În sfârșit am reușit să punem în practică un proiect
care-și trage seva de mai bine de doi ani – Copăcelul Bloggosferic. Numele proiectului
nu-mi aparține, ci este născocirea uneia dintre colegele de bloggosferă –
Mirela.
Deși este o inițiativă de care am ținut cu dinții și
pe care am dorit-o pusă în practică, abia astăzi am reușit. Motivele pentru care
suntem abia la prima ediție sunt multiple, de la lipsa voluntarilor, a
materialului săditor până la cea spațiului disponibil. Pare surprinzător că pe
această listă apare și lipsa spațiului, dar acest lucru se datorează în primul
rând autorităților care nu au catadicsit să ne pună la dispoziție o autorizație
care să ne permită să punem copaci în locurile unde au existat cândva și au
fost tăiați din N motive.
Într-un oraș plin de betoane și asfalt urât mirositor,
în care spațiile verzi lipsesc cu desăvârșire, pare aberant să vezi cum
inițiativele unor tineri sau ale unor oameni mai înțelepți decât cei care
conduc urbea se lovesc de birocrație. Este incredibil ca într-un oraș din
Uniunea Europeană să fie mai ușor să tai un copac decât să-l plantezi. Pentru a
tăia un arbore este suficient să dai un telefon la asociația de locatari sau la
RADPFL și în cel mult 24 de ore vin și-l rad de pe fața pământului. Dar dacă
vrei să ai puțină umbră vara sau pur și simplu dorești să vezi ceva verde în
fața blocului atunci când deschizi geamul și să ignori betoanele și blocurile
jegoase, nu poți planta nici un copac fără a avea autorizație de la Primărie,
iar dacă îndrăznești să suni la instituția care se ocupă cu parcurile craiovene
poți aștepta mult și bine – în cel mai
fericit caz o să-ți planteze gazon, petunii și boscheți (nu că asta ar fi
neapărat rău, dar cu siguranță nu este suficient).
În fața blocului au fost tăiați aproape toții arborii
și pomii, iar locatarii au solicitat în numeroase rânduri, timp de ani de zile să
fie plantați alții, în timp ce instituțiile orașului au pus doar niște amărâți de
tuia, nici măcar gazonul și/sau petuniile nu au mai fost plantate. Norocul nostru
că avem oameni cu inițiativă care au trecut la treabă și fără autorizație de la
primărie, iar când au venit cei de la RADPFL și au vrut să scoată ce plantaseră
locatarii, aceștia din urmă au făcut scandal și pomii au rămas bine-merci și se
dezvoltă frumos.
Acest eveniment mi-a fost exemplu și am zis că e bine
să plantăm pomi acolo unde este spațiu și unde ne solicită cetățenii. Așa am și
făcut și am onorat cererea conducerii școlii nr 32 din Craiovița Nouă, care
solicitaseră timp de cinci ani RADPFL să planteze copaci în curtea școlii. Evident
că pomii nu au mai fost plantați niciodată. Nu de către autorități. Angajații au
pus bani, au cumpărat și au plantat singuri câțiva pomișori.
Astăzi Asociația Evolve și AsBO au decis să continue
inițiativa angajaților școlii și au plantat la rândul lor cca. 40 de copăcei –
plopi, salcâmi, frasini și duzi. Ce-i drept pomișorii noștri au fost puțin mai
micuți decât cei pe care îi vedeți pe stradă, dar au fost procurați de la o
pepinieră și erau folosiți pentru împăduriri extinse.
Oricum ar fi, consider că fiecare cetățean ar trebui
să planteze măcar un pom de-a lungul vieții. Eu am ajuns la cota 200 (sau
peste, cine mai știe).
Astăzi, în timpul acțiunii noastre am fost apostrofați
de către un cetățean, de la balconul
locuinței sale, că punem pomi în curtea școlii, că el nu este de acord cu acest
lucru. Ne-a boscorodit niscaiva cuvinte de ocară, pe care le-am ignorat și am
mers mai departe.