Fraţilor, tot văd
de câţiva ani pe toate canalele media şi newmedia ştiri despre Ţinutul Secuiesc, argumente pro şi
contra. Însă zilele trecute am vazut o ştire despre nişte indivizi, exemplare
ale acestei rase, din păcate, care s-au dus pe nu-ştiu ce coclauri să vopsească
nişte borne din culorile României în cele ale statului vecin, Ungaria.
Sincer nu aş fi
vrut să scriu despre acest subiect, pentru că indivizii ăia chiar nu merită
atenţie şi cu atât mai puţin respect. Dar, din păcate o spun, nu este un caz
singular în care o serie de strofocaţi pe viaţă, încearcă să aţâţe spiritele în
ambele tabere. Evident, cei mai incriminaţi, şi pe bună dreptate, sunt etnicii
maghiari care încearcă prin diferite acţiuni tembele să arate că ei sunt miezul
din dodoaşcă, iar la fel de evident, de acuzat sunt şi cei care susţin şi
partea cealaltă, a românismului, dar care o fac cu mult prea mult exces de zel
şi de cele mai multe ori neavizaţi, reuşind să facă mai mult rău decât bine.
În primul rând,
etnicii maghiari ar trebui să perceapă odată pentru totdeauna că: trăiesc
în România, şi cu asta basta. Ar
trebui să caşte mai bine ochii în ce lume trăiesc, Uniunea Europeană nu ar
trebui să fie pusă problema cu apărarea
drepturilor minorităţilor etnice, tâmpenii ordinare. România, pentru cine
nu ştie, a fost dată ca exemplu de bune practici, la nivel european şi chiar
mondial, în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor etnice şi culturale. Să vi
într-o astfel de ţară, care în ciuda multor defecte, are una dintre cele mai
bune legislaţii în domeniu, iar tu să vi să spui că nu ai drepturi că bla bla,
nu poţi să fi decât oligofren sau să ai interese ascunse, iar în cazul asta vei fi
acuzat de acte extrem de grave în ceea ce priveşte respectarea legilor şi
constituţiei (aici m-am abţinut să nu fac o descriere mult mai dură a acestor
indivizi).
Pe scurt, pot spune
că: cine nu recunoaşte cetăţenia română,
deşi o poartă şi luptă împotriva unui stat naţional, unitar, indivizibil
recunoscut ca atare la nivel mondial de către toate statele lumii, chiar şi de
către Ungaria şi mai mult chiar şi de către ţările bananiere – nu se poate numi decât handicapat mintal
sau bozgor. Ultimul termen le este
atribuit chiar de către cetăţenii din Ungaria, nu imi aparţine de drept, dar
este perfect justificat. Termenul în magiară înseamnă – ungur fără ţară sau
trădător de neam. De ce cred că este perfect justificat acest termen: pentru că
că ei nu recunosc acest stat, aşa cum este el definit în consţituţia lui.
Nu am nimic
împotriva ungurilor, fie ei şi din Transilvania, care recunosc România şi care
stau în banca lor, deşi, ca să-l parafrazez pe un amic: frate, eu sunt român,
dar simt ungureşte. Tot respectul pentru astfel de oameni, nu decizi unde vrei
să te naşti, dar poţi alegemai departe în viaţă ce cale urmezi.
Nu este posibil să
te duci în Ungaria, iar ăia să se străduiască să te salute în română, deşi nu
au nicio treabă cu această limbă, iar cele doua judeţe dacă te duci în magazin
sau pe stradă să ridice din umeri că nu înţeleg limba naţională (experienţa
asta am trăit-o acum câţiva ani, nu vorbesc din poveşti).
Frate, dacă nu-ţi
place în România, nu te simţi în largul tău aici, eşti liber să pleci unde
vrei, nu te ţine nimeni cu forţa, dar dacă decizi să rămâi aici respectă-i pe
cei din jurul tău şi legile astea. Nu te obligă nimeni să-i pui copilului tău
ce nume vrei, să te rogi cui vrei, să vorbeşti ce limbă vrei in familia ta, să
ai ce tradiţii vrei, să sărbătoreşti ce zi naţională vrei, dar omule nu înjura
ţara în care trăieşti şi nu declari ca zi de doliu naţional, Ziua Naţională a
României. Pentru că în caz contrar eşti exact ca în definiţiile date mai sus:
handicapat sau bozgor.
Ar trebui să ne
gândim la ce fac nemţii din Alsacia sau Lorena sau bascii din sudul Franţei,
eventual să-i luăm ca exemplu de conduită civică a unor oameni de o etnie
aflaţi pe teritoriul altei ţări nu din voia lor ci că aşa sau împărţit
graniţele, dar asta nu-i împiedică să recunoască statul adoptiv şi să-l
respecte.
Încă odată afirm
faptul că, nu ar trebui să se simtă ofensaţi cei de etnie maghiară, ci doar
acea categorie, extrem de vocală şi agresivă, care luptă împotriva simbolurilor
naţionale şi împotriva statului român.
Şi ar mai fi de
adăugat şi câteva elemente, extrem de interesante, dar care o să fie dezbătute
în postări ulterioare; majoritatea celor care sunt vocali la adresa României,
înjură tot ce este românesc fac parte din acea formaţiune extremistă Jobbik,
denigrată peste tot în Europa pentru legăturile pe care le-ar avea cu Federaţia Rusă şi cu Iranul. Sunt din ce în ce mai
multe dovezi care leagă această formaţiune de agitatori de lumea înapoiată a
Asiei, din care vin tot felul de ameninţări teroriste. Dacă dorim să trăim cu
astfel de ameninţări, să ne uităm ce a făcut Rusia pe unde a călcat, aveam
exemplul recent al Ucrainei, dar şi al altor state
limitrofe acestui colos.
Trebuie să
înţelegem că dacă sunt reale aceste acuzaţii, de finanţare a acestor indivizi
de către Federaţia Rusă, înseamnă că aceasta urmăreşte destabilizarea zonei de
est a Europei, iar un stat instabil este unul vulnerabil. Dar astea sunt
subiecte mult prea importante pentru a fi dezbatute în acest articol, ci doar
amintite şi privite ca atare.
Că să închei acest
articol cu o concluzie, pot spune că cei care susţin acte deviante la adresa
României, aflaţi pe teritoriul acestei ţări, cât şi în afara, îşi merită pe
deplin toate invectivele aduse lor şi chiar mai mult. Iar cetăţenii români, dar
altă etnie, dar care respectă bunul simţ şi pe ceilalţi concetăţeni să nu se
simtă ofensaţi, ci ar trebui să ia măsuri împotriva semenilor care o iau pe arătură.
