Treasures of the East 2026 – trei zile de gusturi, povești și descoperiri gastronomice la Craiova
Uneori, în spatele unui produs alimentar se ascunde o poveste mult mai interesantă decât ne-am imagina. Despre oameni, pasiune, tradiții și încercarea de a transforma o idee într-un brand. Cam despre asta a fost, pentru mine, ediția din acest an a Treasures of the East, un eveniment gastronomic desfășurat la Craiova.
Prima întâlnire: gusturi oltenești și povești antreprenoriale
Am început experiența Treasures of the East joi, la avanpremiera festivalului. O întâlnire într-o atmosferă relaxată, cu producători, oameni pasionați de gastronomie și numeroase preparate tradiționale.
Mesele erau pline de produse care îți aminteau de bucătăria oltenească, dar și de alte zone ale țării. Brânzeturi, preparate din carne, pâine și diverse specialități artizanale. Unele cunoscute, altele numai bune de descoperit.
Dincolo de degustări, mi-au atras atenția poveștile oamenilor care încearcă să construiască afaceri în jurul unor produse de calitate.
Un exemplu interesant a fost un brand oltenesc de ulei de măsline. La prima vedere, asocierea dintre Oltenia și uleiul de măsline poate părea surprinzătoare. Măslinele provin din Grecia, unde este realizat și produsul, însă brandul este unul oltenesc.
Și nu vorbim doar despre o idee de marketing. Produsele prezentate au obținut premii internaționale, ceea ce spune destul de multe despre ambițiile celor din spatele afacerii.
Mi s-a părut un exemplu bun despre cum antreprenoriatul local poate depăși granițele geografice. Până la urmă, nu trebuie să produci totul în regiunea din care provii pentru a construi un brand care să o reprezinte.
Avem produse bune. Dar știm să le promovăm?
Una dintre discuțiile interesante ale primei zile a fost legată de promovarea produselor locale.
Și aici cred că avem încă destul de mult de lucru.
Oltenia are producători, rețete, tradiții și produse care merită cunoscute. Problema apare atunci când trebuie să transformăm toate aceste lucruri într-o ofertă comercială coerentă, atractivă și ușor de recunoscut.
Am ascultat câteva povești antreprenoriale și exemple despre construirea unor branduri artizanale. Mi-au confirmat o idee: calitatea produsului este esențială, dar nu garantează succesul.
Contează ambalajul, povestea, distribuția și, mai ales, capacitatea de a ajunge la consumator.
M-am gândit și la patrimoniul gastronomic oltenesc. Avem, de exemplu, cultura țestului, cu toate rețetele și obiceiurile construite în jurul său. O tradiție care ar putea deveni un element important al identității turistice regionale.
Alte regiuni europene au reușit să transforme produse aparent obișnuite în adevărate atracții gastronomice. Nu văd de ce Oltenia nu ar putea face același lucru.
Sâmbătă, despre bere. Dar nu doar despre băut bere
Programul de sâmbătă a venit cu mai multe ateliere dedicate berii, vinului și brânzeturilor.
Eu am ales atelierul despre bere.
Recunosc că mă așteptam la o prezentare despre câteva sortimente, urmată de o degustare. În realitate, experiența a fost mai interesantă.
Am trecut prin istoria berii, prin evoluția metodelor de producție și prin diferențele dintre principalele stiluri. Am discutat despre ingrediente și despre modul în care acestea influențează rezultatul final.
Apa, malțul, hameiul și drojdia par să alcătuiască o rețetă destul de simplă. Numai că lucrurile devin mult mai complicate când începi să înțelegi rolul fiecărui ingredient.
De exemplu, malțul influențează culoarea și corpul berii, în timp ce hameiul contribuie la amăreală și la profilul aromatic. Drojdia, la rândul ei, poate schimba considerabil caracterul produsului.
Am discutat și despre dezvoltarea berii artizanale, despre diversificarea gusturilor și despre consumatorii care încep să caute altceva decât sortimentele industriale cu care s-au obișnuit.
Mi-a plăcut că atelierul a mers dincolo de informațiile generale. A fost genul de experiență după care privești puțin diferit un produs pe care credeai că îl cunoști.
