Montaigne, filosof francez din secolul al XVI-lea care
a făcut în Eseuri dovada unui scepticism tolerant și moderat, considera că nu
există în epoca sa o instituție mai bună decât cea a căsătoriei, deși, e drept,
își nuanța afirmația spunând că alegerea partenerului trebuia făcută totdeauna
după criterii raționale și nu lăsându-se purtat de pasiuni. În ciuda faptului
că sunt atâția cei care se plâng de viața lor conjugală, este imposibil să ne
dispensăm de această instituție. Concluzia sa a fost următoarea: cu cât căsătoriile se întâmplă la fel ca și
cu coliviile: păsările aflate în afara lor caută cu disperare să intre, iar
cele care se află înăuntru caută tot cu atâta disperare să iasă.
O altă afirmație a lui, demnă de notat a fost: căsătoria
perfectă ar fi cea între o oarbă și un surd.
Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI
