Pico
della Mirandola a fost un filosof
italian din Renaștere, care s-a distins prin înțelepciunea sa și prin memoria
sa prodigioasă. Încă din copilărie a atras atenția prin precocitatea
cunoștințelor acumulate. Odată, pe când era doar un copil, Pico a făcut o
demonstrație de talent în fața mai multor persoane care asistau la o reuniune,
iar un cardinal, care era și el de față, a comentat cu malițiozitate că toți
copiii minune devin idioți când ajung adulți. Pico nu și-a înghițit vorba și a
spus:
-
Într-adevăr, se vede că Eminența Voastră a
fost un copil minune.
Dacă vrem să fim puțin realiști, dacă ne gândim la
nivelul intelectual al reprezentanților Bisericii, încă din cele mai vechi timpuri
ei s-au crezut mult peste nivelul omului de rând – atât intelectual, cât și al
legăturii cu Dumnezeu. În realitate ei doar s-au crezut acolo sus, eventual
alături de Dumnezeu Tatăl, când de fapt ei erau lângă Scaraoschi – plini de
invidie, avari și avizi de putere, dar mai ales complotiști.
Un alt caz, de om geniu, care a fost atacat de către Înalții Prelați, a fost Machiavelli. El a
îndeplinit timp de mai mulți ani funcția de secretar al Cancelariei din
Florența, ceea ce i-a permis să-l cunoască, printre alții, pe Cesare Borgia. Tocmai
nedisimulata sa admirație arătată acestui personaj tulbure a ajuns să fie
poreclit majordomul diavolului.
Mulțumită intensei sale activități diplomatice,
Machiavelli a cunoscut secretele vieții politice, în care, conform opiniei
sale, predominau manipularea și înșelăciunea. A dezvoltat în cele din urmă o filozofie
politică cu trăsături realiste, care ridică în slăvi rațiunea de stat, întrucât
pentru orice om de stat singurul lucru important este să-și păstreze puterea și
să mențină ordinea. Principele trebuie să fie înainte de toate un strateg care
știe să-și calculeze acțiunile în vederea singurului rezultat care îl
interesează: succesul. Prin urmare, scopul scuză mijloacele.
Având o viziune atât de lipsită de ocolișuri și
pesimistă asupra politicii și condiției umane, nu este de mirare că circulă
următoarea legendă în jurul morții sale: se spune că, de acum bolnav și cu
puțin timp înainte de a muri, Machiavelli a visat că murise. În visul său a
avut acces la viziunea paradisului și a infernului. În paradis se aflau cei
înfometați, cei blânzi și cei săraci cu duhul, în timp ce infernul era plin de
filosofi, libertini și oameni de stat. Când Machiavelli a povestit despre
ciudatul său vis, cineva l-a întrebat unde prefera el să-și petreacă veșnicia.
Machiavelli a răspuns:
-
Fără nicio îndoială, prefer compania
papilor, principilor și regilor, decât pe cea a călugărilor, cerșetorilor și
apostolilor.
Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI
