EUROTRIP

Pentru a înțelege de ce nu am mai apucat să scriu nimic pe blogg dau un indiciu - EUROTRIP și dacă nici acum nu v-ați prins – este vorba despre o deplasare în Lituania pentru un curs de o săptămână cu tema – promovarea în mediul online, cu precădere folosind Youtube, Facebook, blogg-ul și alte mijloace newmedia.

Și cum partea financiară joacă un rol  foarte important, nu am avut suficienți bani pentru a pleca cu avionul, așa că am optat pentru călătoria cu mașina. Asta înseamnă mai bine de 2000 km, ceea ce mi-a permis să vizitez și câteva orașe din UE.

Evident că nu am plecat singur. O astfel de călătorie se împarte cu prietenii. De data aceasta au fost doar trei, deși mi-aș fi dorit să mai fie cel puțin alți trei.

Revenind la călătorie, pot spune că a fost extrem de obositoare, dar plăcută în același timp. Și pentru că am plecat la drum cu unul dintre cei mai nebuni prieteni, călătoria a fost la început una de anduranță, timp de 19 ore de mers continuu, cu pauze de dezmorțire, pentru mâncat și pentru… admirat peisajul când ne mai rătăceam.

Cele 19 ore au fost doar pentru prima zi de călătorie, pentru că au mai fost câteva ore în cea de a doua, pentru a ajunge la destinație – Birzai/Lituania. Prima oprire pentru relaxare și somn a fost în Varșovia/Polonia, unde am fost cazați într-un hotel de 4 stele, la etajul 18, oferindu-ne o perspectivă asupra întregii capitale.

Orașul este bestial, cu viață de noapte activă și are destule obiective atractive pentru turiști, pe care nu am apucat să le vizitez în totalitate, dar promit că voi face asta cu prima ocazie și evident că voi împărtăși asta și cu voi J  Până la o următoare deplasare vă ofer câteva poze care sper să stârnească curiozitatea de a vizita aceasta superbă capitală europeană. Merită văzute și celelalte țări prin care am trecut – Ungaria, Slovacia, Cehia.

Primul contact cu Lituania nu a fost chiar cel așteptat. În primă fază ne-am rătăcit puțin – GPS-ul a luat-o razna și ne-a băgat pe niște coclauri… semnele de circulație lipseau pe alocuri, era noapte și ca atare orientare zero. Deși trebuia să ajungem până la ora 22:00, am ajuns la 1:30 dimineața, am așteptat câteva minute bune în fața porții – pentru că hotelul unde am fost cazați nu avea recepție pe timpul nopții. Așteptarea a fost pe o temperatură de 12 grade, în condițiile în care am plecat de la 40 grade Celsius, cât erau în România.

Și ca să fie tacâmul complet, următoarea zi a fost în același ton – dar cu consecințe ceva mai dure asupra sănătății. Dar mi-am revenit rapid și m intrat în focul evenimentelor.

Mica povestioară de până acum a fost redată caricatural – excelent – de către o colegă din Spania – Nieves, pe care o regăsiți în fotografia următoare J

   

  PS: în postările viitoare o să vă dezvălui mai multe din experiențele lituaniene și din Eurotrip-ul de întoarcere

ÎN VIZITĂ LA SECUI - PĂRERI DESPRE MAGHIARI

Cum ar spune olteanu’ fusăi aici făcui asta: adică fusăi domne în Transilvania și chiar în zona cu mulți unguri. Ce pot spune așa în linii mari e că a fost ok, este o zonă superbă și am beneficiat și de temperaturi ceva mai bune ca în Craiova.

Și ca orice oltean/mitic am vrut să verific dacă este adevărată faza cu magazinele ungurești, dacă le ceri ceva în română și nu ști o boabă de maghiară nu ești servit. Ei bine, nu am dat peste astfel de specimene cretinoide, care deși se află în România și nu știu limba țării lor, mai fac și pe șmecherii. Ce-i drept, am văzut oameni care nu știau să lege o frază în română și erau veniți din altă țară, dar și aceștia au fost extrem de amabili și de respectuoși.

Această experiență mi-a deschis perspectiva unor noi provocări de acest gen: să mă duc în alte zone cu populație majoritară compusă din etnici maghiari. Trebuie totuși să subliniez faptul că nu am ajuns de această dată în epicentrul zonei așa numitului Ținut Secuiesc.

Pentru o primă astfel de aventură am început din nordul zonei –  Sovata și satele din zonă unde maghiarii erau majoritari, dar situația nu s-a schimbat. Ceea ce m-a surprins în scurtul itinerariu în această porțiune a țării este prezența steagurilor tricolore – albastru, galben, roșu, pe puținele case ale românilor. Această surpriză a stârnit emoții naționaliste în subsemnatul și mi-a demonstrat că se poate, că populația maghiară începe să înțeleagă că satele și orașele în care trăiesc aparțin României, nu Ungariei și că trebuie să respecte cetățenii și însemnele acestei țări. Obligatoriu respectul va veni și în sens invers.

Experiența mea vine în contextul în care tovarășul premier al Ungariei, a fost în România la școala de vară UDMR-ului, unde aținut discursuri sforăitoare despre tâmpenii și oligofrenii (dacă îmi este permisă exprimarea), cum că ungurii din România nu mai sunt respectați și că au început să fie călcați în picioare. Nu știu pe ce planetă trăiește acest politruc, dar dacă este să analizăm puțin activitățile sale politice putem să ne dăm ușor seama că tipul are în căpățână că este premierul Ungariei Mari. Tipul nu are habar ce înseamnă Uniunea Europeană – la ora actuală este unul dintre cei mai criticați dintre liderii din Europa, măsurile și deciziile sale încălcând deseori protocoalele și normele pe care și Ungaria le-a semnat în momentul în care a acceptat să fie stat membru UE.

Motivul pentru care acest lider de la Budapesta are astfel de discursuri la adresa tuturor statelor vecine Ungariei este că individului îi convine o situație tensionată în zonă, ceea ce îi aduce capital politic și garanția unei conduceri pe termen lung a statul est-european. Totodată s-a demonstrat că face și jocurile Rusiei.

Revenind acum la provocarea pe care mi-o lansez pentru perioada imediat următoare – ce de a mă duce în alte orașe/sate din Ținutul Secuiesc, de data aceasta cu un steag al României și o să încerc să vorbesc cu oamenii din zonă despre lucruri diverse și să încerc să arăt că membrii celor două grupuri etnice, români și maghiari, pot trăi în pace și se pot respecta reciproc, iar discursurile instigatoare la ură ale extremiștilor din ambele tabere nu vor mai avea trecere în rândurile cetățenilor de rând.

Puteți să-mi faceți propuneri de orașe, din zona secuiască, pe unde să trec și să-mi pun în practică planul. 

Banc unguresc

 Dinozaurii au dispărut după ce au încercat să le ia ungurilor Ardealul.

Rusia vrea o Noua Ordine Mondială

Deşi în ultimele săptămâni conflictul din Ucraina pare să ia o turnură nefavorabilă, lăsând foarte puţine şanse păcii, în România posturile de ştiri şi media în general, par să fie încremenite în timp şi spaţiu. Pentru aceşti deontologi ai presei româneşti,  ceea ce se întâmplă în ţara vecină şi chiar în jurul României pare să fie de demeniul SF, este ceva ce nu poate fi redat in  prime-time. De ce? Asta nu ştiu, putem face doar speculaţii, dar înainte de asta să facem o scurtă trecere în revistă a evenimentelor, una chiar extrem de scurtă şi nu neapărat în urdine cronologică:

-          Ξ Recent s-a încheiat un nou Pact de Pace la Minsk, denumit în puţinele articole – Minsk 2, care, la fel ca şi Minsk 1, nu a fost respectat. Acest lucru era de aşteptat, de mai toţi analiştii serioşi ai lumii, aşa că urmările nu au surprins pe nimeni. Se pune întrebarea – de ce s-a mai semnat, dacă se ştia că nu va fi respectat? Şi mai ales – de ce s-au dus liderii Franţei şi Germaniei acolo, în numele cui au negociat – neexistând un mandat din partea Uniunii ca cei doi (Holande şi Merkel), să reprezinte UE la negocieri. De ce cei doi au stat la masă cu Putin, care a susţinut sus şi tare că Rusia nu are niciun amestec în Ucraina (nu că l-ar fi crezut cineva), şi de ce cei doi nu au căutat să impună punctele de vedere ale aliaţilor principali, NATO şi SUA. O să expun la finalul articolului care este părere mea în ceea ce priveşte aceste evenimente.

-          Ξ Apar din ce în cemai multe informaţii despre o posibilă invazie a Rusiei asupra unui stat membru NATO, aflat în estul Europei – cele mai multe indică una dintre ţările baltice, dar nu sunt excluse România sau Polonia – toate aceste state având un istoric nu tocmai fericit al relaţiilor cu Federaţa Rusă.

-          Ξ Recent Grecia s-a arătat deschisă unei infuzii de capital provenit din partea Rusiei, punând astfel presiune pe partenerii europeni şi americani. După ce acordurile pe care Grecia le-a semnat pe timpul crizei economice, pentru a se salva de la colaps, au eşuat, în primul rând din cauza demagogiei politicienilor de la Atena şi a lipsei reformelor reale ale economiei, banii veniţi dinspre est par acum  Mină de Aur, mai ales că nu vin însoţiţi şi de politici de austeritate, luptă împotriva corupţiei etc. Banii veniţi astfel, nu ar aduce nimic real pentru cetăţenul de rând, pentru că ei ar alimenta în continuare conturile politicienilor corupţi şi incapabili. Dar se pare grecii sunt deschişi acestei finanţări lipsite de condiţii prea multe.

-          Ξ Cazul Greciei nu este unic în Europa, situaţii asemănătoare existând şi în cazul Ungariei, Ciprului, Serbiei şi Bulgariei. Toate aceste ţări au o istorie strâns legată de Rusia, fie ca limbă, cultură (Serbia şi Bulgaria), fie prin parteneriatele semnate de-a lungul secolelor – cum este cazul Ungariei. Aceste state au semnat recent contracte de construcţii de infrastructură macro (centrale atomo-electrice, rafinării, gazoducte etc), în care principalul partener este Federaţia Rusă care şi finanţează în parte aceste lucrări. Acest lucru nu ar fi unul negativ, dacă nu ar fi în actuaşul context geo-politic. În plus ar reprezenta şi mite date către oficialii acestor ţări pentru a juca rolul de cal trioan în interiorul UE

-          Ξ Escaladarea unor mişcări şi frământări revizioniste pe tot cuprinsul estului Europei – aşa-zisul Ţinut Secuiesc, este doar un exemplu, însă revizionismul priveşte graniţele tuturor statelor blocului de este al Bătrânului Continent. Pentru a putea înţelege acest aspect ar trebui să facem o scurtă trecere în revistă a graniţelor acestor state în ultima sută de ani. Evident că la nivelul mentalului colectiv au rămas încă răni nevindecate. Exact acest lucru exploatează şi ruşii,  alimentează aceste orgolii  pentru a inflama întreaga zonă, destabilizând astfel ordinea locală.

Ţelul final al Rusiei nu este destabilizarea şi mai apoi alipirea acestor state estice, ci alipirea în final a întregii Europe recent createi Uniuni Euro-Asiatice. Practic acest lucru ar însemna că politica întregii Europe să fie dictată de la Moscova.

Şi poate că pentru un simplu cititor al acestor rânduri, faptul că Moscova ar dicta politica Europei, nu ar fi neapărat un lucru negativ, că până la urmă el ar fi tot un om de rând. Ei bine, dacă te afli într-o astfel de situaţie, cititorule, dă-i te rog un search pe Google şi caută să vezi cu cine te-ai înfrăţii într-un scenariu ca cel propus de ruşi – care este nivelul de trai în Rusia, Kazahstan, ce popor civilizator au fost ruşii pe unde s-au dus, faptul că economia lor a duduit secole de-a rândul, marile descoperiri ale lumii au venit de la Răsărit, iar ruşii nu au strămutat popoare întregi şi nu au falsificat istoria pentru a arăta cât de bravi sunt.

Dacă ai înţeles esenţa paragrafului anterior şi tot îi crezi pe rusnaci cei mai tari, eşti invitatul/a meu să te cari în Pustiul Siberian, acolo unde luxul şi bunăstarea sunt la ele acasă (conform gândirii tale).

Cu alte cuvinte – fraţilor căscaţi ochii la informaţiile care vă mai parvin cu ţârâita şi puneţi-le cap la cap şi nu mai puneţi botul la informaţiile deontologilor din media românească, care încearcă să muşamalizeze sitaţia de fapt şi în ceea ce priveşte Ucraina  (pentru că s-ar putea să ne privească direct), şi în ceea ce priveşte realitatea cu rusul, ca istoric vorbind, el nu a demonstrat că este capabil să facă altceva decât să subjuge, să lenevească, să distrugă şi să violeze.

Iar cei care-l văd pe Putin mare om de stat şi le arată el americanilor, că-i pune cu botul pe labe, că merită; îi invit să emigreze la muncă în Federaţia Rusă şi Uniunea Euro-Asiatică, nu în Uniunea Europeană şi SUA.

