TĂIEREA COPACILOR ȘI LAMENTĂRILE FACEBOOKISTE

În ultimele zile am văzut pe toate canalele de informare tot felul de postări în care oamenii se lamentează că au început să se taie copacii de prin parcuri, dintre blocuri etc.

Este un lucru firesc ca oamenii să se lamenteze din pricina unor decizii aberante ale edililor, dar firesc îmi pun întrebarea: ce au făcut ei ca astfel de oameni să nu câștige alegerile și/sau nu mai ia astfel de decizii? Cel mai probabil majoritatea dintre ei nici măcar nu au catadicsit să meargă la vot, să-și asume o alegere, au stat acasă, din comoditate sau facând orice altceva, cel mai probabil nici măcar nu ar ieși la un protest organizat în apărarea copacilor ce urmează a fi rași de pe fața pământului – poate din comoditate, din prostie sau din rușine.

Ei bine, dacă îți este rușine să îți aperi punctul de vedere sau nu faci asta din varii motive, degeaba te lamentezi pe Facebook sau, mai bine zis, nu ai voie să faci asta, nu ai avea dreptul moral de a te mai manifesta după ce a fost pusă în practică decizia, iar tu nu ai făcut nimic în plus în afară de a posta pe net. În plus, aș mai pune o întrebare: câți dintre voi aruncați gunoiul la coș, câți aruncați selectiv deșeurile, câți dintre cei care vă plimbați câinii pe stradă curățați mizeriile făcute de câini și mai ales câți pomi ați plantat în ultimii 5 ani?

Personal m-am implicat în câteva campanii de ecologizare, de plantare de pomi, câine nu am și am și protestat în felul meu împotriva tăierilor de copaci din orașe și nu numai. Pe lângă asta am atras alături de mine și alții cu care împărtășeam aceleași convingeri. Noi nu am stat letargici să așteptăm să schimbe alții situația pentru noi, noi nefăcând altceva decât să postăm.

Pe de altă parte, nu am înțeles deciziile autorităților locale de a tăia și din acei deja prea-puțini copaci din urbe, argumentele fiind în stilul: sunt un pericol pentru cetățeni, erau prea bătrâni etc. Povestea asta și argumentele invocate îmi aduc aminte de o poveste citită în copilărie: Prostia omenească, în care niște femei se lamentau de mama focului că se  suise pisica pe o policioară și o să doboare drobul de sare în capul copilului și o să-l omoare. Exact același lucru este și cu copacii așa-zis mai bătrâni. Cum să pretinzi că sunt pericol public și cum mai ales să mai si crezi asta? Este de noaptea minții. Majoritatea copacilor bătrâni, tăiați de prin toate marile orașe, sunt verzi, sănătoși și sunt din specii care pot trăi sute de ani.

De ce ai face așa ceva? Poate un copac care face umbră este toxic, este mai bine să inspirăm noxele de la mașini (că de la fabrici nici nu poate fi vorba) și e mai bine dacă ne bate soarele în cap la 40 de grade Celsius la umbră (poate la umbra blocurilor, că pomi nu mai avem). Tind să cred că oamenii sunt îndrăgostiți de arșiță, noxe și adoră canicula, pentru că altfel nu-mi explic de ce acceptă ca primăriile să le taie copacii care fac umbră și să le pună gazon și panseluțe, iar ca și acei arbori plantați în locul celor bătrâni să fie fasonați până nu mai rămâne nimic din ei.

Dacă tot sunt așa de grijulii cu siguranța cetățenilor, să nu le cadă frunzele pe căciulile și pălăriile folosite vara, de ce nu curăță mai întâi copacii de ramurile uscate sau de ce nu-i taie pe cei uscați și nu-i tratează pe cei bolnavi (atunci când situația o impune)? De exemplu am fost recent prin Tg Mureș, iar lângă cetate era un părculeț cu mulți pomi bătrâni, din care primăria a decis să mai taie – pentru siguranța cetățenilor, dar au tăiat doar copacii sănătoși și au lăsat câțiva care se uscaseră de doi ani și care sunt în picioare și acum. În Craiova s-au apucat să pună sisteme de irigații prin pădure, în condițiile în care sunt cartiere care nu au apă potabilă și canalizare. În București și în Iași au tăiat copacii seculari din parcuri.

Care să fie concluzia la aceste mișcări, de ce se iau astfel de măsuri, iar oamenii se lamentează doar pe internet? Sincer să fiu nu știu, dar în ceea ce privește autoritățile cred că în fapt îi doare fix în tocul de la pantof de cetățeni și de siguranța acestora, nu caută decât să-și facă publicitate că sunt edili cu grija urbei pe care o conduc și fac modificări inutile acolo unde sunt mai mulți cetățeni care vor să vadă că se lucrează, iar aceștia pun botul și-i mai votează de N ori.

Am văzut în toate orașele prin care m-am plimbat în ultima vreme (orașe civilizate, nu adunături de betoane) mulți copaci seculari în parcuri și nu i-a mai tăiat nimeni și nu-i consideră nimeni pericol public, autoritățile ocupându-se de treburi cu adevărat importante pentru un oraș. 

COPĂCELUL BLOGGOSFERIC A AJUNS ȘI LA CARAULA

Într-o postare din week-end-ul trecut vă prezentam un proiect foarte drag – copăcelul bloggosferic. La finalul articolului lăsasem un mesaj în care îi anunțam pe cei care doresc să pună un copăcel ne pot anunța și noi o să-l livrăm. Toți copăceii rămași au fost solicitați de către cei din comuna Caraula, din județul Dolj.

Dacă noi am plantat pomii în curtea școlii cu ajutorul adulților, cei de la Caraula i-au implicat și pe copii. Și acolo pomii au fost plantați  în zonele limitrofe școlii. Nu au fost foarte mulți pomi pentru o astfel de campanie, dar a fost un început foarte bun pentru prima ediție – 2 comunități, 100 de arbori (din 5 specii diferite), 20 de voluntari implicați.

Încă nu am declarat încheiată campania de plantare de anul acesta, pentru că este posibil să revenim în Craiova, undeva în zona de periferie și/sau la Leamna, aceste locații încă nu au fost bătute în cuie. Dacă se vor mai arăta doritori/voluntari și dacă vom mai găsi zone în care vom putea planta, o vom face cu drag, iar dacă nu, vom continua la anul cu un avânt sporit.

PS: vom reveni de îndată cu pozele de la campania din Caraula, după ce le vom primi de la coordonatorii din comunitate.

CRAIOVA - Orașul din pădurea spânzuraților

Ca un făcut, după ce în week-end am anunțat că am fost implicat într-o campanie de plantare de copaci în cartierul Craiovița Nouă, azi în același cartier s-a trecut la operațiunea de fasonare a arborilor de pe domeniul public. Poate pentru unii nu sună foarte rău acest lucru sau poate pentru alții este dovada clară a faptului că autoritățile se implică în amenajarea spațiului public.

În realitate lucrurile nu stau deloc așa. În primul rând, când vorbim despre spațiul verde Craiova stă extrem de rău. Toate orașele din România au sub media europeană, în privința mp de spațiu verde raportat la numărul de locuitori.

Deși Primăria raportează anual cheltuieli uriașe în ceea ce privește costurile spațiilor verzi din oraș, în realitate lucrurile nu stau deloc bine când ne uităm la creșterea numărului de parcuri și spații verzi. Craiova a fost dintotdeauna un oraș cu o densitate medie a populației mult peste majoritatea orașelor din România, cca. 3700loc/kmp. Și ca să fie treaba treabă, în ultimii ani au început să dispară treptat parcuri/spații verzi ce reprezentau plămâni naturali ai orașului, devenind cartiere de locuințe sau gropi de gunoi. Exemple în acest sens avem Parcul Cornițoiu care a fost retrocedat (cine știe cum) și care astăzi este un cartier rezidențial în formare – s-au construit vile, o biserică și un supermarket; Parcul Craiovița (zona Bălții Craiovița) și el retrocedat pe bucăți și transformat în zonă de lux pentru hoteluri, supermarketuri și o groapă de gunoi unde oamenii aruncă moloz, iar ceea ce a mai rămas din vechea baltă lăsată a fost lăsat să se transforme în mlaștină. La acestea am mai adăuga și dispariția parcului de lângă Teatrul Național - transformat în parcare subterană.

