VINURI DE POVESTE

Și pentru că sunt un blogger care se respectă și mai ales pasionat de vin, nu puteam să ratez ocazia de a participa la un traseu al vinului, în zona Drăgășaniului organizat de colegi din AsBO. Evident că am profitat și de faptul că a fost o zi liberă prin lege și de faptul că cei de la Avincis au organizat o degustare de vin, eveniment la care au participat peste 200 de oameni.

Până să ajungem la domeniile Avincis, am trecut în drumul nostru și pe lângă alte domenii, care, spre surprinderea mea, arătau foarte bine. În urmă cu câțiva ani, am mai făcut o vizită asemănătoare pe la crame și domenii viticole, dar situația era cu totul alta, puteam vedea cu ochiul liber faptul că cei care dețineau aceste afaceri nu erau oameni cu un nivel de potență financiară încât să le permită să întrețină viile la un stadiu decent. Dar, cu toate astea oamenii lucrau de zor să îi ofere viței posibilitatea de a da un vin excelent. Această situație demonstrează legătura milenară dintre vița de vie și locuitorii acestor meleaguri

Diferența dintre atunci și acum constă doar în faptul că infrastructura este mult mai bună, condițiile din crame sunt la standarde mondiale, dar pasiunea celor care se ocupă de vie este aceeași, deloc alterată de trecerea timpului. Această situație nu face decât să ne bucure și să ne ofere premisele că vom degusta vinuri de cea mai înaltă calitate.

Și așteptările nu ne-au fost înșelate. Am avut parte de una dintre cele mai bine organizate întâlniri de acest gen – un cadru superb – priveliști de poveste, un domeniu excelent întreținut, cu un conac restaurat după schițele originale, la care se mai adăuga și o piscină ce te îndemna să lași cutumele organizatorice și să te lași să plutești ușor în apele ei. Și cum la toate acestea s-a mai adăugat și un vin de calitate, nu avea cum să nu iasă un eveniment ce merită împărtășit cu toată lumea. Nu fac asta pentru a mă lăuda, ci pentru a vă oferi o sugestie pentru petrecerea unui week-end de poveste într-o vară ce se anunță toridă.

Pentru cei care nu au posibilitatea de a ajunge pe acele meleaguri, le pot recomanda să încerce măcar vinurile produse în aceste locuri sau măcar vinuri românești de calitate, pentru că pot spune deschis și fără menajamente, VINURILE ROMÂNEȘTI SUNT CELE MAI BUNE, departe de vinurile băute de cei cu nasul pe sus, care costă zeci și sute de euro per sticlă și care nu pot oferi nimic din vibrațiile regiunilor de unde sunt produse.

ANAF-ul își face în sfârșit treaba

Dacă doriți să asistați la un spectacol grotesc, o poveste horror adevărată vă sugerez să urmăriți zilele astea cazul evacuării sediilor trustului Intact, deținut de clanul Voiculescu – un fost securist îmbogățit peste noapte și care se jură că nu cunoaște nimic despre banii fostului dictator Nicolae Ceaușescu, deși a fost în grupul restrâns de oameni care se ocupau direct de conturile fostei securități și ale Ceaușeștilor.

Deși există o decizie definitivă și irevocabilă de mai bine de un an și jumătate, ANAF – instituția statului, însărcinată cu recuperarea prejudiciilor din cazurile de corupție (printre alte activități face și asta), nu a făcut mai nimic în acest timp. De ce? Poate că frâiele erau în altă parte, poate că acum chiar au început să se schimbe lucrurile – în bine din câte se văd.

Am putea pune firesc întrebarea – de ce nu s-au mutat cei de la Intact timp de 1 an și jumătate în alt sediu? Pentru că le-a convenit așa, nu au plătit chirie în tot acest timp (pentru că statul nu avea cum să încaseze chirie pe aceste spații) și mai ales pentru că fostul Premier le-a promis că atâta timp cât va conduce el Guvernul, ANAF–ul nu va interveni. Și așa s-a și întâmplat până acum, când a venit altă conducere și paradigmele s-au schimbat, statul acum pare înclinat să încerce să recupereze ceva din cele peste 300 milioane de euro prejudicii din dosarele de corupție instrumentate de DNA și care au primit decizii definitive și irevocabile.

Ne plângem de ani de zile că hoții rămân cu banii pe care i-au furat, chiar dacă uneori mai fac și câte un an sau doi de pușcărie, iar acum când statul începe să recupereze ceva din prejudicii mulți cetățeni și TOȚI PARLAMENTARII încep să plângă soarta Antenelor și a DREPTULUI DE LIBERTATEA PRESEI.

Pare paradoxal nu? Sau poate nu, era de așteptat să se întâmple astfel având în vedere că mulți dintre cei din politica actuală – PSD, PNL, UNPR, ALDE și ceva partide microscopice sunt în cârdășie cu oamenii clanului Voiculescu și apără interesele acestora și mai puțin pe cele ale românilor.

Dacă vorbim despre libertatea presei nu trebuie să facem referire de Antene, pentru că acolo nu poate fi vorba despre respectarea vreunui drept constituțional, decât ale celor care le sunt favorabile. Principiul – interesul poartă fesul, pare să fie singurul respectat (deși pare cam simpatic, comparându-ne la meschinăriile lor).

