TĂIEREA COPACILOR ȘI LAMENTĂRILE FACEBOOKISTE

În ultimele zile am văzut pe toate canalele de informare tot felul de postări în care oamenii se lamentează că au început să se taie copacii de prin parcuri, dintre blocuri etc.

Este un lucru firesc ca oamenii să se lamenteze din pricina unor decizii aberante ale edililor, dar firesc îmi pun întrebarea: ce au făcut ei ca astfel de oameni să nu câștige alegerile și/sau nu mai ia astfel de decizii? Cel mai probabil majoritatea dintre ei nici măcar nu au catadicsit să meargă la vot, să-și asume o alegere, au stat acasă, din comoditate sau facând orice altceva, cel mai probabil nici măcar nu ar ieși la un protest organizat în apărarea copacilor ce urmează a fi rași de pe fața pământului – poate din comoditate, din prostie sau din rușine.

Ei bine, dacă îți este rușine să îți aperi punctul de vedere sau nu faci asta din varii motive, degeaba te lamentezi pe Facebook sau, mai bine zis, nu ai voie să faci asta, nu ai avea dreptul moral de a te mai manifesta după ce a fost pusă în practică decizia, iar tu nu ai făcut nimic în plus în afară de a posta pe net. În plus, aș mai pune o întrebare: câți dintre voi aruncați gunoiul la coș, câți aruncați selectiv deșeurile, câți dintre cei care vă plimbați câinii pe stradă curățați mizeriile făcute de câini și mai ales câți pomi ați plantat în ultimii 5 ani?

Personal m-am implicat în câteva campanii de ecologizare, de plantare de pomi, câine nu am și am și protestat în felul meu împotriva tăierilor de copaci din orașe și nu numai. Pe lângă asta am atras alături de mine și alții cu care împărtășeam aceleași convingeri. Noi nu am stat letargici să așteptăm să schimbe alții situația pentru noi, noi nefăcând altceva decât să postăm.

Pe de altă parte, nu am înțeles deciziile autorităților locale de a tăia și din acei deja prea-puțini copaci din urbe, argumentele fiind în stilul: sunt un pericol pentru cetățeni, erau prea bătrâni etc. Povestea asta și argumentele invocate îmi aduc aminte de o poveste citită în copilărie: Prostia omenească, în care niște femei se lamentau de mama focului că se  suise pisica pe o policioară și o să doboare drobul de sare în capul copilului și o să-l omoare. Exact același lucru este și cu copacii așa-zis mai bătrâni. Cum să pretinzi că sunt pericol public și cum mai ales să mai si crezi asta? Este de noaptea minții. Majoritatea copacilor bătrâni, tăiați de prin toate marile orașe, sunt verzi, sănătoși și sunt din specii care pot trăi sute de ani.

De ce ai face așa ceva? Poate un copac care face umbră este toxic, este mai bine să inspirăm noxele de la mașini (că de la fabrici nici nu poate fi vorba) și e mai bine dacă ne bate soarele în cap la 40 de grade Celsius la umbră (poate la umbra blocurilor, că pomi nu mai avem). Tind să cred că oamenii sunt îndrăgostiți de arșiță, noxe și adoră canicula, pentru că altfel nu-mi explic de ce acceptă ca primăriile să le taie copacii care fac umbră și să le pună gazon și panseluțe, iar ca și acei arbori plantați în locul celor bătrâni să fie fasonați până nu mai rămâne nimic din ei.

Dacă tot sunt așa de grijulii cu siguranța cetățenilor, să nu le cadă frunzele pe căciulile și pălăriile folosite vara, de ce nu curăță mai întâi copacii de ramurile uscate sau de ce nu-i taie pe cei uscați și nu-i tratează pe cei bolnavi (atunci când situația o impune)? De exemplu am fost recent prin Tg Mureș, iar lângă cetate era un părculeț cu mulți pomi bătrâni, din care primăria a decis să mai taie – pentru siguranța cetățenilor, dar au tăiat doar copacii sănătoși și au lăsat câțiva care se uscaseră de doi ani și care sunt în picioare și acum. În Craiova s-au apucat să pună sisteme de irigații prin pădure, în condițiile în care sunt cartiere care nu au apă potabilă și canalizare. În București și în Iași au tăiat copacii seculari din parcuri.

Care să fie concluzia la aceste mișcări, de ce se iau astfel de măsuri, iar oamenii se lamentează doar pe internet? Sincer să fiu nu știu, dar în ceea ce privește autoritățile cred că în fapt îi doare fix în tocul de la pantof de cetățeni și de siguranța acestora, nu caută decât să-și facă publicitate că sunt edili cu grija urbei pe care o conduc și fac modificări inutile acolo unde sunt mai mulți cetățeni care vor să vadă că se lucrează, iar aceștia pun botul și-i mai votează de N ori.

Am văzut în toate orașele prin care m-am plimbat în ultima vreme (orașe civilizate, nu adunături de betoane) mulți copaci seculari în parcuri și nu i-a mai tăiat nimeni și nu-i consideră nimeni pericol public, autoritățile ocupându-se de treburi cu adevărat importante pentru un oraș. 

CSM BUCUREȘTI - câștigă Liga Campionilor Europei la handbal feminin

Ieri seară a avut loc un meci superb, pentru disputarea titlului de Campioană Europeană a Cluburilor la Handbal Feminin. În finala jucată la Budapesta/Ungaria, câștig de cauză a avut echipa CSM București care s-a impus în fața echipei Gyor – care juca pentru recâștigarea titlului de acum câteva sezoane.

Venită din postura de aut-sideră CSM București a reușit să elimine echipe mari din Europa – Rostov Don (echipă neînvinsă până la dispută cu româncele, dar care s-a văzut învinsă în două rânduri echipa bucureșteană), Vardar Skopje – în semifinală, iar în finală au învins echipa maghiară, chiar la Budapesta, în urma lovitorilor de departajare după un meci de infarct. Echipa maghiară a condus majoritatea timpului, dar româncele au reușit să egaleze de fiecare dată, nelăsând unguroaicele să se distanțeze la mai mult de două goluri.

În ciuda faptului că arbitrajul a fost pe alocuri favorabil gazdelor, româncele au fost ajutate de noroc, iar la loviturile de departajare au avut nervi mai tari. În urma final-four-ului româncele au plecat acasă și cu titlurile de golgheter - Jelena Grubisic  și cu cel mai bun portar.

Succesul lui CSM București în Champions League vine după o perioadă de 52 de ani, în care nicio echipă din România nu a mai reușit să se impună, deși în 4 rânduri echipe din țara noastră au disputat finala, ultima fiind Oltchim Râmnicu Vâlcea în urmă cu câțiva ani.

HANDBALUL UN SPECTACOL SPORTIV NU FOTBAL

Și pentru că sunt un mare fan al sportului am zis să fiu prezent la meciul echipei de handbal feminin a Craiovei, disputat pe teren propriu cu CSM București (campioana en-titre). Nu de alta, dar dacă nu am mai făcut sport de câteva săptămâni am zis măcar să-i susțin pe cei care încă mai practică.

Meciul a fost unul de la care personal nu aveam cine știe ce așteptări, înafara faptului că doream un meci spectaculos cu goluri multe și frumoase.

Exceptând minutele de început când Craiova a condus și cu 2 puncte, meciul a fost la discreția echipei din București așa cum era de așteptat, nu de alta, dar se întâlneau două echipe  aflate la antipozi în ceea ce privește resursele și forma de moment. Dacă CSM-ul este una dintre favoritele la câștigarea ligii campionilor la handbal, cu resurse financiare comparabile cu multe echipe mari ale Europei, Craiova stă la limita existenței de bun-simț, din punct de vedere financiar, pentru că nu-i așa, în orașul nostru se dorește doar fotbal – banii, suporterii și atenția întregii prese se îndreaptă către echipa de ciurucuri numită CSM U Craiova (echipă ce se vrea a face un sport ce se cheamă fotbal, dar care nu prea izbutește acest lucru).

Aici aș dori să fac o scurtă paranteză – este foarte ciudat faptul că românii încă se mai uită (uneori chiar se mai duc pe stadioane), la fotbal sau în fine, la ceea ce zic ei că ar fi așa ceva, pentru că fotbal nu se mai joacă în România de câțiva ani, cu toate că televiziunile dau peste 100 de milioane pentru a transmite această poșircă. Cu alte cuvinte, toți banii televiziunilor, autorităților locale (din foarte multe orașe), se îndreaptă către o țurcă intitulată pompos – fotbal.

Personal apreciez spectacolul fotbalistic, dar care este într-adevăr fotbal, nu un simulacru în care unii crăcănați stau pe teren dau aiurea în tramvai cu piciorul într-o bășică, iau mulți bani și au pretenții de vedete și doresc respect.

O să cred că ăsta este sportul rege când o să-i văd pe oligofrenii ăia că pun și suflet în ceea ce fac și își respectă fanii care vin la meciuri să-i susțină. Ei bine până acum nu este cazul lor, dar în schimb este de apreciat efortul fetelor de la handbal, care în ciuda faptului că iau de 10 ori mai puțini bani ca un oligofren ce simulează un sport, ele aleargă de la începutul meciului până la final, își dau coate, se luptă cu adevărat și mai oferă și spectacol. În principiu pentru asta vin oamenii a meciuri și plătesc un bilet, să vadă spectacol.

