Târgul de carte Gaudeamus - ROMÂNIA PUZZLE-Ilustrate din rezervația de cleptozauri.

După o pauză bine-meritată de la muncile zilnice (timp în care am fost la colindat pe meleagurile românești, dar asta este altă poveste asupra căreia voi reveni), am reintrat în pâine cu activități blogoslovite, cum ar spune Daniel, cel alături de care am fost prezent la Târgul de Carte Gaudeamus – Craiova. Și cum bloggerii sunt multe în viața de zi cu zi,  având meserii dintre cele mai diverse – sociologi, ingineri, artiști sau medici, nu puteau lipsi si scriitorii sau jurnaliștii dintre noi. Este vorba despre prietenul nostru Mihai Firică – scriitor, jurnalist și om de televiziune, care și-a lansat cea de a treia carte – ROMÂNIA PUZZLE-Ilustrate din rezervația de cleptozauri.  

Cartea este un puzzle (după cum probabil v-ați dat seama din titlu) compus din articole scrise de-a lungul timpului, dar care par desprinse din realitate. Așa cum spunea unul dintre cei care au ținut un discurs în deschiderea evenimentului, autorul pare să aibă un real spirit de anticipație al evenimentelor politice și cotidiene, o calitate din ce în ce mai rară la scriitorii de azi.

Încă nu am apucat să citesc cartea, ci doar să o răsfoiesc, dar o să-mi iau revanșa în week-end, mai ales că nu poate să fie decât o plăcere aceea de a savura o scurtă lectură, sarcastică care să descrie evenimente pe care le-am trăit cu toții.

Cartea cred că încă se mai găsește la rafturile târgului, dacă se arată vreun pasionat.

AFORISM

Dacă o carte și un cap se ciocnesc și se aude sunând a gol, este oare vina cărții?

Lichtenberg

Citatul zilei - DARUL REFUZAT

O predică a lui Buddha a fost întreruptă de insultele pe care un om le profera la adresa lui. Atunci Buddha l-a întrebat senin:

-        Dacă un om face altuia un dar, iar acesta este respins, cui aparține acel dar?

Bărbatul a răspuns:

-        Celui care i l-a făcut, desigur.

Buddha a continuat:

-        În acest caz, întrucât eu refuz să-ți accept injuriile, îți revine ție sarcina să rămâi cu ele.

Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI

Parlamentul ne vrea proşti - Taxa pe cultură

Ştiţi zicala populară: ai carte, ai parte? Ei bine, până acum nu ne-am pus problema ce se întâmplă în caz contrar: dacă nu ai carte, ce se întâmplă?  Când vorbesc despre carte nu mă refer doar la acel obiect de hartie care zace plin de praf în biblioteca, ci şi la cultura per ansamblul său.

Într-adevăr o societate, un popor care nu are o cultură bogată nu supravieţuieşte în timp. Puterea unui stat se măsoară şi prin gradul de cultură al cetătenilor de rând. Ziceţi-mi un singur stat potent economic, militar, dar ai cărui cetăţeni sunt analfabeţi. Nu există, pentru că un astfel de stat nu are cum să existe. Cu cât gradul de cultură este mai scăzut, cu atât standardul de viaţă este şi el mai scăzut, iar într-o astfel de situaţie se va instala rapid anomia socială şi o criză a sistemului de valori.

Un sistem de valori nu poate fi funcţional decât prin cultură.

Se cunoaşte deja faptul că România stă foarte slab la capitolul consum cultural (dacă-mi permiteţi expresia), comparabil cu statele occidentale şi dezvoltate ale lumii. Vedem cum scade dramatic de la an la an numărul de cărţi vândute de către edituri, că sălile de teatru abia în ultima perioadă au mai început să fie frecventate de către tineri. Faptul că  românul nu a fost niciodată consumator înrăit de cultură, nu înseamnă că refuză să se culturalizeze, ci că nu şi-a putut permite acest lux. Totuşi, la spectacolele gratuite sălile sunt pline de cele mai multe ori, ceea ce arată că românul are acea sete de cunoaştere.

Am spus mai sus că a fi consumator de cultură în România, este un lux, nu este o aberaţie, ci o realitate care s-ar putea să se acutizeze în timp. Faptul că mulţi români nu-şi permit să meargă la teatru sau la film sau măcar la un concert, o dată pe an se datorează veniturilor mizere ale majorităţii cetăţenilor.

Mai nou, se pare că şi mai bravii noştri aleşi s-au gândit că a cumpara un bilet la filarmonică sau o carte este un viciu grav ce trebuie taxat drastic, nu de alta, dar un popor mai cult nu-i va mai vota pe oligofreni să ajungă parlamentari – şi vă daţi seama ce tragedie pe poporul asta să nu mai fie reprezentat de cei ca Becali, Vadim sau Eba (aştia sunt doar câţiva, mai cunoscuţi).

Şi ca să nu cumva să ne aflăm într-o astfel de situaţie extrem de nocivă unii s-au gândit să pună o taxă de timbru pe cărţi şi pe biletele la spectacole. Taxa în sine nu pare foarte mare – 1 leu, indiferent de valoarea elementului cultural, nociv taxat – dar în realitate ea ridică artificial preţul şi scade accesul la cultură şi aşa scăzut al românilor.

Ce au putut avea în cap acei 84 de parlamentari, senatori, care au putut vota o astfel de inepţie, nu pot decât să-mi dau cu presupusul, însă pot spune cu certitudine că evenimentul cu pricina – votul tacit al acestei taxe de timbru, a trecut fără să facă prea multe valuri, chiar şi după ce s-a aflat de el.

Oricum ar fi, sperăm că forul decizional, Camera Deputaţilor, este ceva mai plin, decât Senatul, de oameni mai cu capul pe umeri – nu de alta, dar ne-am cam face de tot râsul Europei, fiind singura ţară care pune semnul egal între alcool, ţigări şi cultură.

Aştept reacţiile voastre în rubrica de comentarii!