Oricum sper să nu fie ultimul demers al ANAF-ului de recuperare a banilor furați și că va continua și cu alte evacuări. AMIN!

Repere istorice ale vinului în România

Acum vreo două zile citeam un articol despre cultura vitei de vie în România. Ştirea era prezentată destul de pozitiv (dacă imi este permisă exprimarea), că în prezent în ţara noastrp se cultivă peste 180.000  ha de viţă de vie. Sincer să fiu nu am ştiut cum să iau ştirea asta, că la o primă vedere poate părea mult, că astfel de suprafeţe ar fi destinate producerii finale a licorii dionisiace.

Dar dacă e să privim mai atent, ne dăm seama de un singur lucru: revenirea culturii viţei de vie către adevăratul ei potenţial. Trebuie să amintesc că în anii de după revoluţie, când toată agricultura românească s-a prăbuşit, la fel s-a întâmplat şi cu acest sector.

În ultimii ani, odată cu intrarea în ţară a numeroşi străini, dar şi cu ajutorul  fondurilor europene, pare că lucrurile încep să reintre în normal. Străinii au fost primii care au redescoperit oportunităţile pieţei şi potenţialul acestei zone.

Majoritatea suprafeţelor  cultivate sunt destul de mici şi pe care se practică o agricultură rudimentară, ale cărei rezultate asigură cel mult consumul unei familii.

Dar încetul cu încetul apar în piaţa şi investitori serioşi, care se preocupă de dezvoltarea unei afaceri şi caută să obţină produse de calitate superioară. Accesul acestor produse pe piaţă este îngreunat de mai multţi  factori:

1.                         Un prim element nociv, este existenţa produselor de proastă calitate, care au un preţ mizerabil şi care de cele mai multe ori nici măcar nu sunt vinuri, ci diferite combinaţii de apă cu aditivi.

2.                         Mentalitatea oamenilor, care în loc să consume produse de calitate, le preferă pe cele care au un preţ mic, dar care nu sunt nici pe departe vinuri.

3.                Legislaţia şi sistemul de taxe şi impozite în vigoare în România, este departe unul care să stimuleze investiţiile, în orice sector, cu atât mai puţin cel agricol/viticol. Reglementarea segmentului legislativ este obligatorie, dacă vrem să  dezvoltăm cu adevărat un sector economic.

   În ceea ce priveşte legislaţia, lucrurile nu depinde de noi, aşa că în privinţa asta nu putem schimba foarte multe de la o zi la alta. Dar în privinţa primilor doi factori, fiecare dintre noi ar putea şi trebuie să o facă, să încerce să schimbe optica şi să acţioneze pe cont propriu, alegând produse de calitate, autohtone în dauna celor din import, care sunt departe de a putea fi numite vinuri, ci mai degrabă – poşirci.

Sincer să fiu mă bazez pe o schimbare a mentalităţii românilor, mai ales dacă e să ne gândim la tradiţia milenară a acestui popor (dacă îi luăm în considerare şi pe daci), în domeniul viticol.

Herodot spunea că originea viţei de vie trebuie căutată în regiunea Traciei. Şi dacă e să analizăm câteva evenimente istorice, de exeplu, cel în care Burebista a dat ordin să se ardă toate viile, iar acest eveniment este menţionat şi astăzi prin cărţile de istorie, ne putem da seama, cât de mult iubeau dacii şi ulterior românii această băutură, dacă au reuşit să reţină acest eveniment şi după mai mult de 2000 de ani. Cred că a fost un şoc atât de mare, încât el a trebuit păstrat secole, chiar milenii la rând J.

O altă legendă spune că celebrul zeu, Dyonisos, s-ar fi născut în Tracia nord-Dunăreană, actualul teritoriu al României, el era patronul vegetaţiei, al vinului şi al fertilităţii, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi  zei ai antichităţii. În cinstea sa se organizau adevărate ritualuri în speranţa că în anul următor recoltele vor fi bogate.

O altă istorioară, interesantă, care denotă felul de al fi al  acestui popor, încă de la origini, şi locul pe care-l ocupa vinul în cultura populară, este legată de regele dac Dromihete, care a organizat un ospăţ în cinstea capturării unui prizonier. Oaspeţii acelui ospăţ au fost serviţi cu vin în cupe de aur şi argint, iar gazdele l-au servit sec, fără apă – după moda scitică, dum cupe de lemn sau din cornuri de animale, pentru a le arăta străinilor simplitatea şi sobrietatea acestui neam.

Oricum am privi lucrurile putem spune că românul are din cele mai vechii timpuri o relaţie specială cu vinul, atât cu producerea s-a, cât şi cu felul în care este el privit şi rolul pe care-l poartă în tradiţii şi ritualuri

Se spune că românul este animat de ambiţia de a face un vin bun pe care să-l închine cu prietenii. Pot spune că din experienţa mea cu oamenii din mediul rural, modul în care se raportează şi astăzi la vin, cu întreg procesul său, este unul cu totul şi cu totul special. Pe lângă struguri, ca să poată să iasă un vin bun, românul pune înainte de toate – pasiune, se implică cu toată fiinţa sa pentru ca să poată face un lucru desăvârşit.

Omul se reintalneste cu planta sa de suflet, parca revenit dintr-o lunga bejenie, prinde curaj gasind-o in viata si, prin ea, se regaseste pe sine. (sursa)