Legenda lui Fleming şi a penicilinei

Să începem cu, aşa cum o fac mai toate poveştile copilăriei, a fost odată ca niciodată, pentru că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, un sărman fermier scoţian, care în timp ce-şi muncea cu sârg pământul a auzit nişte strigăte de disperare dinspre o mlaştină din apropiere. A lăsat lucrul şi s-a îndreptat către acel loc şi a observat un copil care se zbătea să scape dintr-o mlaştină, unde cel mai probabil ş-ar fi găsit sfârşitul dacă nu era ajutat.

A doua zi  a venit la poarta casei sale o superbă trăsură, din carea coborât un nobil cu un aer impunător, Lord Randolph Churchill, care l-a întrebat pe fermier dacă el este cel care a salvat copilul din mlaştină. Fermierul, Fleming, a răspuns că el este cel carel-a salvatpe micuţ de la o moarte lenţă şi cumplită. Nobilul s-a oferit să-i ofere o sumă considerabilă de bani, dar fermierul a replicat că nu poate accepta să primească o sumă de bani pentru simplul fapt că a salvat un copil dintr-o mlaştină.

Văzându-se refuzat, nobilul i-a mai făcut o ofertă lui Fleming, fermirul, lunându-şi angajamentul să-i plătească studiile în integralitate fiului ferimerului care a urmat unele dintre cele mai bune şcoli ale vremii, a absolvit Scoala de Medicina St. Mary’s Hospital Medical School din Londra şi a ajuns cunoscut în lume ca Sir Alexander Fleming – cel care a înventat (official) penicilina.

Se zice că într-o zi, cel care fusese salvat de la moarte dintr-o mlaştină de către fermier s-a îmbolnăvit de pneumonie şi că cel care l-a salvat de data aceasta a fost Sir Alexander Fleming – fiul fermierului scoţian J, iar dacă vă întrebaţi cum îl chema pe băieţelul salvat: Winston Churchill.

PS: se pare că legenda aceasta ar avea şi câteva sincope:

-       Se pare că primii care au descoperit penicilina au fost nişte nord-africani cu peste 1000 de ani în urmă, care cunoşteau beneficiile mucegaiului penicilinic;

-       Primuleuropean care a făcut publice beneficiile pe care le poate aduce mucegaiul penicilinic, după ce a susţinut că şi-a vindecat cobaii din laborator, însă nu a fost luat în seamă datorită hobbz-urilor sale – legate de cobai şi a  faptului că era foarte tânăr;

-       Nu există dovezi clare că  Winston Churchill a fost tratat chiar cu penicilină.

Cu toate acestea  pare că restul legendei este adevărată.