BISERICA - INSTITUȚIE MAFIOTĂ CARE PLÂNGE DUPĂ BANI

Urmăresc pe zi ce trece cum din ce în ce mai mulți postaci, viitori și actuali pupători de moaște (sau ciolane, cum îmi place mie să le spun), încep să atace Guvernul Cioloș că a luat o măsură demnă de notat în istoria noastră – a tăiat banii alocați de la bugetul de stat pentruinstituția cea mai perfidă din România – Biserica. Această instituție care a parazitat în ultimii 25 de ani (în realitate sunt mai mulți, dar cel puțin din acești ani avem dovezi incontestabile și am și trăit momentele), bugetul de stat prin nenumărate amendamente depuse de diverși politruci care din lipsă de idei și ca să-și facă reclamă în fața babelor care-i votau, cereau să se mai facă o biserică, mai dispărea un părculeț de joacă pentru copii pentru ca popii să fie fericiți.

Școlile au fost abandonate de către guvernanții de până acum din lipsă de fonduri, dar pentru construcțiile bisericești se găseau în permanență resurse – și nu mă refer  la construcțiile istorice, de patrimoniu, care aparțin bisericii, că astea au fost lăsate și ele de izbeliște, ci la construcțiile noi, de prost gust, kitsch-oase  puse printre blocuri, în parcuri sau mai nou în rezervațiile naturale. Un popor educat nu este mai puțin credincios ca unul plin de analfabeți, dar este mai curat, lipsit de extremiști și mai puțin manipulat de idei conform cărora ești mai credincios dacă îți ghiorțăie mațele de foame, iar fiu-tu n-are în ce să se încalțe.

În prezent Biserica rulează sume enorme de bani fără să mai plătească vreun leu la buget, așa cum o face orice întreprinzător privat (chiar și evazioniștii mai dau din când în când câte un leu doi impozit). În schimb Biserica organizează permanent ședințe de pupat moaște și strâns bani pentru limuzine și palate. Aroganța mai marilor din această instituție este fără margini, pe lângă faptul că sunt supranumiți – Preafericiți, Sfinți-Părinți, Înalt-preafericiți etc. cu alte cuvinte, noi restul nu suntem fericiți sau nu avem voie să fim astfel și dacă suntem așa, ei trebuie să fie peste noi, să ne umilească cu statutul lor, cu țoalele lor țesute cu aur și cu bogățiile în care se lăfăie.

Deși deține proprietăți imense și are venituri enorme – fiind singurii care au voie să vândă lumânări, icoane, cruci și alte astfel de elemente, Biserica nu a creat locuri de muncă pentru cei nevoiași și nici școli, azile sau centre pentru copiii orfani (cele câteva exemple din țară de acest fel reprezintă mai degrabă excepțiile care confirmă regula și sunt inițiative ale câtorva oameni din sânul instituției care mai au har pentru o astfel de meserie).

În zilele după tragedia de la Colectiv mulți dintre mai marii Bisericii s-au arătat mai mult sau mai puțin fățiș, satisfăcuți de faptul că acei tineri care era la un concert de muzică rock (sataniști așa cum îi numește biserica), au pierit, încercând să ne explice că evenimentul a avut loc din cauza faptului că oamenii nu se mai roagă și nu mai dau bani către ei, așa cum o făceau cu ani în urmă.  Pentru cei care susțin că cei care ascultă muzică rock sunt sataniști le mai spun un lucru – Papa a lansat un album cu muzică rock, iar muzica bisericească și muzica rock au aceeași origine – muzica vracilor, incantațiile vrăjitorilor din preistorie.

Revenind la postacii care încă susțin Biserica – să ai atâta informație, să ai atâta libertate și tu să crezi în continuare că Dumnezeu te iartă dacă dai bani la popi, că  ești mai credincios dacă pupi oase sau alte rămășițe ale unor defuncți, ca unul care ascultă muzică rock și care își dă viața pentru un prieten care rămăsese în urmă în coșmelia incendiată – nu poți fi decât un retard.

Biserica, indiferent care este numele ei, nu are mai nimic cu credința în Dumnezeu, ci îl folosește ca pretext pentru a îmbogăți pe unii, iar fraierii care se închină la icoane și pupă ciolane, în loc să-și trăiască viața, să rămână la nivel de babuini.

În plus, încep să dau crezare spuselor Papei Francisc al II-lea, care spunea că începe să se teamă de preoți și că aceștia ar trebuievaluați psihic și psihiatric.

FILOSOFI, CREȘTINI ȘI IDIOȚI

Pico della Mirandola a fost un  filosof italian din Renaștere, care s-a distins prin înțelepciunea sa și prin memoria sa prodigioasă. Încă din copilărie a atras atenția prin precocitatea cunoștințelor acumulate. Odată, pe când era doar un copil, Pico a făcut o demonstrație de talent în fața mai multor persoane care asistau la o reuniune, iar un cardinal, care era și el de față, a comentat cu malițiozitate că toți copiii minune devin idioți când ajung adulți. Pico nu și-a înghițit vorba și a spus:

-        Într-adevăr, se vede că Eminența Voastră a fost un copil minune.

Dacă vrem să fim puțin realiști, dacă ne gândim la nivelul intelectual al reprezentanților Bisericii, încă din cele mai vechi timpuri ei s-au crezut mult peste nivelul omului de rând – atât intelectual, cât și al legăturii cu Dumnezeu. În realitate ei doar s-au crezut acolo sus, eventual alături de Dumnezeu Tatăl, când de fapt ei erau lângă Scaraoschi – plini de invidie, avari și avizi de putere, dar mai ales complotiști.

Un alt caz, de om geniu, care a fost atacat de către Înalții Prelați, a fost Machiavelli. El a îndeplinit timp de mai mulți ani funcția de secretar al Cancelariei din Florența, ceea ce i-a permis să-l cunoască, printre alții, pe Cesare Borgia. Tocmai nedisimulata sa admirație arătată acestui personaj tulbure a ajuns să fie poreclit majordomul diavolului.

Mulțumită intensei sale activități diplomatice, Machiavelli a cunoscut secretele vieții politice, în care, conform opiniei sale, predominau manipularea și înșelăciunea. A dezvoltat în cele din urmă o filozofie politică cu trăsături realiste, care ridică în slăvi rațiunea de stat, întrucât pentru orice om de stat singurul lucru important este să-și păstreze puterea și să mențină ordinea. Principele trebuie să fie înainte de toate un strateg care știe să-și calculeze acțiunile în vederea singurului rezultat care îl interesează: succesul. Prin urmare, scopul scuză mijloacele.

Având o viziune atât de lipsită de ocolișuri și pesimistă asupra politicii și condiției umane, nu este de mirare că circulă următoarea legendă în jurul morții sale: se spune că, de acum bolnav și cu puțin timp înainte de a muri, Machiavelli a visat că murise. În visul său a avut acces la viziunea paradisului și a infernului. În paradis se aflau cei înfometați, cei blânzi și cei săraci cu duhul, în timp ce infernul era plin de filosofi, libertini și oameni de stat. Când Machiavelli a povestit despre ciudatul său vis, cineva l-a întrebat unde prefera el să-și petreacă veșnicia. Machiavelli a răspuns:

-        Fără nicio îndoială, prefer compania papilor, principilor și regilor, decât pe cea a călugărilor, cerșetorilor și apostolilor.

Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI

BANCURI BISERICEȘTI

Preotul către enoriaş:

- Va veni o zi când vei plăti pentru păcatele tale!

- Aiurea, părinte, eu deja plătesc. Alcoolul si curvele nu sunt gratis, să ştii…

Cum se justifică un preot:

“Să nu te simţi niciodată aiurea dacă te zgâieşti la sânii unei tipe care poartă un maieu când plouă. Ploaia e de la Dumnezeu”