ANAF-ul, Bacşişul şi Biserica

Tot văd în ultima perioadă o campanie de vizibilitate a celor de la ANAF, prin care ne reaminteşte, cu orice prilej, că avem datoria de buni români, să ne plătim taxele, să cerem bon fiscal etc.

Poate într-o ţară normală o asfel de campanie nu se ducea sau nu era atât de enervantă, cel puţin pentru mine,  dar din discuţiile avute cu cunoscuţi cred că nu sunt  singurul în situaţia asta.

Ceea ce mă scoate din sărite efectiv nu este campania în sine şi mesajul ei, că este normal ca într-o ţara normală (ca doar la astea mă raportez), oamenii îşi plătesc taxele către stat, tocmai ca el să poată exista, dar la noi, în Românica, nivelul de taxare este îngrozitor de mare, ba chiar aş putea spune că este de-a dreptul sufocant. Şi este aşa numai pentru cei din păturile muncitoare, pentru cei care vor să facă şi altceva în viaţa lor, nu să stea să aştepte pomenile sociale sau campaniile electorale, dar care nu au avut şansa să fie în funcţii de conducere sau interlopi.

Ei bine, se pare că dacă  vrei să munceşti în ţara asta eşti aspru pedepsit şi eşti obligat să treci prin multe furci caudine. Odată regimul fiscal este înăbuşitor, pe de altă parte birocraţia şi funcţionarii besmetici sau chiar de  multe ori dobitoci de-a dreptul, care îţi râd în nas când îi întrebi câte ceva sau când te duci să achiţi taxele. Şi de parcă asta n-ar fi tot, mai vine şi situaţia aia când ai nevoie de ceva de la instituţiile statului – şcoală, spital, poliţie, judecătorie etc. pentru o hârtie, o ştampilă sau nişte amărâte de analize – acolo ESTE DEZASTRU. Dacă mai analizăm şi situaţia în care vrei să te duci să te relaxezi undeva – mare, munte- bătaia de joc este şi mai mare, că de, nu toţi avem elicoptere să nu ne pese de drumuri, cozi şi condiţii de rahat.

În situaţia asta mă văd îndreptăţit să mă întreb: de ce dracului trebuie să mai plătesc taxe şi impozite în ţara asta???? Doar ca să aibă ce să fure agaricii care conduc ţara asta demnă de lumea a treia? Doar ca să aibă de unde să dea pomenile electorale pentru cei care zac pur şi simplu pe marginea şanţului şi care în timpul alegerilor votează cu zece mâini tot pe cei care mă fură pe mine românul care-mi plătesc taxele?

Acum dacă mă duc la o cafea sau o bere cu prietenii sunt obligat să văd porcarii de afişe pe care stă scris un rahat de text în care ANAF-ul îmi reaminteşte că trebuie să cer bon fiscal şi că am datoria să cer bon şi pentru amărâtul ala de bacşişi pe care i-l las tpei care mă serveşte la masă, pentru că mi-a zâmbit? Ce-mi oferă statul în locul acestor taxe, ce le oferă statul barmanilor şi ospătăriţelor în schimbul acelui ciubuc pe care-l impozitează cu nesimţire, cu ce drept?

Cu alte cuvinte, după ce stau ca dobitocul să depun N-şpe declaraţii pe la financiar, stau la cozi să plătesc taxe, dau de cretini puşi în funcţii de conducere ale agenţiilor statului şi după ce mi s-a mai dus o altă zi din viaţă, vreau şi eu să mă relexez şi să uit de ziua de rahat de care am avut parte, pentru că am vrut să fiu un bun român (că parcă aşa apare în reclamele celor de la ANAF – făcute tot pe banii noştri), am parte tot de stres, pentru că ANAF-ul ţine să-mi amintească încă odată că am obligaţia ...

Cine a fost idiotul care a propus o astfel de măsură nu ştiu, dar cert este că nu face altceva decât să irite şi să te facă să doreşti să pleci cu prima ocazie din ţara asta – frumoasă, dar plină de dobitoci şi hoţi.

Aş dori să le dau o sugestie ăstora care susţin că: trebuie să avem mai mulţi bani la buget. Păi de ce să aveţi mai mulţi bani la buget, nu vă mai ajung banii pe care-i furaţi sau ce? Că oricum nu faceţi nimic altceva cu ei. Iar dacă aţi avut vreo revelaţie absurdă (pentru voi), şi aveţi în plan chiar să faceţi şi ceva pentru aştia care plătim taxe şi impozite – TAXAŢI BISERICA,  de ce popii să nu dea factură pentru serviciile pe care le prestează – nunţi, botezuri, înmormântări, de ce Biserica nu plăteşte taxe şi impozite aşa cum se întâmplă în ţările civilizate? Până şi în Cipru, tot ortodocşi, Biserica a donat statului jumătate din averile sale, PENTRU CA CIPRIOŢII SĂ NU SUFERE PREA TARE DIN CAUZA CRIZEI ŞI SĂ DEMONSTREZE CĂ BISERICA ESTE ALĂTURI DE POPOR.  Asta nu o să se întâmple la noi, pentru că cei care conduc instituţiile de cult sunt mână în mână cu mafioţii care conduc ţara şi evident îşi vor partea, mai ales că se implică şi în campaniile electorale – unde îi ridică în slăvi pe candidaţii jefuitori şi îi transformă chiar în icoane, le pictează chipurile pe pereţii bisericilor.

Ca să nu o mai tot lungesc, o să spun pe scurt ideea mea:  DACĂ VREŢI SĂ MĂ CONVINGEŢI CĂ DORIŢI BINELE ŢĂRII ŞI AL MEU ŞI DACĂ DORIŢI SĂ MAI PLĂTESC TAXE ÎN ACEST STAT – IMPOZITAŢI BISERICA!!!

Parlamentul ne vrea proşti - Taxa pe cultură

Ştiţi zicala populară: ai carte, ai parte? Ei bine, până acum nu ne-am pus problema ce se întâmplă în caz contrar: dacă nu ai carte, ce se întâmplă?  Când vorbesc despre carte nu mă refer doar la acel obiect de hartie care zace plin de praf în biblioteca, ci şi la cultura per ansamblul său.

Într-adevăr o societate, un popor care nu are o cultură bogată nu supravieţuieşte în timp. Puterea unui stat se măsoară şi prin gradul de cultură al cetătenilor de rând. Ziceţi-mi un singur stat potent economic, militar, dar ai cărui cetăţeni sunt analfabeţi. Nu există, pentru că un astfel de stat nu are cum să existe. Cu cât gradul de cultură este mai scăzut, cu atât standardul de viaţă este şi el mai scăzut, iar într-o astfel de situaţie se va instala rapid anomia socială şi o criză a sistemului de valori.

Un sistem de valori nu poate fi funcţional decât prin cultură.

Se cunoaşte deja faptul că România stă foarte slab la capitolul consum cultural (dacă-mi permiteţi expresia), comparabil cu statele occidentale şi dezvoltate ale lumii. Vedem cum scade dramatic de la an la an numărul de cărţi vândute de către edituri, că sălile de teatru abia în ultima perioadă au mai început să fie frecventate de către tineri. Faptul că  românul nu a fost niciodată consumator înrăit de cultură, nu înseamnă că refuză să se culturalizeze, ci că nu şi-a putut permite acest lux. Totuşi, la spectacolele gratuite sălile sunt pline de cele mai multe ori, ceea ce arată că românul are acea sete de cunoaştere.

Am spus mai sus că a fi consumator de cultură în România, este un lux, nu este o aberaţie, ci o realitate care s-ar putea să se acutizeze în timp. Faptul că mulţi români nu-şi permit să meargă la teatru sau la film sau măcar la un concert, o dată pe an se datorează veniturilor mizere ale majorităţii cetăţenilor.

Mai nou, se pare că şi mai bravii noştri aleşi s-au gândit că a cumpara un bilet la filarmonică sau o carte este un viciu grav ce trebuie taxat drastic, nu de alta, dar un popor mai cult nu-i va mai vota pe oligofreni să ajungă parlamentari – şi vă daţi seama ce tragedie pe poporul asta să nu mai fie reprezentat de cei ca Becali, Vadim sau Eba (aştia sunt doar câţiva, mai cunoscuţi).

Şi ca să nu cumva să ne aflăm într-o astfel de situaţie extrem de nocivă unii s-au gândit să pună o taxă de timbru pe cărţi şi pe biletele la spectacole. Taxa în sine nu pare foarte mare – 1 leu, indiferent de valoarea elementului cultural, nociv taxat – dar în realitate ea ridică artificial preţul şi scade accesul la cultură şi aşa scăzut al românilor.

Ce au putut avea în cap acei 84 de parlamentari, senatori, care au putut vota o astfel de inepţie, nu pot decât să-mi dau cu presupusul, însă pot spune cu certitudine că evenimentul cu pricina – votul tacit al acestei taxe de timbru, a trecut fără să facă prea multe valuri, chiar şi după ce s-a aflat de el.

Oricum ar fi, sperăm că forul decizional, Camera Deputaţilor, este ceva mai plin, decât Senatul, de oameni mai cu capul pe umeri – nu de alta, dar ne-am cam face de tot râsul Europei, fiind singura ţară care pune semnul egal între alcool, ţigări şi cultură.

Aştept reacţiile voastre în rubrica de comentarii!

Genocidul Economic al României

Şi pentru că tot ne plac nouă subiectele legate de economie şi astăzi voi face o scurtă recapitulare a măsurilor economice înfăptuite de către Guvernul de Inapţi al României.

O primă astfel de măsură este legată de recenta rectificare bugetară, care taie masiv din banii de investiţii (mai ales cele de infrastructură), care aduc plus-valoare economiei naţionale şi zeci de mii de locuri de muncă; şi se alocă fonduri consistente primăriilor şi consiliilor judeţene (adică ştabilor locali), care să plătească datorii, salarii etc. dar care în realitate reprezintă pomeni electorale care să îi stimuleze pe grofii din teritoriu să se implice activ în campania electorală.

Mulţi ar putea spune că e normal, că astfel de măsuri au fost luate de 24 de ani, în prag de campanii electorale. Dar de data aceasta fenomenul a luat o amploare colosală, mai ales dacă facem o analiză a anilor de după 2000. În primul rând nu se tăiau toţi banii de investiţii, iar România nu se afla iarăşi în recensiune, fie ea şi tehnică (în prezent primeşte statutul de tehnic, iar din octombrie va avea denumirea de recensiune economică pură).

Ceea ce nu pot eu să înţeleg, de ce după ce s-a bagat O NOUĂ TAXĂ pentru construcţia de autostrăzi, până în prezent nu s-a construit niciun km nou. Şi cel mai probabil nici nu se vor mai construi prea mulţi de acum înainte, pentru că recent, Ministrul de la Drumuri a anunţat Masterplanul Naţional de Infrastructură, care paradoxal sau nu, nu cuprinde nici pe departe kilometrii de autostradă promişi până curând şi a anunţat Că Construcţia de autostrăzi nu mai este o prioritate pentru România.

Păi cum facem Nene, imi pui ÎNCĂ O TAXĂ pentru drumuri, iar după îmi zici că nu le vei construi?!? Păi atunci zic: VREM BANII ÎNAPOI! 

           Evident că nu vom mai vedea niciun cent din TAXA DE ŞMECHER aplicată românilor, pentru că se va găsi ce să se facă cu acei bani, cel mai probabil se va umple golul din buget, lăsat după prăduirea din preajma campaniei.

În Constituţia României scrie la ARTICOLUL 56
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Cu alte cuvinte Constituţia este încălcată grav de către acest Guvern.

Deşi se pun o serie de taxe, doar populaţiei şi firmelor româneşti (IMM-urilor în special), nu se reuşeşte să se strângă suficienţi bani la buget pentru a face ceva benefic în această ţară.

Recent au început şi micii antreprenori locali să vocifereze vehement la adresa politrucilor, din cauza numeroaselor taxe pe care trebuie să le achite, fără a beneficia de facilităţi – infrastructură, legislaţie clară, sistem de sănătate şi de învăţământ eficiente etc;  picătura care a umplut paharul  este aşa –numita Taxă pe Stâlp, care practic a blocat investiţiile în infrastructură (de către mediul privat) şi a sufocat companiile care deţin astfel de construcţii speciale. După ce tu ca stat tai banii de la investiţii, acum îi omori şi pe privaţii care creează infrastructură pentru diverse – electricitate, conducte de apă/gaz/canalizare, apeducte etc. Iar la toate aceste proteste adresate de către antreprenori, politrucii tac, se prefac  că lucrează şi că nu ştiu nimic.

La toate acestea se mai adaugă şi accizele de la benzină, alcool, tutun. Toate statele occidentale au astfel de sisteme de colectare a banilor la buget. Cu o singură menţiune – se cunosc din timp formulele de calcul ale acestor accize, iar cetăţeanul de rând ştie cu un an înainte ce taxe urmează să plătească.

La noi însă, deşi există o lege organică, ce prevede ca formulele de calcul ale accizelor să fie anunţate cu CEL PUŢIN 6 LUNI ÎNAINTE, şi evident această lege a fost încălcată de N-ori, iar în prezent încă nu se cunoaşte această formulă pentru anul 2015, deşi au mai rămas mai puţin de 3 luni până a 1 ianuarie, atunci când ar trebui să intre în vigoare noile formule de taxare.

Ce este interesant însă, că exista un istoric interesant al acestor accize şi anume că, ele au fost în permanenţă modificate astfel încât cetăţeanul român SĂ FIE JEFUIT. O trecere în revistă a evenimentelor ce au marcat acest sistem de accizare la făcut Moise Guran pe blogg-ul personal şi nu o mai reiau şi pe acest blogg.

O ţară fără infrastructură este moartă economic, iar o ţară moartă economic este uşor de cumpărat – LA BUCATĂ-

O altă aberaţie a sistemului de taxare românesc este şi LIPSA IMPOZITĂRII AVERILOR ŞI AFACERILOR BISERICII. Păi dacă în ţara asta se impozitează cetăţeanul pentru absolut orice, deşi nu primeşte nimic înapoi, de ce Biserica este scutită de taxe? Aceasta este o întrebare pe care va trebui să o dezvoltăm într-un alt articol.

Deşi m-am arătat de multe ori PRO în ceea ce priveşte TAXAREA BISERICII şi observ că din ce în ce mai mulţi cetăţeni susţin acest lucru, încă nu se acţionează în această privinţă, iar unul dintre vice-premieri a declarat: nu cunosc ca Biserica să aibă afaceri. După ce că îşi bat joc de noi prin taxarea a orice mişcă, mai face şi pe proştii. Cifra de afaceri a BOR este de sute de milioane (declarat – în realitate fiind mult mai mare). Cum de la astfel de afacerişti nu se percep taxe? Şi mai facem şi pe proştii.

Oricum ar fi, eu îi dau dreptate totală tipului astuia, care spune ce are pe suflet, sincer şi necenzurat J

Economia României făcută ţăndări

      V-aţi întrebat vreodată de ce tot auzim pe la buletinele de ştiri: nu se face cutare investiţie, pentru că nu sunt bani; nu avem şcoli dotate sau măcar cu wc normal, nu în fundul curţii – pentru că nu avem bani de investiţii?

      Personal mi-am oferit un răspuns: se încearcă să se ascundă incompetenţa politrucilor, iar argumentele o să încerc să le concentrez mai departe în articol. Dar până atunci să încercăm să ne răspundem şi la o altă întrebare: noi restul, ce facem, de ce stăm cu mâinile în sân???

     Despre mecanismele inginereşti financiare la care se apelează în prag de campanie electorală, pentru că trebuie să ţinem cont şi de acest aspect (deşi nu vreau să transform acest blogg, într-unul politic, dar nu putem omite anumite aspecte care ne afectează pe fiecare în parte), s-a mai tot vorbit, cum apar anumite taxe peste noapte – pentru că nu sunt bani, iar tot peste noapte aceleaşi taxe se reduc – ca să ne arate ei nouă, cât de mult ne iubesc şi  ne vor binele. Dar în schimb nu văd reacţii, absolut deloc, în care să se ridice măcar întrebări de genu: de ce aţi mai pus încă o taxă sau de ce nu a fost impusă la un anumit nivel de la început??       Un astfel de exemplu este şi ceea ce se numeşte Taxa pe stâlp, apărută peste noapte, fără să fie consultat mediul de afaceri (principalul sector atins de această porcărie de taxă), care a fost scăzută de la 1,5 la 1% şi anunţată  ca un eveniment major, această scădere.