Genocidul politic al României

Odată cu apropierea campaniei electorale şi de astăzi chiar începutul ei observăm pe mai toate canalele de ştiri, fie ele media sau new-media, o serie de informaţii care incriminează politicieni din mai toate partidele, îndeosebi pe cei cu ştate vechi în acest simulacru de democraţie.

De ce spun asta, referitor la simulacru de democraţie? Păi din mai multe considerente, pe care o să le trec punctual:

-          La fiecare scrutin electoral au fost dovezi de fraudare ale alegerilor, dar toate ignorate de fiecare dată,

-          Ponderea celor care se duc şi votează este mai mică de 50%, iar ponderea analfabeţilor, beţivilor şi a celor care votează de mai multe ori este nesimţit de mare,

-          Încă se mai aleg parlamentari puşcăriaşi, care odată aleşi sunt eliberaţi,

-          Deşi sunt alegeri uninominale, nu contează candidatul, ci sigla sub care candidează. Chiar dacă este este o cârpă sau un mătăuz, el este ales parlamentar.

La acestea se mai pot adăuga multe altele cum ar fi participarea cetăţenilor la ceea ce se cheamă democraţie participativă (termen lipsit de conţinut la noi în ţară); cel mai mare angajator din România este statul şi implicit partidul aflat la putere, care trage sforile în mai toate instituţiile, care sunt politizate până peste măsură.

Într-un asemenea stat, termenul de democraţie este la fel de clar ca şi existenţa extratereştrilor. Ca drept dovadă avem şi recentul discurs al Victoriei Nuland, care a adus acuze grave statelor din Europa de Est. Nu a nominalizat, ci a vorbit la modul general, lăsând loc speculaţiilor şi eschivelor politrucilor din această parte a lumii. Iar reacţiile nu au întârziat să apară. Repede premierul român s-a scuzat că nu poate comenta declaraţiile americanilor referitoare la un stat vecin nouă, ignorând în nesimţire argumentele clare care ar băga România în aceeaşi oală cu Ungaria.

Într-adevăr în Ungaria lucrurile stau mult mai rău din multe puncte de vedere, decât în România, dar se pare ca la nivelul corupţiei stăm mult mai rău decât vecinii noştrii. Un exemplu clar îl constituie recentul caz de scandal legat delicenţele Microsoft, caz îngheţat de mult timp, dar recent pus pe tapet după ce americanii au început propria lor anchetă. Dacă citim numai în linii mari ştirile apărute, înţelegem şi de ce s-a încercat muşamalizarea acestui caz, la noi în ţară. Acest scandal de corupţie pare să fie cel mai mare de până acum, raportându-ne la numele menţionate până acum, că ar avea legături serioase cu acest dosar.

Dacă ne uităm la reacţiile politrucilor de la noi din ţară, când vine vorba despre condamnările de până acum în cazuri de corupţie de la nivel înalt şi la declaraţiile doamnei Nuland, putem să ne dăm seama că în spusele dumneaei făcea referire şi la România.

Şi referirile la ţara noastră, ca fiind un stat corupt nu sunt singulare, fiind făcute cu fiecare ocazie de către oficialii occidentali.

Putem spune că: ce ne dau ei nouă lecţii de democraţie, stat de drept şi luptă împotriva corupţiei, când şi la ei există numeroase scadaluri cu iz de corupţie. Da, dar numai că între noi şi ei există numeroase diferenţe:

-          Au un nivel de trai superior, iar faptele de corupţie nu afectează nivelul de trai al populaţiei,

-          Nu există discursuri ale politicienilor la adresa judecătorilor care anchetează cazuri de corupţie ale colegilor de partid,

-          Nu ignoră instituţiile statului şi rolul acestora în bunul mers al lucrurilor,

-          Nu încearcă să desfinţeze instituţii ale statului, doar pentru că doresc unii sau alţii,

-          Când există doar suspiciuni la adresa vreunui politician, că acesta ar fi greşit cu ceva, respectivul îşi dă demisia şi se pune la dispoziţia organelor de anchetă, nu fuge, folosind diferite tertipuri legislative şi nu numai.

În România, faptele de corupţie sunt mult mai grave, pentru că acestea afectează întregul sistem şi nu sunt fapte singulare (excepţii), ele definind situaţia generală.

Într-un stat abia ieşit din comunism, cu o democraţie fragilă (eu aş spune că este ca şi inexistentă) şi cu un nivel extrem de ridicat al corupţiei, este un stat VULNERABIL. Iar dacă luăm în calcul şi apropierea de Federaţia Rusă şi recentele conflicte izbugnite în zonă, pericolul este iminent.

A ignora cu bună ştiinţă situaţia actuală a statului şi contextul geo-politic al estului Europei, nu poate duce decât într-o singură direcţie: DISTRUGEREA ROMÂNIEI.

Poate părea că sunt exagerări aceste afirmaţii, dar ar trebui să fim mai atenţi la ceea ce s-a întâmplat în jurul ţării noastre în ultimii 10-15 ani şi atunci poate o să înţelegem mult mai bine situaţia.

La începutul anilor 2000 în tot estul Europei s-au iscat aşa-zisele Revoluţii Portocalii, care promovau valorile europene, principiile democraţiei, lupta împotriva corupţiei şi un nivel de trai occidental.

Rând pe rând aceste revoluţii au fost înăbuşite, cu sprijinul consistent al Federaţiei Ruse, mai mult sau mai puţin voalat. Ca să şi exemplificăm:

-          Belarusul a fost una dintre primele ţări în care au luat naştere aceste revoluţii, care trebuie menţionat – au avut spijinul populaţiei; la scurt timp a apărut nevoia de finanţare externă a ţării. Şi la fel de subit a apărut şi ajutorul ruşilor. Ajutor care nu a fost nici pe departe foarte consistent şi suficient, dar a venit cu impunerii economice şi politice devastatoare pentru acea  democraţie fragilă. Consecinţele s-au văzut imediat – izolarea externă a Belarusului şi apariţia unor restricţii pentru populaţie, ceea ce a făcut ca democraţia lor să pară mai degrabă dictatură.

-          Georgia a fost şi ea una din republicile cu Revoluţie Portocalie. Rezultatul? Federaţia Rusă a intervenit militar, în favoarea separatiştilor pro-ruşi, rupând astfel Georgiei două regiuni: Abhazia şi Osetia de Sud.

-          Ucraina, este şi ea în acelaşi scenariu ca şi Georgia. Cunoaştem recentele conflicte din estul ţării, cu cucerirea Crimeei şi instalarea haosului în toată jumătatea de est a fostei republici sovietice. Ucraina a fost marcată şi de o serie de puciuri politice care au dus la debarcarea fostului premier, Iulia Timosenko şi îndepărtarea ţării de Uniunea Europeană.

-          Ungaria, nu este chiar un exemplu de ţară în care să fi fost propriu-zis o Revoluţie Portocalie, dar o putem trece în rândul statelor mai sus menţionate, pentru că urmează acelaşi curs, de îndepărtare de regulile democraţiei. În acelaşi timp liderii de la Budapesta s-au arătat mai puţin vehemenţi la adresa ruşilor şi a intervenţiei acestora în Ucraina. Totodată este una dintre puţinele ţări ale UE care nu au susţinut interdicţiile asupra liderilor ruşi şi a camarilei lor. Recent, au fost descoperiţi politicieni maghiari care ar avealegături strânse cu Rusia, fiind chiar acuzaţi de spionaj în favoarea acestora. Cu alte cuvinte, se constată o contra-ofensivă a Rusiei la ceea ce înseamnă democraţie şi statul de drept, susţinând cu ardoare doar propriul interes, în defavoarea populaţiei.

 Singurul stat în care a existat o astfel de Revoluţie Portocalie şi asupra căruia Federaţia Rusă nu a intervenit este România. Dar în acelaşi timp, este şi statul în care s-au obţinut condamnări pe bandă rulantă asupra politicienilor corupţi.

Principalul mijloc de destabilizare a unui stat, de către alt stat (în cazul de faţă - Federaţia Rusă), este de a susţine politicieni santajabili, coruptibili şi uşor de manipulat şi de deturnat de la planul lor.

O analiză făcută asupra situaţiei din Ucraina scoate la iveală că principalul factor declanşator al crizei este reprezentat de către corupţia generalizată.

O astfel de tendinţă ar fi urmat-o şi România, dacă nu s-ar fi pus cât de cât bazele unui sistem de  justiţie real, care să-şi facă treaba.

Un stat democratic nu poate funcţiona fără un sistem de justiţie performant. În momentul de faţă România este pe drumul cel bun şi pare a avea un plus faţă de statele mai sus menţionate, dar eforturile trebuiesc continuate pentru ca acest proces să continuie, el nefiind unul ireversibil.

Ca să închei acest articol, vă spun un singur lucru: cascaţi bine ochii atunci când faceţi anumite alegeri şi gâdiţivă către vreţi să ne îndreptăm ca stat, către Europa sau către Federaţia Rusă. În 1989 unii au făcut o alegere, trebuie respectaţi pentru asta, iar dacă doriţi Rusia gândiţi-vă de ce pleacă românii în occident să muncească, pentru că le este mai rău acolo???!  

Ungurii fac jocurile Rusiei

Parcă am avut un feeling ieri când am postat articolul despre fanatismul unor maghiari din Transilvania. Astăzi a apărut, ce-i drept doar pe surse până acum, proiectul extins al UDMR de autonomie în zona intitulată generic Ţinutul Secuiesc.

Sincer să fiu mă aşteptam de ceva vreme să vină cu astfel de propuneri, având în vedere că se apropie campania electorală, mai ales că nu este prima oară când liderii acestei formaţiuni vorbesc despre acest subiect. Acest proiect, legat de autonomie, este singurul de altfel, cu care această formaţiune, extremistă aş numi-o eu – cu toată răspunderea. În ultimii 24 de ani, UDMR-ul nu a avut nicio iniţiativă de proiect măcar pentru cetăţenii acestei ţări, ci au urmărit cu precădere să rupă o bucată din teritoriul României pe care să-l folosească în propriul interes – de a se îmbogăţii pe seama etnicilor maghiari.

Evident, această problemă cu minoritatea maghiară, din cele două judeţe în special,  este una mai delicată, cu rădăcini în istorie, dar care a fost alimentată în permanenţă de către diferite grupuri de interese obscure, care nu caută altceva decât să destabilizeze zona.

Cine ar avea de câştigat din această anomie, întreţinută de multe ori artificial? Evident că nu populaţia de origine maghiară, care nu o duce cu mult mai bine decât populaţia din restul ţării şi nici nu are speranţă de mai bine nici după o eventuală obţinere a unei forme de autonomie. Economia zonală este la pământ, situaţia fiind mult mai dificilă decât în multe alte zone ale ţării, tradiţional sărace.

De ce ar vrea maghiarii să fie autonomi? în situaţia de faţă, în care dacă ar obţine ceea ce solicită ar murii de foame la propriu, mai ales că ei nu se pot întreţine din taxele care se colectează de la cetăţenii acestei zone. Evident că acest lucru nu-i interesează pe liderii lor, care într-o astfel de situaţie ar reuşi să taie şi să spânzure acolo, ceea ce nu li se permite chiar, deşi puterea lor în zonă este mult mai mare decât cea a celor de la Bucureşti, care tradiţional au închis ochii la conflictul mocnit din zonă.  Asta denotă o clară mediocritate a tuturor politicienilor care ne-au condus în ultimii 24 de ani, pentru că doar la ei ne raportăm acum.

Lipsa de viziune politică şi de orice natură a conducătorilor de la Bucureşti nu a făcut decât să le permită unor politruci, ca cei din UDMR  să poată să exploateze această situaţie, în special pe spinarea populaţiei maghiare din Transilvania.

        La fel de importantă în această analiză este şi situaţia istorică, care în ciuda celor 100 de ani, aproximativ, care au trecut nu a fost ştearsă şi nici măcar aplanată. Există şi în prezent multe reminiscenţe ale trecutului şi mentalităţii imperialiste şi a aerului de superioritate arătat de către liderii maghiari.

Dacă analizăm obiectiv, situaţia Ungariei în regiunea de centru-est a Europei, putem constata că ceea ce am afirmat mai sus, legat de tendinţele imperialiste – neşterse din mentalul unor conducători maghiari şi aberant promovate într-un atare context – cel EUROPEAN; vedem clar că această ţară este singura care are probleme mari cu toţi vecinii săi. Vedem că liderii de la Budapesta sunt atent monitorizaţi de către marile cancelarii ale lumii democratice şi nu odată au fost acuzaţi de tendinţe totalitariste şi expansioniste.

Dacă uităm să vedem contextul în care liderii maghiari îşi declară intenţiile de autonomie, şi vedem doar conflictele mizere dintre Gheorghe şi Laci (Loţi pentru români J ), nu facem altceva decât să nu vedem pădurea de copaci. Tradiţional Ungaria a fost mult mai apropiată sentimental de Rusia decât de lumea democratică – deşi au fost câteva divergenţe între ei pe timpul Cortinei de Fier.

Nu putem să nu vedem că Ungaria a preferat să rupă acordul cu FMI-ul şi să se împrumute din Federaţia Rusă. Nu putem să nu vedem că declararea autonomiei şi proiectele fanteziste ale UDMR-ului vin în contextul conflictului din Ucraina şi că permanent ungurii au fost împotriva cursului  Europei.

În contextul Summit-uluiNATO din Ţara Galilor în care mai toate statele membre aflate în estul Europei au cerut sancţiuni mai drastice la adresa regimului de la Moscova şi o interveniţie mai clară a Alianţei în Ucraina, Ungaria a fost singurul stat aflat la marginea Bătrânului Continent care a avut o voce anemică pe această problematică. Iar dacă în analiză mai adăugăm şi faptul că partidul cu o fulminantă ascensiune, de orientare extremă-dreapta, din Ungaria, este suspectat că ar primii finanţări din partea liderilor ruşi.

Punând cap la cap toate informaţiile şi contextul dat nu putem să nu suspectăm că în momentul de faţă Ungaria joacă pe cartea Moscovei, sperând să obţină influenţe teritoriale sau chiar mai mult, asupra fostelor teritorii ale Imperiului Habsburgic, dinamitând astfel întreaga Europă.

Se pare că maghiarii încă nu au înţeles ce înseamnă cu adevărat Uniunea Europeană şi se pierd în interese mărunte, care nu fac decât să creeze şi să susţină o stare de agitaţie permanentă în regiunea de centru-est a continentului, dând astfel apă la moară şi intenţiilor imperialiste, niciodată stinse, ale Rusiei şi asupra jumătăţii de Europă, pe care o controla în perioada Războiului Rece.

Cu alte cuvinte, că să putem închide acest articol, nesuficient de încăpător pentru a aborda o astfel temă, trebuie să vedem că ceea ce fac liderii maghiari, fie ei din România sau din afara ei, nu sunt acţiuni singulare, ci elemente ale unui plan întreg, macabru menit să devoreze Europa şi lumea democratică.

Nu trebuie să ne luăm după argumentele de plastilină aruncate de politruci, legate de situaţia maghiarilor, că sunt oprimaţi, că nu li se respectă drepturile (în România minorităţile având cele mai multe drepturi comparativ chiar cu state democratice cu ştate mult mai vechi în ceea ce priveşte democraţia), ci trebuie să rămânem uniţi (indiferent de culoare, etnie sau cultură) şi să încercăm să ne urmăm drumul, alături de ţările civilizate ale lumii.

A da frâu liber unor interese meschine, mizere şi de slabă factură, nu face altceva decât să-i încurajeze pe semidocţi să ne conducă şi să fie stăpâni pe viaţa noastră şi să ne oblige să le apărăm interesele în defavoarea libertăţilor noastre. 

Tinutul Secuiesc şi Extremiştii

Fraţilor, tot văd de câţiva ani pe toate canalele media şi newmedia ştiri despre Ţinutul Secuiesc, argumente pro şi contra. Însă zilele trecute am vazut o ştire despre nişte indivizi, exemplare ale acestei rase, din păcate, care s-au dus pe nu-ştiu ce coclauri să vopsească nişte borne din culorile României în cele ale statului vecin, Ungaria.

Sincer nu aş fi vrut să scriu despre acest subiect, pentru că indivizii ăia chiar nu merită atenţie şi cu atât mai puţin respect. Dar, din păcate o spun, nu este un caz singular în care o serie de strofocaţi pe viaţă, încearcă să aţâţe spiritele în ambele tabere. Evident, cei mai incriminaţi, şi pe bună dreptate, sunt etnicii maghiari care încearcă prin diferite acţiuni tembele să arate că ei sunt miezul din dodoaşcă, iar la fel de evident, de acuzat sunt şi cei care susţin şi partea cealaltă, a românismului, dar care o fac cu mult prea mult exces de zel şi de cele mai multe ori neavizaţi, reuşind să facă mai mult rău decât bine.

În primul rând, etnicii maghiari ar trebui să perceapă odată pentru totdeauna că: trăiesc în România, şi cu asta basta.  Ar trebui să caşte mai bine ochii în ce lume trăiesc, Uniunea Europeană nu ar trebui să fie pusă problema cu apărarea drepturilor minorităţilor etnice, tâmpenii ordinare. România, pentru cine nu ştie, a fost dată ca exemplu de bune practici, la nivel european şi chiar mondial, în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor etnice şi culturale. Să vi într-o astfel de ţară, care în ciuda multor defecte, are una dintre cele mai bune legislaţii în domeniu, iar tu să vi să spui că nu ai drepturi că bla bla, nu poţi să fi decât oligofren sau să ai interese ascunse, iar în cazul asta vei fi acuzat de acte extrem de grave în ceea ce priveşte respectarea legilor şi constituţiei (aici m-am abţinut să nu fac o descriere mult mai dură a acestor indivizi).

Pe scurt, pot spune că: cine nu recunoaşte cetăţenia română, deşi o poartă şi luptă împotriva unui stat naţional, unitar, indivizibil recunoscut ca atare la nivel mondial de către toate statele lumii, chiar şi de către Ungaria şi mai mult chiar şi de către ţările bananiere – nu se poate numi decât handicapat mintal sau bozgor.  Ultimul termen le este atribuit chiar de către cetăţenii din Ungaria, nu imi aparţine de drept, dar este perfect justificat. Termenul în magiară înseamnă – ungur fără ţară sau trădător de neam. De ce cred că este perfect justificat acest termen: pentru că că ei nu recunosc acest stat, aşa cum este el definit în consţituţia lui.

Nu am nimic împotriva ungurilor, fie ei şi din Transilvania, care recunosc România şi care stau în banca lor, deşi, ca să-l parafrazez pe un amic: frate, eu sunt român, dar simt ungureşte. Tot respectul pentru astfel de oameni, nu decizi unde vrei să te naşti, dar poţi alegemai departe în viaţă ce cale urmezi.

Nu este posibil să te duci în Ungaria, iar ăia să se străduiască să te salute în română, deşi nu au nicio treabă cu această limbă, iar cele doua judeţe dacă te duci în magazin sau pe stradă să ridice din umeri că nu înţeleg limba naţională (experienţa asta am trăit-o acum câţiva ani, nu vorbesc din poveşti).  

Frate, dacă nu-ţi place în România, nu te simţi în largul tău aici, eşti liber să pleci unde vrei, nu te ţine nimeni cu forţa, dar dacă decizi să rămâi aici respectă-i pe cei din jurul tău şi legile astea. Nu te obligă nimeni să-i pui copilului tău ce nume vrei, să te rogi cui vrei, să vorbeşti ce limbă vrei in familia ta, să ai ce tradiţii vrei, să sărbătoreşti ce zi naţională vrei, dar omule nu înjura ţara în care trăieşti şi nu declari ca zi de doliu naţional, Ziua Naţională a României. Pentru că în caz contrar eşti exact ca în definiţiile date mai sus: handicapat sau bozgor.

Ar trebui să ne gândim la ce fac nemţii din Alsacia sau Lorena sau bascii din sudul Franţei, eventual să-i luăm ca exemplu de conduită civică a unor oameni de o etnie aflaţi pe teritoriul altei ţări nu din voia lor ci că aşa sau împărţit graniţele, dar asta nu-i împiedică să recunoască statul adoptiv şi să-l respecte.

Încă odată afirm faptul că, nu ar trebui să se simtă ofensaţi cei de etnie maghiară, ci doar acea categorie, extrem de vocală şi agresivă, care luptă împotriva simbolurilor naţionale şi împotriva statului român.

Şi ar mai fi de adăugat şi câteva elemente, extrem de interesante, dar care o să fie dezbătute în postări ulterioare; majoritatea celor care sunt vocali la adresa României, înjură tot ce este românesc fac parte din acea formaţiune extremistă Jobbik, denigrată peste tot în Europa pentru legăturile pe care le-ar avea cu Federaţia Rusă şi cu Iranul. Sunt din ce în ce mai multe dovezi care leagă această formaţiune de agitatori de lumea înapoiată a Asiei, din care vin tot felul de ameninţări teroriste. Dacă dorim să trăim cu astfel de ameninţări, să ne uităm ce a făcut Rusia pe unde a călcat, aveam exemplul recent al Ucrainei, dar şi al altor state limitrofe acestui colos.

Trebuie să înţelegem că dacă sunt reale aceste acuzaţii, de finanţare a acestor indivizi de către Federaţia Rusă, înseamnă că aceasta urmăreşte destabilizarea zonei de est a Europei, iar un stat instabil este unul vulnerabil. Dar astea sunt subiecte mult prea importante pentru a fi dezbatute în acest articol, ci doar amintite şi privite ca atare.

Că să închei acest articol cu o concluzie, pot spune că cei care susţin acte deviante la adresa României, aflaţi pe teritoriul acestei ţări, cât şi în afara, îşi merită pe deplin toate invectivele aduse lor şi chiar mai mult. Iar cetăţenii români, dar altă etnie, dar care respectă bunul simţ şi pe ceilalţi concetăţeni să nu se simtă ofensaţi, ci ar trebui să ia măsuri împotriva semenilor care o iau pe arătură.