EUROTRIP partea a treia + proiect fotografic

După cum vă povesteam cu puțină vreme în urmă, experiența din Lituania a implicat, pe lângă șansa de a explora un orășel (dar cât se poate de verde și cochet), schimburi interculturale, escapade prin berării locale și, nu mai puțin, întoarcerea mai mult sau mai puțin voită la viața de școlar.  Dacă în primele zile, atât eu cât și colegii mei de “suferință” de diferite naționalități, eram nevoiți să pierdem nopțile ca să terminăm temele pe care le aveam de prezentat a doua zi la curs, pentru proiectul final ni s-a alocat ceva mai mult timp la dispoziție ca să îl “rumegăm”. De altfel, acesta avea subiectul la alegere, dar și miza era ceva mai mare, întrucât fusesem preveniți că urma să facă parte dintr-o expoziție în galeria de artă a orășelului, urmărită cu interes atât de localnici cât și de televiziunea locală. Nu e greu de intuit că, într-un loc ca Birzai, unde nativii ne priveau uneori ca pe niște creaturi zgomotoase și bizare aterizate de pe altă planetă (nu complet nejustificat), expoziția cu pricina constituia probabil marele eveniment cultural al anului :)

Cum bănuiesc ca deja fierbeți de curiozitate, nu am să vă mai țin pe jar și o sa vă dezvălui că proiectul meu final se numea A second chance: even a black hole can reemerge as a star (ceea ce s-ar traduce prin  “A doua șansă: chiar și o gaură neagră poate renaște sub forma unei stele”). A fost gândit ca un soi de micro campanie cu mesaj social, exprimată printr-o succesiune de fotografii, sper eu grăitoare pentru firul poveștii. Provocarea a constat însă în a lucra atât în spatele obiectivului de filmat, ca regizor al scenetelor captate, cât și în fața lui, ca actor, ce-i drept ușor lipsit de experiență, dar cu multă voie bună și plăcere a jocului.

Desigur, am beneficiat și de ceva ajutor pentru implementarea proiectului, pot să spun că am avut alături un mic staff tehnic, de la parteneri de discuții legate de aspectele de redare a conceptului prin imagini, la cameraman iscusit și actori amatori. Ba chiar, pentru a asigura autenticitatea  poveștii am fost răsfățat și cu un machiaj profesional, care presupunea un aspect tineresc de ochi învinețiți și buze livide, ca orice pătimaș connaisseur al licorii lui Bacchus care se respectă (care era un soi de Jagger local al cărui nume este imposibil de pronunțat pentru mine, extrem de aromat). Mai savuros a fost să mă perind prin fața colegilor și a profesorilor  în pregătirea ședinței de shooting, machiat ca un living dead al tomberoanelor și costumat pe măsură, în vreme ce privirile lor confuze trădau semne de întrebare cu privire la echilibrul meu mintal.

Miezul narațiunii vizuale o să vă las să îl descoperiți singuri prin intermediul pozelor, plăcerea interpretării nu ar fi deplină altfel. Menționez doar că, în contextul în care Romania e adesea etichetată ca sora mai mică și mai incompetentă a U.E., iar lupta noastră continuă cu prejudecățile celor din afară pare una de Sisif, cu atât mai mult mi-am dorit să stimulez privitorii să nu se agațe din comoditate de idei prefabricate și să nu uite că, uneori, iepurele sare de unde nu te-aștepți și în sensul bun al cuvântului J

Vă lansez și o provocare – să ghiciți care este metoda de prezentare a acestui proiect!!!