Deși echipa Craiovei a pierdut meciul la o diferență destul de mare (23-34), în fața echipei campioane, dăruirea lor s-a văzut și în plus am asistat la un meci în care au existat goluri frumoase de ambele părți, dar și parade spectaculoase ale portarilor. În concluzie pot spune că a fost un spectacol sportiv. Nu este și părerea multora care au fost prezenți la meci și care din păcate vin destul de des, dar care nu au habar de regulamente, dar comentează aiurea, înjură și se manifestă ca miște apucați de streche. Astfel de exemplare greșite genetic ar trebui interzise la orice fel de manifestații publice, fiind un pericol pentru spectatori, mai ales copii, care vin în număr mare la meciurile de sport – nu la fotbal.

O să fac o paralelă între fotbal (cel autohton) și sportul adevărat, unde protagoniștii sunt sportivi nu vedete de tabloide. După calificarea echipei de fotbaliatori a României la Campionatul European de anul viitor lumea nu s-a bucurat, nu pentru că nu mai știu oamenii să facă acest lucru, ci pentru că au început să vadă că pe teren se întâmplă altceva și nu mai sunt de acord cu acest lucru. În schimb suporterii i-au întâmpinat pe jucătorii echipei naționale de rugby care au avut o prestație bună la Campionatul Mondial desfășurat în Anglia și Țara Galilor, care deși a avut o singură victorie (împotriva Canadei), au arătat dăruire. La rugby nu există simulare, acolo nu te prefaci că ești pe teren. Asta caută spectatorii, cei care apreciază sportul și nu vin pe stadioane să urle și să înjure sau să se manifeste ca posedații de tingâtangâtoză.

Cu alte cuvinte o să susțin, pe cât posibil, orice manifestare sportivă – de amatori sau de profesioniști, atâta timp cât ea nu implică scandal, impresii false și minciuni.

Încă odată salut sportivii adevărați – fie că este vorba despre handbal, rugby, tenis, gimnastică sau oricare alt sport în care există încă performanțe, în ciuda slabei finanțări.

WEEKEND SPORTIV

Așa cum anunțam încă din postările ulterioare, weekend-ul trecut a fost unul dinamic, în care sportul a fost pe primul plan. Sâmbătă am alergat alături de câteva zeci de craioveni în Parcul Nicolae Romanescu pentru o cauză nobilă – strângerea de fonduri pentru înființarea unui spital de oncologie pediatrică, în București. Recent am aflat că în prezent România  nu are un centru în care copiii bolnavi de cancer să fie tratați corespunzător, iar această inițiativă este cu atât mai lăudabilă și arată că societatea civilă românească începe să se miște și creează evenimente notabile. Poate că nu a fost un eveniment de o asemenea amploare încât să merite a fi mediatizat și pe posturile Tv naționale (poate că nu era cu femei dezbrăcate sau nu se scalpaseră niște boșorogi bețivi), deși evenimentul s-a derulat în mai  multe orașe din țară.

În fine, ideea este că s-au strâns ceva bănuți, nu foarte mulți, dar cam de 4-5 ori mai  mult față de ediția precedentă, ceea ce reprezintă un progres vizibil și arată că și în Craiova, societatea civilă începe să adere la mișcări și acțiuni ale omologilor din alte orașe ale țării.

Pentru cei care nu au știut și care ar fi dorit să ni se alăture sau pentru cei care au știut dar nu au mai ajuns, trebuie să precizez că acest eveniment se va repeta în fiecare primă sâmbătă a fiecărei luni, așa că vă așteptăm la edițiile viitoare să încercăm să strângem și mai mulți bani pentru o cauză nobilă (știu că sună a limbaj de lemn, dar aceasta chiar este o cauză demnă de a fi promovată). La astfel de întâlniri se ating mai multe obiective:

-        Socializare a reprezentanților societății civile și nu numai,

-        Promovarea mișcării și a unui stil de viață sănătos,

-        Strângerea de fonduri.

Duminica era prevăzută o partidă de pescuit – după principiul – prinde și eliberează, unde contează doar distracția și competiția dintre prieteni J. Din motive independente de mine, acesta nu s-a mai ținut, dar m-am refugiat cu echipa de bloggeri la o bere și o partidă de bowling, unde prestația mea a lăsat mult de dorit, dar trebuie să notăm ca a fost loc de multă voie bună și distracție maximă, adică nu poți fi supărat când te întâlnești cu Crețu (alias Damian) și cu restul echipei.