Ce facem când vine iarna? - Aşteptâm...

Şi pentru că tot a venit iarna, a apărut şi prima ninsoare mai serioasă, ce-i drept abia după o lună. Prima ninsoare a scos la iveală şi prostia omenască şi nesimţirea – care merg mână în mână.

Cred că am văzut cu toţii, cel puţin la Tv, deşi sunt convins că şi în realitate, situaţii de genul: drumuri blocate, patinoare în faţa blocurilor sau pe lângă gardurile caselor, cretini care pleacă cu maşinile la drum, deşi nu era musai şi mai pleacă şi neechipaţi, că vorba aia – de ce să fiu doar prost, dacă nu mă vede nimeni?

Nu ştiu câţi dintre voi aţi ieşit cu o lopată să daţi zapada din faţa casei/blocului, nu doar de pe maşinile personale şi nu ştiu câţi dintre voi nu aţi dat vina pe alţii pentru că vă rupeţi gâtul când ieşiţi din scara blocului după doar doi paşi. Ei bine, că tot vorbeam în articole precedente despre bunsimţ, normal ar fi ca fiecare dintre noi, dacă nu suntem cu deficienţe majore, să ieşim să ne dăm singuri zăpada şi să ne creăm o potecă.

Sincer să fiu, ieri a trebuit să fac câteva drumuri şi am observat că în dreptul celor mai multe blocuri, zăpada bătotorită începuse deja să se transforme în gheaţă, asta înseamnă că acolo nu stăteau decât putori, ca să nu folosim termeni mai duri. Păi cum poţi să nu fi numit altfel, dacă stai în casă la Tv, să fi spălat pe creieri continuu, iar în dreptul casei tale îşi rup oamenii gâtul.

Ce-i drept am văzut şi oameni care au iesit să facă potecă prin zăpadă, dar nu erau dintre cei tineri, ci mai degrabă ajunşi la vârsta pensionării. Asta denotă un singur lucru: mai avem mult până să fim cu adevărat un popor de oameni civilizaţi. Vorbeam cu nişte rude plecate în Canada, care-mi spuneau că acolo dacă trec reprezentanţi ai primăriei şi văd că nu ţi-ai luat zăpada din faţa casei, primeşti amendă şi încă una de câteva sute de dolari. Asta înseamnă civilizaţie, fiecare individ să-şi facă singur treaba, nu să stea să îi înjure pe alţii. Abia după ce ai făcut ceea ce ţine de tine, poţi pretinde şi ca alţii să-şi facă  datoria.

La noi se întâmplă un fenomen straniu: oamenii preferă să-şi rupă oasele când cad pe gheaţă, decât să dea la lopată zăpada din faţa casei. Armata şi instituţiile statului sunt înjurate şi înfierate că nu-şi fac treaba în asfel de situaţii, chiar de către cei care stau doar în case în faţa televizorului. Evident, că şi instituţiile abilitate mai au mult până să devină performante, dar şi noi oamenii de rând suntem la ani lumină de civilizaţie.

Când o să vedem aplicate amenzi drastice pentru cei care pleacă la drum cu maşinile pe drumuri închise circulaţiei şi mai sunt şi neechipaţi corespunzător, iar cei care nu-şi mişcă fundurile din faţa Tv-ului să dea o mână de ajutor sau să-şi facă singuri datoria, poate o să fim şi noi mulţumiţi de ceea ce vedem în jur, până atunci o să ne uităm cu jin la canadieni, suedezi sau japonezi că ei se descurcă fără probleme chiar şi în cele mai cumplite ierni.

În ziua când o să înţelegem că schimbarea pleacă în primul rând de la noi, iar reacţiile o să fie în consecinţă, poate o să ne meargă ceva mai bine.

Un român în Parlamentul Canadian

Dacă nu ştiaţi, există un român în Parlamentul Canadian, pe numele lui Corneliu Chişu. Acesta a plecat din România în anii 70, stabilindu-se iniţial în Italia. După alţi câţiva ani a emigrat în Canada ocupând diverse funcţii, inclusiv în armată.

Acesta a vorbit unei publicaţii româneşti despre cum decurge o campanie electorală şi care sunt regulile acesteia în ţara nord-americană. Aceste reguli par extrem de simple, dar cel mai important este că nimeni nu le încalcă. Fiecare cetăţean canadian poate afla oricând care sunt sursele de finanţare ale unui candidat sau altul, care este viaţa privată acestuia şi are posibilitatea de a-l cunoşte personal, atât în timpul campaniei, cât şi ulterior, fiecare parlamentar are o săptămână pe lună în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea în colegiul său. 

În timpul campaniei, candidatul dă telefoane şi merge din casă în casă să discute cu alegătorii, dar merge şi la lipit afişe împreună cu voluntarii din staful tehnic.

O altă regulă extrem de eficientă se referă la absenteismul parlamentarilor. Aceştia sunt supravegheaţi cu ajutorul unui sistem Whip, iar cei care nu sunt prezenţi în zilele de serviciu sunt pedepsiţi de către formaţiunea politică de care aparţin prin simplul fap că nu vor mai putea fi promovaţi în funcţii de sefi de comisii sau secretari de stat, astfel îi stimulează pe aleşi să vină la serviciu şi să participe la dezbaterile din comisii şi in plen. Este un element ce ar putea fi promovat şi în legislativul nostru, ştiindu-se foarte bine problematica absenteismului la parlamentarii români.

Încă un aspect deosebit de important: în Parlamentul Canadei nu se cunoaşte titulatura de traseist. Se întâmplă extrem de rar ca un parlamentar să treacă de la o formaţiune politică la alta, dar este aproape imposibil ca respectivul să mai poată fi ales de către cetăţeni.

Cred că acest exemplu ar trebui să fie luat şi de către români, dacă un politician schimbă tabăra politică să fie sancţionat în primul rând de către alegători şi astfel am putea reduce drastic numărul impostorilor din politica românească.

Mai multe detalii despre înterviul lui Corneliu Chişu puteţi găsi aici.

Inca nimic semnificativ

Şi pentru că vorbeam într-un articol precedent despre măsurile pe care ar trebui să le întreprindă statele lumii civilizate la adresa Federaţiei Ruse, aici, se pare că până în acest moment lucrurile nu s-au îmbunătăţit absolut deloc. În continuare UE îşi ţin discursurile pe două voci. Şi evident merge pe două viteze, una a marilor puteri şi cea de a doua a ţărilor est-europene. Prima categorie, cea din care fac parte  Franţa şi Germania, merge mai departe cu schimburile economice cu Mama Rusie, pe când micile ţărişoare din est, îşi urlă în continuare disperarea, simţindu-se tot mai ameninţate şi neputincioase în faţa OFENSIVEI lui Putin.

Totuşi se pare că sunt unele state care nu aşteaptă să zăbovească prea mult şi iau deja primele masuri, economice, ce-i vizează pe cei care au legatură, detalii aici, cu separatiştii pro-ruşi din estul Ucrainei şi cu regimul Putin. Este cazul Canadei, detalii aici, până acum singurul stat care şi-a sustinut şi prin fapte principiile şi valorile democratice.

Sper  că acest exemplu va fi urmat şi de către alte ţări şi că presiunea economică îşi va spune cuvântul şi în cele din urmă se va aplana ŞI REZOLVA problema din Europa de Est, fără un conflict armat şi fără consecinţe mult mai grave pentru cetăţenii de rând.