În ultima perioadă apar tot mai multe voci care susțin
faptul că România și-a vândut ce avea – resurse, drumuri, pământuri etc. și că
acest lucru este foarte grav. Într-adevăr, a-ți vinde resursele pe nimic duce
la colaps și sărăcește populația. Situația ar putea fi simplă dacă cei care
vociferează sau postează pe rețelele de socializare ar învăța să și acționeze
cu măsuri concrete în loc să stea consternați în fața monitoarelor.
Recent au apărut o serie de imagini și articole carene arată cum sunt defrișați munții, cum este furat lemnul și transportat peste
granițe etc. Defrișarea pădurii este o problemă globală, dar care are accente
de dezastru cu precădere în statele sărace ale planetei, acolo unde oamenii nu
pot și/sau nu vor să acționeze și se complac în această situație.
Ce ar putea face cetățeanul de rând pentru a putea
stopa aceste defrișări ilegale? Simplu, ar putea crea ONG-uri puternice care să
lupte împotriva celor care taie pădurile, iar acolo unde acestea s-au tăiat să
planteze puieți. Dar din păcate lucrurile nu stau nici pe departe așa. Oamenii
se mulțumesc să se mire și să se arate indignați sau mai sunt unii care ajung
să fure și ei, că vorba aia – ce, sunt mai prejos ca alții?!
Citeam acum ceva vreme în urmă cum urmează să se
construiască o biserică/mănăstire într-un parc național, unde este/era ilegal
să construiești ceva cu fundație și folosind alte materiale în afara lemnului
și a pietrei, însă BOR (Biserica Ortodoxă Română) a reușit să obțină avizele în
acest sens. Ce au făcut oamenii? Nimic, nimeni nu se bagă peste deciziile
Bisericii. Nimeni nu s-a băgat peste Biserică nici când au început să
construiască biserici în mai toate parcurile din orașele mari din țară.
Biserica are statut special. Statut special au și tovarășii care ne conduc-
primarii care dau aceste avize și care sunt realeși la al N-lea mandat,
parlamentarii care votează legi care susțin/permit defrișările ilegale și care
ajung să aibă poziții importante de conducere și sunt realeși de cetățenii care
se miră că le sunt tăiate pădurile.
Într-o astfel de situație cetățeanul devine complice
la furt, dar unul fraier, care nu primește nimic în schimb, el este mulțumit ca
a oferit votul ăluia mai șmecher și el în sinea lui se consideră șmecher pentru
simplul fapt că a contribuit la furt. Cetățeanul este în postura celui care
vrea să fure și își ia tovarăși de caz și începe să se antreneze furând din
propria casă fără să mai aducă nimic înapoi, tovarășii îl părăsesc, iau prada
și prostul se întoarce acasă flămând și mai sărac decât era. Dar măcar e
mulțumit că a contribuit la îmbogățirea unora și visează că poate ajunge și el
cândva să devină bogat, însă doar visează, fără să facă ceva concret în acest
sens.
O să pun o listă aici (lista parlamentarilor care auvotat împotriva opririi defrișărilor ilegale) și o să aștept până la toamnă
când vor fi alegeri pentru Parlament și voi urmări cum toți cei de pe listă vor
primi girul votanților orbi, săraci, dar complici.
