PERFORMANȚELE MERITĂ MENȚIONATE - VICTORIE FANTASTICĂ A ASTREI ÎN ANGLIA

Rezultat fantastic pentru fotbalul din România abținut de către echipa campioană, Astra, în fața echipei engleze West Ham United – scor 1-0 obținut chiar pe terenul englezilor.

După ce în tur echipa din Giurgiu a reușit să obțină un rezultat de 1-1, destul de chinuit, doar inspirația de moment a lui D. Alibec reușind să-i salveze de la o înfrângere. Și de data aceasta Astra s-a bazat pe inspirațiile și talentul unor jucători precum D. Alibec, F. Teixeira și S. Lung Jr care au făcut o partidă mare.

Așa cum era de așteptat West Ham a atacat pe parcursul întregului meci, fiind susținută din tribune de 57.000 de suporteri care-i încurajau frenetic, numai că norocul a fost de partea echipei românești care a reușit să marcheze în minutul 45 prin F Teixeira, gol care i-a pus în încurcătură pe englezi.

Deși au avut numeroase ocazii jucătorii lui West Ham nu au reușit să puncteze, lovindu-se de Silviu Lung Jr care a fost într-o zi de grație reușind numeroase parade in extremis.

Ce a surprins totuși la echipa din România, a fost spiritul de echipă destul de solid și mai ales meciul bun făcut, inclusiv în faza de atac. Faptul că Astra nu s-a băgat cu totul în defensivă reușind chiar să aibă câteva ocazii bune de a mai marca este un lucru rarisim în fotbalul mioritic, de cele mai multe ori echipele românești aflate într-o astfel de situație se retrăgeau cu totul mizând totul pe cartea apărării. Acest tip de joc s-a dovedit de cele mai multe ori falimentar – atât din punct de vedere fotbalistic (al spectacolului propriu-zis), cât și din punct de vedere financiar (nu ai rezultate, nu vin nici banii).

Modul în care s-a desfășurat partida și mai ales rezultatul ne dau speranțe că poate într-o zi vom avea și noi în România parte de meciuri de fotbal, nu de bambilici jucat la alibi pentru că niște cocalari analfabeți să-și încaseze salariile uriașe pentru nivelul de dezvoltare al țării, iar mai apoi să vină să ne dea lecții de la tv că nu știm să-i apreciem.

Complice la toată situația mizerabilă în care se află nu doar fotbalul, ci întreg sportul românesc, este și media, care nici măcar după astfel de rezultate nu alocă mai mult spațiu în care se prezinte rezultatele cu adevărat importante. Chiar și după o astfel de victorie muncită sunt doar câteva titluri răzlețe și articole de câteva rânduri despre performanța Astrei.

Asta doar pentru că echipa se numește Astra și Steaua sau FCSB. Dacă victoria era obținută de echipa bucureșteană cel puțin o săptămână s-ar fi vorbit despre acest lucru și ni se prezentau legitimații clubului ca fiind cel puțin extratereștrii cu puteri divine, în schimb acum se vorbește foarte puțin, iar mâine nu se va vorbi deloc.

Așa stau lucrurile și în cazul altor sporturi – când echipa de scrimă, fete, a obținut medalia de aur la Olimpiada de la Rio, evenimentul a fost prezentat 2 minute în programele de știri sportive, în schimb s-au alocat ore de emisie pentru a dezbate problemele cu care se confruntă Steaua la nivelul lotului, se iau declarații și de la copiii de mingi care asistă la antrenamente și de la Neica-Nimeni care-și dau cu presupusul, dar fetelor de la scrimă li s-au luat interviuri doar la întoarcerea în țară și doar 2 minute.

Atâta timp cât nu știm să apreciem ceea ce avem, atâta timp cât mai avem, vom ajunge să rămânem doar cu ciobani multi-milionari, analfabeți care scriu mai multe cărți decât au citit într-o viață întreagă care ne spun ei diverse inepții pe care ajungem să le luăm drept învățături elementare pentru viață.

Deși nu am un blog de sport am ales să scriu din când în când și despre diferite performanțe sportive ale oamenilor cu caracter, care obțin performanțe notabile în condiții mizere.

NEAMȚUL DE LA NAȚIONALĂ ȘI PENALII FOTBALULUI ROMÂNESC

După cum probabil ați aflat, începând de joi echipa națională a României la fotbal are un nou selecționer și nu unul oarecare, ci un neamț. Nu este singurul antrenor de origine germană al naționalei – în 1934 România a fost condusă de către un austriac.

Încă de la anunțarea listei de nominalizați au început criticile  din toate direcțiile. Pe această listă nu a fost niciun antrenor român, președintele FRF anunțând că cel care-l va înlocui pe Iordănescu va fi un străin.

S-a dorit în primul rând ca viitorul antrenor să fie unul străin de interesele meschine ale celor care au prădat sportul românesc și care s-au îmbogățit vânzând jucători, făcând tot felul de aranjamente. Se pare că persoana potrivită pentru a ocupa acest post, conform conducerii federației, este Christoph Daum – un antrenor german, cu experiență vastă și cu multe trofee în palmares. Deși este un antrenor cotat între primii 10 din Germania (lucru deloc de neglijat), este și un personaj controversat -  trecutul său fiind marcat de scandaluri de consum de droguri și participare la orgii sexuale (ceea ce l-a și împiedicat să devină selecționerul nemților, la începutul anilor 2000). Personajul este catalogat ca fiind un profesionist desăvârșit de către toți foștii lui colaboratori, fiind caracterizat ca un apropiat al jucătorilor, dar care se impune în fața acestora – vezi 10 motive pentru care Daum  este o soluție bună la naționala de fotbal.

Nu o să batem apa în piuă cu argumentele pro sau contra acestui antrenor, tot ceea ce doresc sa facem este să scoatem în evidență un lucru extrem de interesant pentru naționala de fotbal a României – este pentru prima dată când cineva ia decizia de a reforma din temelii ceea ce se numește în termeni destul de pompoși – fotbalul românesc. Rezultatele din domeniul fotbalului, în România, fie că vorbim de echipele de club sau de națională, s-au lăsat de foarte mulți ani așteptate. De fiecare dată s-a venit cu argumente: arbitrul ne-a furat, am avut accidentați, au stat mai bine fizic decât noi, nu am avut noroc etc. Deja sunt foarte mulți ani în care se tot așteaptă o schimbare în bine a acestui sport, considerat numărul 1 la români, iar rezultatele întârzie să apară. Nu poți reforma sau face schimbări mergând pe aceleași principii care au dus la faliment. Nu poți lăsa în continuare pe cei condamnați pentru fapte ilicite în sport și/sau în administrarea unor cluburi/federații să decidă în continuare. Undeva trebuia făcută o ruptură între trecutul mizer (cu mașinații) și viitorul ce se dorește prosper.

Un prim pas a fost făcut acum 2 ani când a fost ales Burleanu în locul lui Mircea Sandu ( alias Nașul), pasul doi a fost făcut prin condamnările date de DNA unor conducători din fotbal. Acum a venit timpul pentru pasul trei: schimbarea opticii și principiilor ce stau la baza sportului în general și a fotbalului în special – ruperea de practicile meschine și falimentare.

Acum s-a constatat că, indiferent ce antrenor român s-a adus la echipa națională, interesele unor așa-ziși oameni de afaceri primau și la prima selecționată ajungeau tot felul de jucători care nu activau la echipele de club sau a căror valoare nu îi recomanda pentru selecționare. Singurul lucru care se urmărea era acela de a le face un nume pentru a fi vânduți pe bani mulți în străinătate, acolo unde cei care ajungeau nu se conformau și se întorceau sau făceau tușa. Principalul câștigător era clubul Steaua (cu denumirile de rigoare) și Gigi Becali care își trimitea de fiecare dată jucători care nu aveau valoare și pe care reușea apoi să-i vândă pe bani foarte mulți. Și cu toate că se obțineau câștiguri enorme, în fotbal nu ajungeau deloc bani pentru finanțarea echipelor de club, centre de copii și juniori sau achiziționarea unor jucători de perspectivă.

Era evident că acest mecanism avea să moară la un moment dat, iar acum a venit acel moment, destul de târziu.

Așa cum era de așteptat, după anunțarea noului  selecționer, mulți dintre cei care au căpușat acest sistem au început să reacționeze că văd că-și pierd combinațiile de milioane, din care erau singurii care aveau de câștigat.

Dacă la reacțiile lui Becali și camarila, foști conducători ai federației și ai ligii  în frunte cu Nașul Sandu și cu Mitică Dragomir ne așteptam, se pare că și mulți din presă și dintre suporterii care au mai rămas, au aderat la aceste mișcări de afront la adresa lui Burleanu, caracterizându-l drept copil tâmpit, obraznic și neștiutor de fotbal. Pai atunci ne putem firesc întrebarea: cei care au adus fotbalul românesc în mizerie, cu toate că au beneficiat de o infrastructură solidă, generații de copii și juniori de excepție, suporteri fanatici și numeroși și mult timp chiar de bani investiți, știau mai mult fotbal și administrație? Cred că nu. Sau cu siguranță nu și-au dorit decât să-și urmărească interesele de a se îmbogăți, fără să-i intereseze de soarta fotbalului ca sport sau ca fenomen de masă.

Am putea să-i întrebăm pe cei care îi susțin în continuare pe Mitică, pe Nașul Sandu, Becali și compania: câte stadioane au construit în 26 de ani, câte au renovat, câte echipe de copii și juniori au înființat, câți sponsori au adus și câți suporteri mai vin la stadioane? Răspunsurile le știți cu toții. Nu trebuie să conteze argumente de genul: sunt patriot, vreau antrenor român la națională. Evident că vrei, că îți aduce ciurucurile acolo pe care apoi le vinzi și te îmbogățești.

De ce nu se întreabă nimeni de ce trei din ultimele 4 campioane ale României sunt dispărute sau în insolvență (Oțelul Galați și Unirea Urziceni – desființate, iar CFR Cluj în insolvență), de ce echipe de tradiție au fost desființate (din faliment sau dezafiliate) – FC Argeș, Universitatea Craiova, Inter Sibiu, Politehnica Timișoara, Sportul Studențesc sau FC Național sunt doar câteva exemple de echipe dispărute recent din fotbal și nu în mandatul lui Burleanu, ci al lui Sandu și Mitică. De ce nu-i trage nimeni la răspundere pentru ce au făcut?

Când o să vedem limpede aceste lucruri și vom învăța să nu mai apărăm penalii și să-i lăsăm să fie șterși de istorie și când jocurile fotbalului nu o sa mai fie coordonate de către un cioban analfabet, doar pentru că a făcut bani din furtul unor terenuri de la stat, abia atunci vom avea parte de un mediu sănătos în care se vor putea dezvolta echipe și campionate puternice care să producă rezultate și să readucă suporterii pe stadioane și în piețe.

HANDBALUL UN SPECTACOL SPORTIV NU FOTBAL

Și pentru că sunt un mare fan al sportului am zis să fiu prezent la meciul echipei de handbal feminin a Craiovei, disputat pe teren propriu cu CSM București (campioana en-titre). Nu de alta, dar dacă nu am mai făcut sport de câteva săptămâni am zis măcar să-i susțin pe cei care încă mai practică.

Meciul a fost unul de la care personal nu aveam cine știe ce așteptări, înafara faptului că doream un meci spectaculos cu goluri multe și frumoase.

Exceptând minutele de început când Craiova a condus și cu 2 puncte, meciul a fost la discreția echipei din București așa cum era de așteptat, nu de alta, dar se întâlneau două echipe  aflate la antipozi în ceea ce privește resursele și forma de moment. Dacă CSM-ul este una dintre favoritele la câștigarea ligii campionilor la handbal, cu resurse financiare comparabile cu multe echipe mari ale Europei, Craiova stă la limita existenței de bun-simț, din punct de vedere financiar, pentru că nu-i așa, în orașul nostru se dorește doar fotbal – banii, suporterii și atenția întregii prese se îndreaptă către echipa de ciurucuri numită CSM U Craiova (echipă ce se vrea a face un sport ce se cheamă fotbal, dar care nu prea izbutește acest lucru).

Aici aș dori să fac o scurtă paranteză – este foarte ciudat faptul că românii încă se mai uită (uneori chiar se mai duc pe stadioane), la fotbal sau în fine, la ceea ce zic ei că ar fi așa ceva, pentru că fotbal nu se mai joacă în România de câțiva ani, cu toate că televiziunile dau peste 100 de milioane pentru a transmite această poșircă. Cu alte cuvinte, toți banii televiziunilor, autorităților locale (din foarte multe orașe), se îndreaptă către o țurcă intitulată pompos – fotbal.

Personal apreciez spectacolul fotbalistic, dar care este într-adevăr fotbal, nu un simulacru în care unii crăcănați stau pe teren dau aiurea în tramvai cu piciorul într-o bășică, iau mulți bani și au pretenții de vedete și doresc respect.

O să cred că ăsta este sportul rege când o să-i văd pe oligofrenii ăia că pun și suflet în ceea ce fac și își respectă fanii care vin la meciuri să-i susțină. Ei bine până acum nu este cazul lor, dar în schimb este de apreciat efortul fetelor de la handbal, care în ciuda faptului că iau de 10 ori mai puțini bani ca un oligofren ce simulează un sport, ele aleargă de la începutul meciului până la final, își dau coate, se luptă cu adevărat și mai oferă și spectacol. În principiu pentru asta vin oamenii a meciuri și plătesc un bilet, să vadă spectacol.

Deși echipa Craiovei a pierdut meciul la o diferență destul de mare (23-34), în fața echipei campioane, dăruirea lor s-a văzut și în plus am asistat la un meci în care au existat goluri frumoase de ambele părți, dar și parade spectaculoase ale portarilor. În concluzie pot spune că a fost un spectacol sportiv. Nu este și părerea multora care au fost prezenți la meci și care din păcate vin destul de des, dar care nu au habar de regulamente, dar comentează aiurea, înjură și se manifestă ca miște apucați de streche. Astfel de exemplare greșite genetic ar trebui interzise la orice fel de manifestații publice, fiind un pericol pentru spectatori, mai ales copii, care vin în număr mare la meciurile de sport – nu la fotbal.

O să fac o paralelă între fotbal (cel autohton) și sportul adevărat, unde protagoniștii sunt sportivi nu vedete de tabloide. După calificarea echipei de fotbaliatori a României la Campionatul European de anul viitor lumea nu s-a bucurat, nu pentru că nu mai știu oamenii să facă acest lucru, ci pentru că au început să vadă că pe teren se întâmplă altceva și nu mai sunt de acord cu acest lucru. În schimb suporterii i-au întâmpinat pe jucătorii echipei naționale de rugby care au avut o prestație bună la Campionatul Mondial desfășurat în Anglia și Țara Galilor, care deși a avut o singură victorie (împotriva Canadei), au arătat dăruire. La rugby nu există simulare, acolo nu te prefaci că ești pe teren. Asta caută spectatorii, cei care apreciază sportul și nu vin pe stadioane să urle și să înjure sau să se manifeste ca posedații de tingâtangâtoză.

