EUROTRIP partea a treia + proiect fotografic

După cum vă povesteam cu puțină vreme în urmă, experiența din Lituania a implicat, pe lângă șansa de a explora un orășel (dar cât se poate de verde și cochet), schimburi interculturale, escapade prin berării locale și, nu mai puțin, întoarcerea mai mult sau mai puțin voită la viața de școlar.  Dacă în primele zile, atât eu cât și colegii mei de “suferință” de diferite naționalități, eram nevoiți să pierdem nopțile ca să terminăm temele pe care le aveam de prezentat a doua zi la curs, pentru proiectul final ni s-a alocat ceva mai mult timp la dispoziție ca să îl “rumegăm”. De altfel, acesta avea subiectul la alegere, dar și miza era ceva mai mare, întrucât fusesem preveniți că urma să facă parte dintr-o expoziție în galeria de artă a orășelului, urmărită cu interes atât de localnici cât și de televiziunea locală. Nu e greu de intuit că, într-un loc ca Birzai, unde nativii ne priveau uneori ca pe niște creaturi zgomotoase și bizare aterizate de pe altă planetă (nu complet nejustificat), expoziția cu pricina constituia probabil marele eveniment cultural al anului :)

Cum bănuiesc ca deja fierbeți de curiozitate, nu am să vă mai țin pe jar și o sa vă dezvălui că proiectul meu final se numea A second chance: even a black hole can reemerge as a star (ceea ce s-ar traduce prin  “A doua șansă: chiar și o gaură neagră poate renaște sub forma unei stele”). A fost gândit ca un soi de micro campanie cu mesaj social, exprimată printr-o succesiune de fotografii, sper eu grăitoare pentru firul poveștii. Provocarea a constat însă în a lucra atât în spatele obiectivului de filmat, ca regizor al scenetelor captate, cât și în fața lui, ca actor, ce-i drept ușor lipsit de experiență, dar cu multă voie bună și plăcere a jocului.

Desigur, am beneficiat și de ceva ajutor pentru implementarea proiectului, pot să spun că am avut alături un mic staff tehnic, de la parteneri de discuții legate de aspectele de redare a conceptului prin imagini, la cameraman iscusit și actori amatori. Ba chiar, pentru a asigura autenticitatea  poveștii am fost răsfățat și cu un machiaj profesional, care presupunea un aspect tineresc de ochi învinețiți și buze livide, ca orice pătimaș connaisseur al licorii lui Bacchus care se respectă (care era un soi de Jagger local al cărui nume este imposibil de pronunțat pentru mine, extrem de aromat). Mai savuros a fost să mă perind prin fața colegilor și a profesorilor  în pregătirea ședinței de shooting, machiat ca un living dead al tomberoanelor și costumat pe măsură, în vreme ce privirile lor confuze trădau semne de întrebare cu privire la echilibrul meu mintal.

Miezul narațiunii vizuale o să vă las să îl descoperiți singuri prin intermediul pozelor, plăcerea interpretării nu ar fi deplină altfel. Menționez doar că, în contextul în care Romania e adesea etichetată ca sora mai mică și mai incompetentă a U.E., iar lupta noastră continuă cu prejudecățile celor din afară pare una de Sisif, cu atât mai mult mi-am dorit să stimulez privitorii să nu se agațe din comoditate de idei prefabricate și să nu uite că, uneori, iepurele sare de unde nu te-aștepți și în sensul bun al cuvântului J

Vă lansez și o provocare – să ghiciți care este metoda de prezentare a acestui proiect!!!

EUROTRIP partea a doua + un video de senzație

Vă vorbeam în articolul precedent despre experiența mea din Lituania, care nu a început tocmai fericit pentru mine, dar care s-a transformat după primele două zile într-una de vis.

În primul rând am avut lângă mine unii dintre cei mai buni prieteni, am cunoscut câteva persoane super cu care am avut de executat câteva teme – da, exact, ca-n școala generală, ceea ce a fost destul de interesant. Uitasem cum este să ai temă pentru a doua zi sau pentru 3 ore. Deși inițial am fost puțin supărat că am de făcut teme, ușor, ușor m-am obișnuit cu ideea și chiar a început să-mi placă, mai ales că au început să-mi placă și rezultatele.

După ce am început cu stângul activitățile, mi-am revenit rapid și am intrat în jocul asta de-a creația și am căutat să-mi pun în practică mai mult ideile și cunoștințele. Rezultatele au fost spectaculoase și m-au uimit – nu credeam că pot să fac  asemenea lucruri într-un domeniu pe care nu-l stăpânesc foarte bine și care până de curând îmi stârnea chiar antipatii. Sunt genul de persoană căreia nu-i place să facă sau să i se facă poze, cel puțin nu multe, nu oricând, nu oricum. Dar de data asta m-am văzut nevoit să fac o excepție și chiar mi-am plăcut. Am fost nevoit, pentru că așa era regula jocului – a cursului, iar de data aceasta a trebuit să joc după cum mi s-a cântat și nu mi-a părut rău deloc.