Dacă la toate acestea mai adăugăm și faptul că Parcul N. Romanescu era cât pe ce să fie ciuntit de către rechinii imobiliari, dar a fost salvat de faptul că fostul proprietar N. Romanescu a lăsat parcul prin testament și a interzis schimbarea destinației sale, ne putem face o imagine clară asupra modului în care este privită problema spațiului verde în acest oraș.

Revenind la ceea ce afirmam la începutul articolului legat de fasonarea arborilor aș putea spune că și ea la rându-i ar reprezenta o absurditate – având în vedere că nu cu mult timp în urmă s-a făcut același lucru. În urmă cu 3-4 ani au fost tăiați plopii din zonă, la jumătate, pe motiv că reprezentau un pericol public, riscând să cadă la un vânt mai puternic. Asta au pățit câțiva arbori, pentru că majoritatea au fost tăiați definitiv pentru a construi parcări sau pentru a pune gazon și petunii care costă enorm. Dacă inițial am înțeles că uneori se mai fac astfel de lucrări, de data aceasta nu am cum  să înțeleg de ce niște pomi care nu reușiseră să crească foarte mult după ultima tăiere, sunt tăiați să arate ca pădurile lui Țepeș când îi pedepsea pe turci.

Oare poate cineva să înțeleagă că un oraș cu cca. 300.000 de locuitori are nevoie și de spații verzi, nu doar de parcări, asfalt și betoane? Spațiu verde nu este doar acel spațiu în care se pun gazon și petunii care să coste anual cât bugetele unor comune mai mari pe 5 ani.

Recent am fost în câteva țări din Europa și peste tot în marile orașe existau parcuri mari, dese și cu arbori enormi și fără petunii schimbate de 20 de ori pe an. Oare nemții, austriecii sau polonezii nu au habar cum se administrează un oraș? Mă cam îndoiesc.

Prin anii 90 exista o melodie care avea niște versuri care se potrivesc de minune conducătorilor municipalității de astăzi – țăranul de oraș este cel mai prost animal.

Într-adevăr, unul care nu și-a găsit locul în mediul rural pentru că nu se pricepea la agricultură și la nimic altceva, murea de foame și, frustrat, a venit la oraș, s-a făcut politician și a devenit conducător de urbe. Conducător care urăște natura pentru că-i aduce aminte că era prost și nepriceput. Pentru el natura este doar nămol și wc în fundul curții, de asta nu suportă parcurile fără alei asfaltate, fără petunii și gazon costisitoare, urăște porumbeii că fac mizerie. Pentru un astfel de om orașul și civilizația înseamnă betoane, asfalt și mașini poluante.

Și din păcate ăștia nu sunt puțini, scriam în articolul precedent despre unul care ne-a înjurat de la balcon când plantam pomișori în curtea școlii 32 din Craiovița, ei sunt cei care-i votează pe cei care ne conduc.

În vară sunt alegeri locale, gândește-te ca alegător pe cine pui ștampila. Vei pune pe cineva care îți pune asfalt în grădina din fața blocului și în parcuri pentru a-și lua șpagă de la firmele de partid sau pe unul care are viziune și dorește să transforme orașul într-unul european – prietenos cu mediul?

COPĂCELUL BLOGGOSFERIC - inițiativă cetățenească de succes

În sfârșit am reușit să punem în practică un proiect care-și trage seva de mai bine de doi ani – Copăcelul Bloggosferic. Numele proiectului nu-mi aparține, ci este născocirea uneia dintre colegele de bloggosferă – Mirela.

