Legenda spune că într-o sticlă de vin de calitate se
află mai multă filozofie decât în toate cărțile lumii scrise până în prezent. Într-adevăr,
dacă este să analizăm cum au fost create marile invenții ale lumii – după un
pahar de vin în plus și o minte pusă pe năzbâtii, dar și faptul că mai toții
marii filosofi, artiști și conducători ai lumii au fost atrași de această
licoare, putem spune că vinul este o substanță magică.
Poate tot de magie și misticism este vorba și de rolul
important pe care l-a jucat vinul și pe care încă îl mai joacă, în diferitele
ritualuri și rituri religioase, plecând de la religiile precreștine până în
prezent.
Se cunoaște faptul că actualul teritoriu al României a
fost, este și cu siguranță va fi în continuare, strâns legat de producerea
vinului. Încă de pe vremea vechilor daci, locuitorii acestei zone au fost
atrași într-un mod special de această băutură, pe care mulți o considerau –
licoarea zeilor. Cunoaștem deja celebra poveste cu Burebista și cu faimoasa s-a decizie de a arde
viile. Evenimentul s-a petrecut în contextul în care dacii ajunseseră să
iubească atât de mult vinul încât uitau să mai muncească și să se mai ocupe și
de treburile cu adevărat importante pentru societatea de la acea vreme – munci,
familie, războaie. Chiar dacă acum 2000 de ani s-a încercat prima măsură
prohibitivă din istoria omenirii, ea nu a reușit, oamenii acestor teritorii
reușind să-și refacă relativ rapid culturile de viță de vie, chiar dacă
valoarea produsului finit a avut de suferit.
Poate iubirea deosebită a dacilor/românilor pentru vin
poate fi trecută de unii la capitolul așa
nu, dar oamenii se mândresc cu tradițiile lor și consideră
producerea/savurarea vinului parte a identității naționale la care nu vor
renunța prea curând.
Și pentru că tot am făcut o scurtă trimitere la
istoria legată de vin, trebuie să menționăm și faptul că dacii și ulterior
românii aveau un adevărat ritual al băutului/degustatului vinului – îl savurau
băut din pocale cât mai modeste sau chiar din cornul unor animale, fără adaos
de apă sau îndulcitori sau plante aromate, pentru a nu-i altera calitățile;
fiind preferat vinul cât mai corpolent, bogat în tanini și cât mai alcoolizat. Ba
mai mult, dacii îi desconsiderau pe cei care își permiteau să schimbe ceva la
acest ritual.
Tot despre istorie și vin a fost vorba și la
Brânzeturi cum se cuVin, evenimentul organizat de AsBO și dictionarculinar.ro
la Hotel Rexton.
Evenimentul a fost desfășurat după modelul clasic:
s-au prezentat câteva vinuri, s-au degustat, s-a povestit despre istoria lor,
iar apoi s-a încercat combinarea lor cu brânzeturi de calitate.
Nu întâmplător am făcut o scurtă introducere cu referințe istorice. La degustare
am avut plăcerea de a servi numai vinuri originare de pe teritoriul României,
fiind practic soiuri marcă înregistrată națională, combinate, ca de obicei cu
brânzeturi de calitate. Este vorba despre: FeteascăRegală – Brie, crackers, Fetească Neagră
– Cașcaval Sofia Delaco, struguri
negri, Băbească Neagră – Grana Padano Delaco, piper mozaic. Combinațiile au fost propuse de către un
somelier și un pasionat de bucătărie.
Chiar dacă gusturile
sunt extrem de subiective și diferă destul de mult de la un om la altul, pot
spune că și de această dată combinațiile propuse au fost reușite și merită
încercate și acasă. Personal nu m-am putut decide care a fost combinația pe aș
putea-o pune pe primul loc, așa că las la alegerea fiecăruia să încerce fiecare
dintre acestea și să decidă singur care este mixtul preferat.
Și pentru că tot am
făcut referire la istorie în cursul acestui articol, vreau să închei tot în
aceeași notă, de data aceasta cu o scurtă povestire/legendă cu privire la
originea denumirilor de Fetească și Băbească, pe care am aflat-o la acest
eveniment:
Legenda spune ca Stefan
cel Mare a dat numele celor 2 soiuri de vin, Fetească Neagră și Băbească Neagră.
Se spune ca întorcându-se înfometat și însetat după o bătălie, s-a oprit într-un
sat și a cerut ceva de mâncare și de băutură. O tânără fată i-a adus un vin roșu
si bun, iar o femeie în vârsta i-a adus un vin roșu cu un gust minunat. Pentru
ca vinurile n-aveau nume, Stefan cel Mare le-a numit Feteasca Neagra si Băbească
Neagra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu