Dacă-i joi e pizza

 Vă mai aduceți aminte de serile petrecute cu prietenii? Vă mai aduceți aminte de genul ăla de petreceri în care toți ne strângem la unul acasă, de obicei când ai lui erau tura a treia sau când plecau la țară? Ei bine, nu știu cum sunteți voi, dar mie îmi era dor de acest tip de întâlniri. Chiar dacă am mai încercat să reedităm astfel de petreceri parcă ceva nu funcționa. Aproape de fiecare dată apăreau situații neprevăzute care ne schimbau planul: ba erau unii care se răzgândeau si nu mai veneau sau ne trezeam cumva la vreun bar sau o terasă prin oraș și de acolo nu mai plecam decât fiecare la casa lui.

Acum după apariția pandemiei, ne-am mai întâlnit pe la câte unu pe acasă, dar eram doi sau trei oameni, iar dacă se întâmpla să fie mai mulți erau câte unii mai panicoși din fire care reușeau să spargă cheful. 

Dar, acum după ce restricțiile s-au mai ridicat, am reușit să ne punem în practică planul: de reeditare a întâlnirilor cu prietenii pe rit vechi. Și de această dată am fost foarte relaxați. Bine acum nu am mai așteptat să ne plece părinții la țară sau la muncă să putem sta până târziu :) Factorul declanșator defapt au fost doi: reîntoarcerea unui vechi prieten din Germania și mai ales PIZZA. 

Recent am primit o provocare de la un amic de a vedea care face cea mai bună pizza. Așa am luat câteva calupuri de brânză de la Delaco, mozzarella. Am făcut câteva cumpărături pentru a avea tot ce ne trebuie și dă-i bătaie. Am profitat de situație și ne-am mai invitat câțiva prieteni pentru a putea avea și juriu. 

Și pentru că nu ne-am putut decide ce tip de pizza să facem pentru putea fi jurizată obiectiv, am decis ca fiecare să-și aleagă propria rețetă. Apoi... surprize, surprize: la provocare au mai fost amatori care au răspuns. Drept urmare, în loc de battle în doi, a fost unul în trei... trei echipe am vrut să spun. Practic ne-am trezit la final că nu mai aveam juriu, ci doar concurenți. Dar asta a fost. Am ajuns să ne dăm note între noi după ce fiecare a mâncat de la fiecare. Ciudată situație, dar nu ne-am putut opune fetelor care au vrut să ne demonstreze că-s mai bune ca băieții într-ale bucătăritului. Zis și făcut. Ne-am pus la treabă.

De cum am vrut să ne apucăm de preparat pizzele ne-am dat seama că trebuie să ne organizăm. Ca regulă principală: fiecare trebuia să folosească același blat și mai ales aceeași brânză - mozzarella gourmet de la Delaco. Cantitățile și dimensiunile le decidea fiecare. Restul de ingrediente își alegea fiecare după cum se pricepea. 

Așadar, am avut trei echipe:

- echipa fetelor

- echipa pasionaților de pizza

- și echipa mâncătorilor de pizza picantă

După cum era de așteptat, fetele au început primele. Rețeta lor a fost simplă: blat de pizza, sos de roșii, salam, mozzarella gourmet de la Delaco și puțin ardei gras peste care au pus câteva boabe de porumb.

Echipa pasionaților au preluat cumva rețeta fetelor la care au mai adăugat bacon și puține ciuperci, dar fără porumb. 

La final am întrat și eu, în singura echipă formată din 1,5 persoane, adică eu și cu implicarea superficială a coechipierului care era mai atras de bere decât de gătit. Dar nu mi-a părut rău, pentru m-am putut desfășura în voie. Rețeta mea a fost relativ simplă: blat de pizza, sos de roșii pasate + roșii cherry la care am adăugat curry și piper, puțin bacon, feliuțe de ceapă,  ciuperci și multă brânză, multă mozzarella. 

La final nu prea a mai contat cine a câștigat, mai ales că ne-am luat cu discuțiile pe diverse teme. Dar fetele au insistat să fie ele declarate câștigătoare, așa că noi nu ne-am opus. Au avut și avantajul de a pregăti primele pizza, iar noi restul nu doar că am mâncat-o, ci ne-am bătut de-a dreptul pe ultimele feliuțe. Trebuie să menționez că ne-am pregătit stomacele din timp pentru a putea încăpea cât mai multă pizza, așa că primele rânduri de pizza s-au halit imediat. 

La final, pizza mea, cea picantă a fost savurată abia după ce lucrurile s-au mai liniștit. A fost apreciată doar de cei care obișnuiesc să mănânce picant.

După ce am rezolvat concursul și provocările aferente, ne-am continuat distracția cu muzică și voie bună și ne-am lungit bine dincolo de miezul nopții. Ca-n vremurile bune :). De acum încolo ne-am promis că joia facem pizza, ori de câte ori vom avea ocazia.

Premium quality wood fired pizza

Şi pentru că-i duminică, zic să mai diversificăm puţin meniul de articole şi da, zic meniul pentru că astăzi o să scriu despre pizza.

Ciudat nu??! Până acum am scris despre orice mai puţin despre mâncare şi nu orice fel de mancare, ci despre pizza.

Cu ceva vreme în urmă am cunoscut un prieten, un mare amator de mâncăruri italieneşti. Ne-am cunoscut la o întâlnire a blogărilor craioveni, la care inevitabil se bea bere. Ei bine după primul blogmeet, pe lângă berea de rigoare se va adăuga şi pizza. De ce pizza şi nu altceva? Păi simplu, nu poţi savura un alt fel de mâncare, când îl ai lângă tine pe Mircea, cel mai mare expert în materie din Craiova.  El ne-a explicat cum stau lucrurile din punctul lui de vedere: la orice întâlnire între prieteni, pentru ca relaţiile să dureze, este musai să se servească şi pizza. Nu l-am putut contrazie, nici nu aveam de ce să o facem. Şi nu ştiu cum s-a întâmplat, dar de la acea întâlnire grupul blogărilor s-a tot mărit şi toţi au devenit (dacă nu erau deja), mari fani PIZZA.

Mai în glumă mai în serios îi ziceam lui Mircea că probabil visul lui este să aibă Pizza non-stop la discreţie. Nu de alta, dar se pare că i-am dat idei, nu a reuşit să creeze cea mai bună pizza din oraş, ci pe cea mai bună pe care ţi-o poţi imagina. Probabil că dacă eşti italian, imi vei zice pe aia s-o crezi tu, iar eu îţi voi răspunde cu aceleaşi cuvinte: pe aia s-o crezi tu, încearc-o! Acelaşi lucru vă spun şi vouă (chiar dacă nu sunteţi italieni): încercaţi-o şi nu mă credeţi pe cuvânt!

Ei bine, trebuie să vă spun şi faptul că toate sortimentele sunt făcute într-un cuptor cu lemne aşa cum cere şi datina.

Vă mărturisesc că nu am apucat să încerc toate variantele pentru a putea spune care este cea mai bună, deşi am o bănuială: nu voi reuşi să mă decid asupra vreunei reţete. O să încerc totuşi să vă fac o propunere Pizza Diavolo, care cred că mă caracterizează: IUTE J

Dacă nu sunteţi amatori de mâncăruri iuţi, mai ales când sunteţi cu prietenii, puteţi alege un alt sortiment din lista de meniuri.

Trebuie totuşi să fac o precizare – nu contează ora la care vrei să faci comandă pentru că Pluto’s Pizza face livrări non-stop în Craiova.

PS: Savutraţi în tihnă cea mai bună pizza pe vatră ever!