Am avut de făcut câteva microproiecte pe teme impuse, dar pe care nu o să le expun aici – cu o singură excepție, pe care o să o public în articolul de mâine.

Cel mai bun proiect, din punctul meu de vedere, a fost o parodie, unde talentul și ideile strălucite ale protagoniștilor, din care nu fac parte, dar fost prezent în culise și-au spus cuvântul.

Poate, cu ajutorul vostru, o să-l transformăm în viral. Reușita celor patru protagoniști (din care au făcut parte un leton, o lituaniană, un italian și un român + cameramanul (Eduards Medvedevs din Letonia, care și-a demonstrat calitățile de specialist într-ale tehnologiei foto și video), a fost una demnă de a fi promovată atât pe Facebook, cât și pe Youtube.

Proiectul lor, ca și celelalte a fost cu temă impusă, dar fiecare avea libertatea de a-și folosi imaginația. Părerea sinceră este că acest video este mult mai reușit ca originalul, având în vedere că este o parodie.

Vizionare plăcută!

PS: aștept și părerile voastre în rubrica de comentarii și evident să distribuiți prietenilor atât articolul, cât mai ales video-ul.

EUROTRIP

Pentru a înțelege de ce nu am mai apucat să scriu nimic pe blogg dau un indiciu - EUROTRIP și dacă nici acum nu v-ați prins – este vorba despre o deplasare în Lituania pentru un curs de o săptămână cu tema – promovarea în mediul online, cu precădere folosind Youtube, Facebook, blogg-ul și alte mijloace newmedia.

Și cum partea financiară joacă un rol  foarte important, nu am avut suficienți bani pentru a pleca cu avionul, așa că am optat pentru călătoria cu mașina. Asta înseamnă mai bine de 2000 km, ceea ce mi-a permis să vizitez și câteva orașe din UE.

Evident că nu am plecat singur. O astfel de călătorie se împarte cu prietenii. De data aceasta au fost doar trei, deși mi-aș fi dorit să mai fie cel puțin alți trei.

Revenind la călătorie, pot spune că a fost extrem de obositoare, dar plăcută în același timp. Și pentru că am plecat la drum cu unul dintre cei mai nebuni prieteni, călătoria a fost la început una de anduranță, timp de 19 ore de mers continuu, cu pauze de dezmorțire, pentru mâncat și pentru… admirat peisajul când ne mai rătăceam.

Cele 19 ore au fost doar pentru prima zi de călătorie, pentru că au mai fost câteva ore în cea de a doua, pentru a ajunge la destinație – Birzai/Lituania. Prima oprire pentru relaxare și somn a fost în Varșovia/Polonia, unde am fost cazați într-un hotel de 4 stele, la etajul 18, oferindu-ne o perspectivă asupra întregii capitale.

Orașul este bestial, cu viață de noapte activă și are destule obiective atractive pentru turiști, pe care nu am apucat să le vizitez în totalitate, dar promit că voi face asta cu prima ocazie și evident că voi împărtăși asta și cu voi J  Până la o următoare deplasare vă ofer câteva poze care sper să stârnească curiozitatea de a vizita aceasta superbă capitală europeană. Merită văzute și celelalte țări prin care am trecut – Ungaria, Slovacia, Cehia.

Primul contact cu Lituania nu a fost chiar cel așteptat. În primă fază ne-am rătăcit puțin – GPS-ul a luat-o razna și ne-a băgat pe niște coclauri… semnele de circulație lipseau pe alocuri, era noapte și ca atare orientare zero. Deși trebuia să ajungem până la ora 22:00, am ajuns la 1:30 dimineața, am așteptat câteva minute bune în fața porții – pentru că hotelul unde am fost cazați nu avea recepție pe timpul nopții. Așteptarea a fost pe o temperatură de 12 grade, în condițiile în care am plecat de la 40 grade Celsius, cât erau în România.

Și ca să fie tacâmul complet, următoarea zi a fost în același ton – dar cu consecințe ceva mai dure asupra sănătății. Dar mi-am revenit rapid și m intrat în focul evenimentelor.

Mica povestioară de până acum a fost redată caricatural – excelent – de către o colegă din Spania – Nieves, pe care o regăsiți în fotografia următoare J

   

  PS: în postările viitoare o să vă dezvălui mai multe din experiențele lituaniene și din Eurotrip-ul de întoarcere