Cu alte cuvinte o să susțin, pe cât posibil, orice manifestare sportivă – de amatori sau de profesioniști, atâta timp cât ea nu implică scandal, impresii false și minciuni.

Încă odată salut sportivii adevărați – fie că este vorba despre handbal, rugby, tenis, gimnastică sau oricare alt sport în care există încă performanțe, în ciuda slabei finanțări.

WEEKEND SPORTIV CU RUGBY ȘI PESCUIT

Cei care mă cunosc știu că am o pasiune pentru sport, de la sportul minții – șahul, până la pescuit și rugby. Care este legătura dintre ele? Pai simplu, în cazul șahului pasiunea a apărut în școala generală când m-am înscris la un opțional pe acest sport. Deși nu-mi plăcuse foarte mult la început, lucrurile s-au schimbat când am început să câștig și am avut o serie de 15-20 de meciuri câștigate, unele în fața unor campioni ai sportului la acea categorie de vârstă.

Nu o să dezvolt foarte mult subiectul, pe partea de pasiune a mea pentru șah, ci vream să promovez două evenimente sportive care-și au debutul în acest week-end. Primul este în această seară, când începeCampionatul Mondial de Rugby – la ora 21:00 pe Digi Sport 2. Competiția se desfășoară în marea Britanie și are ca meci de deschidere partida dintre Anglia și Fiji. După cum știți, la competiție participă și România, una dintre țările care au luat parte la toate edițiile de campionat mondial de până acum.

Țara noastră este în grupă cu Franța (vicecampioană mondială la ultima ediție), Italia (membră în Turneul celor 6 Națiuni  - ce reunește cele mai importante reprezentative ale rugby-ului din emisfera nordică),  Irlanda – o altă reprezentantă a Turneului celor 6 Națiuni și Canada. Deși grupa României este una extrem de grea și de echilibrată, țara noastră este așteptată să producă una dintre cele mai mari surprize de la acest turneu final – să învingă una dintre reprezentantele celui mai puternic turneu din emisfera nordică. De altfel, obiectivul Stejarilor (așa cum sunt ei porecliți în lumea rugby-ului), este să aibă în premieră două victorii la un turneu final de Campionat Mondial. Țintele de victorii la o primă privire, par să fie  Canada – cea mai slabă clasată din grupă (conform clasamentului mondial pe națiuni) și Italia care este într-o scădere de formă și are și ceva probleme de lot și pe care România a mai învins-o de-a lungul timpului. De la celelalte partide nu cred că putem emite pretenții, Franța și Irlanda fiind unele dintre cele mai bune echipe de la nivel mondial și chiar cu pretenții la câștigarea competiției – îndeosebi Franța.

În premieră  pentru echipa de rugby a României, sunt și patru naturalizați – un georgian Otar Turashvili, doi  neozeelandezi Michael Wiringi și Paula Kinikinilau și  un sud-african Johannes van Heerden. Aceștia par să fie piese de bază în națională, georgianul pare să fie chiar titular incontestabil. România va debuta la această ediție a Cupei Mondiale împotriva Franței pe data de 23 septembrie la ora 22:00, meci transmis în direct pe postul Digi Sport 1.

Eu zic să le ținem pumnii rugby-iștilor români (fie ei naturalizați sau nu), fiind una dintre puținele echipe românești care au reușit să se califice la toate turneele finale.

Cel de al doilea eveniment, care nu are decât o singură legătură cu primul – pe mine J va avea loc mâine, 19 septembrie la Bistreț, în Dolj și este vorba despre Festivalul Pescăresc din această localitate. Fiind și pescar – amator, nu puteam să ratez ocazia de a fi prezent, mai ales că este vorba și despre un concurs de gătit, având componentă de bază – peștele.

Deschiderea va avea loc mâine, 19 septembrie, în fața Primăriei Bistreț începând cu ora 8:00. După deschidere urmează ca amatorii de pescuit să se îndrepte spre locurile amenajate pentru pescuit sau gătit după caz. Încă nu am vorbit cu restul bloggerilor ce vor fi prezenți la Bistreț dacă ne vom înscrie în concurs ca Echipa Bloggerilor sau individual. Vom vedea și vă voi ține la curent.

Pentru cei care sunteți pescari împătimiți sau amatori aveți lansată invitația – din partea organizatorilor – de a vă alătura nouă, la festivalul Are balta pește – componenta de pescuit și Peștele are gust –componenta gastronomică.

Ne vedem acolo cu mic cu mare, iar micul să fie din pește! 