    S-a mers pe principiul golănesc: ia dă încoa' 100 de lei, ca taxă de şmecher, după care la o lună şmecherul îţi zice *pentru că îmi pasă de tine şi pentru că te iubesc îmi dai doar 50 de lei* tot taxă de şmecher bine-înteles. Iar noi stăm şi ne uităm contemplativi la tembelizor care ne seduce şi ne paralizează în acelaşi timp.

    Într-un articol postat de către Moise Guran, se menţiona foarte clar care sunt consecinţele noilor rectificări bugetare în prag de campanie electorală. În primul rând s-au făcut tăieri drastice de la investiţii, mai exact din banii destinaţi co-finanţarii proiectelor de infrastructură, acolo unde puteau veni şi câteva miliarde de euro din partea Uniunii Europene. Cu alte cuvinte nu s-au adus bani europeni şi nu s-au creat locuri de muncă pentru ca banii să se ducă în teritoriu la primarii care urmează să se implice masiv în campania electorală. Banii respectivi se vor regăsi în mare parte în pomenile electorale. Ca să traduc pentru cei mai puţin cunoscători: ţi se va da un kg de ulei sau de zahăr, o găleată şi o ţuică, după care vei fi prădat până la ultimul cent, pentru că, nu-i aşa, trebuie reîntregit bugetul.

    Prin această inginerie financiară, bugetul de stat a fost prădat de 6 miliarde de euro (2 miliarde euro care se duc către primari + aproximativ 4 miliarde euro din fondurile europene care nu mai intră în ţară) şi peste 20.000 de locuri de muncă dispărute în urma sistării lucrărilor de infrastructură şi investiţii. În realitate impactul pe buget este unul infinit mai mare şi cu repercursiuni pe termen lung.

    La toate acestea se mai adaugă şi faptul că reacţia politrucilor la problemele reale ale economiei este sublimă şi lipseşte cu desăvârşire. 
    Nu sunt luate măsuri pentru corelarea programelor de studiu din licee şi facultăţi cu cererea de forţă de muncă. Prin simpla dispariţie a şcolilor profesionale a apărut în piaţă un deficit de forţă de muncă de peste 200.000 de muncitori. În prezent există un număr mare de antreprenori care se plâng că nu-şi pot dezvolta afacerile din pricina lipsei forţei de muncă specializate în meserii ca: sudori, electricieni, matriţeri etc.

    Venirea crizei în România a dus la dispariţia a peste 640.000 de locuride muncă cu impact în economie de peste 10 miliarde de euro. Aceste efecte perverse ale unei crize globale ce ne-a afectat şi pe noi, nu au fost combătute cu nicio altă măsură economică viabilă, ci doar cu unele care au accentuat efectele negative.

    Pierderea acestor locuri de muncă şi nerecuperarea lor în timp util s-a transformat într-o veritabilă bombă cu ceas, care va exploda în următoarea perioadă şi ale cărei efecte se vor vedea în plan economic, dar mai ales social, prin migrarea masivă a locuritorilor către occident, către centrele urbane mai dezvoltate sau, ce este cel mai rău, către sate acolo unde nu vor mai munci şi vor îngroşa rândurile asistaţilor sociali. Cu alte   cuvinte avem o depopulare masivă a oraşelor mici de provincie şi chiar a unor regiuni întregi, cum este cazul Olteniei şi Moldovei.

    Dacă ne raportăm la aceste două regiuni constatăm o accentuată discrepanţă economică în raport cu Bucureştiul şi Transilvania.

    Revenind la întrebarea de început: ce facem noi ceilalţi, adică cei care formăm poporul??? Răspunsul meu este foarte clar: suntem complicii politrucilor cu menţiunea că doar noi suntem cei care suferă, dar asta nu ne face mai puţin vinovaţi. Vinovăţia noastră constă în simplul fapt că suntem lipsiţi de reacţie şi ne complacem în mocirlă. Cel care închide ochii când vede o crimă, nu este mai puţin vinovat decât cel care a săvârşit-o.

    Avem datoria morală faţă de cei ce vor venii pe lumea asta după noi, să le oferim un mediu mai bun, dar vor sfârşii prin a ne condamna pentru lipsa de reacţie, atunci când poate se mai putea face ceva.