miercuri, 8 iulie 2015

FILOSOFI, CREȘTINI ȘI IDIOȚI

Pico della Mirandola a fost un  filosof italian din Renaștere, care s-a distins prin înțelepciunea sa și prin memoria sa prodigioasă. Încă din copilărie a atras atenția prin precocitatea cunoștințelor acumulate. Odată, pe când era doar un copil, Pico a făcut o demonstrație de talent în fața mai multor persoane care asistau la o reuniune, iar un cardinal, care era și el de față, a comentat cu malițiozitate că toți copiii minune devin idioți când ajung adulți. Pico nu și-a înghițit vorba și a spus:
-        Într-adevăr, se vede că Eminența Voastră a fost un copil minune.

Dacă vrem să fim puțin realiști, dacă ne gândim la nivelul intelectual al reprezentanților Bisericii, încă din cele mai vechi timpuri ei s-au crezut mult peste nivelul omului de rând – atât intelectual, cât și al legăturii cu Dumnezeu. În realitate ei doar s-au crezut acolo sus, eventual alături de Dumnezeu Tatăl, când de fapt ei erau lângă Scaraoschi – plini de invidie, avari și avizi de putere, dar mai ales complotiști.

Un alt caz, de om geniu, care a fost atacat de către Înalții Prelați, a fost Machiavelli. El a îndeplinit timp de mai mulți ani funcția de secretar al Cancelariei din Florența, ceea ce i-a permis să-l cunoască, printre alții, pe Cesare Borgia. Tocmai nedisimulata sa admirație arătată acestui personaj tulbure a ajuns să fie poreclit majordomul diavolului.
Mulțumită intensei sale activități diplomatice, Machiavelli a cunoscut secretele vieții politice, în care, conform opiniei sale, predominau manipularea și înșelăciunea. A dezvoltat în cele din urmă o filozofie politică cu trăsături realiste, care ridică în slăvi rațiunea de stat, întrucât pentru orice om de stat singurul lucru important este să-și păstreze puterea și să mențină ordinea. Principele trebuie să fie înainte de toate un strateg care știe să-și calculeze acțiunile în vederea singurului rezultat care îl interesează: succesul. Prin urmare, scopul scuză mijloacele.
Având o viziune atât de lipsită de ocolișuri și pesimistă asupra politicii și condiției umane, nu este de mirare că circulă următoarea legendă în jurul morții sale: se spune că, de acum bolnav și cu puțin timp înainte de a muri, Machiavelli a visat că murise. În visul său a avut acces la viziunea paradisului și a infernului. În paradis se aflau cei înfometați, cei blânzi și cei săraci cu duhul, în timp ce infernul era plin de filosofi, libertini și oameni de stat. Când Machiavelli a povestit despre ciudatul său vis, cineva l-a întrebat unde prefera el să-și petreacă veșnicia. Machiavelli a răspuns:

-        Fără nicio îndoială, prefer compania papilor, principilor și regilor, decât pe cea a călugărilor, cerșetorilor și apostolilor.



Pedro Gonzales Calero – FILOSOFIA PENTRU BUFONI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu