Evident mă refer la
meciul dintre Manny Pacquiao şi Floyd Mayweather.
Aşteptat ca sosirea lui Mesia pe pământ, acest Meci al
Secolului, aşa cum a fost el promovat în media internaţională, a fost o
dezamăgire pentru fani. Nu mă refer la fanii vreunuia dintre cei doi pugilişi,
ci la fanii sportului în general şi la cei care savurează spectacolul oferit de
sporturile de contact.
Sincer să fiu pot
accepta show-ul făcul în jurul unui astfel de meci, în care s-au investit sute de milioane (undeva peste
200 de dolari), nu de alta, dar trebuie să-şi mai scoată pârleala şi ăştia care
bagă banii în aşa ceva. Până la urmă şi ăsta este un tip de business.
Trecând peste
datele legate de sumele colosale investite, Meciul Secolului pot spune că a
fost un Mare Bullshit (dacă-mi permiteţi expresia).
De ce spun asta? –
Păi, pe lângă faptul că a fost o dezamăgire, din punct de vedere sportiv, ambii
sportivi au fost mult sub nivelul show-ului făcut în jurul lor. Dacă filipinezul
a mai încercat câte ceva în timpul meciului, reuşind să-l pună în mare
dificultate pe adversar, Mayweather a fost mai degrabă un sprinter ţinut pe
ringul de box. A alergat în permanenţă, încercând să fugă de rivalul său, mai
ales după ce a văzut că cele aproximativ 3 lovituri ale sale (cam atât a reuşit
în cele 12 runde), nu au reuşit să-l pună la podea pe Pacquiao.
Strategia a fost
una extrem de simplă, pentru american, dacă nu poţi să-ţi răpui adversarul
(mult mai bun/ pe toate planurile), fugi – fugi dă-i cu coatele, încearcă să nu
te mai pună pe corzi şi să-ţi arunce pumni în cap, chiar dacă ai tu cea mai bună defensivă.
Aşa cum era de
aşteptat (cel punţin aşa au spus loosseri de la PRO-TV), trebuia să câştige
Mayweder, pentru că a părut mai proaspăt pe final şi pentru că PACQUIAO NU A REUŞIT
SĂ AIBĂ ACELE SERII DE LOVITURI CU CARE ERAM OBIŞNUIŢI. Serios!!!!! Dacă nu
reuşesc să arunc 66 de pumni pe repriză, aşa cum a făcut-o până acum
filipinezul, merit să pierd meciul???
Ei bine – aşa s-a
întâmplat cu Meciul Secolului – Un Bullshit. Unul a încercat să ducă o luptă în
ring, iar celălalt a dus una în media – cu mult bling-bling, în care a dus în
extaz cocalarii şi piţipoancele din întreaga lume – mai ales prin
excentricităţile sale, prin cheltuielile cu nemiluita pe tot felul de nimicuri.
Am avut în această
dimineaţă un meci - cică de box – între doi
indivizi total opuşi ca stil de viaţă, ca prestanţă în ring – între un sportiv
total, cu o conduită ireproşabilă şi un show-man, un circar, dar care întâmplător sau nu, a reuşit să
strângă un număr de victorii şi să rămână neînvins şi după acest Meci al Secolului.
Ca să citez din
clasicii în viaţă, foştii copii proşti din curtea şcolii, care-şi luau probabil
bătaie şi de la fetiţele cu cinci ani mai mici decât ei – comentatorii sportivi
de la PRO-TV, care n-au habar de sport-doar îl comentează – era de aşteptat să
câştige show-man-ul, adică Mayweather.
Cum putea rămâne
America fără campion la box, când la categoria grea, cea mai apreciată de către
publicul american, ei nu mai au niciun campion de ani buni la niciuna dintre
versiunile importante? Evident că dacă nu au unul, pot să-l fabrice. Şi asta au şi făcut. L-au adus
pe unu în ring, care să reuşească să rămână în picioare după 12 runde şi care
să încerce să facă circ cât de cât, pentru a-l putea prelucra şi transforma în
campion mondial – ca să mai ia cât de cât din popularitatea lui Klitschko, care
i-a lăsat pe americani fără centură importantă în box, la toate versiunile
categoriei grea.
Sincer vă spun că ceea ce s-a întâmplat în această
dimineaţă în tentativa asta de meci de box – Meciul Secolului, este dăunător
sportului în general şi de acum încolo o să vedem doar sportivi care în loc să practice sportul pe care se laudă că-l practică,
o să înceapă să facă un circ de prost gust pentru a putea căştiga titlul
suprem.
Cu alte cuvinte, în
loc să avem un meci de box, o să avem un număr de circ, între doi moimuţoi puşi
în ring care o să-şi ofere probabil bezele şi panseluţe, o să vină îmbrăcaţi în
ştrasuri sclipitoare ca să ia ochii privitorilor dezamăgiţi, care aşteptau
pumni şi o încleştare între doi sportivi, dar care acum primesc un spectacol de
prost gust în care primează bling-bling-ul şi înjurăturile dinaintea meciului.
O să închei cu un
mesaj pentru cei care conduc sportul şi pentru agaricii care savurează un
astfel de spectacol demn de cocalari şi pitipoance – SPORTUL NU ESTE CIRC,
SPORTUL, ÎN SPEŢĂ BOXUL, ESTE MULT MAI MULT DECÂT – UNII CARE-ŞI PUMNI ÎN CAP. Ştiu
că unul ca Mayweather vinde mult mai bine, mai ales în America, decât unul ca Pacquiao
care stă liniştit în banca lui în viaţa de zi cu zi, nu se afişază cu zeci de
maimuţe siliconate, nu înjură – ba chiar zâmbeşte, nu aruncă cu banii pe toate
rahaturi; dar dacă vreţi să aveţi un campion la box – oferiţi unul adevărat, că
altfel veţi avea doar un circar cu titlul de campion mondial la box, dar care
este o ruşine pentru sportul asta, d’asta boxul nu mai are atâţia fanii ca în anii lui Kasus
Klay şi toţi s-au dus către UFC, MMA sau K1, pentru că pugiliştii au fost
transformaţi din sportivi în circari.
Pentru cei care au
impresia că sunt partinitor şi că sunt subiectiv când fac astfel de afirmaţii
ca cele de mai sus, îi rog să asculte reacţia publicului când a fost declarat
căştigător Mayweather, într-o sală în care erau mai mulţi susţinători ai lui,
decât cei ai filipinezului – publicul care este consumator de spectacole
sportive, mai ales al sporturilor de contact ştie să aprecieze un spectacol
sportiv şi taxează circarii şi mătrăşelile.
