Deşi aveam în plan
ca astăzi să postez articole legate de locurile de muncă în România, o să mă
mulţumesc, cel puţin pentru moment, să fac o analiză a unui eveniment ce va
avea loc în viitorul apropiat în Craiova.
Este vorba despre o
manifestare feministă. Nu este
neapărat un lucru rău, cel puţin aparent, faptul că un grup de femei militează
pentru egalitatea de drepturi dintre reprezentantele
sexului frumos cu barbaţii, catalogaţi ca reprezentanţi ai sexului tare. Zic, nu neapărat, pentru că, cel puţin
în Constituţia României şi în legislaţia acestei ţări, exista o serie de
trimiteri la faptul că nu se pot face niciun fel de discriminări între
reprezentanţii acestei societăţi, cu atât mai puţin legate de sex. Sunt conştient
că există o serie de indivizi care încă mai fac diferenţe de acest fel şi că le
consideră pe femei inferioare. Dar,
numărul acestora este nesemnificativ şi nu poate să-şi pună amprenta pe
evoluţia societăţii.
Mulţi pot spune că
ei ştiu, cunosc, au auzit că există femei care au suferit în diferite situaţii
de faptul că sunt femei. Poate că au dreptate, sau mai bine ar trebui să se
gândească la cât de numeroase sunt aceste cazuri şi care este impactul lor. Nu cumva
ei dau exact acele excepţii, care confirmă regula, că nu există un fenomen naţional de denigrare a femeilor în raport cu
barbaţii.
Sunt perfect de
acord că cei care apelează la astfel de practici trebuie sancţionaţi, fără
excepţie, dar să faci din câteva cazuri un fenomen naţional este deja prea
mult.
Aud de câteva zile,
odată cu anunţarea candidaturii la prezidenţiale a unor femei. Ne le voi da
numele să nu se interpreteze, le cunoaşteţi voi. Dar, într-unul dintre
discursurile de anunţare a candidaturii, una dintre candidate a menţionat că
una dintre calităţile sale este faptul că este
femeie. Aşa hal am ajuns ca naţie
încât să existe cineva care să candideze doar
pentru că este femeie? În legătură cu acest lucru am o singură părere:
respectiva persoană nu are alte calităţi, iar faptul că este femeie nu este un
argument; în politică nu există femei sau/şi bărbaţi – există doar oameni
politici – fără sex (asta are importanţă doar în viaţa lor privată, în spaţiul
public nu, nu mă interesează ce este, femeie sau bărbat, ci doar să facă
treabă).
Să nu divagăm,
vorbeam la început de un eveniment ce va avea loc în Craiova pe 24 august, în
faţa Parcului Nicolae Romanescu. Evenimentul face parte dintr-o lungă serie de
astfel de iniţiative feministe (aşa
cum le denumesc eu), care se vor organiza în mai multe oraşe din Europa. Până la
urmă este dreptul fiecăruia să organizeze astfel de evenimente, numai că la
eveniment sunt invitate femei care să mărşăluiască
topless. Mitingul are ca scop apărarea drepturilor
femei de a umbla topless.
Scopul în sine mi
se pare unul de-a dreptul cretin. Personal am o părere legată de tot felul de
astfel de manifestări, imbecile, inutile şi imorale; ele nu sunt făcute ca să
apere un drept anume, ci doar ca să facă publice o serie de evenimente care mănâncă banii, care trebuiesc evident
justificaţi, chiar dacă ei vin din sponsorizări şi donaţii.
O să argumentez pe
scurt, de ce fac astfel de afirmaţii:
-
O astfel de iniţiativă este inutilă pentru că nu apără un drept, ci o
tâmpenie. Nu există un drept al bărbaţilor care să le permită să umble public
dezbrăcaţi, chiar şi doar în bustul gol. În astfel de cazuri şi ei primesc
amenzi pentru ţinută indecentă, chiar dacă nu se aplică de cele mai multe ori,
asta nu înseamnă că ei beneficiază de un drept în plus.
-
Este imorală pentru că se consumă o serie de resurse, când ele pot fi
utilizate în situaţii gen: foamete, educaţie pentru copii sau sănătate. Mai este
imorală şi pentru simplul fapt că societatea a stabilit în decursul miilor de
ani anumite reguli pe care membrii ei le consideră de bun-simţ. Nu putem să
umblăm în societate după cum ne taie pe noi capul, ci trebuie să păstrăm un
grad de decenţă.
Argumentele
organizatoarelor sunt de-a dreptul penibile, dar nu mai mai complic să le scriu
şi aici, le puteţi găsi la adresa sau la adresa.
Aş avea
câteva întrebări pentru cei care susţin astfel de demersuri:
- 1. De ce am putea umbla dezbrăcaţi definitiv şi fără chiloţi, nu doar fără
sutiene sau bluze?
- 2. De ce nu am putea să facem sex sau să ne facem nevoile la fiecare colţ de
stradă?
- 3. De ce să mai folosim un libaj
articulat, când am putea folosi doar onomatopee sau interjecţii sau deloc?
Răspunsul
este simplu: pentru că am evoluat şi pentru că societatea ne impune să fim la
un alt nivel decât cel din urmă cu mii de ani.
În plus,
există studii care arată că cei care obişnuiesc să umble dezbrăcaţi mai tot
timpul, chiar şi in mediul privat (la ei acasă sauîn cadru restrâns) şi faţă de
copii, au probleme de natură emoţională care pot cauza în timp o serie de
complicaţii.
Mai am
un sfat pentru cei care se simt frustraţi, din te miri ce motive şi susţin
aceste demersuri cretinoide: dacă vreţi să rămâneţi la stadiul primitiv, de
animale sălbatice, nu vă opreşte nimeni, dar să o faceţi în privat sau in
junglă, acolo unde vă este locul, nu în societate printre oameni.
