Un nou început

Astăzi am asistat la trecerea într-o nouă etapă, am trecut de la una în care degringolada şi nepăsarea erau notele dominante ale mediului românesc, în toate structurile sale, la nivelul următor, dar care ne obligă să sărim peste nişte paşi.

Fără să ardem anumite etape nu vom putea să „uimim lumea” aşa cum a afirmat şi noul preşedinte al României, în discursul său de investitură. Acest discurs, al lui Klaus Werner Johannis, este din multe puncte de vedere cel mai bun discurs al unei persoane care ocupă o funcţie importantă în stat. Este unul revoluţionar, pentru că pune punctul pe „i”, fixând câetva obiective ale proiectului de ţară, pe termen lung, care vor duce România în rândul ţărilor civilizate şi puternice ale lumii.

Nu mă joc cu vorbele, când afirm că ţara asta poate ajunge între elitele mondiale, nu  de una singură, ci alături de Uniunea Europeană, sprijinită de alianţele strategice cu USA şi NATO. Doar o Românie puternică în Uniunea Europeană, poate realiza un astfel de obiectiv. Dacă vom trăi doar cu gândul că nu putem face nimic şi aşteptăm de fiecare dată de la alţii soluţia, fără ca noi să facem ceva, dacă aşteptăm ca alţii să ne scoată la lumină, ca alţii să muncească şi să ne tragă şi pe noi după ei, nu vom face altceva decât să fim în urma altora.

Aş putea spune că România are datoria şi obligaţia să devină puternică, pentru a putea realiza într-un final ceea ce caută de secole – unirea tuturor românilor şi construirea unei naţiuni puternice – iar contextul actual este unul extrem de favorabil realizării şi împlinirii acestui vis ancestral, pentru care înaintaşii noştrii şi-au dat viaţa.

Ar fi greşit să credem că acest neam îşi va putea realiza visul fără muncă, fără sacrificii şi fără luptă, numai că, mai afirm încă odată, contextul ne este extrem de favorabil şi dacă nu plecăm imediat pe acest drum, s-ar putea ca să trebuiască să mai aşteptăm alte câteva secole pentru a mai întâlni un altul. Şi nu ne putem permite acest lucru.

Poate aveţi impresia că mă hazardez în declaraţii şi că euforia va dispare odată cu trecerea timpului şi că în scurt timp voi revenii la starea dinaintea alegerilor.

Ei bine, nu o să fie aşa şi cred cu tărie ceea ce afirm – este pentru prima dată când un şef al statului ridică câteva probleme şi le transformă în obiective pe termen lung ale întregii naţiuni:

Ξ reîntregirea neamului

Ξ transformarea României în putere economică

Ξ stabilitatea şi predictibilitatea pe termen lung ale României

Ξ întărirea parteneriatelor strategice.

Aceste patru puncte enumerate mai sus, sunt doar câteva din cele propuse de către noul preşedinte Klaus Werner Johannis, reprezentând cele mai importante obiective pe care această ţară le are după mai mult de un secol, fiind poate depăşite doar de obţinerea independenţei şi crearea unei indentităţi naţionale unanim acceptate de către toţi românii.

O să trec pe scurt de ce cred eu că punctele enumerate mai sus reprezintă cele mai importante obiective ale României pe termen lung, poate din întreaga sa istorie:

Ξ reîntregirea neamului – este un obiectiv multi-secular, la care românii doar au visat până acum şi care nu a putut fi realizat decât secvenţial în întreaga noastră istorie. Nu cred că există un român adevărat cre să poată susţine că acesta nu este un obiectiv şi o obligaţie, care trebuie atins/ă indiferent de sacrificii – aşa că nu voi insista mai mult asupra lui.

Ξ transformarea României în putere economică – o ţară puternică economic este caracterizată de un grad ridicat al calităţii vieţii cetăţenilor – şi până la urmă nu astă scopul fiecăruia dintre noi???

Ξ stabilitatea şi predictibilitatea pe termen lung ale României şi întărirea parteneriatelor strategice – sunt esenţiale şi complementare, pentru realizarea primelor două. Fără aceste din urmă Reintregirea neamului şi România putere economică, ar rămâne doar vise utopice ale noastre.

Cine crede că poţi realiza ceva de unul singur se înşală amarnic, fără să intri într-o alianţă şi fără să ai parteneri cu care împarţi aceleaşi valori nu vei putea realiza absolut nimic notabil, ci vei reuşi doar să îţi creezi duşmani cu care va trebui să te lupţi, fie că este vorba de un război propriu-zis sau unul economic/strategic.

De ce afirm că România beneficiază de un context favorabil? Păi simplu:

Ξ România se află în cea mai puternică uniune politico-economică din lume şi care reprezită cel mai puternic proiect de această factură din istoria omenirii

Ξ are ca aliat strategic cel mai puternic stat din lume

Ξ se află în cea mai puternică alianţă militară din istorie – NATO

La acestea am mai putea adăuga şi faptul că Republica Moldova a luat o opţiune serioasă pro-europeană, atingerea obiectivelor de mai sus nu va mai reprezenta un deziderat, ci un  ţel real, realizabil şi obligatoriu. Unirea cu fraţii de peste Prut nu trebuie privită neapărat ca una de genul celor realizate în secolele trecute, ci se va putea îndeplinii în contextul Uniunii Europene.

Dar pentru ca aceste obiective să poată fi atinse, mai trebuie adăugat un aspect: factorul politic şi societatea trebuie să creadă în această posibilitate şi să lupte împreună pentru acest lucru. Până acum unul dintre factorii decizionali la nivel politic a afirmat deschis acest lucru – este vorba despre noul preşedinte al României, iar din partea societăţii nu cred că vor apărea frânări în cursa de atingere a acestor obiective. Ne trebuie în schimb multă răbdare şi forţă de muncă.

Pentru ca un popor să fie puternic are nevoie de lideri puternici, care să fie capabili să mobilizeze masele pentru a lupta pentru scopuri şi idealuri comune.

Până atunci: Felicitări noului preşedinte al României, domnul Klaus Werner Johannis! Iar noi – la treabă! J