Pentru câteva minute, am devenit jurați
Partea cea mai interesantă a venit spre final.
Participanții au fost invitați să facă parte dintr-un juriu de degustare. Am primit mai multe sortimente de bere și am încercat să le evaluăm după criterii prestabilite.
Pare simplu, dar nu este chiar așa.
Una este să spui că îți place o bere și alta este să încerci să identifici aromele, echilibrul, intensitatea gustului și diferențele dintre sortimente.
A fost un exercițiu interesant, mai ales pentru că ne-a obligat să fim mai atenți la ceea ce degustam.
Pentru mine, aceasta a fost una dintre experiențele memorabile ale festivalului. Nu neapărat pentru berea în sine, ci pentru ocazia de a înțelege mai bine ce se află în spatele unui produs aparent banal.
O călătorie gastronomică prin România, fără să pleci din Craiova
După atelier, am continuat cu evenimentul principal, unde erau reunite produse culinare și vinuri din mai multe regiuni ale României.
Brânzeturi, preparate din carne, specialități artizanale și o selecție variată de vinuri românești. Erau suficiente lucruri de descoperit, chiar și pentru cineva familiarizat cu produsele tradiționale.
Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost posibilitatea de a discuta direct cu producătorii.
Într-un supermarket vezi un produs, citești eticheta și, eventual, îl cumperi. La un asemenea eveniment poți afla cine l-a făcut, de ce a ales o anumită rețetă și ce dificultăți întâmpină pentru a-l aduce pe piață.
Iar uneori povestea este aproape la fel de interesantă ca produsul.
Cred că tocmai această interacțiune reprezintă unul dintre marile avantaje ale festivalurilor gastronomice.
Un eveniment reușit, care ar fi meritat mai mulți vizitatori
Ar fi nedrept să vorbesc numai despre lucrurile care mi-au plăcut, fără să menționez și ceea ce cred că putea fi mai bine.
Din punctul meu de vedere, evenimentul ar fi meritat un public mai numeros.
Oferta gastronomică a fost diversificată, atelierele au avut conținut interesant, iar producătorii au venit cu produse și povești care meritau descoperite.
Cu toate acestea, participarea nu mi s-a părut pe măsura potențialului festivalului.
Pe de altă parte, numărul mai redus de vizitatori a avut și un avantaj: atmosfera a fost relaxată, fără aglomerație, iar discuțiile cu expozanții au putut fi mai lungi și mai interesante.
Totuși, pentru un eveniment care își propune să promoveze producătorii și gastronomia regională, vizibilitatea contează enorm.
Mi-aș dori ca edițiile viitoare să ajungă la mai mulți craioveni și, de ce nu, la turiști din alte regiuni.
De ce cred că avem nevoie de astfel de evenimente
Am plecat de la Treasures of the East cu impresia că avem mult mai multe resurse gastronomice decât reușim să valorificăm.
Nu ducem lipsă de produse interesante, de tradiții sau de oameni pasionați. Avem vinuri bune, preparate locale, producători artizanali și povești care merită spuse.
Ceea ce ne lipsește, de multe ori, este capacitatea de a le aduce împreună și de a le transforma într-o experiență atractivă pentru public.
Craiova a investit în ultimii ani în evenimente culturale și de divertisment. Cred că gastronomia ar putea deveni o componentă importantă a acestei oferte.
Nu mă refer doar la festivaluri unde vii, mănânci ceva și pleci. Mă refer la evenimente unde poți învăța, degusta, discuta cu producătorii și descoperi lucruri noi despre regiunea în care trăiești.
Treasures of the East mi-a oferit câte puțin din toate acestea.
Am venit pentru experiența gastronomică, dar am plecat cu câteva povești interesante, informații noi și convingerea că produsele locale au nevoie de mai mult decât aprecierea noastră. Au nevoie să fie cunoscute, promovate și susținute.
Iar dacă edițiile viitoare vor reuși să atragă un public mai numeros, cred că Treasures of the East are toate șansele să devină unul dintre evenimentele gastronomice de referință ale Craiovei.
.jpeg)
