Model de urmat...

Şi pentru că este marţi, nu sunt cele trei ceasuri rele, ci este momentul pentru a prezenta de proiecte de succes.

Astazi vom vorbi despre inişiativa unui primar, oltean, căre a găsit o modalitate de reduce drastic şomajul în rândul sătenilor pe care-i păstoreşte.  Este vorba despre Comuna Cătunele din judeţul Gorj. Este o comunitate mică, dar exemplul lor poate fi preluat cu uşurinţă şi de către alţii. Mai multe puteţi găsi aici...

Primarul localităţii a cumparat, din banii primăriei, 20 de solarii pe care le-a oferit câtorva săteni să le muncească. Iar pentru a le asigura şi o piaţă de desfacere, tot Primaria va amenaja o piaţă în apropierea oraşului Motru, din vecinătatea localitaţii. Mai rămâne doar ca sătenii obţină o recoltă bogată.

Pentru viitorul apropiat, domnul primar a declarat că ar mai vrea să cumpere 20 de vaci de lapte, tot pe banii primariei, pe care să  le dea celor mai sărace familii din localitate. Singura condiţie fiind aceea că cei care primesc aceste animale să dea mai departe viţica. Adică dacă animalul primit va avea o viţică, în anul următor ea va trebui dată altor familii sărace obţinandu-se astfel un efect al bulgarelui de zapadă, dar de data aceasta cu efecte pozitive, care va antrena treptat economia comunei.

Nu sunt proiecte de amploare, dar sunt proiecte cu efecte directe asupra economiei şi a nivelului de trai, al satenilor. Proiecte care vor produce plus-valoare, un termen atât de străin multor aleşi ai neamului.

În loc să acorde ajutoare sociale cu nemiluita, pe criterii de multe ori ambigui, s-a luat decizia ca banii să ajute în mod real pe cei care au neapărată nevoie de un sprijin. Este varianta practică a celebrei zicale: dă-i unui om un peşte şi îl vei satisface pentru o zi, invaţă-l pe om să pescuiască şi-l vei ajuta pe viaţă.

Viata la sat sau la oras?

Vorbeam zilele trecute cu câţiva prieteni despre viaţa la ţară. Eu am susţinut că dacă aş avea posibilitatea m-aş muta la ţară, considerând viaţa la sat mult mai relaxantă decât cea de la oraş, traficul fiind mult mai lejer, nu prea există poluare, este multă linişte şi pe deasupra mai poţi să-ţi amenajezi şi un spaţiu al tău şi o gradină de toată splendoarea. La toate astea aş adăuga şi faptul că la sat cheltuielile sunt ceva mai mici decât în oraş.

Majoritatea au susţinut că nu ar putea să stea acolo decat preţ de câteva zile, pentru că nu sunt condiţii domne. Sunt de parere totuşi că asta depinde în primul rând de om, care  după cum spune datina „sfinţeşte locul„. Şi într-adevăr aşa este. Citeam articolul asta... şi mi-am răspuns încă odată că aşa este, dacă omul este gospodar şi doreşte să facă ceva pentru el şi pentru binele comunităţii face, dacă nu ... aşteaptă.

Uitându-ne la cum arată satele din sudul şi estul tării şi mă refer aici la satele adevărate, nu la cele din periferia marilor oraşe, care practic sunt cartiere rezidenţiale, aş înclina să le dau dreptate prietenilor mei, dar acum mi-a mai revenit inima la loc când am vazut imaginile alea superbe din comuna Biertan din judeţul Sibiu. E drept că acolo au locuit şi locuiesc saşi. Totuşi să nu uităm că omul face locul.

Şi  până la urmă, care soluţia ca satele din restul ţării să ajungă ca Biertanul? Poate că ar trebui să mai importăm nişte saşi, zic şi eu aşa.

Oricum ar fi, rămân la părerea că viaţa la ţară poate fi mult mai frumoasă decât cea printre betoane şi înghesuială, unde oamenii nu mai au timp nici măcar pentru ei.