PERFORMANȚELE MERITĂ MENȚIONATE - VICTORIE FANTASTICĂ A ASTREI ÎN ANGLIA

Rezultat fantastic pentru fotbalul din România abținut de către echipa campioană, Astra, în fața echipei engleze West Ham United – scor 1-0 obținut chiar pe terenul englezilor.

După ce în tur echipa din Giurgiu a reușit să obțină un rezultat de 1-1, destul de chinuit, doar inspirația de moment a lui D. Alibec reușind să-i salveze de la o înfrângere. Și de data aceasta Astra s-a bazat pe inspirațiile și talentul unor jucători precum D. Alibec, F. Teixeira și S. Lung Jr care au făcut o partidă mare.

Așa cum era de așteptat West Ham a atacat pe parcursul întregului meci, fiind susținută din tribune de 57.000 de suporteri care-i încurajau frenetic, numai că norocul a fost de partea echipei românești care a reușit să marcheze în minutul 45 prin F Teixeira, gol care i-a pus în încurcătură pe englezi.

Deși au avut numeroase ocazii jucătorii lui West Ham nu au reușit să puncteze, lovindu-se de Silviu Lung Jr care a fost într-o zi de grație reușind numeroase parade in extremis.

Ce a surprins totuși la echipa din România, a fost spiritul de echipă destul de solid și mai ales meciul bun făcut, inclusiv în faza de atac. Faptul că Astra nu s-a băgat cu totul în defensivă reușind chiar să aibă câteva ocazii bune de a mai marca este un lucru rarisim în fotbalul mioritic, de cele mai multe ori echipele românești aflate într-o astfel de situație se retrăgeau cu totul mizând totul pe cartea apărării. Acest tip de joc s-a dovedit de cele mai multe ori falimentar – atât din punct de vedere fotbalistic (al spectacolului propriu-zis), cât și din punct de vedere financiar (nu ai rezultate, nu vin nici banii).

Modul în care s-a desfășurat partida și mai ales rezultatul ne dau speranțe că poate într-o zi vom avea și noi în România parte de meciuri de fotbal, nu de bambilici jucat la alibi pentru că niște cocalari analfabeți să-și încaseze salariile uriașe pentru nivelul de dezvoltare al țării, iar mai apoi să vină să ne dea lecții de la tv că nu știm să-i apreciem.

Complice la toată situația mizerabilă în care se află nu doar fotbalul, ci întreg sportul românesc, este și media, care nici măcar după astfel de rezultate nu alocă mai mult spațiu în care se prezinte rezultatele cu adevărat importante. Chiar și după o astfel de victorie muncită sunt doar câteva titluri răzlețe și articole de câteva rânduri despre performanța Astrei.

Asta doar pentru că echipa se numește Astra și Steaua sau FCSB. Dacă victoria era obținută de echipa bucureșteană cel puțin o săptămână s-ar fi vorbit despre acest lucru și ni se prezentau legitimații clubului ca fiind cel puțin extratereștrii cu puteri divine, în schimb acum se vorbește foarte puțin, iar mâine nu se va vorbi deloc.

Așa stau lucrurile și în cazul altor sporturi – când echipa de scrimă, fete, a obținut medalia de aur la Olimpiada de la Rio, evenimentul a fost prezentat 2 minute în programele de știri sportive, în schimb s-au alocat ore de emisie pentru a dezbate problemele cu care se confruntă Steaua la nivelul lotului, se iau declarații și de la copiii de mingi care asistă la antrenamente și de la Neica-Nimeni care-și dau cu presupusul, dar fetelor de la scrimă li s-au luat interviuri doar la întoarcerea în țară și doar 2 minute.

Atâta timp cât nu știm să apreciem ceea ce avem, atâta timp cât mai avem, vom ajunge să rămânem doar cu ciobani multi-milionari, analfabeți care scriu mai multe cărți decât au citit într-o viață întreagă care ne spun ei diverse inepții pe care ajungem să le luăm drept învățături elementare pentru viață.

Deși nu am un blog de sport am ales să scriu din când în când și despre diferite performanțe sportive ale oamenilor cu caracter, care obțin performanțe notabile în condiții mizere.

NEAMȚUL DE LA NAȚIONALĂ ȘI PENALII FOTBALULUI ROMÂNESC

După cum probabil ați aflat, începând de joi echipa națională a României la fotbal are un nou selecționer și nu unul oarecare, ci un neamț. Nu este singurul antrenor de origine germană al naționalei – în 1934 România a fost condusă de către un austriac.

Încă de la anunțarea listei de nominalizați au început criticile  din toate direcțiile. Pe această listă nu a fost niciun antrenor român, președintele FRF anunțând că cel care-l va înlocui pe Iordănescu va fi un străin.

S-a dorit în primul rând ca viitorul antrenor să fie unul străin de interesele meschine ale celor care au prădat sportul românesc și care s-au îmbogățit vânzând jucători, făcând tot felul de aranjamente. Se pare că persoana potrivită pentru a ocupa acest post, conform conducerii federației, este Christoph Daum – un antrenor german, cu experiență vastă și cu multe trofee în palmares. Deși este un antrenor cotat între primii 10 din Germania (lucru deloc de neglijat), este și un personaj controversat -  trecutul său fiind marcat de scandaluri de consum de droguri și participare la orgii sexuale (ceea ce l-a și împiedicat să devină selecționerul nemților, la începutul anilor 2000). Personajul este catalogat ca fiind un profesionist desăvârșit de către toți foștii lui colaboratori, fiind caracterizat ca un apropiat al jucătorilor, dar care se impune în fața acestora – vezi 10 motive pentru care Daum  este o soluție bună la naționala de fotbal.

Nu o să batem apa în piuă cu argumentele pro sau contra acestui antrenor, tot ceea ce doresc sa facem este să scoatem în evidență un lucru extrem de interesant pentru naționala de fotbal a României – este pentru prima dată când cineva ia decizia de a reforma din temelii ceea ce se numește în termeni destul de pompoși – fotbalul românesc. Rezultatele din domeniul fotbalului, în România, fie că vorbim de echipele de club sau de națională, s-au lăsat de foarte mulți ani așteptate. De fiecare dată s-a venit cu argumente: arbitrul ne-a furat, am avut accidentați, au stat mai bine fizic decât noi, nu am avut noroc etc. Deja sunt foarte mulți ani în care se tot așteaptă o schimbare în bine a acestui sport, considerat numărul 1 la români, iar rezultatele întârzie să apară. Nu poți reforma sau face schimbări mergând pe aceleași principii care au dus la faliment. Nu poți lăsa în continuare pe cei condamnați pentru fapte ilicite în sport și/sau în administrarea unor cluburi/federații să decidă în continuare. Undeva trebuia făcută o ruptură între trecutul mizer (cu mașinații) și viitorul ce se dorește prosper.

Un prim pas a fost făcut acum 2 ani când a fost ales Burleanu în locul lui Mircea Sandu ( alias Nașul), pasul doi a fost făcut prin condamnările date de DNA unor conducători din fotbal. Acum a venit timpul pentru pasul trei: schimbarea opticii și principiilor ce stau la baza sportului în general și a fotbalului în special – ruperea de practicile meschine și falimentare.

Acum s-a constatat că, indiferent ce antrenor român s-a adus la echipa națională, interesele unor așa-ziși oameni de afaceri primau și la prima selecționată ajungeau tot felul de jucători care nu activau la echipele de club sau a căror valoare nu îi recomanda pentru selecționare. Singurul lucru care se urmărea era acela de a le face un nume pentru a fi vânduți pe bani mulți în străinătate, acolo unde cei care ajungeau nu se conformau și se întorceau sau făceau tușa. Principalul câștigător era clubul Steaua (cu denumirile de rigoare) și Gigi Becali care își trimitea de fiecare dată jucători care nu aveau valoare și pe care reușea apoi să-i vândă pe bani foarte mulți. Și cu toate că se obțineau câștiguri enorme, în fotbal nu ajungeau deloc bani pentru finanțarea echipelor de club, centre de copii și juniori sau achiziționarea unor jucători de perspectivă.

Era evident că acest mecanism avea să moară la un moment dat, iar acum a venit acel moment, destul de târziu.

Așa cum era de așteptat, după anunțarea noului  selecționer, mulți dintre cei care au căpușat acest sistem au început să reacționeze că văd că-și pierd combinațiile de milioane, din care erau singurii care aveau de câștigat.

Dacă la reacțiile lui Becali și camarila, foști conducători ai federației și ai ligii  în frunte cu Nașul Sandu și cu Mitică Dragomir ne așteptam, se pare că și mulți din presă și dintre suporterii care au mai rămas, au aderat la aceste mișcări de afront la adresa lui Burleanu, caracterizându-l drept copil tâmpit, obraznic și neștiutor de fotbal. Pai atunci ne putem firesc întrebarea: cei care au adus fotbalul românesc în mizerie, cu toate că au beneficiat de o infrastructură solidă, generații de copii și juniori de excepție, suporteri fanatici și numeroși și mult timp chiar de bani investiți, știau mai mult fotbal și administrație? Cred că nu. Sau cu siguranță nu și-au dorit decât să-și urmărească interesele de a se îmbogăți, fără să-i intereseze de soarta fotbalului ca sport sau ca fenomen de masă.

Am putea să-i întrebăm pe cei care îi susțin în continuare pe Mitică, pe Nașul Sandu, Becali și compania: câte stadioane au construit în 26 de ani, câte au renovat, câte echipe de copii și juniori au înființat, câți sponsori au adus și câți suporteri mai vin la stadioane? Răspunsurile le știți cu toții. Nu trebuie să conteze argumente de genul: sunt patriot, vreau antrenor român la națională. Evident că vrei, că îți aduce ciurucurile acolo pe care apoi le vinzi și te îmbogățești.

De ce nu se întreabă nimeni de ce trei din ultimele 4 campioane ale României sunt dispărute sau în insolvență (Oțelul Galați și Unirea Urziceni – desființate, iar CFR Cluj în insolvență), de ce echipe de tradiție au fost desființate (din faliment sau dezafiliate) – FC Argeș, Universitatea Craiova, Inter Sibiu, Politehnica Timișoara, Sportul Studențesc sau FC Național sunt doar câteva exemple de echipe dispărute recent din fotbal și nu în mandatul lui Burleanu, ci al lui Sandu și Mitică. De ce nu-i trage nimeni la răspundere pentru ce au făcut?

Când o să vedem limpede aceste lucruri și vom învăța să nu mai apărăm penalii și să-i lăsăm să fie șterși de istorie și când jocurile fotbalului nu o sa mai fie coordonate de către un cioban analfabet, doar pentru că a făcut bani din furtul unor terenuri de la stat, abia atunci vom avea parte de un mediu sănătos în care se vor putea dezvolta echipe și campionate puternice care să producă rezultate și să readucă suporterii pe stadioane și în piețe.

HANDBALUL UN SPECTACOL SPORTIV NU FOTBAL

Și pentru că sunt un mare fan al sportului am zis să fiu prezent la meciul echipei de handbal feminin a Craiovei, disputat pe teren propriu cu CSM București (campioana en-titre). Nu de alta, dar dacă nu am mai făcut sport de câteva săptămâni am zis măcar să-i susțin pe cei care încă mai practică.

Meciul a fost unul de la care personal nu aveam cine știe ce așteptări, înafara faptului că doream un meci spectaculos cu goluri multe și frumoase.

Exceptând minutele de început când Craiova a condus și cu 2 puncte, meciul a fost la discreția echipei din București așa cum era de așteptat, nu de alta, dar se întâlneau două echipe  aflate la antipozi în ceea ce privește resursele și forma de moment. Dacă CSM-ul este una dintre favoritele la câștigarea ligii campionilor la handbal, cu resurse financiare comparabile cu multe echipe mari ale Europei, Craiova stă la limita existenței de bun-simț, din punct de vedere financiar, pentru că nu-i așa, în orașul nostru se dorește doar fotbal – banii, suporterii și atenția întregii prese se îndreaptă către echipa de ciurucuri numită CSM U Craiova (echipă ce se vrea a face un sport ce se cheamă fotbal, dar care nu prea izbutește acest lucru).

Aici aș dori să fac o scurtă paranteză – este foarte ciudat faptul că românii încă se mai uită (uneori chiar se mai duc pe stadioane), la fotbal sau în fine, la ceea ce zic ei că ar fi așa ceva, pentru că fotbal nu se mai joacă în România de câțiva ani, cu toate că televiziunile dau peste 100 de milioane pentru a transmite această poșircă. Cu alte cuvinte, toți banii televiziunilor, autorităților locale (din foarte multe orașe), se îndreaptă către o țurcă intitulată pompos – fotbal.

Personal apreciez spectacolul fotbalistic, dar care este într-adevăr fotbal, nu un simulacru în care unii crăcănați stau pe teren dau aiurea în tramvai cu piciorul într-o bășică, iau mulți bani și au pretenții de vedete și doresc respect.

O să cred că ăsta este sportul rege când o să-i văd pe oligofrenii ăia că pun și suflet în ceea ce fac și își respectă fanii care vin la meciuri să-i susțină. Ei bine până acum nu este cazul lor, dar în schimb este de apreciat efortul fetelor de la handbal, care în ciuda faptului că iau de 10 ori mai puțini bani ca un oligofren ce simulează un sport, ele aleargă de la începutul meciului până la final, își dau coate, se luptă cu adevărat și mai oferă și spectacol. În principiu pentru asta vin oamenii a meciuri și plătesc un bilet, să vadă spectacol.

Deși echipa Craiovei a pierdut meciul la o diferență destul de mare (23-34), în fața echipei campioane, dăruirea lor s-a văzut și în plus am asistat la un meci în care au existat goluri frumoase de ambele părți, dar și parade spectaculoase ale portarilor. În concluzie pot spune că a fost un spectacol sportiv. Nu este și părerea multora care au fost prezenți la meci și care din păcate vin destul de des, dar care nu au habar de regulamente, dar comentează aiurea, înjură și se manifestă ca miște apucați de streche. Astfel de exemplare greșite genetic ar trebui interzise la orice fel de manifestații publice, fiind un pericol pentru spectatori, mai ales copii, care vin în număr mare la meciurile de sport – nu la fotbal.

O să fac o paralelă între fotbal (cel autohton) și sportul adevărat, unde protagoniștii sunt sportivi nu vedete de tabloide. După calificarea echipei de fotbaliatori a României la Campionatul European de anul viitor lumea nu s-a bucurat, nu pentru că nu mai știu oamenii să facă acest lucru, ci pentru că au început să vadă că pe teren se întâmplă altceva și nu mai sunt de acord cu acest lucru. În schimb suporterii i-au întâmpinat pe jucătorii echipei naționale de rugby care au avut o prestație bună la Campionatul Mondial desfășurat în Anglia și Țara Galilor, care deși a avut o singură victorie (împotriva Canadei), au arătat dăruire. La rugby nu există simulare, acolo nu te prefaci că ești pe teren. Asta caută spectatorii, cei care apreciază sportul și nu vin pe stadioane să urle și să înjure sau să se manifeste ca posedații de tingâtangâtoză.

Cu alte cuvinte o să susțin, pe cât posibil, orice manifestare sportivă – de amatori sau de profesioniști, atâta timp cât ea nu implică scandal, impresii false și minciuni.

Încă odată salut sportivii adevărați – fie că este vorba despre handbal, rugby, tenis, gimnastică sau oricare alt sport în care există încă performanțe, în ciuda slabei finanțări.

EVENIMENT - A LA CRAIOVA

Și pentru că tot sunt oltean și cică ăștia sunt cu fotbalul în sânge, zisei  să mă duc pe stadion la meci, pentru cine nu a aflat – ieri fu mare spectacol fotbalistic în Cetatea Băniei – meciul dintre CSU Craiova și CSM Iași, deci trei lulele trei surcele, dar de așa a ajuns campionatul intern. În fine, știam că nu trebuie să am mari așteptări de la partidă, dar mă gândisem că nu am mai călcat de vreo 8 ani pe stadion și îmi era cam dor să văd cum mai este.

De spectacol mă cam așteptam să fie de…, dar nu m-am așteptat să fie organizat în maniera în care a fost organizat. Stadionul este în Parcul Nicolae Romanescu, deci ciuciu locuri de parcare, dar să nu lași să treacă nicio mașină pe străduțele limitrofe parcului, pe o rază de câteva sute de metri, asta e prea de tot. Ne luarăm inima în dinți și merserăm și pe ulițele craiovene (că alea pot fi orice, mai puțin străzi), încet și cu grijă să nu ne rupem picioarele. Ajunserăm noi la stadion și ciuciu bilete, trebuia să ocolim de două ori stadionul să putem intra. Pe lângă faptul că cei din organizare păreau foarte mândrii de ei și de modul în care au organizat evenimentul, ne-am mai luat și țeapă de la acela care vindea bilete, cică nu mai erau decât bilete cu 10 lei, deși când am intrat realitatea ne-a arătat că cel puțin jumătate dintre locuri erau libere, în condițiile în care capacitatea este de curtea școlii.

În timp ce de învârteam în jurul stadionului să putem intra, meciul începuse și evident sau nu, s-a și marcat, deci ciuciu gol văzut, că d’asta  te duci la meci. Meciul nu mi-a depășit așteptările – a fost gen țurca, dar ca să-l citez pe amicul meu Călin, tovarășul de suferință, măcar ne-am descărcat nervii înjurând, nu de alta, dar trebuia să ne încadrăm în peisaj. Am luat și semințe, că nu te poți duce la meci dacă nu faci pe rozătoarea J

Măcar băturăm. Și mai apucarăm să vedem și un gol, frumos de altfel, singura realizare demnă de un meci de fotbal.

Și ca dovadă că organizarea se face… demnă de niște oameni mândrii, mai jos aveți și argumentul.

Adică, la intrare ne controlezi pe toți de brichete, pietroaie etc. și la 2 m după gard am la dispoziție câteva cataroaie cu care să mă înarmez în caz de răzmeriță microbistă. Inițial am crezut că sunt contra cost, că nu am voie să vin cu pietroaie de la alții, ci trebuie, contra cost, să le iau pe ale lor. Dar n-a fost așa. Nu era nimeni care cerea bani pe ele.

Sau… poate erau incluse în prețul biletului?!?!

Dacă doriți un sfat, de la un prieten – și stați în Craiova și sunteți fan fotbal – stați acasă și vă uitați la Tv, măcar nu vă costă în plus și puteți schimba canalul – eventual pe un meci din Premier League.

Eu o să mă reprofilez, o să mă uit la RUGBY, că tot începe campionatul mondial pe 18 septembrie (îl puteți vedea pe Digi Sport), măcar acolo văd niște sportivi adevărați nu amatori circari care primesc o căruță de bani și nici cu piciorul în bășică nu știu să dea – că asta le este meseria.