EUROPA ÎNTRE CRIZĂ ȘI INVAZII - partea a doua

Nu știu cât de clar am fost în postarea precedentă și cât de mult ați înțeles de ce nu sunt de acord cu venirea în România și în Europa a imigranților din țările arabe, dar o să mai încerc odată să vă conving, sper ca de data aceasta cu mult mai multe argumente.

Vorbeam inițial despre ceea ce ne este prezentat la TV – mase de oameni care încearcă cu disperare să ajungă în Occident, în speranța că aici vor găsi o lume mai bună. În primul rând presa, atât cea internațională, cât și cea din România, caută să distorsioneze realitatea în speranța că vor găsi subiectul care să incite, să sensibilizeze cetățeanul de rând și să-l determine pe acesta să stea lipit de TV, ziar sau laptop și să înghită pe nemestecate știrile. Nu știu dacă cineva are de câștigat pe alte paliere de pe urma acestor știri distorsionate și nici nu vreau să dezbatem pe marginea acestui subiect. Tot ceea ce doresc, este să încerc să vă arăt că lucrurile nu stau nici pe departe așa cum sunt prezentate în media – oameni cu copii, oameni disperați să fuga din calea teroriștilor din zonele lor.

Poate aceste lucruri ar părea credibile dacă printre imaginile prezentate cu copii murdari care iau față de milogi (ca să ne sensibilizeze), nu s-ar strecura și imagini cu adulți în toată regula, în deplinătatea forțelor fizice, care stau cu tablete și smartphon-uri în mână. Mai mult, unii susțin că au plătit sume imense ca să ajungă în Europa, s-au vehiculat sume cuprinse între 10.000 și 40.000 de euro de persoană. Această informație a fost prezentată inițial ca să ne sensibilizeze și să ne determine să-i acceptăm pe imigranți. Un singur detaliu le-a scăpat – nu toate țările Uniunii Europene sunt foarte bogate, între există și țări mult mai sărace cum este cazul României și Bulgariei, unde majoritatea populației nu are habar cum arată 10.000 de euro, darămite 40.000. Păi atunci îmi pun firesc întrebarea – DE UNDE AU NIȘTE AMĂRÂȚI DIN BANGLADESH SAU SIRIA ATÂȚIA BANI, CÂND ÎN UNELE DINTRE ACESTE ȚĂRI OAMENII TRĂIESC CU 5 DOLARI PE LUNĂ (este cazul Bangladesh-ului sau  Afganistanului)???

Poate mulți ar răspunde că – bine domne, dar or fi avut și ei o casă, un cățel, o capră, pe care le-au vândut. Bun. Să luăm în calcul această variantă. Dar totuși aceste sume par imense, eu dacă ar fi să vând acum apartamentul cu 3 camere în care stau în Craiova, pisica și peștii de acvariu, nu cred că strâng 40.000 de euro. Păi atunci, de unde dracului au aia atâția bani??? Cât de mult să fi muncit aia din Afganistan, cât de mult au răbdat de foame, ei și familia lor, ca să-și permită smartphone (eu cu salariu peste medie în România, nu am așa ceva) și să mai și strângă 40.000 de euro. Este extrem de ciudat!

Lucrurile stau în felul următor: toți acești imigranți provin din zonele controlate de către ISIS (cel puțin oficial), sunt musulmani, majoritatea vorbesc extrem de bine franceza și engleza (cu accent), au bani, chiar foarte mulți.

Dacă sunt om cu capul pe umeri și am capacitatea să-mi pun și niște întrebări logice, caut niște răspunsuri și nu iau pe nemestecate toate informațiile din presă și nu dau apă la șoricei când îi văd la TV pe ăștia care invadează Europa și nu fac scandal (fie și pe feisbuc) că de ce nu îi lăsă anumite țări, gen Ungaria, să intre pe săracii oameni, că europenii au o obligație morală, de creștini să-i ajutăm pe acei sărmani. Păi, în primul rând ăia nu sunt sărmani, sunt mai bogați ca mine – eu n-am 40.000 de euro cash și nici smartphone de ultimă generație.

Pentru ăștia care încă îi vor pe acești refugiați pe teritoriul țării lor, fără să ia în calcul argumentele celor ca mine, care încearcă să vadă lucrurile puțin, doar puțin mai altfel și nu care nu înghit tot ce li se aruncă în față, cei care se numesc creștini, dar nu iau în calcul faptul că pentru mulți acești musulmani creștinii sunt considerați dușmanii poporului și credinței lor – le spun un singur lucru: luați-i voi acasă și să nu-i lăsați pe stradă, pentru că există riscul ca majoritatea dintre cei veniți în primele valuri de imigranți să fie extremiști, să fi plecat din Europa să lupte pentru ISIS, care acum se întorc (după ce au fost instruiți în tabere de antrenament speciale) pregătiți să săvârșească atentate, să arunce oameni nevinovați (creștini, musulmani, chinezi) în aer, doar pentru că vor să găsească în Rai 70 de virgine, (vreau să subliniez un lucru – nu denigrez religia musulmană și nu cred că aceasta este problema acum, ci analfabetismul generalizat și extremismul religios – care n-au legătură cu religia islamică, în esența ei).

Personal, pot spune cu tărie, că mă opun și asta voi face în continuare, venirii valurilor de imigranți în Europa, din motive pe care le-am enumerat în acest articol și în cel precedent și nu consider că UE și România sunt datoare și obligate să-i primească pe aceștia. Ce ne-am face dacă în anii următori chiar ne vom trezi la granițe cu adevărații refugiați, care nu mai sunt sute de mii, ci milioane? Îi vom primii pe toți? Le vom acorda ajutor social și îi vom întreține din banii noștri ca să stea departe de haosul pe care tot ei l-au creat?

Toată această situație din Europa este cauzată de criza sistemului de valori, de lipsa liderilor adevărați capabili să-și asume riscuri și să ne spună clar care sunt riscurile unei astfel de invazii și care să fie capabili să ia decizii prompte și să respecte legile pe care tot ei le-au creat. Legea europeană prevede ca orice imigrant ilegal ajuns pe teritoriul unui stat membru, să fie întors din drum, până pe teritoriul statului nemembru UE de unde a intrat. De ce nu se respectă aceste legi? Unde sunt ăia care ne dădeau nou lecții că nu suntem capabili să intrăm în Shengen, că nu suntem capabili să ne apărăm granițele, de ce nu mai ies să ne spună ce fac acum, cum acționează la repararea situației?

Evident că tac, în criză ei stau la cutie, nu vor să riște să nu mai prindă un nou mandat și să le fie luat cașcavalul de la bot. Europa colcăie în prezent de corupție și de politruci care au numai de câștigat de pe urma acestor crize (câștiguri materializate prin funcții și bani de la stat), în prezent și-au făcut apariția tot felul de extremiști care susțin dezmembrarea UE care câștigă capital electoral de pe urma discursurilor xenofobe și alții, politruci de doi bani, care câștigă cu mesaje pentru drepturile minorităților și care sunt votați de imigranții cu drept de vot. Europa nu are cum să evolueze într-un astfel de context, cum o serie de minorități care cer drepturi suplimentare, veșnic nemulțumiți, cu asistați social (număr record la nivelul Uniunii) și cu măsuri populiste și/sau xenofobe. Ni se sustrage atenția de la problemele reale – lipsa locurilor de muncă, șomajul record, lipsa unor viziuni concrete de ieșire din criză.

Pe final vă recomand un articol – care vine oarecum în susținerea celor afirmate de mine mai sus, articolul îl găsiți aici.

Sper că unii dintre voi să caute articole sau să se informeze mai bine pe tema valurilor de imigranți și să nu mai ia de-a gata orice li se servește, căutați informații, analizați ți procesați – este cea mai bună soluție!

  (aceștia sunt imigranți care au trăit cu 5 dolari pe lună în țările lor)

Ungurii fac jocurile Rusiei

Parcă am avut un feeling ieri când am postat articolul despre fanatismul unor maghiari din Transilvania. Astăzi a apărut, ce-i drept doar pe surse până acum, proiectul extins al UDMR de autonomie în zona intitulată generic Ţinutul Secuiesc.

Sincer să fiu mă aşteptam de ceva vreme să vină cu astfel de propuneri, având în vedere că se apropie campania electorală, mai ales că nu este prima oară când liderii acestei formaţiuni vorbesc despre acest subiect. Acest proiect, legat de autonomie, este singurul de altfel, cu care această formaţiune, extremistă aş numi-o eu – cu toată răspunderea. În ultimii 24 de ani, UDMR-ul nu a avut nicio iniţiativă de proiect măcar pentru cetăţenii acestei ţări, ci au urmărit cu precădere să rupă o bucată din teritoriul României pe care să-l folosească în propriul interes – de a se îmbogăţii pe seama etnicilor maghiari.

Evident, această problemă cu minoritatea maghiară, din cele două judeţe în special,  este una mai delicată, cu rădăcini în istorie, dar care a fost alimentată în permanenţă de către diferite grupuri de interese obscure, care nu caută altceva decât să destabilizeze zona.

Cine ar avea de câştigat din această anomie, întreţinută de multe ori artificial? Evident că nu populaţia de origine maghiară, care nu o duce cu mult mai bine decât populaţia din restul ţării şi nici nu are speranţă de mai bine nici după o eventuală obţinere a unei forme de autonomie. Economia zonală este la pământ, situaţia fiind mult mai dificilă decât în multe alte zone ale ţării, tradiţional sărace.

De ce ar vrea maghiarii să fie autonomi? în situaţia de faţă, în care dacă ar obţine ceea ce solicită ar murii de foame la propriu, mai ales că ei nu se pot întreţine din taxele care se colectează de la cetăţenii acestei zone. Evident că acest lucru nu-i interesează pe liderii lor, care într-o astfel de situaţie ar reuşi să taie şi să spânzure acolo, ceea ce nu li se permite chiar, deşi puterea lor în zonă este mult mai mare decât cea a celor de la Bucureşti, care tradiţional au închis ochii la conflictul mocnit din zonă.  Asta denotă o clară mediocritate a tuturor politicienilor care ne-au condus în ultimii 24 de ani, pentru că doar la ei ne raportăm acum.

Lipsa de viziune politică şi de orice natură a conducătorilor de la Bucureşti nu a făcut decât să le permită unor politruci, ca cei din UDMR  să poată să exploateze această situaţie, în special pe spinarea populaţiei maghiare din Transilvania.

        La fel de importantă în această analiză este şi situaţia istorică, care în ciuda celor 100 de ani, aproximativ, care au trecut nu a fost ştearsă şi nici măcar aplanată. Există şi în prezent multe reminiscenţe ale trecutului şi mentalităţii imperialiste şi a aerului de superioritate arătat de către liderii maghiari.

Dacă analizăm obiectiv, situaţia Ungariei în regiunea de centru-est a Europei, putem constata că ceea ce am afirmat mai sus, legat de tendinţele imperialiste – neşterse din mentalul unor conducători maghiari şi aberant promovate într-un atare context – cel EUROPEAN; vedem clar că această ţară este singura care are probleme mari cu toţi vecinii săi. Vedem că liderii de la Budapesta sunt atent monitorizaţi de către marile cancelarii ale lumii democratice şi nu odată au fost acuzaţi de tendinţe totalitariste şi expansioniste.

Dacă uităm să vedem contextul în care liderii maghiari îşi declară intenţiile de autonomie, şi vedem doar conflictele mizere dintre Gheorghe şi Laci (Loţi pentru români J ), nu facem altceva decât să nu vedem pădurea de copaci. Tradiţional Ungaria a fost mult mai apropiată sentimental de Rusia decât de lumea democratică – deşi au fost câteva divergenţe între ei pe timpul Cortinei de Fier.

Nu putem să nu vedem că Ungaria a preferat să rupă acordul cu FMI-ul şi să se împrumute din Federaţia Rusă. Nu putem să nu vedem că declararea autonomiei şi proiectele fanteziste ale UDMR-ului vin în contextul conflictului din Ucraina şi că permanent ungurii au fost împotriva cursului  Europei.

În contextul Summit-uluiNATO din Ţara Galilor în care mai toate statele membre aflate în estul Europei au cerut sancţiuni mai drastice la adresa regimului de la Moscova şi o interveniţie mai clară a Alianţei în Ucraina, Ungaria a fost singurul stat aflat la marginea Bătrânului Continent care a avut o voce anemică pe această problematică. Iar dacă în analiză mai adăugăm şi faptul că partidul cu o fulminantă ascensiune, de orientare extremă-dreapta, din Ungaria, este suspectat că ar primii finanţări din partea liderilor ruşi.

Punând cap la cap toate informaţiile şi contextul dat nu putem să nu suspectăm că în momentul de faţă Ungaria joacă pe cartea Moscovei, sperând să obţină influenţe teritoriale sau chiar mai mult, asupra fostelor teritorii ale Imperiului Habsburgic, dinamitând astfel întreaga Europă.

Se pare că maghiarii încă nu au înţeles ce înseamnă cu adevărat Uniunea Europeană şi se pierd în interese mărunte, care nu fac decât să creeze şi să susţină o stare de agitaţie permanentă în regiunea de centru-est a continentului, dând astfel apă la moară şi intenţiilor imperialiste, niciodată stinse, ale Rusiei şi asupra jumătăţii de Europă, pe care o controla în perioada Războiului Rece.

Cu alte cuvinte, că să putem închide acest articol, nesuficient de încăpător pentru a aborda o astfel temă, trebuie să vedem că ceea ce fac liderii maghiari, fie ei din România sau din afara ei, nu sunt acţiuni singulare, ci elemente ale unui plan întreg, macabru menit să devoreze Europa şi lumea democratică.

Nu trebuie să ne luăm după argumentele de plastilină aruncate de politruci, legate de situaţia maghiarilor, că sunt oprimaţi, că nu li se respectă drepturile (în România minorităţile având cele mai multe drepturi comparativ chiar cu state democratice cu ştate mult mai vechi în ceea ce priveşte democraţia), ci trebuie să rămânem uniţi (indiferent de culoare, etnie sau cultură) şi să încercăm să ne urmăm drumul, alături de ţările civilizate ale lumii.

A da frâu liber unor interese meschine, mizere şi de slabă factură, nu face altceva decât să-i încurajeze pe semidocţi să ne conducă şi să fie stăpâni pe viaţa noastră şi să ne oblige să le apărăm interesele în defavoarea libertăţilor noastre.