Tot la această categorie, vă propun
un articol care doreşte să le dovedească, încă odată, celor care încă mai susţin că învăţământul
românesc funcţionează, contrariul.
Am observat cum diferite persoane postează articole în care se elogiază performanţele
universităţilor în care studiază. Un astfel de exemplu este şi articolul în care se prezinta Universitatea de Vest,
din Timişoara, ca fiind în top 800
universtăţi din lume. Această prezentare se doreşte a prezenta ca o MARE
PERFORMANŢĂ, locul în top 800.
În realitate acest loc nici nu mai contează în realitate. Toate clasamentele
serioase se opresc la top 500 în cel mai fericit
caz. În aceste clasamente conduce detaşat USA,
cu aproximativ 140 de instituţii de învăţământ superior, urmată de către Marea
Britanie cu 37. Nici la nivel european România nu stă foarte bine. Din 2013 Uniunea Europeană şi-a făcut propriul sistem de clasificare al universităţilor - U-Multirank, în care se analizează mai mulţi parametrii.
Cum pot astfel de state să aibă foarte multe universităţi în top, iar
România se mulţumeşte cu 4 locuri în top 800,
(care în realitate nici nu mai contează). Răspunsul este clar, cel puţin pentru
mine. În ţara noastră top din multitudinea de universitati şi cca. 1600 de facultăţi, acest număr este unul provizoriu, în realitate
neexistând un număr oficial. Când ai o
astfel de situaţie, în care nici măcar nu ştii câte instituţii de acest fel ai
pe teritoriul ţării tale, nu denotă altceva decât HAOS.
Cu alte ocazii scriam despre faptul că învăţământul românesc nu este
altceva decât fabrică de şomeri cu diplome, care însă nu ştiu să facă nimic. Întregul
sistem este putred din simplul fapt că se doreşte să rămână astfel. Avem în
continuare politicieni care au obţinut diplome la facultăţi care nu încap nici
în primele 100 din ţară sau politicieni care sunt în spatele unor universităţi
de unde poţi obţine cartonul fără să
te prezinţi măcar odată la cursuri sau examene.
Şi nouă ne convine această situaţie. Ne convine pentru că nici nu dorim mai
mult decât un simplu carton, pe care să scrie: X-ulescu a absolvit Z-facultate.
Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul faptului că mulţi dintre români
si-au dorit să termine o facultate şi încă foarte uşor. Aici au intervenit şi
profitorii, care exact asta au făcut: ne-au oferit posibilitatea de a obţine
uşor diplome, dar au avut grijă să rămânem la acelaşi nivel de pregătire –
zero.
Ce facem însă cu cei care vor să facă pe
bune, o facultate, dar nu-şi permit să plece din ţară, din motive
financiare în primul rând? Ei bine, de aceştia nu ne pasă. Îi înglobăm în masa
mare de mediocrii, care nu se prezintă decât pentru UN CARTON. Nimeni nu are interesul să cearnă valorile
şi capacităţile intelectuale. Şi de ce ar face-o până la urmă? Poate
astfel
se trezeşte naţiunea.
Din cele 300 de universităţi româneşti, niciuna nu are capacitatea să se
alăture, în mod real elitei mondiale din învăţământ şi cercetare. În fapt,
rezultatele cercetării la nivel de astfel de centre şi universităţi sunt ZERO,
iar cei care vor să facă cu adevărat această muncă nu sunt lăsaţi, prin simplul
fapt că nu primesc finanţare. Este şi cazul Institutului Naţional de Cercetare Cantacuzino, care a fost băgat în faliment, inteţionat, fiind cam singurul astfel de institut din ţară care mai funcţiona.
În loc să întreţii un număr atât de mare de instituţii, ai face mai bine
una sau două, cu aceeiaşi bani, dar care să poate fi competitivi pe plan
mondial.
Dar care ar fi interesul?! Mai ales când avem un ministru al învăţământului
care face gafe şi un prim-ministru plagiator.