EVENIMENT - A LA CRAIOVA

Și pentru că tot sunt oltean și cică ăștia sunt cu fotbalul în sânge, zisei  să mă duc pe stadion la meci, pentru cine nu a aflat – ieri fu mare spectacol fotbalistic în Cetatea Băniei – meciul dintre CSU Craiova și CSM Iași, deci trei lulele trei surcele, dar de așa a ajuns campionatul intern. În fine, știam că nu trebuie să am mari așteptări de la partidă, dar mă gândisem că nu am mai călcat de vreo 8 ani pe stadion și îmi era cam dor să văd cum mai este.

De spectacol mă cam așteptam să fie de…, dar nu m-am așteptat să fie organizat în maniera în care a fost organizat. Stadionul este în Parcul Nicolae Romanescu, deci ciuciu locuri de parcare, dar să nu lași să treacă nicio mașină pe străduțele limitrofe parcului, pe o rază de câteva sute de metri, asta e prea de tot. Ne luarăm inima în dinți și merserăm și pe ulițele craiovene (că alea pot fi orice, mai puțin străzi), încet și cu grijă să nu ne rupem picioarele. Ajunserăm noi la stadion și ciuciu bilete, trebuia să ocolim de două ori stadionul să putem intra. Pe lângă faptul că cei din organizare păreau foarte mândrii de ei și de modul în care au organizat evenimentul, ne-am mai luat și țeapă de la acela care vindea bilete, cică nu mai erau decât bilete cu 10 lei, deși când am intrat realitatea ne-a arătat că cel puțin jumătate dintre locuri erau libere, în condițiile în care capacitatea este de curtea școlii.

În timp ce de învârteam în jurul stadionului să putem intra, meciul începuse și evident sau nu, s-a și marcat, deci ciuciu gol văzut, că d’asta  te duci la meci. Meciul nu mi-a depășit așteptările – a fost gen țurca, dar ca să-l citez pe amicul meu Călin, tovarășul de suferință, măcar ne-am descărcat nervii înjurând, nu de alta, dar trebuia să ne încadrăm în peisaj. Am luat și semințe, că nu te poți duce la meci dacă nu faci pe rozătoarea J

Măcar băturăm. Și mai apucarăm să vedem și un gol, frumos de altfel, singura realizare demnă de un meci de fotbal.

Și ca dovadă că organizarea se face… demnă de niște oameni mândrii, mai jos aveți și argumentul.

Adică, la intrare ne controlezi pe toți de brichete, pietroaie etc. și la 2 m după gard am la dispoziție câteva cataroaie cu care să mă înarmez în caz de răzmeriță microbistă. Inițial am crezut că sunt contra cost, că nu am voie să vin cu pietroaie de la alții, ci trebuie, contra cost, să le iau pe ale lor. Dar n-a fost așa. Nu era nimeni care cerea bani pe ele.

Sau… poate erau incluse în prețul biletului?!?!

Dacă doriți un sfat, de la un prieten – și stați în Craiova și sunteți fan fotbal – stați acasă și vă uitați la Tv, măcar nu vă costă în plus și puteți schimba canalul – eventual pe un meci din Premier League.

Eu o să mă reprofilez, o să mă uit la RUGBY, că tot începe campionatul mondial pe 18 septembrie (îl puteți vedea pe Digi Sport), măcar acolo văd niște sportivi adevărați nu amatori circari care primesc o căruță de bani și nici cu piciorul în bășică nu știu să dea – că asta le este meseria.

ACTIVITĂȚI BLOGOSLOVITE - bloggeri în offline

Și pentru că vorbeam de faptul că bloggerilor din Craiova le place să petreacă foarte mult timp și în offline, acum am încă o dovadă. În week-end-ul trecut s-a desfășurat o competiție caritabilă – Cupa devolei pe nisip, care își propunea strângerea de fonduri pentru renovarea unei școli din Republica Moldova și astfel să susținem studiul în limba română și în țara vecină/ soră.

La un astfel de eveniment nu putea lipsi AsBO, adică Asociația Bloggerilor Olteni. Participarea noastră a fost destul de spectaculoasă, reușind să ajungem în sferturile de finală ale competiției. Nu este rău, având în vedere că mulți dintre noi (adică toată echipa de volei a bloggerilor) au job-uri sedentare, cu multă muncă de birou și unii sunt trecuți de 40 de ani (vârsta fiind doar biologică, ei fiind mici copii pe interior și sprinteni la exterior). Am avut și tricouri personalizate.

Personal, am ținut cu 2 sau chiar 3 echipe, am și jucat pentru două dintre ele – AsBO și Allons-y – asociația unde lucrez. Cea din urmă – pentru că are mulți pasionați de sport și oameni activi în tot ce înseamnă inițiativă civică, a fost prezentă la start cu două echipe – Allons-y și Eurostar (grupul informal al acesteia). Atât AsBO cât și Eurostar au ajuns în sferturile de finală ale competiției. Eurostar a trecut în optimi de Allons-y, după un meci fratricid.

Având în vedere că a fost o competiție amicală fairplay-ul și voia bună au fost la ele acasă.

           Competiția a fost câștigată de echipa Colegiului Nicolae Titulescu (care are și clase de sportivi – voleibaliști), după ce i-au învins în finală de Noobs (cei care trecuseră în sferturi de echipa bloggerilor).