Deși este o inițiativă de care am ținut cu dinții și pe care am dorit-o pusă în practică, abia astăzi am reușit. Motivele pentru care suntem abia la prima ediție sunt multiple, de la lipsa voluntarilor, a materialului săditor până la cea spațiului disponibil. Pare surprinzător că pe această listă apare și lipsa spațiului, dar acest lucru se datorează în primul rând autorităților care nu au catadicsit să ne pună la dispoziție o autorizație care să ne permită să punem copaci în locurile unde au existat cândva și au fost tăiați din N motive.

Într-un oraș plin de betoane și asfalt urât mirositor, în care spațiile verzi lipsesc cu desăvârșire, pare aberant să vezi cum inițiativele unor tineri sau ale unor oameni mai înțelepți decât cei care conduc urbea se lovesc de birocrație. Este incredibil ca într-un oraș din Uniunea Europeană să fie mai ușor să tai un copac decât să-l plantezi. Pentru a tăia un arbore este suficient să dai un telefon la asociația de locatari sau la RADPFL și în cel mult 24 de ore vin și-l rad de pe fața pământului. Dar dacă vrei să ai puțină umbră vara sau pur și simplu dorești să vezi ceva verde în fața blocului atunci când deschizi geamul și să ignori betoanele și blocurile jegoase, nu poți planta nici un copac fără a avea autorizație de la Primărie, iar dacă îndrăznești să suni la instituția care se ocupă cu parcurile craiovene poți aștepta mult și bine – în cel  mai fericit caz o să-ți planteze gazon, petunii și boscheți (nu că asta ar fi neapărat rău, dar cu siguranță nu este suficient).

În fața blocului au fost tăiați aproape toții arborii și pomii, iar locatarii au solicitat în numeroase rânduri, timp de ani de zile să fie plantați alții, în timp ce instituțiile orașului au pus doar niște amărâți de tuia, nici măcar gazonul și/sau petuniile nu au mai fost plantate. Norocul nostru că avem oameni cu inițiativă care au trecut la treabă și fără autorizație de la primărie, iar când au venit cei de la RADPFL și au vrut să scoată ce plantaseră locatarii, aceștia din urmă au făcut scandal și pomii au rămas bine-merci și se dezvoltă frumos.

Acest eveniment mi-a fost exemplu și am zis că e bine să plantăm pomi acolo unde este spațiu și unde ne solicită cetățenii. Așa am și făcut și am onorat cererea conducerii școlii nr 32 din Craiovița Nouă, care solicitaseră timp de cinci ani RADPFL să planteze copaci în curtea școlii. Evident că pomii nu au mai fost plantați niciodată. Nu de către autorități. Angajații au pus bani, au cumpărat și au plantat singuri câțiva pomișori.

Astăzi Asociația Evolve și AsBO au decis să continue inițiativa angajaților școlii și au plantat la rândul lor cca. 40 de copăcei – plopi, salcâmi, frasini și duzi. Ce-i drept pomișorii noștri au fost puțin mai micuți decât cei pe care îi vedeți pe stradă, dar au fost procurați de la o pepinieră și erau folosiți pentru împăduriri extinse.

Oricum ar fi, consider că fiecare cetățean ar trebui să planteze măcar un pom de-a lungul vieții. Eu am ajuns la cota 200 (sau peste, cine mai știe).

Astăzi, în timpul acțiunii noastre am fost apostrofați de către un  cetățean, de la balconul locuinței sale, că punem pomi în curtea școlii, că el nu este de acord cu acest lucru. Ne-a boscorodit niscaiva cuvinte de ocară, pe care le-am ignorat și am mers mai departe.

Dacă aveți în fața blocului sau oriunde altundeva un spațiu pe care doriți să plantați copăcei, lăsați un comentariu în subsolul articolului și o să fiți contactați în privat și echipa noastră o să rezolve această doleanță.