârtii de schi, autostrăzi (cum proceda Ion Rațiu în 1990), ci vii cu slogane ca ale lui Ion Iliescu: salam cu soia...
Omul de rând, grosul alegătorilor, nu înțelege mesajul abstract, mecanicist, ingineresc, de corporație, vrea mesaje simple pe care le poate interpreta ușor.
Până când dreapta nu va știi să-și traducă discursurile din limbajul de lemn, cu multe neologisme, cu termeni pretențioși preluați din limbi străine, în limbajul grobian de mahala, cu termeni ca pâine, mâncare, potol (a-ți astâmpăra foamea), nu vom avea în România o opoziție viabilă și vor câștiga alegerile cei cu „democrația” lor stalinistă, cu viziuni comuniste care ne vor duce la nivelul Venezuelei de astăzi.


joi, 18 decembrie 2014

Imaginile anilor de comunism

Şi pentru că tot este decembrie şi se împlinesc 25 de ani de la căderea unui regim (de tristă amintire zic eu, chiar daca eram foarte mic atunci, dar am văzut care au fost efectele şi în anii ce au urmat), vă propun să vizionaţi câteva imagini (din Bucureşti), din acea perioadă. Imaginile le găsiţi aici, cu menţiunea că o să revin şi cu altele personale.