Pentru a demonstra că bloggerii iubesc și sportul nu doar calculatorul, ne vom întâlni sâmbătă în Parcul Nicolae Romanescu la un cros caritabil. Evenimentul va începe la ora 9:00 din față de la Ciobănașul.  Pentru cei care doresc să participe la cros invitația rămâne deschisă, iar pentru cei mai comozi o invitație la alergatul cu privirea J

ACTIVITĂȚI BLOGOSLOVITE

Vă întrebați de ce nu am mai scris în ultima perioadă pe blog? Ei bine, am fost extrem de prins în activități de muncă (pentru că se pare că bloggerii au și ei job-uri) și în activități bloggoslovite (ca să-l citez pe Daniel), acțiuni care consumă foarte mult timp, dar foarte plăcute.

Ca să spun lucrurilor pe nume – este vorba despre pregătirea Colțului Blogger-ului, care va fi amplasat într-o locație ținută secret până acum publicului larg (deși actuala locație este posibil să fie schimbată), dar cred că va fi o idee trăsnită și nouă pentru România. Tot ce vă pot spune despre ea, e că va beneficia de internet gratuit, va fi în aer liber și va cuprinde și băncuța din poza următoare (la care am lucrat din greu, alături de ceilalți bloggeri – Sanda, Daniel, Mircea și Mirela – deși noi am fost doar cu finisajele, lucrarea îi aparține unui sculptor), după ce în prealabil va fi prezentă la o expoziție în zilele următoare.

Pe lângă astfel de activități, voi participa mâine, sâmbătă 29 august, la Cupa de Volei pe Nisip,  un turneu amical, caritabil ce va fi desfășurat pe durata a două zile (29-30 august), pe terenul amplasat în spatele Sălii Polivalente din Craiova. Sunt înscrise 32 de echipe în competiție. Problema mea este următoarea – cu ce echipă să țin/joc?????? Sunt înscris în concurs cu două echipe, una a bloggerilor si alta a Asociației Allons-y – unde lucrez și sunt manager de proiect. Grea decizie, dar cred că voi juca pentru ambele (măcar câteva mingi de fiecare parte), pentru că oricum suntem pe tablouri separate și nu ne putem întâlni decât în fazele superioare, unde nu cred că voi ajunge cu vreuna dintre ele J deși acum sigur mă vor trag de urechi unii, dar vă voi ține la curent cu evoluția noastră.

Iată și dovada participării noastre în competiția de volei pe nisip:

SNOOKER-UL UN SPORT AL MINȚII

Pentru cei care nu știați în Craiova există un club de Snooker și nu unul oarecare, ci cel cu cea  mai intensă activitate din România, în acest moment,  așa cum îmi mărturisea, cel care administrează acest club sportiv, Adrian Fundeanu, într-o discuție amicală. Dimensiunea clubului nu este dată numărul impresionant de săli sau de mese de joc, ci de numărul mare de membrii activi și de jucători ocazionali care se li se alătură în diferitele concursuri sau în meciurile de antrenament.

După cum reiese din discuțiile avute cu Managerul clubului, planurile de viitor sunt mărețe – atât în ceea ce privește creșterea numărului de mese de joc, a spațiului, dar și intrarea pe o nouă nișă – atragerea tinerilor și chiar a copiilor de la vârste cât mai fragede, către acest sport nobil. Evident  că acest demers va duce la creșterea semnificativă a numărului de membrii. 
Sunt deja 4 tineri care s-au remarcat în concursurile de duminică,  cum ar fi Ionuț Pară de , 14 ani,  care s-a clasat pe locul al III-lea la ultimele 2 concursuri, Răzvan Slotea de 17 ani actual loc trei în liga secundă, Laurențiu Nicolae 15 ani și Leonard Popa 15 ani.

Cu alte cuvinte, Adi – așa cum îi spun eu, are în plan crearea principalului centru snooker-istic din România în orașul nostru, în Craiova. Dacă nu îl cunoșteam, puteam spune că sunt doar ambiții puerile fără nici un temei, dar văzând și impactul pe care l-a avut crearea clubului și cunoscând totuși un număr foarte mare de pasionați ai acestui sport, deși mulți încă nu au călcat pe la club – NU ÎNCĂ J , pot spune că acest plan este unul cât se poate de realizabil.

Ceea ce s-a întâmplat până acum cu acest club – Free-Ball Craiova, a fost un fel de testare a pieței, să vadă cum reacționează craiovenii și eventual dacă mai este loc de dezvoltare. Și… se pare că este, chiar foarte mult.

Din câte am văzut, fenomenul snooker-istic a luat amploare în România, cu precădere în ultimii ani și de data aceasta se pare că Bănia a prins din urmă celelalte centre din Oradea, Arad sau București. Pentru mai multe detalii puteți urmării pagina de Facebook a clubului, unde vor fi făcute din timp anunțurile pentru diferitele evenimente sau alte noutăți din domeniu.

Pe final o să îl las pe Adi să vă transmită un mesaj:

Se împlinesc curând, doi ani!.. Doi ani de la prima competiție oficiala organizata de clubul nostru (într-o altă locație!). Exact în ziua de 27 septembrie 2015, când se va juca finala Pot-Black, se împlinesc doi ani de când ne-am propus să “punem umărul” în scopul de a realiza ceva pentru snooker-ul craiovean! Dacă în ceea ce privește performantele în Snooker, nu prea avem cu ce sa ne mândrim, încă, pe partea de promovare a acestui sport minunat, zic eu că lucrurile s-au mișcat într-o direcție corectă! Dacă a fost bine sau nu, asta decideți voi!.. Un scurt bilanț: 2013: - 4 Etape de Campionat Local (experimentale) - 1 Open (Paul Hunter, ediția de iarna) - participări la competiții organizate in afara Craiovei 2014: - 5 Etape Campionat Local - 8 Etape Turneu de 6 Bile Roșii - 1 Open (Paul Hunter, ediția de primăvara) - 33 Ediții Pot-Black (1 ediție specială) - participări la competiții organizate în afara Craiovei

Mesajul este totodată și o invitație la o partidă de Snooker, iar dacă încă nu vă lăsați convinși puteți urmării partidele și competițiile și în direct, online – fiind sigurul club de snooker din România care are aceste mijloace de promovare.

WEEKEND SPORTIV

Așa cum anunțam încă din postările ulterioare, weekend-ul trecut a fost unul dinamic, în care sportul a fost pe primul plan. Sâmbătă am alergat alături de câteva zeci de craioveni în Parcul Nicolae Romanescu pentru o cauză nobilă – strângerea de fonduri pentru înființarea unui spital de oncologie pediatrică, în București. Recent am aflat că în prezent România  nu are un centru în care copiii bolnavi de cancer să fie tratați corespunzător, iar această inițiativă este cu atât mai lăudabilă și arată că societatea civilă românească începe să se miște și creează evenimente notabile. Poate că nu a fost un eveniment de o asemenea amploare încât să merite a fi mediatizat și pe posturile Tv naționale (poate că nu era cu femei dezbrăcate sau nu se scalpaseră niște boșorogi bețivi), deși evenimentul s-a derulat în mai  multe orașe din țară.

În fine, ideea este că s-au strâns ceva bănuți, nu foarte mulți, dar cam de 4-5 ori mai  mult față de ediția precedentă, ceea ce reprezintă un progres vizibil și arată că și în Craiova, societatea civilă începe să adere la mișcări și acțiuni ale omologilor din alte orașe ale țării.

Pentru cei care nu au știut și care ar fi dorit să ni se alăture sau pentru cei care au știut dar nu au mai ajuns, trebuie să precizez că acest eveniment se va repeta în fiecare primă sâmbătă a fiecărei luni, așa că vă așteptăm la edițiile viitoare să încercăm să strângem și mai mulți bani pentru o cauză nobilă (știu că sună a limbaj de lemn, dar aceasta chiar este o cauză demnă de a fi promovată). La astfel de întâlniri se ating mai multe obiective:

-        Socializare a reprezentanților societății civile și nu numai,

-        Promovarea mișcării și a unui stil de viață sănătos,

-        Strângerea de fonduri.

Duminica era prevăzută o partidă de pescuit – după principiul – prinde și eliberează, unde contează doar distracția și competiția dintre prieteni J. Din motive independente de mine, acesta nu s-a mai ținut, dar m-am refugiat cu echipa de bloggeri la o bere și o partidă de bowling, unde prestația mea a lăsat mult de dorit, dar trebuie să notăm ca a fost loc de multă voie bună și distracție maximă, adică nu poți fi supărat când te întâlnești cu Crețu (alias Damian) și cu restul echipei.

FUGA - Alerg pentru spitalul copiilor

Chuang Tzu avea o povestioară - "A fost odată un om căruia îi era teamă de umbra lui și pe care îl înspăimântau urmele sale; a vrut să fugă de ele,  dar cu cât gonea mai tare, cu atât mai multe urme făcea și oricât de mult alerga, umbra lui nu se despărțea de el. Atunci, crezând că aceasta se întâmplă pentru că nu alerga destul de repede, a început să fugă cât îl țineau picioarele și nu a încetat să o facă până a murit de epuizare. Acel om nu știa că atunci când stai la umbră, propria-ți umbră dispare, iar când stai liniștit nu lași urme."

Ei bine, eu nu o să fac așa, nu o să alerg până la epuizare, (nu de alta, dar nu sunt în ipostaza de a fugi de propria-mi umbră), chiar dacă mă voi duce mâine la un cros destinat strângerii de fonduri pentru construirea unui spital, nu unul oarecare, ci primul centru medical de oncologie și hematologie pediatrică din România. 

Înscrierea la cros este de 1 leu (minimum, dar cei cu dare de mână pot dona și sume mai mari - ceea ce voi face și eu).

La acest eveniment alături de mine va mai participa și Daniel Botea, tot blogger, dar cu siguranță vor mai veni și alți participanți.

Defapt acest articol se dorește a fi o invitație către cititori de a ni se alătura mâine, 04.07.2015  la 8:45, pentru  a ne face încălzirea, iar de la 9:00 va fi alergarea propriu-zisă.

Dansul ca pasiune

Recent am văzut campania celor de la Katamis în care provoacă bloggerii să spună dacă le place să danseze sau nu şi care sunt motivele.

Sincer să fiu, mie îmi place să dansez sau mă rog, să mă zbengui, pentru că ceea ce facem majoritatea pe unde ne ducem, nu este altceva decât zbenguială, fie că este vorba de discoteci, cluburi, banchete şi chiar nunţi. Majoritatea nu cunosc diferenţa dintre a dansa şi zbenguială. Credem că dacă de mişti puţin, pe un oarecare ritm ăla este dans. În realitate a dansa, este mult mai mult, înseamnă coordonare cu partenerul, respectarea ritmului şi a muzicii şi a anumitor micări şi conduite.

Nu ştiu câţi dintre noi chiar aplică ceea ce am spus mai sus. Şi nici nu prea ai unde, dacă ne gândim la cluburi, acolo unde spaţiul este extrem de limitat. Dar trebuie să improvizezi, şi da, o altă trăsătură a dansului este improvizaţia, nu cea făcută anapoda, ci una care să se încadreze perfect în context.

Ei bine, dacă eşti în situaţia de a dori să înveţi să dansezi şi să depăşeşti nivelul de zbenguială, dacă  vrei să treci la un nivel mai avansat poţi apela la cursurile unei şcoli de dans. Un asfel de exemplu este şi Clubul de Dans Sportiv Katamis care predau cursuri de: vals lent, tango, vals vienez,  slow fox,  quickstep,  samba,  cha cha cha,  rumba,  paso doble,  jive,  salsa sau bachata, pentru mai multe detalii puteţi accesa adresa - cursurile sunt pentru persoane de toate vârstele.

În ceea ce mă priveşte o să-mi încep lecţiile curând, având o provocare din partea unui prieten, care reuşeşte să înveţe cât mai repede, cât mai multe dansuri câştigă - premiul încă nu l-am stabilit. Trebuie să spun însă că el pleacă cu un avans destul de important, dar promit să recuperez şi să-l dovedesc la final J.

Cupa Rotaract de volei pe nisip – 2014

Lume, lume voi participa la un concurs de volei pe plajă. Ce-i drept, în scopuri caritabile. Concursul este organizat de catre Rotaract Craiova în zilele de 30-31 august la Sala Polivalentă din Craiova sub denumirea „Cupa Rotaract de volei pe nisip – 2014”.

La concurs se poate înscrie oricine doreşte cu condiţia să mai aducă cu el încă 5 prieteni şi să doneze o sumă minimă şi să vină cu voie bună şi plăcerea de a juca volei.

Banii strânşi din aceste donaţii vor contribui la reabilitarea unei gradiniţe.

Cei interesaţi de concurs pot găsi informaţii aici.

Până la data concursului stăm să ne pregătim. Nu de alta dar nu am mai jucat volei de cel putin 10 ani şi nici atunci nu eram vreun performer. Dar de data aceasta chiar contează doar prezenţa, sigur că nu vrem să ieşim chiar ultimii, dorim să avem măcar o victorie.

Apropo, voi juca în echipa bloggărilor craioveni, alături de:

-          DanielBotea - 

-          DavidMitran

-          Răzvan-DamianIrimescu

-          NanuţMădălina

-          MirceaŞerbănescu 

Până la concurs, să avem spor în pregătiri!

România compioană mondială

Într-o lume invadată pe de-a întregul de fotbal mai primim din când în când şi ştiri despre rezultatele altor discipline sportive. Rezultatele acestea sunt mult peste cele ale sportului rege, aşa cum este el numit de majoritatea jurnaliştilor. Din fericire fotbalul în România nu prea are rezultate notabile, ne bucurăm când o echipă reuşeşte să treacă de câte un tur preliminar în care înving formaţii din Kazahstan sau eu ştiu de pe mai unde. Şi din această penurie a rezultatelor cu adevărat notabile ale aşa-zisului sport rege, se nasc ştiri legate şi de alte discipline sportive, în care avem ca naţiune o istorie mult mai fructuoasă şi lăudabilă.

Un astfel de exemplu este caiacul, acolo unde astăzi Liviu Dumitrescu şi Victor Mihalachi au reuşit să câştige medalia de aur în proba de 1000m. Acelaşi echipaj obţinuse ieri şi medalia de argint în proba de 500m. Aceasta disciplina, caiac 1000m, este şi probă olimpică, cu alte cuvinte putem spune că în viitorul apropiat avem speranţe şi la  medalii olimpice, nu doar mondiale.

Consider că sporturile în care se obţin performaţe la nivel mondial, performaţe care contează până la urmă în sport mult mai mult decât cele locale sau regionale, merită o atenţie şi un respect mult mai mari din partea noastră, chiar dacă nu se bucură de o notorietate la nivelul fotbalului.