Ieri, 1 decembrie, a fost sărbătorită ziua națională a
României cu mare fast în aproape toate colțurile țării. La evenimente au fost
prezenți, după cum era de așteptat și politicieni, care aflați în plină
campanie electorală s-au întrecut în discursuri sforăitoare, goale de conținut,
care trădează capacitățile intelectuale, atât ale celor care e susțin, cât și
ale celor care aplaudă la finalul acestora. Și cei care aplaudă astfel de
discursuri sunt la fel de vinovați ca și cei care vin în fața publicului cu
astfel de cuvântări.
Există două categorii de oameni care apreciază astfel
de speech-uri: prima categorie sunt cei care chiar le apreciază și cei care
aplaudă pentru că așa trebuie să facă, o fac din bun simț (zic ei). Ambele categorii
sunt la fel de vinovate. În primul rând că prin poziția pe care o adoptă față
de vorbele goale ale politicienilor, îi încurajează pe aceștia să își continue
practicile și îi conving că acea vorbărie este utilă, benefică și apreciată.
Personal cred că ar trebui să avem fiecare o formă de
protest la adresa susținătorilor de discursuri de ziua națională, mai ales la
adresa acelora care prin acțiunile lor au demonstrat că nu au nimic în comun cu
țara, cu societatea, ci doar cu buzunarul propriu și cu neamul de care aparțin.
Nu mă refer aici la neam = popor, ci la neamul în sens restrâns – cumetrii,
rude de sânge etc. Cu alte cuvinte, pentru acești oameni, ziua națională nu
reprezintă decât un alt pretext de a veni în fața noastră și de a ne prosti în
față, de a ne spune cât de mult contează pentru ei țara, oamenii, cât de mult
îi apreciază ei pe înaintașii români, pe eroii naționali, dar nici măcar nu le
știu corect numele, iar plebea nu face altceva decât să-i aplaude neîncetat,
profund marcați de discursurile pe care nici măcar nu le-au ascultat în
întregime și ceea ce au auzit nu au ascultat.
Pentru românul de rând a fi naționalist, a fi un bun
român este echivalent cu – mâncatul fasolei cu ciolan, băutului de alcool,
ascultatul cântecelor patriotice etc. doar în ziua de 1 decembrie.
Majoritatea acestor patrioți, atunci când ajung în
străinătate se prezintă ca cetățeni ai altor țări, evită să spună că sunt
români, nu cunosc mai mult de trei foști conducători români, nu au habar de
istorie – pe care o consideră inutilă în viață, votează numai după ce au primit
o găleată de la partid sau nu se duc la vot, închid ochii atunci când un semen
este agresat și votează tot corupți.
Acești naționaliști de zi, care nu cunosc nici măcar o
strofă întreagă din imnul național se prezintă la evenimentele de 1 decembrie
numai pentru a-și mai face un selfie pe care să-l pună pe net în speranța de a
primii niște like-uri.
Poate în timp ce citești acest articol mă înjuri că nu
am găsit energia necesară unei postări pozitive pentru Ziua Națională, așa cu
fac toți ceilalți, dar dacă ai ajuns la acest rând înseamnă că ești parțial de
acord cu mine sau poate ești doar masochist, oricum îți mulțumesc pentru
răbdare.
Numai că eu iubesc această țară nu doar de ziua de 1
decembrie, o iubesc în fiecare zi, eu nu mă declar de altă naționalitate, numai
ca să par mai bun în fața străinilor, sunt român cu bune și cu rele, iar acest
articol este forma mea de protest la adresa tuturor naționaliștilor de 1
decembrie, acelor iubitori de țară pentru 24 de ore, după care o scuipă și îi
neagă valorile.
Eu de 1 decembrie, de Ziua Națională nu am vrut să fiu
prezent la paradă, pentru prima dată după mai bine de 10 ani, pentru că nu mai
vreau să fiu alături de cei care nu cunosc semnificația zilei. Cu siguranță că
acolo au fost oameni care cu adevărat simt ceva pentru România, pentru ei tot
respectul, iar pentru ceilalți am un mesaj – dacă tot vă duceți la parade,
măcar citiți ceva din istoria românilor, poate veți ajunge să și înțelegeți
ceva.
Pentru final, dacă ați avut răbdare să ajungeți aici
vă recomand un discurs genial al unui personaj de serial, vă las pe voi să
trageți concluziile.
